Publicat în Reviews

Fata cu toate darurile – M.R. Carey


20190308_175132

Descriere

Melanie este o fată foarte specială. Dr. Caldwell o numește „micul nostru geniu“.

În fiecare dimineață, Melanie așteaptă cuminte în propria celulă să fie luată și dusă la clasa ei. Atunci când Sergentul Parks vine după ea, arma lui este întotdeauna încărcată și îndreptată spre ea cât timp doi dintre oamenii lui o imobilizează într-un scaun special. Ea nu crede că oamenii o plac prea mult. Glumește cu ei că nu îi mușcă, dar ei nu râd deloc.

Melanie iubește școala. Adoră să învețe despre adunări și silabe și despre lumea care există în afara clasei și a celulelor în care trăiesc copiii. Câteodată ea îi povestește învățătoarei favorite toate visurile pe care le are pentru când va crește mare și va explora lumea. Melanie nu știe de ce asta o întristează atât de mult pe domnișoara Justineau.

Gândurile mele

Fata cu toate darurile este un SF post-apocaliptic, un thriller distopic care prezintă un sfârșit de lume în lumina unui nou început ce ar putea fi posibil cândva, în viitor.

„Melanie îşi spune: atunci când visele devin realitate, realitatea ta se modifică. Nu mai eşti persoana care a avut acele vise, aşa că ai senzaţia că auzi ecoul unor întâmplări de demult.”

Am mai spus că SF-ul nu este chiar genul meu, însă de ceva vreme încerc să-l descopăr mai mult și să mă bucur de poveștile pe care mi le oferă. În cazul de față, chiar a fost o bucurie, deoarece mi-a plăcut foarte mult ce am citit. Într-o oarecare măsură, mi-a amintit de un alt thriller distopic care m-a captivat la fel de mult: Fugi! de Oana Arion. Ambele romane au în comun pierderea umanității în defavoarea instinctelor animalice, doar că inamicul este diferit, iar în Fata cu toate darurile există o parte a populației care este afectată doar pe jumătate. Acest fapt le induce supraviețuitorilor speranța că poate mai este o mică șansă ca lumea să-și revină.

O infecție provocată de o ciupercă care-și duce existența în pădurile tropicale lovește neașteptat omenirea și o transformă într-o gloată de flămânzi. Aceste creaturi își pierd rațiunea de a fi și își mănâncă semenii, fie ele animale sau oameni. Puțini sunt cei care îi supraviețuiesc și se baricadează de cei afectați, încercând să lupte cu monstruozitățile ce-i vor la cină.

„- Nu exagerez când spun că supravieţuirea noastră ca rasă ar putea depinde de rezultatele studiului nostru, de felul în care vom reuşi să înţelegem de ce infecţia s-a manifestat altfel în cazul acestor copii – şi a luat alt curs, diferit de evoluţia ei normală la nouăzeci şi nouă la sută dintre subiecţi. Este vorba despre supravieţuirea noastră, Helen. Asta este miza. Speranţa unui viitor. Speranţa descoperirii unei ieşiri din nenorocirea asta.”

În această lume, trăiește și Melanie, o fetiță de 10 ani și, totodată, un copil special cu o inteligență și o maturitate aparte pentru vârsta fragedă pe care o are. Împreună cu alți copii, stă închisă, fiecare în propria celulă, într-un subsol păzit de armată și sub atenta observație a câțiva doctori ce experimentează pe seama lor. Nimeni nu știe de ce acești flămânzi tineri nu se comportă în totalitate ca și cei ce mișună în afara cazărmii care-i ține la distanță. De aceea, doamna doctor Caldwell dorește cu disperare să descopere leacul ce ar putea salva omenirea. Vrea să arate tuturor celor din breasla ei că știe ce face și să le dea peste nas pentru că au ales să o dea la o parte din calea misiunii lor.

Aproape fiecare zi a copiilor este încununată de cursuri predate de profesori ce se feresc să se atașeze de ei, de plictiseala ce-i însoțește înapoi în celulele lor goale și de ziua de duminică acaparată de singura masă din timpul săptămânii și de baia cu substanțe chimice ce au ca scop ascunderea mirosului de om. Tinerii sunt scoși din celule în scaune cu rotile, cu mâinile și gâturile încătușate, pentru a nu exista vreo șansă ca aceștia să-i atace și să-i muște pe soldați și pe profesori. Dacă sunt provocați și simt mirosul unui om, instinctul flămânzilor pentru supraviețuire se activează și sar pe pradă.

„- Tu eşti pâinea mea, spuse ea în cele din urmă. Când îmi este foame. Asta nu înseamnă că aş vrea să te mănânc, domnişoara Justineau! Nu vreau, pe cuvânt! Mai bine mor decât să fac una ca asta. Doar că tu îmi umpli sufletul aşa cum pâinea umple burta omului din cântec. Mă faci să mă simt că nu mai am nevoie de nimic altceva.”

Într-una din zile, domnișoara Helen Justineau, unul dintre profesorii copiilor, cedează și ajunge să se apropie foarte mult de elevii săi, ceea ce este o încălcare clară a regulilor impuse. Din acest punct, lucrurile încep să se miște și să o ia razna. Melanie ajunge pe masa de disecție a lui Caldwell, iar cazarma este atacată de junkeri (oameni sălbăticiți) și de flămânzi. Fetița, domnișoara Justineau, doamna doctor Caldwell, sergentul Parks și soldatul Gallagher reușesc să scape din mijlocul lor și astfel își încep lungul drum pentru supraviețuire spre un loc sigur și ferit de pericol.

Am empatizat foarte mult cu micuța Melanie, chiar dacă este pe jumătate una dintre creaturile de care trebuie să te ferești. Dornică de a învăța lucruri noi și de a-i fi pe plac profesoarei sale preferate, micul nostru geniu face tot ce poate pentru a reuși. Își dă seama de ce se află în acel loc și știe că, într-o zi, va dispărea la fel cum au făcut-o și câțiva colegi de-ai săi. Îi este teamă de doamna Caldwell, iar sentimentul se intensifică atunci când se trezește pe masa de operații a femeii. De asemenea, cunoaște ceea ce este și ceea ce poate face dacă își lasă instinctul să o controleze, însă reușește să se abțină, ținându-i la distanță pe cei pe care i-ar putea răni. Nu ar suporta vreodată ca domnișoara Justineau să pățească ceva din cauza ei. Totodată, sare în ajutorul micii sale „familii” de supraviețuitori și îi apără de cei ca ea, astfel că-i câștigă încrederea sergentului Parks care va începe în cele din urmă s-o privească ca pe un copil, ca pe un om normal.

„Nu se oprește niciodată, nu încetinește niciodată și te prinde într-un final. Așa că nu-ți mai rămâne decât să te lupți.”

„Pentru că ai vorbit despre ea ca despre o altă ființă omenească. O ființă cu sentimente, care uneori trebuie respectate.”

Narat la persoana a treia, din mai multe perspective (cu cea a Melaniei predominantă), Fata cu toate darurile este un roman surprinzător, plin de adrenalină și suspans, care îți trezește emoții și fiori reci pe șira spinării. Amănuntele legate de cum decurg disecțiile doamnei Caldwell, vânarea flămânzilor și uciderea lor, lupta pentru supraviețuire și ciuperca care acapară lumea au un impact puternic vizual asupra ta. Finalul cărții nu va fi cel la care te aștepți, însă cred că un altul nu ar fi putut încheia mai bine povestea de față. Din anumite puncte de vedere, cel prezentat a fost necesar pentru ca lumea să o poată lua de la capăt.

Nota mea: 4.5/5

nota 4.5

langit-merah.regular

Reclame
Publicat în Tag-uri şi lepşe

Brave Book Tag


Una dintre prințesele mele preferate Disney care își face loc pe blog este neînfricata și încăpățânata Merida. Cu părul ei roșcat și spiritul neîmblânzit, acompaniată de calul ei Angus și purtându-și arcul cu mândrie, tânăra este mereu pe punctul de a pleca într-o nouă aventură, pentru a-și dovedi curajul și pentru a arăta celor din jur că și prințesele își pot salva singure regatul, dar și pe ele însele de pericolul ce le iese în cale.

tumblr_mddy92NHPZ1razmc0o1_500.gif

Scotland: Land of Magic, Castles, and will-o’-the-wisps

Name a magical book setting // Un loc magic

Nu e chiar un loc magic, însă mi-aș dori să intru în povestea Misterul gemenelor de Adi Rule și să vizitez Insula Roet, pe a cărei suprafață se găsesc grădinile luxuriante ale Împărătesei. De asemenea, aș vrea să descopăr toate dedesubturile care țin de orașul acoperit de cenușă în care s-a născut aripi-roșii, personajul principal.

tumblr_m7dhqzAboj1qlqgbzo1_r1_500.gif

Clan Dunbroch: Merida’s family clan

Name your favorite bookish family/gang // Numește-ți familia sau gașca favorită

Recent, m-am îndrăgostit de familiile Harte & Madison din trilogia Eclipse Bay a Amandei Quick. După evenimentul nefericit ce a destrămat prietenia dintre Sullivan Harte și Mitchell Madison, cei doi s-au încăpățânat să se urască cu patimă unul pe altul, transmițând gena și copiilor lor. Însă destinul și micul paradis de care familiile se bucură în fiecare vară (Eclipse Bay) au un fel aparte de a se juca, atunci când nepoții par să nu mai țină seama de ce a fost și își lasă inimile să se aventureze pe tărâmul iubirii.

Merida-Gif-brave-29814097-500-209.gif

Merida: princess, brilliant archer, and doesn’t need any man

Name a heroine who doesn’t accept her fate // O eroină care nu își acceptă soarta

La început, Kate nu-și dorește decât să fie o adolescentă normală care merge la școală și care se ocupă de blogul de carte personal, însă tenta extraterestră peste care dă în noul cămin își lasă inevitabil amprenta asupra sa. Oricât încearcă fata să aducă înapoi normalitatea în viața ei, acum e nevoită să lupte în prima linie alături de noii săi prieteni.

tumblr_mv8g78JuCB1sh188qo1_500.gif

The Highland Games: Eligible Fight for Merida’s Hand in Marriage

Name a book where the stakes are high // O carte în care miza este mare

Fugi! de Oana Arion. Lumea se confruntă cu un virus periculos ce decimează populația pe măsură ce oamenii îi cad victime.

animation2_by_vanellope_schweeetz-d5z2rq6.gif

Changing Fate: Merida Eats Some Enchanted Cake

Name a book where you thought it was going one way, but turned out to be a whole different way // O carte a cărei poveste ați crezut că merge într-o direcție anume, dar s-a dovedit a fi altfel

Un tron întunecat de Kendare Blake. Te lovești de atâtea întorsături neașteptate de situație, încât ceea ce-ți închipui tu că o să urmeze nu se bate deloc cap în cap cu ce are în plan autoarea.

giphy.gif

Elinor: Mama Turned Mama Bear

Name a character that goes through a big transformation // Un personaj care trece printr-o mare transformare

Arsinoe, una dintre tripletele întunecate ale Kendarei Blake. Resemnată la ideea că va muri ucisă de surorile sale, din cauză că harul ei nu s-a arătat deloc până la începutul Anului Ascensiunii, tânăra nu se aștepta să supraviețuiască și să continue lupta ce durează de generații întregi. Însă se dovedește că povestea ei nu va lua sfârșit așa de repede pe cât credea și că moștenirea ei este cu totul alta.

tumblr_m98j6gchbr1rc7gcro1_500.gif

Bear Brothers: Adorable, Mischievous Baby Bears

Name some of your favorite scene-stealing characters // O parte din personajele favorite care acapară întreaga scenă

Holden și Hudson din Triplu H de Corina Cindea. Scena este toată numai a lor, atunci când apare unul dintre ei în peisaj.

tumblr_n823sbPQy11qiu7yxo1_500.gif

Mor’du: Demon Bear, Secret Prince

A Villain With a Complex Backstory // Un răufăcător cu un trecut complex

Când dau peste o astfel de cerință, habar nu am ce să răspund. Deoarece nu mă lovesc de așa mulți ticăloși sau ticăloase care să merite a fi nominalizați. Aș putea-o numi pe Katherine (Trei Coroane Întunecate), dar este doar o adolescentă de 16 ani. Nu are un trecut glorios în spate și nici prea lung după cum se observă, decât dacă e să fac referire la celelalte Regine Toxice care au ținut de tron înaintea ei și care, acum, îi apasă cu greutate pe umeri.

Sursa tag-ului.

2019-08-30_181104

Publicat în Reviews

Pribegii mărilor – Marina Costa


20190707_160657

Descriere

„… Acum, după sute de ani, există dovezi care atestă faptul că vikingii au ajuns în Golful Mexic. Cronicile aztece, care menționează lupta lui Quetzalcoatl cu Tezcatlipoca și cu Xolotl, precum și cele care consemnează, la jumătatea secolului al XI-lea, un conducător toltec numit Huemac, care a fost înfrânt de dușmani, pot fi privite puțin altfel ca urmare a lecturii documentelor pe care le-am avut în față. Legenda lui Quetzalcoatl, Kukulkan? O căpetenie a vikingilor, destinat să intre în legendă, așa cum este cântată debarcarea pribegilor mării de către triburile din zona Veracruz – poate chiar totonacii despre care povestește cronica… Aceasta, din nefericire, n-o voi putea ști eu, ci aceia care vor avea norocul să descopere mormântul lui Sigurd, dacă există… Sper totuși că voi afla cândva ce s-a mai întâmplat cu pribegii mărilor și căpetenia lor, neînfricatul Sigurd, civilizatorul…”

Citește în continuare „Pribegii mărilor – Marina Costa”

Publicat în Tag-uri şi lepşe

Tag: Mid-Year Book Freak-Out Tag [2019]


Facem deja o tradiție din acest tag (2017, 2018) și nici anul acesta nu-l trecem cu vederea. În prima jumătate a lui 2019 am reușit să citesc 40 de cărți de care am fost mai mult sau mai puțin încântată. Să-i dăm bătaie, zic! ^^

***

1. Cea mai bună carte citită până în acest moment al anului?

Scrisori din insula Guernsey de Mary Ann Shaffer, Annie Barrows. M-a emoționat profund descrierea episoadelor petrecute pe fundalul războiului anilor ’40 și mi-a plăcut faptul că s-a axat pe ceea ce contează cu adevărat, pe acele lucruri mărunte care fac ca viața să merite trăită din plin, atât cu bune, cât și cu rele.

„Asta-mi place mie la citit: te interesează un lucru mărunt dintr-o carte, iar lucrul acela mărunt te conduce la o altă carte, iar acolo vei găsi altceva, care te va duce la un alt volum. Este o progresie geometrică – al cărei sfărşit nu-l poţi anticipa, dar care pur şi simplu îţi face o foarte mare plăcere.”

f253c580726fe5ca3edda2a047851343.jpg

2. Cea mai bună continuare pe care ai citit-o?

Dacă primul volum m-a zăpacit de am văzut numai stele verzi, cel de-al doilea volum al seriei Urlet în tăcere a Marinei Neagu – Te văd – a făcut mult mai mult de-atât.

Nu mai știi care îți este cu adevărat prieten și care îți este dușman, mai ales când aceștia își tot schimbă rolurile de parcă nu ar știi nici ei de partea cui să rămână definitiv. Problemele se ivesc din orice direcție ai privi și te trezești lovit atunci când te aștepți mai puțin. Ceea ce vezi nu mai este realitatea pe care o cunoșteai, așa că stai și te întrebi ce ai făcut ca să meriți toate nenorocirile ce ți se întâmplă.

„O să-l păstrez atâta vreme cât voi avea speranța că îmi vei aparține.”

3. O nouă apariție pe care nu ai citit-o încă, dar vrei neapărat?

Protocol 9 de Monica Ramirez. Emma Moss mă așteaptă cuminte în bibliotecă, dar eu tot îi evit privirea.

4. Apariția cărei cărți o aștepți cu nerăbdare în cea de-a doua jumătate a anului?

Am rămas puțin în urmă la capitolul acesta și nu știu ce carte să numesc. :))

5. Cea mai mare dezamăgire?

Nu veți avea ura mea de Antoine Leiris. Nu a fost neapărat o dezămagire, aș fi vrut doar ca autorul să mă facă să fiu acolo cu ei și să empatizez mai mult cu drama ce i-a lovit. Aș fi vrut să simt mai mult din emoțiile generate de un astfel de eveniment tragic.

6. Cea mai mare surpriză?

Fata cu toate darurile de M.R. Carey. Un roman surprinzător, plin de adrenalină și suspans, care îți trezește emoții și fiori reci pe șira spinării. Disecțiile doamnei Caldwell, vânarea flămânzilor și uciderea lor, lupta pentru supraviețuire și ciuperca care acapară lumea au un impact puternic vizual asupra ta. Finalul cărții nu va fi cel la care te aștepți, însă cred că un altul nu ar fi putut încheia mai bine povestea de față.

2019-08-20_213342.png

7. Un nou autor preferat?

Doi autori: Marina Neagu și Marina Costa.

8. Cel mai recent crush ficțional?

Markus din seria Urlet în tăcere. ❤

9. Cel mai recent personaj preferat?

Marina din Pribegii mărilor de Marina Costa. Un personaj complex care ține în balanță echilibrul poveștii, lăsându-și amprenta asupra celor pe care-i întâlnește în calea sa.

10. Cartea care te-a făcut să plângi?

Al nostru este cerul de Luke Allnutt este o lectură devastatoare care îți sfâșie inima la propriu.

11. Dar cartea care te-a făcut fericită?

Regatul viselor de Judith McNaught. Un historical romance minunat cu o eroină încăpățânată peste măsură!

„Orbit de frumusețea locului pe care de opt ani tânjea să-l revadă, Royce se întrebă furios cum era posibil să intimideze cavaleri, nobili, scutieri și soldați bătătoriți în lupte, convingându-i să-i îndeplinească poruncile dintr-o singură privire, dar totuși nu părea să reușească să o oblige să se comporte cum trebuie pe o scoțiană tânără, încăpățânată, sfidătoare. Era atât de afurisit de imprevizibilă, încât era imposibil să-i anticipezi reacțiile la indiferent ce.”

12. Cea mai bună adaptare a unei cărți pe care ai văzut-o anul ăsta?

Clubul de literatură și de plăcinte din coji de cartofi.

Deși unele scene sunt schimbate și modelate altfel comparativ cu lectura în sine, filmul mi-a plăcut destul de mult.

The-Guernsey-Literary-and-Potato-Peel-Pie-Society-New-Film-Poster.jpg

13. Recenzia preferată pe care ai scris-o în acest an?

Nu am una preferată anul acesta. Pentru toate recenziile mele încerc să depun același efort și să transmit mai departe ce au avut acele lecturi de spus din punctul meu de vedere. La unele îmi iese, la altele nu, însă sunt toate ale mele și le recitesc cu drag atunci când am timp, pentru că îmi aduc aminte de începuturile mele în blogosferă și îmi arată cât am evoluat în tot acest timp.

14. Cea mai frumoasă carte pe care ai cumpărat-o anul acesta?

Blestemul mării de Shea Ernshaw. Coperta este superbă și sper că povestea este pe măsura ei.

15. Ce carte trebuie să citești până la sfârșitul anului?

Mult prea multe. Am promis și mi-am promis că voi citi anumite lecturi până ce anul se va termina, dar prevăd că n-o să mă țin de cuvânt. Mai am ceva timp la dispoziție, așa că sper totuși să reușesc. Țineți-mi pumnii! :))


Dacă sunt și alți doritori care vor să ne împărtășească prima lor jumătate de an în cărți, îi poftesc să dea curs provocării, cu mențiunea de a spune de unde au luat-o. Iar cei care nu au un blog, vă aștept comentariile la această postare. ^^

89ae19bbb656c62d4941a7b756a13c3e

Publicat în Top-uri

Top 5 | Personaje care m-au făcut să râd


În viața fiecărui cititor există cel puțin un personaj care l-a făcut mereu să râdă și care continuă să o facă, ori de câte ori revine la povestea lui. Chiar și în situațiile mai serioase în care ai întâlnit astfel de personaje, acestea reușesc să smulgă zâmbete de pe buze sau să te facă să izbucnești în hohote, indiferent dacă tu ești cel care îi cade victimă sau partenerii de joacă ce îi stau alături.

Eu am ales să vă prezint cinci personaje care m-au binedispus de la începutul lecturii până la final, care au avut un fel aparte de a fi și care au fost înzestrați cu un umor natural molipsitor, încât nu am putut să mă abțin în preajma lor. :))

Sursa pozei de sus.

Victor_Magazine_Men-17.jpg

1) Holden Morgan din Triplu H (vol. 1) – Corina Cîndea

„– La duș?! Cum să se înece la duș?!
– Păi…stai să-ți explic! În timp ce făceam duș, împreună bineînțeles, adăugă șoptit, m-am gândit să încercăm și planul vertical și…
– Holden! se aude țipătul disperat al Marlenei. Sper că nu le și desenezi, că te omor!”

Alegerea patului potrivit, cererile de căsătorie în toalete publice și descrierea poziției verticale din duș sunt atuurile maxime ale acestui personaj haios. Mai ales când vine vorba de cei apropiați! În orice situație s-ar afla, Holden găsește întotdeauna partea amuzantă a paharului și nu ezită în a glumi pe seama oricui se nimerește în calea sa. Autoarea l-a înzestrat cu umor cât cuprinde (cred că a scăpat sticluța cu totul în vasul cu pricina, atunci când l-a creat :)) ), însă știe să fie și serios atunci când este nevoie. Nu prea mult totuși, altfel imaginea lui ar avea de suferit din cauza asta. Iar un Holden serios nu-mi pot imagina absolut deloc.

2) Gloria Montgomery din Anna (Tratament special, vol. 1) – Davine M. Vesco & Lexi B. Newman

„Imediat ce ieșim pe porțile terenului, corbul mă eliberează și pornesc cu câțiva păși înaintea lui. Trebuie să îmi măsuri de siguranță în caz că gura mea mai vorbește aiurea.
– Vezi că ai șiretul des…
Nici nu termină de vorbit că dau cu stângul în dreptul și îmi pierd echilibrul. Cad ca un lemn, direct pe burtă, cu brațele întinse în față și picioarele îndoite. Tot ce mai lipsește în acest peisaj mirific este o baltă pe măsură.
– Ți s-au încurcat direcțiile, Montgomery? Să chem un mecanic, să îți descâlcească cele două picioare stângi?”

Gloria este un personaj adorabil de încăpățânat și de împiedicat! Este încântătoare, o mincinoasă deloc talentată, fragilă ca o păpădie împrăștiată de adierea vântului, o fire singuratică și plină de secrete, dar, mai mult de atât, este și un magnet pentru probleme. M-am amuzat copios la năzbâtiile pe care le făcea fără să vrea, crezând că o să aibă mare succes în escapadele sale. Am avut un zâmbet enorm pe față pe toată durata lecturii și nu-mi ajung degetele pe care le am ca să enumăr fiecare moment la care am râs până ce mi-au dat lacrimile.

adfhgsdfh.jpg

3) Hudson Morgan din Triplu H (vol. 2) – Corina Cîndea

„- Nu-ți plac trandafirii galbeni, iubito? întreb sprijinindu-mi fruntea de ușa brunetei și inima mi se oprește o secundă când primesc răspunsul imediat.
– Îmi plac cei mov!
– Îmi pare rău! Am fost un nesimțit! spun repede scuzele pentru care am venit, dar pe față am un zâmbet încântat de faptul că, deși ascunsă în spatele ușii, mă ascultă.
– Pleacă de la ușa mea, Hudson, și nu mi-o mai pupa atât, că îi iei luciul!”

Deși este fiul lui Hayden și al lui Kim (din primul volum), băiatul ăsta zici că este făcut doar de Holden. Așa unchi, așa nepot! Și acesta este la fel de zbuciumat și de pus pe șotii, încât nu ai cum să te abții de la boacănele pe care le face și la vorbele de duh care îi ies mai tot timpul pe gură. Din cauza noii vecine care s-a mutat în același bloc ca și o parte din familia sa nebună, tânărul nostru ajunge să pupe uși la greu, sperând că așa o s-o îmblânzească pe scorpia ce-l fierbe la foc mic. Hotărât să-i câștige inima, își pregătește cu multă răbdare arsenalul, astfel că întâlnirile celor doi se lasă direct cu artificii.

4) Zoe Moore din Aproape căsătoriți – Jane Costello // recenzie

„Te iubesc pentru cum ai alunecat şi ai căzut pe ringul de dans, la cina aia festivă. Te iubesc pentru cum ai aruncat spaghetele pe podeaua din bucătărie. Te iubesc pentru că te-ai costumat ca Păsăroiul, când toţi ceilalţi încercau să fie sexy.”

În urma părăsirii ei în fața altarului, tânăra vrea să traverseze oceanul pentru a-și vindeca rănile. Astfel că ajunge bonă a doi copilași neastâmpărați care nu cunosc respectarea regulilor în programul lor. Va duce muncă de lămurire cu micuții, dar cea mai mare bătaie de cap va fi tatăl lor care a devenit un necioplit după pierderea soției. Încercările ei de a readuce buna dispoziție în casa familiei mult prea dezordonate vor fi presărate cu umor și situații care mai de care mai amuzante. Zoe este o prezenţă încântătoare pe tot parcursul cărții şi nu te plictisești nici măcar o clipă în prezenţa acestei fiinţe adorabile!

68747470733a2f2f696d616765732e67722d6173736574732e636f6d2f686f73746564696d616765732f3134353330323135303872612f31373737323539392e676966.gif

5) Declan Grant din Iubire și catifea albastră (Salem #3) – Corina Cîndea

„Mângâi o șuviță din părul roșu care mi-a atras atenția de când am intrat în oraș și de la care a pornit întreaga poveste. O glumă îți poate schimba viața? Uneori, da, pentru că gluma cu vrăjitoare și extratereștrii a ajuns să ne schimbe la toți șase întreaga viață. Și niciunul nu regretăm nimic.”

În loc să recunoască deschis atracția față de roșcata care l-a fermecat din prima clipă, Declan preferă să se ascundă în spatele ironiilor și glumelor care o au ca subiect principal tot pe cea a cărei privire o caută neîncetat și a cărei prezență îi acapără visele noapte de noapte. Iar atunci când Piper îi răspunde cu aceeași monedă, nu se poate abține să nu se ciondănească unul cu altul, de fiecare dată când drumurile li se intersectează. Tachinările lor îi întărâtă în egală măsură pe amândoi, iar extraterestrul nostru este pregătit să o ia pe vrăjitoare în lumea lui.



Ce personaje v-au făcut pe voi să râdeți?

sss

Publicat în De prin blogosferă, Interviuri

Autorii români contraatacă. Ținta: Lectură pentru suflet


Acum îmi dau cu adevărat seama că bloggerii au fost tare blânzi în interogatoriul lor. Acela nu a fost decât încălzirea pentru ce avea să urmeze din partea autorilor români. Dacă până la sfârșitul acestui articol o să mă dați dispărută, să știți că fie am reușit să scap cu bine și mă dau la fund o perioadă, fie am fost prinsă de Maco și transformată în pisică.

Înainte de a începe, vreau să-i mulțumesc Andrei (Duca) de la Readers Republic pentru că m-a ajutat să vânez autorii pentru acest articol. De asemenea, mulțumesc tare mult Dianei (Maco), personajul principal al acestei aventuri, deoarece a răbdat să fie intervievată la sânge de către victimele sale, fie ei bloggeri sau autori. Love you, girls! ❤

Foto reprezentativ: Diana cu Duca și Roxana Citește în continuare „Autorii români contraatacă. Ținta: Lectură pentru suflet”

Publicat în Tag-uri şi lepşe

TBR BOOK TAG


How do you keep track of your TBR list? // Cum ții evidența listei tale de citit?

Goodreads este cel care mă ajută cel mai mult în a-mi păstra o anumită ordine în ceea ce îmi doresc să citesc pe viitor. De asemenea, îmi notez într-o agendă toate cărțile care poposesc în bibliotecă și pun o bifă în dreptul celor deja citite, pentru a le diferența de cele necitite. Bineînțeles că, dacă primesc recomandări sau îmi sare vreun titlu tentant în ochi și îl vreau neapărat, folosesc post it-uri, notițele din telefon sau orice altceva am la îndemână pentru a nu uita de ele. Sau, pur și simplu, le țin minte până ajung la ceva de scris.

Is your TBR mostly print or e-book? // TBR-ul tău este majoritar în format fizic sau e-book-uri?

E-book-uri. Sunt mai ușor de ignorat decât cele care stagnează în bibliotecă și pe care le vezi zi de zi. :))

Citește în continuare „TBR BOOK TAG”

Publicat în Fragmente

Fragmente #24 | Ești prea frumoasă (Splendid #3) – Julia Quinn


„- Se pare că timpul nostru s-a terminat. Cît mai avem? Două săptămîni?

Ea aprobă dînd din cap.

– Nu te bucuri că te-am convins să ne căsătorim în patru săptămîni, nu în cinci?

– Mai mult decît îți pot spune, iubirea mea.

Se aplecă și îi sărută mîna.

– Am încredere că ne vedem diseară, la balul lui lady Hampton.

– Dacă tu o să fii acolo, o să fiu și eu.

– Mi-aș dori să fii mereu atît de ascultătoare.

– Pot să fiu foarte ascultătoare cînd servește scopurilor mele.

– Da, așa este. Atunci cred că o să te rog să-ți alegi scopuri care să fie aceleași cu ale mele.

– Cred că în situația de față sîntem de acord, milord.

El rîse.

– Trebuie să plec. M-ai depășit cu mult în arta flirtului. Sînt în pericol serios să-mi pierd inima.

– Eu sper că ai pierdut-o deja, rosti ea tare, privindu-l cum se îndreaptă spre ușă.

El se întoarse și o privi emoționat.

– Nu am pierdut-o, dar i-am dat-o unei femei ca să o păstreze.

– Și o păstrează în siguranță? întrebă Henry, fără să reușească să-și ascundă tremurul vocii.

– Da, da. Iar eu i-aș păzi ei inima și cu viața mea.

– Sper să nu se ajunga la asta.

– Și eu, dar asta nu înseamnă că n-aș fi dispus să-mi ofer inima.

Se întoarse, apoi se opri chiar înainte să iasă.

– Uneori, Hen, spuse fără să se întoarcă spre ea, mă gîndesc că mi-aș da viața și doar pentru unul dintre zîmbetele tale.”

6

Publicat în Tag-uri şi lepşe

CC book tag


De data asta, mi-am zis că a sosit timpul să stau să încropesc un tag nou legat de cărțile mele preferate scrise de autorii mei preferați. Dacă ați trecut pe la cele două tag-uri dedicate seriei Nemuritor de Oana Arion (aici) și seriei Alina Marinescu de Monica Ramirez (aici), știți deja despre ce vorbesc. Că tot veni vorba, dacă nu le-ați făcut, vă invit să dați curs provocărilor.

Astăzi a venit rândul cărților scrise de Corina Cîndea, o autoare romantică foarte dragă mie. Poveștile sale mă binedispun întotdeauna și, ori de câte ori gândul mi se abate spre acestea, mi-aduc aminte de ele cu zâmbetul pe buze. Unde mai găsești laolaltă vrăjitoare, extratereștrii și coincidențe stranii, cereri de căsătorie pe vasul de toaletă din restaurante, saci de cartofi pe post de rochii, paturi rupte și pupat de uși și alte evenimente cel puțin la fel de hilare? :))



Destine împletite

Uneori, nici măcar timpul nu se poate împotrivi dragostei. Din contră, o poate face să dăinuie veșnic și să devină mai puternică, atunci când există încredere și dor. Două personaje al căror destine s-au unit din prima clipă în care s-au văzut?

Am dat peste multe situații de genul în lecturile pe care le-am citit și îmi plac tare mult, atunci când sunt puse cu adevărat în valoare și nu devin prea clișeice. Un astfel de cuplu ar fi Hailey Morgan și Cameron Bennett (Triplu H, vol. 2). Prima lor întâlnire s-a lăsat cu o ciocnire intenționată din partea lui, ciocnire care i-a adus în piscină și care i-a zburat sutienul tinerei cât ai bate din palme. Chiar și mai repede de atât! La scurt timp după, drumurile li s-au mai intersectat de câteva ori și printr-o împrejurare de-a dreptul comică, au ajuns să fie împreună.

Măşti şi secrete

Cu toții avem micile noastre secrete, așa că puțin probabil să nu fi dat peste vreun personaj care să nu te ducă de nas până la sfârșit cu secretele sale. Oare cine să fie?

Dacă aș menționa numele personajului, v-aș strica toată plăcerea de a citi voi cartea. Pot doar să vă spun că personajul despre care vorbesc este al Agathei Christie și participă activ în romanul Asasinarea lui Roger Ackroyd. Cel care a pus la cale crima își joacă tare bine rolul, încât cu greu ți-ai da seama că el este adevăratul făptaș.

Micuța balerină

Dansezi, dansezi și iar dansezi, Unu-doi-trei la dreapta. Unu-doi-trei la stânga. O săritură aici, un pas săltat acolo. Îți lași simțurile să te învăluie cu totul, muzica să-ți curgă prin vene și ritmul să te îmbie până la cer și înapoi. Iar și iar și iar. Simți o privire care îți arde spatele. Te întorci și inima ratează câteva bătăi. Ce personaj îți bucură sufletul doar la simpla lui vedere menționare?

În această clipă, mă duce gândul nu doar la un personaj, ci la trei prezențe masculine: Seth (Georgina Kincaid de Richelle Mead), Hades (Căutând fericirea de Teresa Wojcik) și Jack Harper (Rephelimii de Simona Stoica).

Rebela

Ceva din trecut te urmărește oriunde te-ai afla și nu te va lăsa să-i scapi până ce nu-l înfrunți. De ce carte/serie sau gen literar fugi cel mai tare?

De Urzeala tronurilor a lui George R. R. Martin. Mi se pare intimidant numărul de pagini și o tot amân din cauza aceasta. Nu știu când o să mă încumet să o citesc, dar probabil va mai trece ceva vreme.

Salem

Orașul vrăjitoarelor este vizitat într-o zi de extratereștrii. Caracterele se ciocnesc și se lasă cu scântei. Nu știi partea cui s-o ții și stai deoparte până se liniștesc apele. Nu pentru mult timp însă. Cu ce personaje din lumile lor te-ai întâlnit mai des pe drum?

Extratereștrii i-am întâlnit doar în seria Lux, pe când vrăjitoarele au apărut mai des în calea mea. Trilogia Neamul corbilor de Lavinia Călina, seria Nemuritor de Oana Arion, Demoni de Laura Nureldin, Râurile din Londra de Ben Aaronovitch (un altfel de magician), seria Cercul secret de L.J. Smith, trilogia Forțele răului absolut de Kelley Armstrong.

Triplu H 

Când ai o familie numeroasă, foarte curioasă și gălăgioasă, nu este chiar ușor să găsești câteva clipe de relaxare doar pentru tine. Dar dacă reușești, ce lectură te acompaniază în oaza ta de liniște, chiar și pentru cinci minute?

P.S. Îmi placi de Kasie West urmează la citit zilele astea. Gata, s-a terminat cu sesiunea! Acum pot să mă bucur de câteva clipe de relaxare binemeritate după orele de muncă. :))

Vă poftesc să vă lăsați provocați! 

13ef0adb9d6f5a5daae09dab1980e655.jpg

Publicat în De prin blogosferă

Interviurile Cronicarului – Sigurd Olavsson, PRIBEGII MĂRILOR


Un interviu fain cu Sigurd, unul dintre personajele romanului „Pribegii mărilor” de Marina Costa! ❤

Marina Costa

David Wenham as FaramirThe ScribeCronicarul a fost văzut pe malul Oceanului Atlantic, într-o așezare a totonacilor, în zona ce se va numi mai târziu Veracruz, Mexic. Dede și Anasylvi  l-au trimis să stea de vorbă cu un bărbat de treizeci și ceva de ani, cu păr șaten deschis, ondulat, nesigur dacă să dea în nuanțe blonde sau roșcate, și ochi căprui luminoși, de chihlimbar. Are la cingătoare o sabie de o formă deosebită. Părul îi este prins cu o fâșie de piele de șarpe, și în el se văd podoabele de pene care îl arată că este căpetenia totonacilor.

  1. Spune-mi ceva despre tine. Cine ești, unde ești acum, ce rol ai în romanul PRIBEGII MĂRILOR?

Sunt Sigurd Olavsson Vittfarne, hersir al lui Harald Rholfsson și căpitan al corăbiei “Svartbak”. Sunt conducătorul norvegienilor exilați, care și-au găsit o nouă patrie de cealaltă parte a mărilor calde și marea căpetenie a totonacilor. Trebuie…

Vezi articolul original 1.598 de cuvinte mai mult