Publicat în Reviews

Rachel Caine: Vampirii din Morganville (#3, 4) – Aleea întunericului + Banchetul nebunilor


11229059-horz.jpg

Descrieri

III. Aleea întunericului

MORGANVILLE ESTE UN LOC ATÂT DE DRĂGUȚ ÎN CARE SĂ TRĂIEȘTI…

… și în care să mori, dacă nu te deranjează genul acesta de lucruri!

Acum, Claire i-a jurat credință Ameliei, cel mai puternic dintre vampirii din oraș. Protecția pe care i-o asigură contractul cu Fondatoarea nu prea are darul să-i liniștească pe cei apropiați ei. Dintr-odată, oamenii încep să moară pe capete și în moduri misterioase, cineva din trecutul ei revine în prezent, vânând-o, iar un străvechi vampir îi transmite înfiorătoarea invitație de a veni să ia lecții particulare în locuința sa izolată. În ce scop? Claire urmează să descopere curând… ceea ce va da un nou și înspăimântător înțeles termenului de „cursuri serale”.

IV. Banchetul nebunilor

MORGANVILLE NU ESTE CEEA CE PARE…
VAMPIRII DOMNESC ASUPRA ORAŞULUI…
ŞI A TUTUROR CELOR CARE LOCUIESC ÎN EL.

În oraşul universitar Morganville, vampirii şi oamenii au învăţat să trăiască într-o pace relativă. Totuşi, unii studenţi – cum este şi Claire Danvers – ştiu că, după lăsarea întunericului, învăţătura poate fi lăsată pe planul doi, mai importantă fiind supravieţuirea. Şi asta, mai ales după sosirea domnului Bishop, tatăl Ameliei – un vampir malefic, dornic de putere şi care acţionează dincolo de orice reguli. Ceea ce doreşte el este inimaginabil de sinistru. Abia în seara unui banchet, la care participă toţi vampirii, alături de partenerii lor umani, Claire realizează care este planul lui Bishop… ca şi complicata şi funesta capcană pe care le-o întinde cetăţenilor cu sânge cald din Morganville…

Gândurile mele

Evenimentele trecute (vol. 2) au fost destul de dureroase pentru cei patru colocatari, lăsându-se cu sacrificii și compromisuri. Ucis pentru a doua oară, Michael Glass s-a transformat dintr-o „ciudățenie” de fantomă captivă (ținut în viață doar de Casa de sticlă) în vampir, moment care i-a marcat semnificativ pe prietenii săi. Shane a început să-l evite și pare să-l urască pentru ceea ce a devenit, chiar dacă este încă cel mai bun prieten al lui. Claire încearcă să se poarte ca înainte și să readucă situația la normal, atât cât se mai poate, iar Eve este confuză, sperând că nu este adevărat. În cele din urmă, fetele acceptă ceea ce s-a întâmplat, numai Shane se împotrivește și nu-l slăbește deloc pe Michael, aruncându-i cu vorbe grele.

Un alt eveniment de netrecut cu vederea a fost și încă este alianța dintre Amelie și Claire pentru protecție, ceea ce a generat reacții neașteptate de ambele părți. Neavând încotro, Claire a preferat să accepte legătura cu aceasta, pentru a avea o oarecare siguranță pentru ea și prietenii ei.

„…fiindcă oricât ar fi fost de politicoasă și de amabilă la suprafață, bătrâna vampir avea în ea ceva ca o răceală de gheață. Ceva neliniștitor, ceva neomenesc.”

În a treia carte, lucrurile par să se fi liniștit în micul oraș condus de vampiri, însă aparențele sunt mult prea înșelătoare atunci când vine vorba de Morganville. Uneori nu trebuie să faci nimic, că problemele găsesc și singure drumul spre tine. Te lovesc din toate părțile și trebuie să te ții tare pe poziții, dacă nu vrei să ajungi „papa” pentru vampiri sau răpus de nebuni prin colțuri întunecate.

Odată cu noul statut, Amelie o mută pe Claire la cursuri mai avansate care-i vor fi de folos pentru a-l ajuta pe Mirnin, un vampir bătrân pasionat de știință și alchimie, care a început să o ia pe câmpii și să-și piardă controlul de ceva ani. Practic o obligă, nedându-i de ales și aruncând-o direct în gura lupului. Însă, chiar dacă oarecum îi este teamă să petreacă timpul cu el, are și momentele lui bune, atunci când ochii nu-i mai sclipesc a nebunie, povestind și glumind cu ea. O învață foarte multe lucruri interesante într-un timp relativ scurt. Pentru a reține cât mai repede și mai mult din cunoștintele lui, acesta îi oferă niște pastile dulci-amărui care-i accelerează fetei celulele neuronale, pastile pe care le înghite și el pentru a-și menține luciditatea o vreme.

„- Ia cheia cu tine! răcni Myrnin. 

– Dar…

– Ești răspunzătoare față de mine acum, Claire. Tu trebuie să mă păstrezi în siguranță.

Vocea lui Myrnin scăzuse acum, parcă obosită.

– Păstrează-mă în siguranță față de toată lumea.

Și apoi începu să plângă.

– Myrnin, îl strigă Claire, aplecându-se mai aproape de ușă. Te simți bine? Vrei să intru și să…

Întreaga ușă vibră de forța loviturii lui. Claire făcu câțiva pași împleticiți înapoi, șocată.

Și plânsul continuă. Un plâns de băiețel pierdut.”

Secretele acestea și brățara căpătată pentru protecție o fac pe Claire să se simtă vinovată și știe că nu mai poate da înapoi, acum că este legată oficial de Morganville. Însă va scăpa repede de povară atunci când prietenii vor afla de legătură (ultimii, dar vor afla! :)) ). Pentru o vreme, Monica manifestă un alt interes față de ea, renunțând la hărțuire și invitând-o să iasă ca fetele, dar nu durează mult această atitudine de „fată bună”. Apariția unor cadavre prin preajma casei nu dă prea bine în ochii poliției, iar fratele Evei, Jason, le dă târcoale, devenind principalul lor suspect al crimelor.

01b672baa7b037be76da3521827e53cd.jpg

Cartea a patra îi aduce laolaltă pe părinții lui Claire în oraș, mutați definitiv într-una din casele Fondatoarei, sub supravegherea atentă a Ameliei, și pe domnul Bishop, cel mai bătrân vampir și, totodată, tatăl Ameliei. Pe de o parte, Claire este bucuroasă să-și aibă părinții aproape de ea, chiar dacă aceștia și-au manifestat dorința (mai degrabă, tatăl ei i-a ordonat) ca ea să stea cu ei. Pe de cealaltă parte, acum este nevoită să se îngrijoreze și pentru ei, sperând să-i țină la distanță de descoperirea adevărului despre creaturile nopții. Dar nu reușește mare lucru și asta din cauza prezenței vampirului care a sosit odată cu ei. Cu toții se simt amenințați de acesta și nu vor să-i ofere nicio ocazie de a riposta, cunoscându-i-se mult prea bine reputația.

„- De ce? întrebă Myrnin.

Ea își ridică privirea, încruntându-se.

– De ce ne ajuți? N-ar fi mai bine pentru omenire dacă noi ne-am prăpădi și am dispărea. Ajutându-mă pe mine, îi ajuți pe toți vampirii.

[…] – O fac pentru că aveți nevoie.”

Claire continuă să-l viziteze pe Mirnin și să descopere un leac ce ar putea salva rasa vampirilor de la nebunie, deși nu este chiar cea mai mare fană a colților. O face pentru prietenul lor Michael, pentru bunul Sam (bunicul acestuia), pentru Mirnin și chiar pentru Amelie, dar n-o să recunoască prea curând acest lucru.

Domnul Bishop pare să-și pregătească deja cărțile câștigatoare pentru marele Banchet ce urmează. Așteaptă nerăbdător ca întreg orașul să-i promită că-l va sluji și că-l va accepta ca lider în detrimentul fiicei sale. Fiecare vampir din zonă este invitat, fie ei tineri sau bătrâni, iar aceștia sunt obligați să-și aducă ca parteneri, oameni. Claire se trezește că este singura neinvitată, mai ales că prietenii și chiar părinții ei vor fi prezenți acolo. Toată lumea o avertizează că nu va fi o atmosferă feerică și că ceva nedorit de toți se va întâmpla. Ceva ce s-ar putea să nu poată fi oprit.

Dar credeți voi că fata va sta frumos acasă, în timp ce oamenii dragi ei se află în pericol? Împreună cu nebunul Mirnin, se vor strecura deghizați la petrecere și-și vor face de cap.

„- Ești frumoasă, îi zise. Când te-am văzut prima dată, m-am gândit, m-am gândit că ești prea tânără ca să fii singură aici, în orașul ăsta.

– Dar nu și acum?

– Te-ai descurcat mai bine decât majoritatea. Dar dac-aș putea să te conving să pleci de-aici, aș face-o.”

Se observă o evoluție semnificativă la majoritatea personajelor, iar surprizele neașteptate din partea unora continuă să-ți mențină interesul viu pe măsură ce citești. Claire s-a mai maturizat și parcă nu o mai ia gura înainte să-și folosească și mintea, cel puțin de cele mai multe ori. Shane a fost foarte urâcios de când Michael s-a transformat, dar a început să-și revină și să accepte situația. Eve s-a comportat uneori ca o răsfățată și nu căuta motivul adevărat din spatele unei acțiuni, ci se răzbuna cum știa mai bine.

Iar Michael, el a fost cel mai bătut de soartă. Fiind vampir acum, cei ca el au început să-i impună anumite lucruri și a fost nevoit să asculte ordinele, chiar dacă nu-i convenea. Myrnin mi s-a părut un ciudat, dar un ciudat drăguț, cu schimbări de personalitate derutante, încât nu știi de la ce să te aștepți de la el. Însă are o scuză. Având în vedere ultima amenințare, până și fratele Monicăi, Richard, și vampirul Oliver s-au dat pe brazdă și nu mai sunt atât de încuiați. Acum să vedem cât îi și ține.

Cu fiecare volum, seria aceasta mi se pare din ce în ce mai bună și mai fascinantă. Adrenalina, pericolul și suspansul sunt prezente la fiecare pas nesigur sau plin de încredere pe care-l fac protagoniștii noștri, iar paginile zboară una după alta, de parcă ai fi într-o cursă contraconometru și abia aștepți să ajungi la final pentru a vedea ce se întâmplă cu ei. Personajele nu stau nicio clipă în loc, nu când viețile le sunt mai mereu amenințate și sunt nevoite și provocate să riposteze înapoi, fie că vor sau nu.

Notele mele: 

vol. 3 – 4/5 ; vol. 4 – 4.5/5

nota 4

langit-merah.regular

 

Reclame
Publicat în Books I've Read/Wrap-up

Wrap-up #11 | aprilie 2019


cara-elliott-tentatiafructuluioprit-2-638.jpg

Tentația fructului oprit (Lords of Midnight #1) – Cara Elliot

5/5

Tânăra Alexa Hendrie își dorește o viață liniștită, o familie frumoasă și pe cineva care să o iubească așa cum este. Totuși, sufletul ei tânjește după o scânteie, o aventură ieșită din tipare care să nu-i amenințe independența de care se bucură. „Ai grijă ce îți dorești, că s-ar putea să se întâmple” nu mai par doar vorbe aruncate în vânt atunci când, nevoită să plece după fratele ei nesăbuit, se trezește față-n față cu Lupul chiar în vizuina acestuia.

Și ce mai lup! Sărutul pătimaș pe care îl primește de la bărbat o zăpăcește total și o lasă să spere la ceva ce nu va avea vreodată. Crai pasional, unul dintre cei trei Cerberi rebeli ai societății și proprietar al Vizuinii, bordel și tripou totodată, conte de Killingsworth, Connor Linsley întruchipează tentația fructului oprit pentru care și-ar risca propria virtute doar pentru a mai gusta o dată din el. Sentiment reciproc și din partea Lupului care încearcă să nu cedeze în fața ei.

Dar destinul nu e de partea lui atunci când, strâmtorat de bani, îi cedează lui Griff, un alt cerber și prietenul său, jumătate din Vizuină până când avea s-o răscumpere. Într-o seară, Alexa și verișorul ei participă la o petrecere a domnilor, iar fata se costumează într-un tânăr străin venit de la școală. Cu mintea ageră și entuziasmată de ce va urma, Alexa se aruncă direct în gura Lupului (sau să fie oare invers?), câștigând la cărți jumătatea de Viziună de la Gryff. De aici, lucrurile se complică și amândoi vor ajunge parteneri, că vor sau nu, de afaceri și… de plăceri.

Este prima carte a acestei autoare pe care am citit-o și mi-a plăcut atât de mult, încât am dat gata foarte repede și celelalte două volume ale trilogiei. Povestea se parcurge ușor și nu există șansa să te plictisești vreo clipă, aspect pe care l-am remarcat și în poveștile care i-au urmat. Autoarea te cucerește pur și simplu prin stilul ei plin de umor și foarte spiritual!

39309233.jpg

Tentația păcatului (Lords of Midnight #2) – Cara Elliot

5/5

Tentația păcatului îi are în prim plan pe Griffin Dwight, marchizul de Haddan, și văduva Lady Eliza Brentford, două personaje absolut delicioase. De la încă o soră care aleargă după fratele ei risipitor prin bordeluri, se ajunge la o primă întâlnire a protagoniștilor în renumita Viziună, condusă acum de prietena Cerberilor, Sara, după ce Connor s-a retras cu soția sa la țară. Evenimentul nu este trecut cu vederea de nici unul dintre cei doi, atracția iscând deja primele scântei. Discuția se învârte în jurul artei și al florilor, al limbajului secret pe care îl au acestea, ceea ce trezește un interes apreciativ de ambele părți.

A doua întâlnire este mult mai amuzantă decât prima! Se petrece câteva luni mai târziu, acasă la tânără, iar amândoi se găsesc suspendați într-un copac, încercând să-l salveze pe pisoiul neastâmpărat al Elizei. Deși, în aparență, motivul șederii lui Griffin în casa familiei acesteia era să piardă vremea cu fratele ei și amicii lui idioți, adevărul era că bărbatul dorea să se inspire pentru ultimul text din cartea sa legată de arhitectura grădinilor de pe domeniul lor, și, totodată, să o revadă pe ea.

Vor descoperi repede că au multe pasiuni comune, printre care florile și arta, prima discuție de care s-au și lovit. Pe măsură ce petrec din ce în ce mai mult timp împreună, salvând feline și fiind „încătușați” unul de altul, pare că nu pot sta prea mult fără prezența și replicile spirituale ale celuilalt. Însă fericirea lor se prăbușește atunci când un pretendent la mâna Elizei, prieten de-al fratelui ei, intervine între cei doi și secretele încep să iasă unul câte unul.

tentatii-periculoase.png

Tentații periculoase (Lords of Midnight #3) – Cara Elliot

5/5

Acest ultim volum m-a făcut să râd cel mai mult dintre toate. Cerberul Cameron Daggett este o enigmă pentru toată lumea. Nimeni nu-i cunoaște trecutul, nici măcar prietenii săi care au încercat să-l mai descoasă din când în când. Asta până facem cunoștință cu Sophie Lawrence, o prietenă din copilăria și adolescența lui Cam, doi îndrăgostiți ale căror drumuri s-au îndepărtat pentru o vreme.

Dacă în celelalte două tentații, Cameron era cel care râdea de fiecare dată pe seama prietenilor lui care au avut de pătimit din ziua în care și-au întâlnit soțiile, acum este rândul acestuia să suporte glumele nesărate despre iubire. S-a întors roata și nu mai are cum să dea înapoi. Nici prima întâlnire a lui Cam cu Sophie nu schimbă locația, tot Vizuina Lupului aducându-i împreună. Doar că bărbatul este singurul care o recunoaște, pe când Sophie vede doar ce vrea acesta ca ea să vadă, un pirat extrem de atrăgător și care emană pericol din toți porii.

Deși este hotărât să se țină la distanță de dulcea lui Sophie, ideea că aceasta ar putea fi în pericol îl determină s-o ajute, chiar dacă în trecut i-a frânt inima. Încă o mai iubește, chiar dacă se tot minte singur că nu-l mai leagă nimic de ea. Astfel că amândoi fac front comun pentru a scăpa de șantajul care-i amenință familia tinerei, dar nu iau în considerare că acea iubire pură ce i-a legat în adolescență, s-a maturizat odată cu ei și acum vrea o nouă șansă.

11229059-horz

Aleea întunericului + Banchetul nebunilor (Vampirii din Morganville #3, 4) – Rachel Caine

4/5 + 4.5/5

Cu fiecare volum, seria aceasta mi se pare din ce în ce mai bună și mai fascinantă. Adrenalina, pericolul și suspansul sunt prezente la fiecare pas nesigur sau plin de încredere pe care-l fac protagoniștii noștri, iar paginile zboară una după alta, de parcă ai fi într-o cursă contraconometru și abia aștepți să ajungi la final pentru a vedea ce se întâmplă cu ei. Personajele nu stau nicio clipă în loc, nu când viețile le sunt mai mereu amenințate și sunt nevoite și provocate să riposteze înapoi, fie că vor sau nu.

Evenimentele trecute (vol. 2) au fost destul de dureroase pentru cei patru colocatari, lăsându-se cu sacrificii și compromisuri. Ucis pentru a doua oară, Michael Glass s-a transformat dintr-o „ciudățenie” de fantomă în vampir, moment care i-a marcat semnificativ pe prietenii săi. Un alt eveniment de netrecut cu vederea a fost și încă este alianța dintre Amelie și Claire pentru protecție, ceea ce a generat reacții neașteptate de ambele părți.

În a treia carte, lucrurile par să se fi liniștit în micul oraș condus de vampiri, însă aparențele sunt mult prea înșelătoare atunci când vine vorba de Morganville. Apariția unor cadavre prin preajma casei este cireașa de pe tort, iar fratele Evei, Jason, le dă târcoale, devenind principalul lor suspect al crimelor, deși nu au dovezi. Odată cu noul statut, Amelie a mutat-o pe Claire la cursuri mai avansate și practic a obligat-o să-l ajute pe Mirnin, un vampir bătrân pasionat de știință și alchimie, care a început să o ia pe câmpii și să-și piardă controlul de ceva ani.

Cartea a patra îi aduce laolaltă pe părinții lui Claire în oraș, mutați definitiv aici, și pe domnul Bishop, cel mai bătrân vampir și, totodată, tatăl Ameliei. Deși este bucuroasă să-i aibă aproape de ea, acum este nevoită să se îngrijoreze și pentru ai ei, sperând să-i țină la distanță de descoperirea adevărului. Dar nu reușește mare lucru și asta din cauza prezenței vampirului care a sosit odată cu ei. Cu toții se simt amenințați de acesta și nu vor să-i ofere nicio ocazie de a riposta, cunoscându-i-se mult prea bine reputația.

hanoracul-tau-wb.jpg

Hanoracul tău (Hanoracul tău #1) – Cristina Oțel

5/5

Recenzie.

Deși Felinare stinse staționează de multă vreme în biblioteca mea, de-abia zilele acestea am făcut, pentru prima dată, cunoștință cu stilul profund al Cristinei. Îmi pare rău că nu am făcut-o mai devreme, deoarece tânăra autoare scrie frumos, leagă armonios frazele între ele și povestea vine de la sine, natural, fără să fie deloc forțată. Te face părtaș la situațiile dramatice ale adolescenților, situații pe care și le complică de multe ori și singuri, alegând conștient să se piardă într-o viață pe care nu o vor, în loc să lupte pentru cea pe care și-o doresc. Aceștia preferă să ascundă faptul că au nevoie de ajutor, nesuportând ideea că ar putea fi priviți ciudat și batjocoriți de către ceilalți, dacă își vor arăta slăbiciunile și temerile în fața lor.

Mihail își petrece timpul fiind indiferent la ceea ce se întâmplă în jurul lui. Acționează doar atunci când situația nu mai poate fi controlată și se materializează ca apărătorul oricui are nevoie. Chiar și al ei. Anastasia își caută propriul refugiu în tăcerea autoimpusă de circumstanțele nefavorabile în care trăiește acasă. Nu lasă pe nimeni să se apropie de ea. Până la el.


Care au fost lecturile voastre din aprilie?

6.png

Publicat în Tag-uri şi lepşe

Chocolate book tag


Am dat de această leapșă foarte dulce pe blogul autoarei Marina Costa și nu am putut rezista în fața ispitei. Cui nu-i place ciocolata? :))

Le provoc mai departe pe Ghanda și pe Maco. Dacă dorește și altcineva să se îndulcească puțin, îl poftesc să o preia și să menționese sursa.

1. Ciocolată neagră: O carte cu un subiect întunecat.

O carte cu un astfel de subiect ar fi Cimitirul animalelor de Stephen King. Tot ceea ce se întâmplă în acel cimitir ar trebui să rămână acolo.

4_stephen_king_cimitirul_animalelor-horz.jpg

2. Ciocolată albă: O lectură amuzantă sau veselă.

Regatul viselor de Judith McNaught. Nu poți rămâne indiferent la boacănele făcute de personajul feminin.

3. Ciocolată cu lapte: O carte despre care s-a vorbit de multă vreme și mori de nerăbdare să o citești.

Aici este o listă foaaarte luuungă, așa că prefer să nu mă gândesc la câte necitite mă așteaptă…

4. Ciocolată cu caramel: O carte care te-a făcut să te topești pe interior.

Al nostru este cerul de Luke Alnutt mi-a arătat cât de fragilă poate fi viața și cât de repede îți poate scăpa printre degete.

Coperta_Al-nostru-este-cerul_Luke-Allnutt-horz.jpg

5. Snickers: O carte de care, când auzi, înnebunești.

Două domnii întunecate de Kendare Blake, în sensul că n-am apucat să o citesc nici acum.

6. Ciocolată caldă cu friscă și bezele: La ce cărți ai apela când vrei o lectură confortabilă?

La un historical romance sau la un fantasy.

7. Care serie crezi tu că are varietate și câte puțin din toate?

Nemuritor de Oana Arion, Alina Marinescu de Monica Ramirez, Academia Vampirilor și Georgina Kincaid de Richelle Mead, Vampirii Sudului de Charlaine Harris, Stelele din Mithra de Nora Roberts.

89ae19bbb656c62d4941a7b756a13c3e.jpg

Publicat în Fragmente

Fragmente #21 | Un tron întunecat (Trei Coroane Întunecate #2) – Kendare Blake


„- Nu a trimis ursul acela după tine, idioato! spune el.

– Poftim?

– Nimic. N-are importanță.

– Ba da. Ce vrei să spui? E clar că l-a trimis!

Mirabella își aruncă privirea spre preotesele de lângă casă și coboară vocea.

– Cine altcineva i-ar fi putut controla familiarul?

– Tu cine crezi? întreabă Billy, la fel de încet. Un alt naturalist puternic, eventual? Unul care ar fi fost la fel de motivat să-ți facă rău după ce i l-ai furat pe băiatul pe care îl iubea? Unul pentru care Arsinoe ar fi întotdeauna dispusă să mintă, adaugă el, dar când Mirabella deschide gura să vorbească, el o întrerupe. Nu îi rosti numele cu voce tare. Nici n-ar fi trebuit să-ți spun. Arsinoe o să mă omoare.

– Atunci, spune ea, în timp ce Billy începe iar să se joace cu mâncarea lui oribilă, Arsinoe nu a vrut să-mi facă rău.

– Nu. Nu a vrut. Arsinoe a crescut fiind convinsă că ea va muri. Nici nu a crezut că are pentru ce trăi. Pentru Jules, Joseph și familia Milone.

Zâmbește ușor.

– Pentru mine. Dar la ce-ți folosește să știi toate astea? Asta e legea insulei, nu? Ordinea firească. Așa că asta nu schimbă cu nimic lucrurile. […] Îmi pare rău, spune el cu blândețe. Cred că nu am încercat să văd lucrurile și prin ochii tăi. Am fost lipsit de tact.

– Nu e nimic, spune Mirabella. Ea știe c-o iubești?

Billy ridică din sprâncene.

– Cum să știe, dacă nici eu nu am știut? Nu a fost așa cum citisem prin cărți. O lovitură de trăsnet. Ochi care se caută. Priviri torturate. Cu Arsinoe a fost mai degrabă… ca atunci când cineva îți toarnă pe spate apă rece și începe să-ți placă.

– Și ea te iubește?

– Nu știu. Eu cred că e posibil.

Zâmbește.

– Sper.

– Și eu sper.

Încă o lacrimă i se prelinge pe obraz și Billy se grăbește s-o ascundă discret.

– E în regulă, spune ea. Ele vor crede că plâng pentru că tarta asta cu căpșune este oribilă.

Billy pune furculița jos, cu un aer jignit. Apoi amândoi încep să râdă.”

Sursă foto.

f.jpg

Publicat în Interviuri

La șuetă cu autorii români #17 – Marina Costa


59532957_601942726946961_6663497886929518592_n.jpg

A debutat în anul 2016, la Editura Betta, cu romanul Pribegii mărilor. A urmat, în anul 2017, la aceeași editură, Vieți în vâltoare, ambele romane istorice, iar în anul 2018 romanele pentru adolescenți Prietenii dreptății, la Editura Astralis, și Echipajul, la Editura Amanda Edit. Anul 2019 a început cu apariția volumului de proză scurtă Soarta mercenarului și alte destine, la Editura Hoffmann, urmat de romanul istoric de aventuri Farmecul mării, la Amanda Edit, și de prezentul Alte vâltori ale vieții, la Editura Betta. Mai multe detalii pe Goodreads.


1) Bună, Marina! Vorbește-ne puțin despre tine. De asemenea, cu ce calitate te mândrești și de care defect ai dori să scapi?

Bună! Am 51 de ani, locuiesc în București de o viață și sunt, de profesie, economist. Am lucrat 25 de ani în domeniul managementului de proiecte europene. Am un soț care mă sprijină cu tot ce poate în cariera literară. Am debutat editorial în anul 2016, la editura Betta, cu romanul istoric de aventuri intitulat Pribegii mărilor, care se petrece în vremea vikingilor. Mă mândresc că sunt o persoană pe care te poți baza, o prietenă devotată. Nu mă răzgândesc, dacă depinde de mine. Defectele principale îmi sunt încăpățânarea și impulsivitatea.

2) Când ai descoperit plăcerea de a scrie și de a crea povești?

Mama spune că de a crea povești, încă de la grădiniță. De scris, mostra cea mai… timpurie a fost scrisă în vacanța de iarnă a clasei întâi. Era o povestioară despre o vrăjitoare care a zburat deasupra unui om și l-a prefăcut în iepure. După aceea, din clasa a doua, a început să-mi placă să mă laude învățătoarea că fac propoziții frumoase la gramatică, întotdeauna legate între ele într-o povestioară, și să-mi ajungă compunerile și poeziile la Gazeta de perete a clasei.

59356168_1145711162256123_5887894481956503552_n.jpg

3) Ce te-a inspirat să așterni povestea Echipajului pe hârtie?

Eram în clasa a noua, în timpul anului școlar, și mi-era dor de Brăila, de Dunăre și de echipajul de verișori. Acesta a existat în realitate, nu chiar în aceeași formație, însă în afara numelor și a descrierilor fizice de la momentul acela, romanul nu reflectă nici personalitățile copiilor și adolescenților reali de atunci, nici întâmplări ale acestora. În schimb, am compilat, modificat și îmbogățit diverse întâmplări povestite de alți brăileni, din trei generații diferite, adăugându-le propria mea imaginație și transformându-le în aventurile romanului.

Povestea, inițial un caiet de 48 file dictando, la care mai cususem câteva file în plus, a fost transcrisă ulterior pe calculator și șlefuită în vreo 2 runde, până la publicare.

4) De care dintre personajele romanului te simți mai apropiată și de ce?

Primul răspuns ar fi că de fiecare, în felul propriu! Dar tu vrei ceva mai specific… Am lăsat câte ceva din firea mea adolescentină în Em. Cum să nu fiu apropiată de ea? La fel cum ea se simțea apropiată de Virgil și de Lemoni, până la momentul când distanța și faptul că au luat-o pe drumuri diferite i-a despărțit cumva (deși sângele apă nu se face!) mă simt și eu apropiată de ei. Și tot la fel sunt apropiată de Nastea, cea care i-a fost Emiliei ca o soră mai mică. Dar personajul principal de care sunt apropiată, și care este acolo, printre rânduri și pe copertă, și în gândurile majorității personajelor, e Dunărea mea dragă!

5) Personal, mi-a plăcut mult mai mult de Serioja și mi-aș fi dorit un alt final pentru el. Nu ți-a fost greu să-l lași singur?

Ba mi-a fost greu, numai că unii mai și pierd, nu pot câștiga cu toții. Și, între el și Leftheris, el fusese cel care greșise… Dar mai scriu o continuare în care va avea șansa la fericire. Se va numi A DOUA CURSĂ.

59698688_2160115397404692_4346198825547857920_n.jpg

6) În care dintre poveștile tale consideri că ai lăsat mai mult din tine?

În fiecare am lăsat câte ceva din mine. Cred, totuși, că în Echipajul și în Prietenii Dreptății am lăsat mai mult, fiind singurele din perioada contemporană. Cu toate acestea, eu nu sunt Emilia! Personajul are și aspecte în care mă regăsesc, dar este și diferită de mine. Nu aș fi făcut unele dintre greșelile ei… dar aș fi făcut altele, la vremea respectivă, dacă aș fi fost pusă în situația ei.

7) Te-ai gândit vreodată să scrii o serie? Dacă da, despre ce?

Am deja o serie, Vieți în vâltoare (2 volume) continuată cu Alte vâltori ale vieții. Este istorică, de aventuri, cu puțin western. Se petrece în republicile italiene sfâșiate de războaiele napoleoniene (primul volum – Ținuturi însângerate) în căutarea libertății, egalității, fraternității și democrației. După ce Napoleon se proclamă prim consul, personajele mele văd aceasta ca primul pas spre dictatură, și hotărăsc să emigreze în SUA, singura republică democrată rămasă… În volumul al doilea, intitulat Lumea Nouă, aceștia se duc spre Vest, împreună cu un convoi de emigranți venețieni, fondând, vizavi de Saint Louis, în Illinois, așezarea Venice. În Alte vâltori ale vieții, vedem cum se dezvoltă, în paralel, Venice și Saint Louis, dar și cum fiii venețienilor stabiliți în SUA se întorc, în 1830, în Italia, să lupte de partea carbonarilor, pentru aceleași idealuri de republică democrată pe care le avuseseră, cândva, părinții lor.

În total, seria acoperă perioada 1794-1849. Într-o ediție a doua, care sper să apară în 2020, Vieți în vâltoare va rămâne titlul seriei, și fiecare volum va fi de sine stătător (asta presupune, în primul rând, o reordonare cronologică a unor capitole între volume).
Mai am una în plan, se va intitula Prețul libertății și va fi cu pirați. Va avea 4 sau 5 volume, fiecare de sine stătător. Primul volum, intitulat Îngerul cu sabie, este deja scris în proporție de 70%.

8) Împărtășește cu noi un fragment din noua carte la care lucrezi sau un fragment preferat din oricare alt roman de-al tău.

O declarație de dragoste originală! Însă nu dau spoiler, evitând, din citatul de aici, numele celei care îl ascultă… Ele, însă, din primul dialog, sunt fiicele Marinei, Aliki și Dora.

„- Mă bucur. Acesta este primul pas pentru a lăsa trecutul în urmă și a începe viața nouă pe care ți-o dorești. Am văzut ce bine te înțelegeai cu ele. Când îți vei găsi soția potrivită, vei fi un tată bun.
Îl văzuse cum se purtase și cu cei mici ai Nastei, ai Dașei, ai Murei. Era convinsă de ce spunea.
Cuvintele ei îl surprinseră, deși îl încurajase întotdeauna că era posibilă, cândva, o schimbare a norocului. Înghiți ceaiul pe care abia îl sorbise, spunând pe un ton resemnat, fără să se gândească, uitându-se la ceașca de ceai, de parcă ea ar fi fost subiectul discuției:
– N-am eu norocul acesta, să găsesc o femeie pe potriva mea, să-i câștig inima. Mă uit tot la cele care nu-s pentru mine. În afară de Marina, pierdută demult, sau, de fapt, care n-ar fi fost niciodată iubita mea, singura pe care mi-aș dori-o alături pentru o viață ești tu. Alta ca ea, prea departe de mine!
Se auzi ce spusese și înțepeni. Obrajii îi ardeau, la fel ca la șaptesprezece ani, când îi mărturisise Marinei ce simțea pentru ea. Și atunci se întâmplase brusc, după ce, împreună, puseseră pe fugă trei golani de cartier.
Își ascunse stânjeneala în spatele ceștii de ceai, dorind să-l înghită pământul. N-ar fi trebuit să-și lase slobode gândurile încâlcite din după-amiaza și seara aceasta.”

59788208_475227659881652_5272923936185647104_n.jpg

9) Pe lângă scris, ce alte pasiuni îți mai ocupă din timp?

Ascult muzică, citesc. În ultima vreme, am dat în mintea copiilor și mai și colorez, câteodată. Am primit de Crăciun carioci, semne de carte de colorat și o carte cu păpuși rusești de colorat. (Da, se știa că lucrez la A doua cursă.)

10) O carte care te-a impresionat în ultima vreme?

Mai multe! Mâța Vinerii de Doina Ruști, de un realism magic aproape sud-american, dacă subiectul nu ar fi fost din vremea fanarioților noștri. Livada de mango de Robin Bayley, despre o călătorie în Mexicul revoluției lui Pancho Villa și despre istorii de familie surpriză. Și altele.

11) Îți mulțumesc frumos pentru că ne-ai povestit despre tine și despre cărțile tale. Inspirație și succes în continuare! Câteva cuvinte pe care să le transmiți cititorilor blogului?

În primul rând, să citească literatură contemporană românească, promovându-i astfel pe autori. În al doilea rând, le-aș oferi câteva versuri de Antonio Machado, un poet spaniol care mă reprezintă:

Călătorule, drum nu există,
drumul sunt urmele pe care le laşi.
Călătorule, drum nu există,
drumul se face mergând.


*Pozele aparțin autoarei.

Echipajulfragment + interviu cu personajul principal feminin

Cărțile sunt disponibile pentru a fi comandate online (click pe titluri):

Echipajul

Farmecul mării

Prietenii dreptății

Alte vâltori ale vieții

Soarta mercenarului și alte destine

capture-20170630-084158

Publicat în Top-uri

Top 5 | Eroine puternice preferate [RO]


Nu sunt multe eroine din cărțile autorilor români care mi-au intrat la inimă și totuși sunt mai multe decât aceste cinci pe care am ales să vi le prezint astăzi. Poate voi reveni altădată cu alte cinci tinere femei pe care le apreciez la fel de mult. Până data viitoare, faceți cunoștință cu ele.

a23796e58c462803c96ae5ec6d7fae3a-horz.jpg

1) Alina Marinescu (Seria Alina Marinescu – Monica Ramirez)

Nu a ales singură ca viața ei să ia o altă turnură, una atât de nuanțată în gri, și totuși Alina a reușit să se desăvârşească pe plan profesional, ca agent operativ, dar şi pe plan personal, ca persoană, ca om, ca femeie. Au fost numeroase obstacolele ce i-au tăiat calea, însă, cu bune, cu rele, le-a trecut și le-a supraviețuit, chiar dacă a pierdut bucăți din ea pentru asta.

Deși întunericul i-a ținut mereu spatele, frânturi de lumină tot au reușit să pătrundă prin umbrele sale și să o aline în clipele grele, oferindu-i putere pentru a lupta, încredere pentru a merge mai departe și speranță pentru ziua de mâine. După abisul dens, ce aproape că i-a venit de hac, imposibilul a devenit posibil, iar ea a renăscut din propria cenușă pentru a ajunge cine este cea de azi.

ed2e954be6dd3a0e2f8387883782f9c3.jpg

2) Victoria Grey (Seria Nemuritor – Oana Arion)

Fata asta știe să dea clasă nu doar oamenilor, cât și nemuritorilor. Nu degeaba a fost aleasă ca și Stăpână a Argintului, are ca suflet pereche un vampir și este cea mai bună prietenă a unui viking. Destinul i-a fost scris de o monedă, „timpul” dat peste cap, iar sufletul prins în capcană. Însă, chiar și așa, a triumfat.

Încăpățânată până-n vârful degetelor de la picioare, pasională, amuzantă, ironică și cu un simț practic dat naibii, Victoria preferă să spună lucrurilor pe nume și nu se dă în lături de la nimic atunci când cei apropiați au nevoie de ajutor. Chiar dacă e un simplu om și e înconjurată de ființe care existau doar în povești, aceasta luptă cot la cot alături de prietenii ei supranaturali împotriva tuturor celor care le vor răul.

Kristina-Bazan-photos.jpg

3) Brittany Cavannough (Măști și secrete – Corina Cîndea)

Șefă de promoție, o adolescentă care nu prea a creat probleme familiei, iubita vedetei de fotbal a liceului și aspiranta unei cariere pentru care a învățat din greu, Brittany reprezintă copilul perfect pentru părinții ei. O fire calmă, bună și sinceră, fata se gândește de două ori înainte de a spune ceva, spre deosebire de buna sa prietenă, nedorind să-i rănească cumva pe cei din jur.

Hotărâtă să studieze arta fotografiei la cea mai bună școală din Milano, nu lasă pe nimeni să-i devieze drumul de la reușită. Asta până când apare el. În preajma lui, fata timidă și cuminte dispare, lăsând focul ce arde în interiorul ei să-i mistuie pe amândoi. Îndrăgostită până peste cap, tânăra este dispusă să-și asume orice risc pentru a fi împreună cu el.

646319833e769e95a68fa23726aa1e5b-horz.jpg

4) Nicolle Clairmont (Regăsire – Raluca Butnariu)

În ciuda trecutului dulce-amărui, Nicolle reușește să treacă cu demnitate peste fiecare lovitură pricinuită de soartă. Aruncată afară ca un câine de către marea sa iubire, nevoită să suporte apoi un soț violent pentru a-și proteja fiul și rămasă în cele din urmă văduvă și plină de datorii, cu o familie în grijă, tânăra este hotărâtă să facă tot ce poate pentru a nu ajunge în stradă cu toții.

Astfel că se angajează ca și guvernantă pentru o familie cu cinci copii și, prin răbdarea și perseverența ce o caracterizează, reușește să-i domolească pe neastâmpărați, spre încântarea părinților care nu mai știau ce să facă pentru a-i cuminți. Foarte inventivă defel, îi face pe copii s-o asculte și să se poarte ca atare. Dar trecutul se întoarce și intervine în viața liniștită pe care și-a așezat-o. Acum este mult mai puternică, nu mai este acea fată naivă de-atunci, așa că nu va da nicio clipă înapoi și va apăra ce-i al ei.

b6059ba5212dc09301ed9c6277014510-horz.jpg

5) Kaitlin „Kit” Black (Kit Black – Monica Ramirez)

Într-o lume dominată de bărbați, în vremuri în care femeile nu pot face prea multe pentru a câștiga o pâine, trăiește și Kit, o tânără care își dorește foarte mult să devină pirat și să navigheze pe apele mărilor și oceanelor cu o corabie doar a ei. Învățată de mică să se deghizeze pentru a nu atrage priviri nedorite, cu o constituție viguroasă și puternică și o înălțime peste medie, în văzul celorlalți trece foarte ușor ca un băiat și are de gând să se folosească de asta pentru a ajunge acolo unde își dorește.

Deși o fire bătăioasă și foarte încăpățânată, este totuși o prezență feminină și nu va renunța la ceea ce este pentru a rămâne toată viața deghizată. Vrea să le arate bărbaților că și o femeie poate să fie pirat și să lupte pe picior de egalitate cu ei. Vrea să simtă libertatea pe care aceștia o au pe mare și, indiferent de prețul pe care-l va plăti, va ține cu dinții de propria demnitate, luptând pentru dreptate și pentru cel pe care-l iubește.


Care sunt eroinele voastre preferate?

sss

Publicat în Reviews

Echipajul – Marina Costa


20190331_133020

Descriere

În acest roman, acțiunea se petrece în perioada contemporană, în orașul Brăila, iar temele generale adaptate la specificul de vârstă al adolescenților, precum diferența dintre bine și rău, iubiri, fericiri, judecăți, prietenii, formează un amalgam de diversități și profunzimi ale poveștii propuse pe piața literară de carte românească de către Marina Costa.


Mulțumesc mult autoarei pentru povestea frumoasă pe care mi-a oferit-o! ❤


Gândurile mele

Echipajul este o poveste plină de culoare, curaj, ambiții, visuri, entuziasm și tinerețe, alăturând oameni de tot felul, tradiții și obiceiuri de când lumea, legături pământești și o atmosferă de vis încântătoare. Mai că mi-am dorit și eu să ies împreună cu echipajul pe apele Dunării și să mă bucur de ceea ce îmi oferă vasta întindere.

După moartea mamei sale, Emilia „Marina” Mavrodin este nevoită să se mute la rudele tatălui în Brăila. Acesta, împreună cu frații lui, erau plecați mai mult pe mare și dădeau foarte rar pe-acasă. Tânăra de 13 ani se adaptează fără probleme la noul mediu, împrietenindu-se cu verii săi mai mici și cu alți copii din zonă. Fascinați cu toții de Dunărea albastră, „visând fapte mari și drumuri îndepărtate” pe apele mărilor, tinerii își vor spune Echipajul, fiecare avându-și propriul rol în aventurile ce le ies în cale de-a lungul vieții.

„- Observ că, deși el e căpitanul, pe corabia asta timonierul are rolul principal. Îți place să conduci – și reușești, fiindcă nu te impui celorlalți.”

De generații întregi, ura pe care o au de împărțit grecii și lipovenii își lasă amprenta peste oamenii locului, continuând să-i instige unul împotriva altuia de parcă ar fi cei mai mari dușmani. Vorbele grele și prejudecățile sunt la ordinea zilei. Nimeni nu încearcă să cunoască mai întâi omul și abia apoi să judece dacă este așa cum se spune, fie el grec sau lipovean.

Însă Marina nu se lasă influențată, ci acceptă cu sufletul deschis prieteniile cu lipovenii, începând de la nepoatele cele mici ale lui Moș Porfiri, Nastea și Dașenka (Dașa), pe care le va ajuta cu școala și va fi lângă ele atunci când vor avea nevoie, până la sora lor mai mare, Harpena, și Mura. Datorită firii înclinate spre dreptate, a generozității și a bunătății ce-o caracterizează defel, reușește să-i facă pe prietenii ei să le primească pe fete în grupul lor, chiar dacă la început a existat ceva reticență din partea grecilor. Cu toții și-au dat seama apoi că au greșit preluând părerile preconcepute ale altora, în loc să și le facă pe ale lor cu privire la ce e bine și ce e rău.

„Amândoi sunteți prietenii mei, atât de diferiți unul de celălalt; am nevoie de amândoi lângă mine!”

Ca orice adolescent care începe să simtă primii fiori ai iubirii, nici Marina nu scapă de ei, oscilând între sentimente și emoții contradictorii pe care nu credea că o să le experimenteze prea curând. Pe de-o parte, este grecul Leftheris (Dionisos), un alt pasionat de mare, iar pe de cealaltă parte, se află lipoveanul Serghei (Serioja), salvatorul său dintr-o iarnă geroasă. Amândoi îi sunt prieteni, dar știe că, la un moment dat, „granițele” cu ei au fost depășite și că acum simte mai mult decât prietenie în privința lor. Cu unul știe că va fi fericită și în siguranță, pe când cu celălalt se simte la fel de vie ca marea nestatornică. Alegerea pare firească, însă regretele tot i se vor strecura în minte și inimă, lăsând în urmă amintiri dulci-amare.

„Pe malul mării doarme iubirea mea –

Vă rog, valuri, să n-o deșteptați!

Mergem încet, pe lângă țăm,

Și numai despre tine vorbim.”

Povestea se desfășoară pe parcursul a zeci de ani, urmărind schimbarea membrilor Echipajului și a prietenilor săi pe măsură ce aceștia cresc și se maturizează, păstrându-și în același timp speranța, visurile și ambițiile personale ce le-au marcat copilăria și adolescența. Chiar dacă s-au mai iscat neînțelegeri și binecunoscuta ură dintre cei care nu sunt de-un fel a intervenit de multe ori între ei, tinerii au reușit să rămână împreună și să-și întețească legăturile în ciuda vorbelor rele care-i doreau despărțiți.

Stilul autoarei curge fluid și cartea se citește repede, paginile zburând una după alta, de parcă s-ar citi singure. M-am lăsat captivată de peisajele feerice pe care Marina le descria atât de natural, de culoarea locală și de prieteniile frumoase și puternice cărora le-a dat viață, bucurându-mă în același timp de puritatea și naivitatea copilăriei imune la constrângerile insuflate de adulți.

Nota mea: 5/5

nota 5

langit-merah.regular

Publicat în Tag-uri şi lepşe

Leapșa de Paște


Sărbători frumoase alături de cei dragi! ❤

Ghanda de la Jurnalul unei cititoare a avut inspirația de a crea această leapșă faină de sărbătoare și m-a nominalizat și pe mine pentru a da curs provocării. Mulțumesc tare mult! ❤

1. Ouă roșii: o carte cu o copertă roșie pe care ai vrea s-o citești în curând.

N-am în plan să citesc niciuna. Cel puțin, nu prea curând.

2. Iepurașul de Paște: o carte pe care ai primit-o cadou.

Fete strălucitoare de Lauren Beukes, pe care am primit-o de la Simona (Adventures after tea) în primăvara aceasta. ^^

3. Lumânările aprinse: o carte plină de căldură și de speranță.

Tentația păcatului de Cara Elliott. Personajele principale sunt delicioase și te fac părtaș la atmosfera caldă și plină de speranță a poveștii.

4. Drob: o carte mare și „grea”, dar care merită.

Alias Grace de Margaret Atwood. O carte „cu greutate”.

5. Familie: O carte pe care ar îndrăgi-o și ai tăi (sau o carte potrivită pentru orice vârstă).

Mda, în afară de mami care citește ocazional (atunci când are timp), nu e nimeni altcineva care să aibă această pasiune. Hmm, grea întrebare. Cred că o carte potrivită ar putea fi ceva cu mult umor. Cui nu-i place să râdă? Aș recomanda Triplu H de Corina Cîndea.


Le provoc mai departe pe Ana, Geo și Cătălina. Dacă sunt și alți doritori, vă poftesc să o preluați, cu mențiunea de a spune de unde ați luat-o. Iar cei care nu au un blog, vă aștept comentariile la această postare. ^^

Easter background with cute bunny ears

Publicat în Tag-uri şi lepşe

POWER COUPLES BOOK TAG


Cupluri puternice în literatură (sursa).

A COUPLE THAT SHARE BIG PASSIONS AND GOALS

Piper & Declan din Iubire și catifea albastră de Corina Cîndea. Un cuplu exploziv! Sar scântei de fiecare dată când se află unul în preajma celuilalt.

38c2280fe67bc6f84f265d33b6ef44fb-horz.jpg

A COUPLE THAT LOVE AND RESPECT EACH OTHER

Clare & Gareth din Dorința de Amanda Quick. Fiecare dintre cei doi este nevoit să se mulțumească cu ceea a primit, însă căsătoria lor se va dovedi mai mult decât au sperat vreodată.

dorintac1_lira_.jpg

A COUPLE THAT IS STRONGER TOGETHER THAN APART

Jillian & Ben din Inima de foc de Linda Howard. Separat se descură destul de bine, dar atunci când fac echipa, sunt de neoprit.

87293dd45e8b6a423618edd248711495-horz

A COUPLE THAT WHOLLY SUPPORT EACH OTHER

Kate & Johnny din Aleea cu licurici de Kristin Hannah. Chiar dacă cei doi au întâmpinat multe obstacole pentru a fi împreună, s-au susținut unul pe altul, au învățat să aibă încredere în ei și au reușit să treacă peste ele.

28168194_10160166784680464_2513774018692946008_n

A COUPLE THAT IS GENUINELY CUTE TOGETHER

Simon & Blue din Simon și planul Homo Sapiens de Becky Albertalli. Doi adorabili pentru care aș mai vrea o carte!

d3aa20bdcc196e5dfff7f74d2cd38f0d-horz


Dacă sunt doritori, vă poftesc să o preluați, cu mențiunea de a spune de unde ați luat-o. Iar cei care nu au un blog, vă aștept comentariile la această postare. ^^

2019-03-31_110547.png

Publicat în Reviews

Hanoracul tău – Cristina Oțel


20190420_183126.jpg

Descriere

Lui Mihail îi plac puloverele și culorile împrăștiate pe pânză. Dar nu-i place deloc când se așază în bancă și Anastasia tace. Anastasiei nu-i plac nuanțele de pe pielea ei și nici sunetele pe care doar pereții camerei sale le aud. Când Mihail începe să se uite, cu adevărat, la Anastasia, descoperă atât de multe minciuni și panică inundându-i fetei plămânii, încât se întreabă cum a reușit aceasta să-și coasă buzele, să-și păstreze secretele și să amăgească atât de mulți oameni cu priviri seci.

Gândurile mele

„- Tu nu ești o greșeală să-ți ceri scuze pentru că trăiești.”

„A mânjit tot ce era alb în mine…”

Deși Felinare stinse staționează de multă vreme în biblioteca mea, de-abia zilele acestea am făcut, pentru prima dată, cunoștință cu stilul profund al Cristinei. Îmi pare rău că nu am făcut-o mai devreme, deoarece tânăra autoare scrie frumos, leagă armonios frazele între ele și povestea vine de la sine, natural, fără să fie deloc forțată. Te face părtaș la situațiile dramatice ale adolescenților, situații pe care și le complică de multe ori și singuri, alegând conștient să se piardă într-o viață pe care nu o vor, în loc să lupte pentru cea pe care și-o doresc. Aceștia preferă să ascundă faptul că au nevoie de ajutor, nesuportând ideea că ar putea fi priviți ciudat și batjocoriți de către ceilalți, dacă își vor arăta slăbiciunile și temerile în fața lor.

Mihail își petrece timpul fiind indiferent la ceea ce se întâmplă în jurul lui. Acționează doar atunci când situația nu mai poate fi controlată și se materializează ca apărătorul oricui are nevoie. Chiar și al ei. Anastasia își caută propriul refugiu în tăcerea autoimpusă de circumstanțele nefavorabile în care trăiește acasă. Nu lasă pe nimeni să se apropie de ea. Până la el.

„Vreau să văd culorile din vocea ei, cele care au răsunat în noaptea ploioasă.”

„- Minte-mă. Dar când vei avea încredere în mine, spune-mi adevărul.”

Amândoi își duc „greul” cum pot, maturizându-se mult prea repede și încercând să fie doar doi spectatori la piesa vieții care se desfășoară nepăsătoare în fața lor. Însă, cum destinului îi place să se joace, acesta va interveni în demersul lucrurilor pentru a isca puțin spiritele locului. Deoarece ambii au fost părăsiți de mame, eveniment ce a marcat crunt existențele fragile ale copiilor de-atunci, aceștia privesc acum viața diferit. Mihail caută să se bucure de culorile ei pastelate generate de emoțiile puternice, nu doar de tonurile de gri, iar Anastasia închide ochii la nuanțele vii ce reușesc încă să-i mai lumineze chipul uneori.

Fiecare dintre cei doi își asumă o vină care nu le aparține. Nu este el vinovat pentru că mama sa l-a părăsit pe când era doar un copil și că acum a revenit pentru a-și impune drepturile pe care le-a pierdut din clipa în care a plecat. Sau că, după o vreme, și fratele său mai mare a luat-o pe aceeași cale. Așa cum nu este nici vina ei pentru că tatăl a ales să-și verse frustrările pe ea din cauză că soția i-a lăsat în urmă, fără să mai privească înapoi. Mihail a acceptat să primească ajutorul de care avea nevoie pentru a trece peste atacurile de panică generate de nesiguranța plecării celor dragi și de bătaia de joc din generală, dar Anastasia a ales în schimb singurătatea și tăcerea asupra situației abuzive prin care trece, deși o rănește mai mult decât lasă să se vadă.

„- Ai simțit vreodată că lumea nu te aude cu adevărat?”

„… ar fi pictura mea, degetele pline de acuarelă care-mi transformă furtunile în ploi melancolice și stropii de culoare în forme frumoase. Dar atunci n-ar mai fi ea, Anastasia…”

Clipa în care profa de română îi pune să facă împreună un proiect pentru a-i trece clasa, determină apropierea celor doi tineri. Adolescenta se opune, nedorind să petreacă timpul cu acesta, așa că-l evită o vreme, îndrugând tot felul de scuze. Însă Mihail este perseverent și odată ce fata i-a câștigat atenția, nu se lasă până ce Anastasia nu-l acceptă ca prieten. Sentimentul care-l încearcă atunci când se află în preajma ei este diferit de tot ce a cunoscut și nu poate s-o mai ignore așa cum făcea înainte, chiar dacă fata i-a cerut-o.

Ea se teme de ceea ce ar putea dezvălui dacă acesta ar privi-o mai îndeaproape și ar dori să o cunoască mai bine, el de ceea ce i-ar putea spune sub un impuls de moment pe care l-ar regreta apoi. Ea își ascunde firea adevărată sub o mască țesută din minciuni, iar el spune direct ceea ce simte, fiind prea sincer în vorbele sale.

O lectură despre alegerile pe care suntem nevoiți să le facem zi de zi, doar pentru a păstra aparențele în ochii lumii, chiar dacă sufletul plânge și cere a fi eliberat. O lecție de viață care ne arată că aceasta nu este mereu roz și că nu ne oferă ceea ce ne dorim, dacă nu începem să luptăm pentru asta. Hanoracul tău reprezintă oglinda societății în care trăim, care nu se va schimba până ce noi nu o să acceptăm să facem primul pas.

Nota mea: 5/5

nota 5


Mulțumesc frumos Editurii Quantum Publishers și autoarei pentru paleta de emoții pe care mi-a oferit-o această carte!

18698270_616317555244415_6124705709685917116_n.jpg

langit-merah.regular