Publicat în Books I've Read/Wrap-up

Wrap-up #4 – iulie/august [2018]


Luna iulie a fost acaparată de susținerea licenței, iar august a fost relaxarea binemeritată de după, cel puțin până aveam să mă apuc de învățat (din nou), de data aceea pentru admiterea la master. Cheful de a citi s-a lăsat păgubaș și a plecat și el în vacanță, nemaidorind să-și pună mintea cu subsemnata, văzând că este ignorat și că nu i se face deloc pe plac. Astfel că am reușit să citesc doar câte trei cărți de căciulă în aceste două luni, deși mă așteptam să fac exces de august și să citesc până nu aș mai fi știut de nimic. Dar nu a fost să fie. -_-

teastept

Prima carte de care m-am bucurat, chiar înainte cu doar câteva zile de licență, a fost primul volum al seriei cu același nume, Te aștept de J. Lynn (recenzie). O poveste de dragoste emoționantă și plină de umor care mi-a mers direct la inimă. Am stat ca pe ghimpi o bună parte din carte până ce Avery și Cam au ieșit la prima lor întâlnire oficială. A fost un moment care chiar s-a lăsat așteptat. Câți mai au atâta răbdare în ziua de azi?

mai-intunecat_1_fullsize

O altă carte citită în iulie a fost al doilea volum din perspectiva lui Grey, Mai întunecat de E. L. James. Cum primul volum mă intrigase, am vrut să văd ce gânduri se mai învârteau prin mintea întunecată a lui Christian în continuare.

De teamă să nu o mai piardă încă o dată pe Ana, poate chiar pentru totdeauna, Christian învață să cedeze compromisurilor. Descoperă că iubirea nu-i este un sentiment străin și o acceptă ca atare, mai ales când vine din partea femeii ce i-a dat viața perfectă peste cap. Dorind să o păstreze și să o iubească atât cât mai are de trăit, bărbatul face pasul cel mare și așteaptă cu sufletul la gură ca ea să spună da. Însă Ana, deși știe deja răspunsul, îl va ține în șah o perioadă pentru a fi sigură că ceea ce se întâmplă este real.

20180803_200727

Dorind să continui într-o notă cât de cât romantică, următoarea carte pe care am citit-o a fost Lacrimi de îngeri. Dincolo de viață de Ioana Dumitrăchescu (recenzie). Nu a fost lectura la care mă așteptam, deși știam că este o dramă încă de la început. Scurtele povești de iubire întâlnite au fost mult prea ireale, ca multe alte evenimente petrecute în carte. S-au vrut prea multe dintr-odată și a ieșit un haos.

20181016_133052

*Pentru cunoscători: Acesta e familiarul meu. :))

Jumătatea lui august am început-o fantastic cu Un tron întunecat de Kendare Blake, al doilea volum din seria Trei coroane întunecate. Acesta mi s-a părut mult mai bun și mai dinamic decât primul volum și abia aștept să se traducă și continuarea!

Anul Ascensiunii e în plină desfășurare, iar cele trei Regine sunt obligate să-și continue lupta pe viață și pe moarte, până când doar una va mai rămâne în picioare. Însă generația actuală de triplete nu e la fel ca și celelalte. Mezina este singura determinată să se răzbune și să ia Coroana. Avem parte de noi dezvăluiri neașteptate și de răsturnări de situație pe măsură. Reginele se simt în continuare constrânse să-și câștige Coroana prin orice vicleșug, uneori fără ca ele să știe de intervenția altcuiva decât atunci când este prea târziu, deși erau convinse că se vor descurca singure.

20181016_133157

Următoarea carte citită a fost Acluofobia. Zece povestiri macabre de A. R. Deleanu. Nu aveam prea mari speranțe de la aceasta, fiind și prima mea lectură de genul (poate și de aceea o cam amânasem până atunci), însă mi-a plăcut într-o oarecare măsură. A fost destul de interesantă, pe alocuri ușor întunecată, o lectură ce-ți induce fiori reci pe șira spinării și te poate face să te gândești de două ori, chiar de mai multe ori, înainte să pătrunzi în întunericul de lângă tine. Nu știi ce se află de partea cealaltă, însă curiozitatea este prea mare ca să nu arunci și tu o privire, să nu cauți ce se află acolo și să descoperi adevărul.

Povestirile care alcătuiesc #Acluofobia (teama de întuneric) mi-a indus aceeași senzație ciudată precum filmele cu accente horror pe care le urmăresc cu fratele meu uneori. Am impresia că se repetă anumite lucruri în toate și ajung să nu le mai urmăresc cu aceeași plăcere. De aceea, și în cazul cărții, unele povestioare mi-au plăcut, pe când altele, nu. Acestea au un final deschis ce poate lua direcții nebănuite și rămâne la latitudinea noastră să găsim unul pe măsură pentru fiecare sau pentru cele care ne-au plăcut mai mult.

20181016_132818

Ultima carte pe care v-o prezint este un prim volum care deschide seria Fallen Angels de Mary Jo Putney – Tunete și trandafiri. Un historical romance de vis și foarte spiritual, în care fiica unui pastor se aventurează cu bună știință pe teritoriul unui nobil pe jumătate țigan, sperând că sacrificiul ei va ajuta satul să prospere din nou. Însă pactul pe care-l încheie cu acesta o va costa mai mult decât reputația în fața semenilor săi, o va costa inima. Sperând că Nicholas o va priva de atenția lui și că o va ignora în cea mai mare parte a timpului, Clare se trezește prinsă în capcană mai mult decât vrea să-și recunoască ei însăși.


Eu am început zilele astea Destine împletite de Corina Cîndea. Voi ce mai citiți? ^^

small-3114-5b9951ea49c08

Reclame
Publicat în Tag-uri şi lepşe

Fall Time, Cozy Time Tag


Pentru mine, toamna asta a fost perioada cea mai plină în privința lepșelor și de-abia ce suntem doar la jumătatea ei. Până își va lua coloritul frunzelor la plimbare și va lăsa iarna să se așeze în loc, mai am suficient timp să mă joc cu astfel de articole. Așa că Ana m-a provocat să răspund acestei lepșe tomnatice simpatice foc! Mulțumesc tare mult! ❤

Frunze care trosnesc sub picior: lumea este plină de culoare – alege o carte care are roșu/portocaliu/galben pe copertă

Astea sunt cam singurele cărți din biblioteca mea care au un colorit mai de toamnă.

PS. Am zis să adun și niște frunze de nuc pe care să le arunc în poză, pentru a fi în ton cu anotimpul. :))

20181013_121332

Pulover confortabil – În sfârșit este destul de răcoare să porți haine călduroase: ce carte îți dă un sentiment de căldură?

Povestea din această carte se petrece la malul oceanului, în plină vară. Numai gândul la ea mă încălzește pe dinăuntru.

20181013_124005

Furtună de toamnă: Vântul urlă și ploaia lovește – alege cartea sau genul literar pe care le-ai citi într-o zi furtunoasă

Pe o astfel de vreme, aș citi ceva romantic și cu mult umor, pentru a mai atenua zbuciumul de afară.

Aer răcoros, proaspăt: Care este cel mai tare personaj cu care ai vrea să faci schimb?

Mereu am vise in care mă cred agent secret. Nici nu cred că ar mai fi nevoie să menționez personajul la cât de mult v-am stresat cu seria respectivă. :))

Alina Marinescu este cea care se pliază cel mai bine pe subiect. ^^

Cidru fierbinte de mere: Ce carte mai puțin promovată ai vrea să vezi că devine noul roman pe val?

Cărțile Camillei Lackberg.

Haine, eșarfe și mitene – Vremea s-a răcit și e timpul să ne acoperim – Care este coperta care te face să te simți prost să o expui în public?

Acum ceva vreme aș fi putut să aleg o carte (chiar serie), dar acum nu se mai află în biblioteca mea. Și nu neapărat coperta ar fi fost de vină, ci titlul ei. Fifty Shades of Grey. :))

Condimente pe dovleac: Care este mâncarea ta preferată de toamnă?

Plăcinta cu mere. Yummy! 😛

Foc de tabără plăcut: Împrăștie căldura! – Cui îi dai tag?

Le provoc pe Duca de la Readers Republic și pe Cititor Necunoscut.


Dacă sunt și alți doritori, îi poftesc să preia leapșa, cu condiția de a nu uita să menționeze de unde au luat-o. De asemenea, puteți posta și în secțiunea de comentarii răspunsurile voastre, dacă nu aveți un blog.

Foto Autumn Books: pinterest

small-8338-5bc239d19d6c3.png

Publicat în About, Uncategorized

Behind the blog cu Praf de Stele


Maco de la Lectură pentru Suflet m-a prins la înghesuială cu un minunat interviu la care am răspuns cu tot dragul. Vreau să-i mulțumesc încă o dată pentru originalitatea de a mânui acele citate în concordanță cu întrebările și pentru umorul ce reiese pe alocuri, încât mă amuzam și eu căutând să-i răspund ei! :)) 😍😍 Așa că, dacă sunteți curioși, vă invit să cunoașteți câte ceva despre mine. 😀

Lectură pentru Suflet

„-Ceea ce contează (…) nu sunt doar ideile pe care le ai, ci ceea ce faci cu ele.” spune Ellis Weiner în povestea Gemenii Templeton au o idee.

Pe acest principiu am dat startul unor interviuri inedite ce, momentan, vizează o parte dintre bloggeri. Cel ce sparge gheaţa şi fură startul este Praf de Stele. Am luat-o pe Andreea (Dede, pentru cunoscători), am aşezat-o la masa de interogare, am aprins lanterna şi drept urmare „a ciripit” următoarele:

  1. „Da, pe scurt, asta sunt eu: Elizabeth Taylor (nu începeţi, fiindc-am auzit toate poantele!), singură, cu o slujbă fără viitor (de fapt, n-o mai am nici pe aia) şi locuiesc doar cu pisica mea. Sunt atât de plicticoasă, încât până şi nesuferitul ăla de animal fuge de-acasă de trei ori pe lună ca să se mai distreze puţin. ” Maryjanice Davidson în Nici moartă,  nici măritată…

Cine/ce este Praf…

Vezi articolul original 1.236 de cuvinte mai mult

Publicat în Fragmente

Fragmente #13 – Râurile din Londra (Peter Grant #1) de Ben Aaronovitch


„Nu îi spui patronului tău că ai nevoie de o conexiune bună, de preferință prin cablu, pentru că vrei să te uiți la fotbal. Îi spui că ai nevoie de internet ca să poți accesa direct HOLMES, în loc să fie nevoie să te bazezi tot timpul pe Lesley May. Programul de fotbal, filmele și consolele de jocuri multiplayer sunt simple beneficii întâmplătoare și colaterale.
– Asta ar implica trecerea fizică a unui cablu prin Bizarerie? a întrebat Nightingale atunci când am adus în discuție subiectul, în timpul unei ore de practică în laborator.
– D-asta i se zice cablu, am spus.
– Mâna stângă, a zis Nightingale, iar eu m-am conformat cu diligență, producând o luminență cu mâna mea stângă.
– Menține-o, a zis Nightingale. Nu putem permite ca ceva fizic să intre în clădire.
Ajunsesem în punctul în care puteam să port o discuție în timp ce mențineam mingea de lumină în palmă, deși era un chin să fac să pară ca ceva simplu, așa cum o făceam atunci.
– De ce nu?
– Există o serie de protecții țesute în jurul clădirii, a spus Nightingale. Au fost puse ultima dată după ce în 1941 au fost instalate noile linii telefonice. Dacă introducem alte conexiuni fizice dinspre exterior, ar putea crea o verigă slabă.
Am încetat să mă mai prefac indiferent și m-am concentrat la a menține luminența. Am fost ușurat atunci când Nightingale mi-a spus că pot să mă opresc.
– Bun, a zis. Cred că ești suficient de pregătit ca să treci la următoarea formă.
Am dat drumul la glob și mi-am tras răsuflarea. Nightingale s-a dus la masa alăturată, unde îmi dezasamblasem vechiul meu telefon mobil și pregătisem un microscop pe care îl găsisem într-o cutie de mahon în unul dintre rafturile de depozitare.
A atins tubul de alamă și lac negru.
– Știi ce e asta? a întrebat.
– Un microscop original Charles Perry nr. 5, am spus. Am căutat pe internet. Construit în 1932.
Nightingale a încuviințat și s-a aplecat să examineze măruntaiele telefonului meu.
– Crezi că magia e de vină? a întrebat.
– Sunt convins că magia e de vină, am zis. Doar că nu știu cum și de ce.
Nightingale a părut nemulțumit.
– Peter, a zis. Nu ești primul ucenic care să aibă o minte iscoditoare, însă asta nu vreau să stea în calea îndatoririlor tale.
– Da, domnule Inspector, am spus. O să mă rezum la timpul meu liber.
– Mai bine ai sugera fosta casă a intendenței, a zis Nightingale.
– Inspectore?
– Pentru acea conexiune prin cablu, a zis Nightingale. Protecțiile agresive aveau tendința de a deranja caii, așa că s-a sărit peste casa intendenței. Sunt sigur că conexiunea asta a ta prin cablu o să fie foarte utilă.
– Da, domnul Inspector.
– Pentru toate tipurile de divertisment, a continuat Nightingale.
– Domnul Inspector.
– Așa, a zis Nightingale. Următoarea formă – Impello.”

Foto: Bouverland (Pinterest/Deviant Art)

small-8529-5b9955b8d4cf0.png

Praf de stele

Publicat în Tag-uri şi lepşe

Book Tag


Această leapșă e găsită și ea tot de prin căutările mele de acum multă vreme. Habar nu am de unde am prins-o, dar pentru că nu se găsește pe blog, am făcut-o și pe ea. Nu știu dacă are un nume și, sincer, nici nu contează prea mult, așa că le provoc mai departe pe Ghanda (Jurnalul unei cititoare) și pe Flori din călimară. Dacă sunt și alți doritori, îi poftesc să preia leapșa, cu condiția de a nu uita să menționeze de unde au luat-o. De asemenea, puteți posta și în secțiunea de comentarii răspunsurile voastre, dacă nu aveți un blog. Zic să-i dăm bătaie! :))

1. Scrie primul personaj care îți trece prin minte și din ce carte vine.

Peter Grant din Râurile din Londra de Ben Aaronovitch

2. Scrie primul titlu de carte care îți trece prin minte.

Gemini de Monica Ramirez

3. Scrie primul autor care îți vine în minte.

Jennifer L. Armentrout

4. Scrie titlul ultimei cărți citite.

Râurile din Londra de Ben Aaronovitch

5. Scrie personajul favorit din cartea de la numărul 4 și caracterizează-l într-un cuvânt.

Thomas Nightingale. Intuiție.

6. Scrie titlul cărții pe care ai vrea să o citești.

Destine împlinite de Corina Cîndea

7. Scrie unul din lucrurile pe care ai vrea să le realizezi toamna asta.

Cerința asta avea de fapt legătură cu vara, dar cum nu e anotimpul care trebuie acum, ne schimbăm și noi după el. :))

Să ajung și la ediția de anul acesta a Gaudeamus-ului.

small-7330-5b9952211d4eb

*SUSANNIDRAWS – PINTEREST.
Publicat în Books I've Read/Wrap-up

Wrap-up #3 ~ iunie [2018]


Luna iunie s-a apropiat cel mai mult de ianuarie, din punctul de vedere al numărului de cărți citite. Păcat că nu fost în fiecare lună astfel. Aș putea da vina pe pregătirea licenței, dar chiar și așa, tot am mai strecurat o lectură atunci cand visam numai coloane și echilibre de fază. Poate că la anul voi fi mai productivă. Să sperăm! :))

20180606_202259

Prima lectură (recenzie) pe care am citit-o a fost Război în doi, carte care deschide seria cu același nume a Mirelei B. Florentina. Am citit-o destul de repede, în ciuda faptului că personajele și situațiile în care nimereau m-au enervat cumplit. Naivitatea protagonistei și primii fiori ai iubirii pentru un tip care îi spusese verde în față ce așteaptă de la ea, încă de la prima lor „întâlnire”, m-au făcut să-mi dau ochii peste cap de nenumărate ori. În unele momente am fost foarte aproape să abandonez cartea, dar am strâns din dinți și am continuat, sperând că o să fie mai bine, pe măsură ce paginile zburau.

35628999_1800667843309898_5437638517557559296_n.jpg

A doua carte citită a fost Jurnal de librar de Anca Zaharia. Se pare că meseria de librar nu e așa de ușoară pe cât ne-am imagina noi. Chiar dacă te afli printre cărți, răsfoindu-le nerăbdător și bucurându-te de priveliștea pe care ți-o oferă acestea, așezate frumos una lângă alta, asta nu înseamnă că în spate nu există multă muncă dedicată și zile lungi care parcă nu se mai termină, pentru ca totul să fie bine.

Ca librar, și nu numai, ai de-a face cu tot felul de oameni (ca să nu zic specimene), care mai de care mai ciudați, fără bun simț, cu o atitudine de „eu sunt șeful aici” și prea mândri de prostia lor. Dar să nu credeți că nu vin și persoane normale și cu mintea întreagă, ba din contră, avem parte și de oameni cu cei șapte ani de-acasă, de cei care îți ridică moralul de la pământ și de cei cărora chiar le plac cărțile, neînchinându-se ori de câte ori trec prin fața unei librării, deși categoria de mai sus e predominantă, din nefericire.

Anca Z. ne povestește cu umor despre experiența ei în acest domeniu, despre toți cei ce s-au perindat în oaza ei de liniște și despre reacțiile lor când se mai împiedică uneori și de o carte pe drum.

20180618_144721.jpg

Bad Romance de Heather Demetrios (recenzie) este o poveste tristă și plină de emoții. Aceasta trage un semnal de alarmă asupra a ceea ce se poate întâmpla dacă ești prins într-o relație abuzivă, fie ea familială sau o legătură amoroasă. Personajele principale, Grace și Gavin, pornesc pe un astfel de drum și se complac într-o legătură ce stă să explodeze oricând. Mi-a plăcut mult prietenia strânsă dintre Grace, Natalie și Lys. Legătura lor puternică a ajutat-o pe tânără să se mențină la suprafață, chiar și atunci când era prea pierdută în mrejele lui Gavin.

36031851_1808475792529103_6044686910251597824_n.jpg

Dupa o astfel de lectură, am căutat ceva mai dinamic și cu umor. Întoarcerea lui Sunny Chandler de Sandra Brown s-a nimerit perfect în această ecuație. O carte relaxantă, molipsitoare și plină de voie bună, atunci când te afli în prezența lui Ty Beaumont! Sunny Chandler revine în oraș pentru nunta prietenei sale, cu gândul de a pleca imediat după aceasta, însă planurile de acasă nu se bat cap în cap cu ceea ce o așteaptă în locul natal. Șeriful local, extrem de atrăgător și de periculos pentru inimile femeilor ce-l întâlnesc, pune ochii pe ea încă din prima clipă și e hotărât să o bage în patul lui. Prietenul său încearcă să-i mai ia din elan, dar acest lucru doar îl întărâtă, ajungând ca acest scop să se transforme într-un pariu de toată frumusețea. Cine va câștiga, rămâne de aflat. 😉

2018-09-29_22.44.46

Pe măsură ce citesc ceva scris de Ana Mănescu, mă îndrăgostesc din ce în ce mai tare de poveștile ei și știu deja că nu voi rămâne dezamăgită după ce a zburat și ultima pagină. Sinuciderea ielelor (recenzie) vine cu o doză sănătoasă din magia basmelor ce ne-au bucurat copilăria, unde Feți Frumoși cu stea în frunte salvau domnițele de la ananghie din ghearele balaurilor cu două fețe, iar Binele câștiga întotdeauna împotriva Răului, oricât de grea ar fi fost lupta.

36274038_1812318285478187_3957132143523528704_n.jpg

Sertarul cu ură de Anca Zaharia. Versurile din sertar sunt rupte din sufletul autoarei, din copilăria care s-a pierdut înainte să înceapă cu adevărat, din oamenii ce s-au strâns, la nesfârșit, ca furnicile în jurul ei, din emoțiile și stările de moment care s-au tot adunat de-a lungul anilor, așteptând să explodeze, din nedreptățile și nesiguranța ce i-au întunecat uneori mintea, din clipele de cotitură, dar și din frumosul, visele și speranța pe care le descoperea în lucrurile mărunte, în prietenii de suflet și în cărți. Mai ales în ele. Anca scrie cât se poate de sincer, de ironic și de direct, fără a ne menaja de suferințele pe care le-a întâmpinat, ne vorbește despre atunci și despre acum, „țipându-și” prin poezie viața și tot ce a condus la cine este astăzi.

36256827_1814517545258261_1056242142961205248_n.jpg

Asasinarea lui Roger Ackroyd. Nu degeaba Agatha Christie e considerată a fi Regina crimei. Deși mi s-au părut ciudate unele chestii încă de la început, în cele din urmă tot m-a surprins autorul care a pus la cale tot ce s-a întâmplat pe parcurs. Și-a jucat al naibii de bine rolul, încât cu greu ți-ai fi dat seama că el e adevăratul făptaș. Însă Hercule Poirot, și ieșit la pensie, încă dă clasă celor care se joacă neglijenți cu focul.

36352716_1815388218504527_2321950416473948160_n.jpg

Următoarea carte citită este, de fapt, o nuvelă grafică – Academia Vampirilor de Richelle Mead, volum care deschide seria cu același nume. Este prima nuvelă grafică pe care o citesc, bucurându-mi ochii și cu imaginile pe măsură, nu doar cu replicile spirituale ale personajelor. Absolut fiecare imagine este frumos redată, personajele creionate fiind foarte aproape de ceea ce mi-am imaginat eu atunci când am citit seria acum ceva ani. Evenimentele din carte sunt bine succedate și grafic, pentru a nu pierde din firul poveștii. Cred că dacă nu ai citit primul volum al seriei, ai putea rezona destul de bine doar cu această nuvelă, aflând tot ce trebuie. Însă eu v-aș recomanda să citiți mai întâi seria și abia apoi să luați și nuvelele grafice la rând. 

2018-10-06_12.42.56.jpg

Iar ultima carte a lunii iunie a fost Frumuseți monstruoase de Marina Neagu. O poveste fantasy, presărată cu umor și romance, care te ține aproape de la început până la final. Acțiunea este alertă și nu te lasă să respiri nici măcar o secundă, astfel că dacă ai vrea să iei o pauză, nu poți să nu stai cu gândul la ea și să nu te întrebi oare ce mai urmează. O lectură ușoară, scrisă simplist, care nu te încarcă cu prea multe detalii și mai că se citește singură.


Care este ultima carte citită de voi? ^_^

small-3114-5b9951ea49c08

Publicat în Tag-uri şi lepşe

Leapșa „top 3”


Nu îmi mai amintesc exact unde am găsit această leapșă (cred că tot pe blogul lui Sayuki). Mi-a plăcut, așa că am preluat-o. Nu știu dacă are un nume concret, de aceea, în caz că aţi mai dat peste aceasta și știţi cum se numește, nu ezitaţi să mă faceţi atentă. 😀

Ordinea e una aleatorie.

I. Top 3 cele mai bune cărţi parcurse până în luna septembrie:
1. Sinuciderea ielelor – Ana Mănescu (recenzie)
2. Fugi! – Oana Arion (recenzie)
3. Asasinarea lui Roger Ackroyd – Agatha Christie (goodreads)

II. Top 3 dezamăgiri:
1. Lacrimi de îngeri. Dincolo de viaţă – Ioana Dumitrăchescu (recenzie)
2. –
3. –

III. Top 3 cărţi de la care aveai mai multe aşteptări:
1. Război în doi (#1) – Mirela B. Florentina (recenzie)
2. Mai întunecat (50 de umbre întunecate, versiunea lui Christian, #2) – E. L. James
3. De vorbă cu Emma – Vitali Cipileagă (goodreads)

IV. Top 3 cărţi ce ţi-au întrecut aşteptările:
1. Un tron întunecat (#2) – Kendare Blake
2. Bad Romance – Heather Demetrios (recenzie)
3. Labirintul rozelor – Titania Hardie (goodreads)

V. Top 3 personaje masculine ce te-au dat peste cap:
1. Cameron Hamilton (Te aștept – J. Lynn)
2. Adrian (Frumuseţi monstruoase – Marina Neagu; goodreads)
3. Eric Northman (Vampirii Sudului – Charlaine Harris; recenzii serie aici și aici)

VI. Top 3 cărţi de citit într-o zi de vară:
1. Te aștept (#1) – J. Lynn (recenzie)
2. Întoarcerea lui Sunny Chandler – Sandra Brown (goodreads)
3. Steaua captivă (#2) – Nora Roberts (recenzie)

VII. Top 3 cărți de evitat pe viitor:
1. Lacrimi de îngeri. Dincolo de viaţă – Ioana Dumitrăchescu
2. –
3. –


Provoc mai departe pe Geo de la Just reading my books, Anca de la Anca și cărțile și pe Nicole de la Cărți, feeling-uri și sentimente. Dacă mai dorește cineva să se joace cu tag-ul, o poate face, cu mențiunea să spună de unde l-a preluat.

small-7330-5b9952211d4eb

Publicat în Reviews

Te aștept (Te aștept #1) de J. Lynn (recenzie)


teastept.jpg

Descriere

Unele lucruri merită să le aştepţi.

Să plece la mii de kilometri depărtare de casă pentru a se înscrie la colegiu e singura cale prin care tânăra de nouăsprezece ani, Avery Morgansten, poate scăpa de ceea ce i s-a întâmplat, în urmă cu cinci ani, la o petrecere de Halloween, care i-a schimbat pentru totdeauna viaţa. Tot ce trebuie să facă e să ajungă la timp la cursuri, să se asigure că brăţara de la încheietura mâinii stângi e la locul ei, să nu atragă deloc atenţia asupra propriei persoane şi poate, dă Doamne! să-şi facă nişte prieteni, pentru că, fără îndoială, asta ar fi o schimbare bine-venită. Singurul lucru de care n-are nevoie şi la care nu s-a gândit este să-i trezească interesul singurului băiat care ar putea să-i zdruncine fragilul viitor pe care şi-l construieşte pentru ea însăşi.

Unele lucruri merită încercate.

Cameron Hamilton – 1,90 mde fizic pentru care poţi să leşini, completat cu o pereche de ochi şocant de albaştri. Și cu o remarcabilă abilitate de a o face pe Avery să-şi dorească lucruri despre care crezuse că-i fuseseră răpite irevocabil. Ea ştie c-ar trebui să stea departe de el, dar Cam e înnebunitor de omniprezent, cu farmecul lui, cu tachinările lui isteţe şi cu păcătoasa aceea de gropiţă în obraz, atât de să-ţi vină s-o mănânci. Să se încurce cu el e periculos, dar când nu mai e cu putinţă să ignore tensiunea clocotitoare ce scoate scântei ori de câte ori sunt unul în preajma celuilalt, el face să iasă la lumină o latură a ei despre care ea habar n-avea că o are.

Unele lucruri n-ar trebui trecute sub tăcere niciodată.

Dar când Avery începe să primească emailuri de ameninţare şi telefoane care o silesc să-şi înfrunte un trecut pe care ea îl voia îngropat, nu mai are de ales şi trebuie să admită că există cineva care nu-i îngăduie să uite de noaptea aceea când totul s-a schimbat. Când adevărul devastator va ieşi la iveală, o să mai scape ea şi de data asta întreagă, cu doar o cicatrice? Şi va putea Cam să fie acolo, s-o ajute să iasă la liman, sau va fi târât în adâncuri odată cu ea?

Iar pentru unele lucruri merită să lupţi.

Gândurile mele

Nu-mi găsesc nici acum chiar toate cuvintele pentru a exprima ce am simțit față de această carte. Știu doar că am iubit să o citesc și nu mă pot desprinde de povestea personajelor, deși am dat ultima pagină acum ceva vreme. Avery și Cam au fost pur și simplu o gură de aer proaspăt ce m-a salvat atunci când aveam nevoie. Mi-am încălcat regula de a mai citi ceva chiar înainte de licență, dar bineînțeles că am vorbit degeaba. Însă nu regret. M-am bucurat de o lectură pe cinste, amuzantă, spirituală, romantică și absolut adorabilă, așa cum Jennifer L. Armentrout aka J. Lynn știe să ne ademenească.

„O luasem pe calea greșită aproape jumătate din viața mea, se părea.”

Sinopsisul dezvăluie suficient de multe, încât să ne facem o idee, sau mai multe, asupra poveștii ce ne așteaptă din spatele copertei. Avery Morgansten părăsește orașul copilăriei și adolescenței sale, pentru a se duce la facultate în colțul opus al țării, cât mai departe de locul pe care ar fi trebuit să-l numească „acasă”, dar unde nu s-a simțit niciodată așa. A ales să fugă cât mai departe de ei, de evenimentele ce i-au făcut rău și au împins-o să capete semnul rușinii ce o poartă de la 16 ani, când totul a devenit prea mult pentru ea și a explodat. E decisă să înceapă o viață nouă și să uite de ceea ce i s-a întâmplat, dar trecutul nu o lasă să scape așa ușor, nu când mesajele și telefoanele necunoscute încep să o urmărească din nou.

Deși părinții au fost împotriva plecării ei, asta nu a oprit-o să evadeze din aerul închis ce o îneca în acel orășel putred. Pentru prima dată, a simțit nevoia să facă ceva pentru ea însăși, ceva care să fie în totală contradicție cu familia ei mult prea perfectă. Odată schimbată locația, s-a eliberat de o parte din greutatea ce-i presa umerii. Aici nu era nimeni care să o cunoască, care să-i știe secretul ce o consuma atât de mult pe interior. Aici putea fi din nou ea, fără ca nimeni să o mai rănească într-un fel sau altul.

„- Tu dând peste mine, eu aproape dând peste tine, explică mai departe Cam. Parcă am fi o catastrofă pândind prilejul să se întâmple.”

Prima zi de facultate nu se dovedește așa cum a sperat. Deși și-a făcut „temele” pentru a fi sigură că nu va întârzia, s-a trezit lovind în spate un tip în fuga ei. Bineînțeles că și-a pierdut mințile din prima clipă în care acesta și-a întors privirea azurie spre ea. Cameron Hamilton. Sau Cam pentru prieteni. La fel și pentru ea. Se părea că deja își atrăseseră atenția unul altuia și asta în doar câteva minute de schimbat niște vorbe și priviri. Mai ales priviri! Descoperă faptul că amândoi au același curs, astronomie, dar Avery nu servește la el, deoarece teama că noii colegi se vor holba la ea, de întârziată ce e, câștigă teren detașat, astfel că se întoarce înapoi, așa cum a și venit – o rupe la fugă.

Și uite cum o săritură în spatele cuiva poate conduce spre o serie de scene amuzante generate atât de cei doi, cât și de prietenii lor carismatici ce-i vor împreună. Vom afla că sunt și vecini de palier, nu doar parteneri întârziați la proiectul de astronomie. Deși vor încerca să se țină la distanță unul de altul, în special Avery, amândoi vor continua, inconștient, să caute inevitabil prezența celuilalt.

„Doamne, avea atâta dreptate. Toți acești ani, de după noaptea aceea, nu rostisem niciodată cuvintele. Eram prea speriată ca să spun cuiva, ca să-i spun măcar lui Cam. Și tocmai de aceea el plecase, pentru că și el avusese dreptate. Nu mă desprinsesem de trecut și nu exista nici un viitor până ce n-o făceam.”

Am pândit cu ochii în patru momentul în care tânăra avea să accepte în sfârșit să iasă la o întâlnire oficială cu tipul nostru încântător și aveam impresia că nu mai venea. Zi de zi, Cam i-a pus această întrebare, însă Avery l-a refuzat de fiecare dată, chiar dacă rezistența ei în fața lui începea să cedeze puțin câte puțin. Acesta a avut o răbdare extraordinară, fiind dispus să aștepte destul de mult până ce ea l-a fericit cu un răspuns afirmativ. Și nu doar pentru acest lucru a avut atâta răbdare! Au fost situații în care atitudinea lui Avery chiar m-a enervat. Deși îl voia pe Cam în viața ei, strica totul și îl îndepărta, rănindu-se pe amândoi deopotrivă. Înțeleg că ceea ce s-a întâmplat în trecutul ei a afectat-o, dar, la un moment dat, această reacție a ei de a-i ține la distanță pe toți mi se pare ușor exagerată.

Nu mi-au plăcut părinții lui Avery. Nu mi-a plăcut nepăsarea lor față de ea și faptul că imaginea pe care o aveau în societate și relațiile cu alți oameni așa-ziși importanți erau mai vitale pentru ei decât propria fiică. Iar acest lucru s-a remarcat cel mai mult în zilele de după o noapte dezastruoasă de Halloween din urmă cu cinci ani, când ei ar fi trebuit să fie alături de puștoaica Avery, să o susțină și să o ajute să treacă peste acel moment. În schimb, au ales să-și salveze imaginea, în timp ce fata lor trăgea foloasele de pe urma acelei nopți.

„- Mulțumesc.
El zâmbi într-o parte.
– Pentru ce?
– Pentru că m-ai așteptat.”

O lectură despre prima dragoste a doi tineri care nu au avut parte de o adolescență prea fericită în trecut, o lectură despre încrederea ce se poate naște din lucrurile mici și despre speranța unui nou început. O lectură despre două suflete ce aveau nevoie de șansa de a lăsa prezentul să le bucure viețile împreună.

Nota mea: 5/5

nota-5

capture-20160928-044054

Publicat în Books I've Read/Wrap-up

Wrap-up #2 ~ martie/aprilie/mai [2018]


Luna martie am început-o la fel de promițător ca și celelalte două, continuând participarea la provocarea de pe grupul Prefață de carte&Porția de citit. La genul acesta de challenge-uri îmi place mult faptul că pot reveni asupra titlurilor care mă așteaptă de prea mult timp în bibliotecă și pe care le-am tot amânat, aducând altele în fața lor. Astfel, mai pot bifa din cele necitite, înainte să mă arunc să cumpăr altele noi. Nu că acest lucru ar fi un obstacol, atunci când reducerile îmi sar în ochi. :))

IMG_20180303_191435_851.jpg

Dar să revenim! O altă carte pe care am citit-o pentru duelul culorilor a fost o lectură care, în mod normal, ar trebui citită mai mult prin preajma iernii, a Crăciunului, însă eu am citit-o în luna lui mărțișor. În plus, fulgii de zăpadă aproape că se topiseră și am zis să-mi iau rămas bun de la ei așa cum se cuvine. Cartea despre care vorbesc este Fulgi de iubire, o lectură ce întrunește trei povestiri romantice scrise de John Green, Maureen Johnson și Lauren Myracle.

Mi-au plăcut mult poveștile și am empatizat, acolo unde era cazul, cu micile „drame” ale personajelor adolescentine, bucurându-mă când într-un final lucrurile s-au așezat și pentru ele. Mi-aș fi dorit câte o întreagă carte pentru fiecare în parte, în mod special pentru cea scrisă de Maureen JohnsonExpresul lui Jubilee, dar mă mulțumesc și cu atât. Într-un oarecare măsură, aceste povestiri se leagă între ele, având mai mulți numitori comuni: acțiunea se petrece în aceeași zonă, o parte dintre personaje se cunosc și învață la aceeași școală, iar zăpada e cea care le dă viețile peste cap și le deschide ochii asupra a ceea ce contează cu adevărat.

20180926_143418

Provocarea s-a încheiat într-o notă romantică, asezonată cu ceva acțiune și suspans de data asta. Iubind foarte mult cărțile Amandei Quick, am ales să citesc Dragostea nu are reguli. Personajul feminin, Grace Elland, este una dintre acele persoane care văd mereu partea plină a paharului și încearcă să vadă doar ce e mai bun în oameni, chiar dacă uneori se poate înșela în privința lor, cum ar fi cazul de față.

Unul dintre cei mai bine titrați guru motivaționali, totodată și șeful ei, își are sfârșitul în propria casă, iar o anume sticlă de vodcă, găsită lângă cadavru, îi răscolește trecutul și o face să retrăiască cel mai îngrozitor lucru la care luase vreodată parte în adolescență. Coșmarele reapar, atacurile de panică par s-o încolțească și ele, iar ea e cea bănuită de uciderea bărbatului și de faptul că a început să se hărțuiască singură cu afirmații motivaționale cu iz de moarte. Nimic nu se leagă și cei vinovați nu par a fi dibuiți.

Paralel cu toate acestea, îl cunoaște pe Julius Artwright, unul dintre cei mai buni investitori, printr-o întâlnire aranjată de cea mai bună prietenă a sa, însă se termină destul de nașpa, atunci când acesta o întreabă direct dacă ea e cea care l-a ucis pe șeful ei. O primă întâlnire eșuată care va continua la miezul nopții, fiecare aflându-se la casa lui, cu mărturisiri sincere la telefon, spuse pe un ton mult prea intim pentru doi oameni ce abia s-au cunoscut. Ceva pare să-i tragă unul spre celălalt, chiar și când nu sunt împreună, iar lupta cu trecutul, ce nu-i lăsa să aibă o viață normală petrecută lângă cineva alături, începe să câștige teren prin pași mărunți, dar siguri.

IMG_20180312_224839_824.jpg

Tot pentru o provocare (grupul Love books), numită #carteacălătoare, am citit Labirintul rozelor de Titania Hardie care m-a surprins nesperat de mult. O carte fascinantă, pe care nu am crezut că o să ajung s-o citesc vreodată, însă drumurile noastre s-au intersectat chiar și așa, „pașii” întâlnindu-ni-se într-un labirint marcat de parfumul rozelor sub razele luminoase ale soarelui și ale lunii.

A fost nevoie doar de o privire curioasă aruncată într-o istorie împletită, de la Adam și Eva, până la John Dee și William Shakespeare, ajungând în prezentul zilele noastre; numere cu însemnătate, dezvăluiri surprinzătoare, secrete ascunse de generații și comori ale sufletului mai presus de această lume, transformă acest roman într-un amalgam de credință proprie, dragoste și eliberare, ce poate fi atins doar de două inimi care devin una și aceeași. Cavalerul Crucii Roșii și Doamna Luminii. Trandafirul roșu și roza albă, „o nuntă celestă – cea mai desăvârșită expresie a masculinității și a feminității de pe pământ”.

received_2396144007279627

Foto: Diana. Mulțumesc! ❤

În luna aprilie am citit o singură carte, una despre care mai auzisem, De vorbă cu Emma de Vitali Cipileaga. Printr-un schimb, aceasta a ajuns în posesia mea și, cum doream ceva ușor și cu mai puține pagini față de lectura precendenta, m-am pus pe citit. Nu prea am rezonat cu aceasta însă. Pur și simplu nu m-a ținut acolo, lipită de paginile ei. Adevărul este că nici eu nu am avut stare și am lălăit-o mai bine de o săptămână cu ea, când, în mod normal, aș fi putut să o dau gata în una-două zile. Pe alocuri, au fost câteva fragmente și citate ce mi-au plăcut destul de mult, încât să le păstrez pentru mine sau să le împărtășesc cu cei din jur.

Autorul parcurge, mai mult sau mai puțin, etapele unei relații în doi, între o Emma și un Greg, două suflete care își doresc să găsească fericirea, înțelegerea și dragostea alături de persoana care îi va completa. Dincolo de bine și de rău, ei încearcă să se apropie unul de celălalt, să se cunoască mai bine și să conviețuiască împreună, uneori rătăcind drumul, alteori revenind înapoi pe calea inimii, pentru ca, într-un final, să găsească împlinirea alături de cel de lângă ei.

32620866_939845569531748_3620181230324023296_n

Săptămâni bune nu am mai citit absolut nimic și astfel că aprilie a trecut, aproape se dusese și mai, însă chiar în ultima sa zi, înainte de ultimul examen din sesiune, am început să citesc Fugi! de Oana Arion (recenzie), pe care am terminat-o a doua zi. Un thriller alert și plin de suspans, care mi-a plăcut foarte mult. După o serie fantasy răsunătoare, plină de magie și cu iz de supranatural, autoarea vine cu o apocalipsă absolut terifiantă ce nu pare a fi prea departe de era tehnologizată în care trăim. Când crezi că știi ce urmează, exact atunci ți se dă peste nas și ești nevoit să regândești fiecare pas în parte. Minciunile, secretele, teama și neîncrederea te vor urmări pe tot parcursul lecturii, întrebându-te constant dacă lumea va scăpa în final sau ăsta va fi sfârșitul ei.


Să vă mai întreb oare care a fost lectura voastră preferată citită în aceste luni? :))

small-3114-5b9951ea49c08

Publicat în About

Book Haul #7 – septembrie 2018


Hey, hey! M-am gândit să vă mai arăt ce cărți au poposit în biblioteca mea, deși îmi promisesem că nu o să mai cumpăr absolut nimic până la Gaudeamus. După cum bine observați, am eșuat în această privință. Elefantul a devenit unul dintre cei mai buni prieteni ai mei în ultima vreme și nu se poate abține să nu mă ispitească ori de câte ori are chef de joacă. Prin urmare, am profitat de el, în ideea de a-mi mai completa niște serii de dragoste, însă am sfârșit prin a mai lua și altele pe lângă. :))

Printre autoarele mele romantice preferate, se află și Lisa Kleypas, cu ale ei cărți historical care m-au cucerit de la prima lectură, iar, de ceva timp, începe să mă fascineze Linda Howard, o autoare care știe cum să te prindă în mrejele pasiunii înflăcărate.

O serie pe care o ador și pe care abia aștept să o recitesc, după ce o voi completa cu alte două volume ce-mi lipsesc, este Wallflowers. Un bărbat îndrăgostit este cartea ce încheie planul a patru tinere de a-și găsi un soț în societatea londoneză. Diavolul în primăvară este o continuare în seria The Ravenels pe care nu am ajuns încă să o citesc. Iar O noapte de neuitat mi-a întregit seria Familiei Mackenzie, pe care sper s-o descopăr cât mai curând.

20180915_113212

De pe unul din grupurile de vânzare/schimb cărți de pe facebook, am cumpărat aceste două cărți pe care mi le doream de ceva vreme, de la Antoaneta, căreia îi mulțumesc tare mult pentru ele! Nu am citit nimic de Natașa Alina Culea până acum, însă recenziile cărților sale mi-au trezit interesul, așa că nu am ratat ocazia de a o avea în bibliotecă, mai ales că este chiar cartea de debut a autoarei. De asemenea, am auzit multe și despre duologia Victoriei Schwab și acum am și eu prima carte, a cărei copertă arată minunat. ❤

20180915_113410.jpg

Următoarele două cărți au fost o surpriză plăcută și neașteptată de la Editura Herg Benet. Ambele sunt noutăți ale editurii pe care le puteți deja comanda de pe site-ul lor, dar și de pe librăriile online partenere. Coperțile lor mă fac să le strâng în brațe, ceea ce am și făcut în ziua în care au ajuns la mine, și să nu le mai dau drumul vreodată. Nu cred că sunt singura care suferă de aceste simptome bookaholice, nu-i așa? :))

20180918_134621.jpg

Cum spuneam și la începutul postării, Elefantul s-a jucat cu mintea mea, așa că am profitat de 3+1 de la Editura Nemira. Rebelul nisipurilor, Prințul spinilor, Fata cu toate darurile și o altă carte pe care o voi dărui (nu vreau să mă dau de gol :)) ) și-au făcut loc în biblioteca mea. În aceeași comandă, mi-am luat și Prințesa mecanică, ultimul volum al trilogiei Dispozitive Infernale a Cassandrei Clare.

20180914_120620

20180914_120916

2018-09-14_12.18.52

20180914_121437


Cam acestea au fost cărțile pe care eu am pus mâna luna asta (și încă nu s-a terminat!). De ce volume s-au bucurat bibliotecile voastre? 🙂

11