Publicat în Stories

Întrecere în doi (#1)


f74e353a9474a68ca56f64c5fe9e954f

Photo: pinterest.com

Trecuseră trei zile de cȃnd Derina era acasă. Iar specia masculină nu contenea să nu apară prin preajma ei mai tot timpul. Pe cȃnd fata era total indiferentă în fața lor, avȃnd ochi doar pentru unul singur, Demetri părea că avea să-și iasă din minți din clipă în clipă.

– Alex, unde ești? îl strigă pe un ton șoptit Derina. Alex? repetă din nou, ceva mai tare, dar nici de data asta nu primi vreun răspuns.

Oftă iritată de nepăsarea lui și de jocul ăsta stupid de-a v-ați ascunselea. Aveau lucruri mai importante de pus la punct. Nu știa cum de s-a lăsat angrenată în joc. De fapt, știa cum! O provocase, iar ea nu era genul care să dea înapoi. Mai ales în fața lui.

Pe când ea încerca să pregătească terenul în fața tatălui ei, pentru a i-l prezenta, el se comporta de parcă asta era ultima problemă de pe pământ care necesita rezolvare în acea clipă. Ori era bătut în cap și nu își dădea seama la ce ia parte, ori era surd. Toată lumea cunoștea sau măcar auzise cine era Tiranul. Iar alții văzuseră de ce e în stare. Numai Alex părea că nu știe pe ce lume trăiește.

Fata își puse mâinile în șold și scană zona grajdului cu atenție, poate avea să se dea de gol singur, dar știa că nu e atât de idiot încât să o lase să câștige. Niciodată nu avusese sorți de izbândă atunci când juca, avându-l pe el adversar. Într-un fel, asta o și atrase la el. Faptul că nu se dădea bătut și căuta o cale să reușească, indiferent de natura situației în care se afla. Spera din tot sufletul că această calitate i-o va observa și tatăl ei și o să facă un pas spre binecuvântarea de care au nevoie ca să fie împreună.

Încă nu i-l prezentase oficial, dorind să găsească momentul potrivit și să nu aibă prea mulți spectatori la o posibilă reacție de-a tatălui ei care să se termine cu sânge. Oricum, dacă s-ar întâmpla asta, ea nu avea de gând să stea cu mâinile în sân. Avea să lupte pentru iubirea lor. Chiar dacă asta îl implica pe Tiran ca inamicul numărul unu.

Mama sa îi era alături și o susținea în alegerea pe care a făcut-o în privința bărbatului de care avea să-și lege sufletul pentru totdeauna, asigurând-o că nimic de genul nu va avea loc. Nu cât ea este încă în viață. Nu o să permită soțului ei să facă ceva necugetat în fața fiicei sale.

Derina încerca să se încreadă cu toată ființa în vorbele blânde ale mamei ei, dar nu era sigură că apele vor fi prea liniștite.

– Iubito? Nu își dădu seama că se pierduse în gândurile învălmășate ce se perindau prin mintea ei, până ce nu se trezi cu un Alex îngrijorat în fața sa. Acesta o strigase de câteva ori și, văzând că nu răspunde, o scuturase energic din umeri.

Acum, odată ce atenția ei se revărsa asupra lui, tânărul o luase de mână și o trase după el în grajd. Alex își alesese un pursânge la fel de întunecat ca și noaptea fără stele, iar Derina se dusese nedumerită spre Manya, o iapă brun roșcată. Ambii cai păreau entuziasmați că vor ieși din boxele lor afară, așa că stătură foarte cuminți, cât timp stăpânii lor îi pregătiră de plimbare.

Odată urcați în spatele cailor, porniră spre pădurea ce împrejmuia castelul. Niciunul nu spunea nimic, de parcă erau de prisos toate cuvintele pe care le-ar fi scos pe gură. Nu aveau nevoie decât să știe că celălalt era acolo. Nimic altceva.

Dar bineînțeles că Derina nu poate să tacă mai mult de cinci minute pe ceas. Era prea confuză în urma a ceea ce s-a întâmplat, de la pierderea printre gânduri, până la înșeuarea cailor și momentul de față.

– Unde mergem?

– Vei vedea în scurt timp, zâmbi amuzat, de parcă abia așteptase ca ea să vorbească.

– Ce e așa amuzant? Poate mă molipsesc și eu, dacă îmi spui, îi aruncă o încruntătură Derina.

– Mă întrebam cât timp aveai să mai reziști fără să scoți un cuvânt. Nu prea mult, din ce îmi amintesc, chicoti acesta. Dar, acum, ai rezistat cu un minut mai mult decât în ultimele dăți. Ceea ce e ceva, nu-i așa?

Tânăra nu se putu abține să nu se strâmbe la el. Uite unde era amuzantul! Și ea nu știuse până acum că are așa ceva prin preajmă. Ce descoperire! A pufnit enervată, atrăgându-i atenția de la drum. Dar asta doar l-a întărâtat mai mult, făcându-l să izbucnească în hohote.

Văzându-l atât de fericit și fără griji, un zâmbet imens îi înflori pe toată fața. Acest moment îi aducea aminte de o discuție pe care a avut-o cu mama sa zilele trecute. Femeia îi povestise de una din surprizele pe care i le-a făcut tatăl său acum ceva vreme. O dusese într-o poieniță superbă, unde lacul era atracția principală. O priveliște de vis ce îți tăia răsuflarea, de care să te bucuri alături de sufletul tău pereche, spunea mama ei.

Când tânăra i-a cerut să o conducă și pe ea la acel loc, i-a răspuns că încă nu e timpul și că nu este persoana potrivită care să facă asta.

Presimțea că mama sa nu i-a dat chiar toate detaliile cu privire la acea surpriză. Dar nici fata nu insistase prea mult pe subiect, fiindcă fuseseră întrerupte de tatăl ei, ce părea că le spionează.

Oare Alex aflase între timp de locația poianei și a lacului? Și ei nu îi spusese? O să vadă el!

– Cât mai avem de mers? întrebă curioasă.

Alex o privi ciudat, simțindu-i dulceața din ton. Niște cuvinte rostite cam prea dulce, gândi el neîncrezător.

– Cât trebuie, hotărî să-i răspundă, nedându-i prea multe amănunte.

– Ce înseamnă acest „cât trebuie”? insistă ea.

– Adică, nici prea puțin, nici prea mult.

– Mulțumesc de lămurire, dragule! Chiar nu aveam habar de asta. Nu te mai râde de mine! îi strigă nervoasă, văzându-l cum se amuza pe seama ei. Mai avem cinci minute? Zece? O oră? O eternitate? Vorbește sau mă întorc să continui cu antrenamentele!

– O eternitate sună bine, mormăi el, dar ea nu fu atentă.

Juca la cacealma și probabil că Alex bănuia asta, dar adopta o expresie impenetrabilă, fără să-i zică absolut nimic. Putea să jure că l-a auzit mormăind ceva, dar idiotul părea să nu o bage în seamă.

Adevărul era că nu avea niciun chef să transpire din nou și să stea să se uite urât la nemernicii care o priveau, de parcă ar fi fost gata să o mănânce în clipa imediat următoare. Așa că atunci când Alex i-a propus să se furișeze împreună de la norma pentru ziua de azi, acceptase pe loc, fără să se gândească nici măcar o dată.

Totuși, spera ca el să cedeze și să-i spună cât mai aveau de mers, în cele din urmă. Sau poate că nu avea să facă asta. Afurisitul!

Pentru câteva clipe bune, Alex nu scoase niciun sunet. Chiar când credea că avea să nu mai afle nimic, acesta îi răspunse cu o altă întrebare.

– Ce zici de o întrecere?

– Poftim?! De ce ocolești întrebările me…?

– Te bagi sau nu? o întrerupse fără nicio jenă.

Derina își acordă câteva clipe de gândire pentru a se liniști, altfel avea să-l ia la bătaie. O întrecere? Ce naiba mai punea la cale și de data asta?

– Dacă voi câștiga, îmi vei spune pe unde ajungem la lac, se hotărî ea.

O undă de mirare acoperi pentru o fracțiune de secundă privirea tânărului, ceea ce pe Derina o încânta la maxim. În sfârșit, reuși să îl ia puțin prin surprindere și să avanseze cu un pas în jocul lor de tachinări.

Amuzamentul se așternu iarăși pe fața lui, dar Alex își întoarse capul, înainte ca iubita lui să observe și să riște în a o enerva din nou. Atât i-ar trebui, ca să ajungă pe bucăți înapoi la castel.

– În schimb, dacă eu voi fi cel care câștigă, când ne întoarcem, îi vom spune lui Demetri adevărul, indiferent de consecințe.

– Dar…?

– Niciun dar, iubito.

Iubito. Un fior îi străbătu trupul la acest cuvânt delicat. Încă nu se obișnuise cu apelativul. Învățată să-și împartă timpul între antrenamentele fizice și controlarea puterilor sale, nu prea avusese când să își facă prieteni. Să nu mai pomenim de iubiți.

– Accepți sau nu? o trezi din reverie acesta.

Joacă dur, ha? Nici măcar nu era pregătită pentru asta încă. Tatăl ei nu era prea pregătit nici măcar el, deși nu se îndoia că ar bănui ceva în privința relației dintre ei doi. Doar era singura lui fată. Singurul lui copil. Orice băiat care roia în jurul ei, chiar și pe post de amic, mai mult de două minute, intra în vizorul lui numaidecât.

– Bine. Așa facem.

– La trei, da?

Derina aprobă tăcută din cap.

– Unu.

Tânăra se aplecă în față pe Manya, șoptindu-i pe un ton blând cuvinte pline de încredere.

– Doi.

Se încordă instinctiv în același timp cu iapa sa, apucând hățurile mai bine în mâini.

– Trei! strigă Alex.

Porniră la galop, amândoi fiind pe aceeași linie. Când prelua el conducerea, când ea. Nu reușeau deloc să se distanțeze suficient de mult unul de celălalt, pentru a câștiga avans.

Așa că Derina își desprinse o mână și își desfăcu primii doi nasturi de la cămașă, mimând faptul că îi era cald. Atât i-a trebuit să-l depășească pe iubitul ei, odată ce acesta și-a îndreptat privirea flămândă asupra fâșiei de piele pe care ea a scos-o la iveală. Doamne, ce ușor era să-l păcălească uneori!

Reveni la ce avea de făcut, și anume să mențină avantajul pe care îl avea în fața lui Alex. Nu trebuia cu niciun chip să îl lase să treacă înaintea ei. Își dorea prea mult să afle locația poieniței, ca să îi permită să câștige.

Încă nu putea să-și închipuie cât de repede s-a petrecut totul. Nu au trecut nici măcar trei zile întregi de când a revenit acasă, dar ea se simțea de parcă a copilărit dintotdeauna aici, ca și cum nici nu a stat atât de mult timp departe de casă.

Iar cu Alex, se întâmpla același lucru. Simțea că l-a mai întâlnit și înainte, dar nu știa de unde să-l ia. De la prima intersectare a privirilor lor, ceva s-a aprins în ea, de parcă trupurile lor s-ar fi recunoscut ca aparținând unul celuilalt din alte vieți.

Deodată a fost lovită de liniște, prea multă liniște. Bine, nu chiar atât de multă! Se mai auzea doar tropăiala Manyei și respirațiile lor întretăiate. Riscă o privire în spate și constată că Alex nu mai era în urma sa, așa cum se așteptase.

Oare pe unde o fi? Sigur pregătește ceva, altfel nu ar fi dispărut subit, când nu eram atentă. Trebuie să învăț să mă controlez și să nu mai permit gândurilor să mă acapareze în cele mai inoportune momente. Ca acum. Dacă eram atentă la cursă, nu l-aș mai fi pierdut din vedere. Off… La naiba! Nici măcar nu știu unde se termină cursa!

– Alex? Încetează cu gluma și apari odată! Până unde trebuie să ajungem? Fir-ai tu să fii! Alex!

Manya începu să prindă viteză, făcându-o atentă la drum. În față începea să se ivească o răscruce.

Atâta timp cât idiotul nu răspundea, eram nevoită să aleg singură calea. Care să fie? Dreapta sau stânga?

Fie ce-o fi! Se spune că e bine să pornești cu dreptul în viață, așa că dreapta să fie.

Îi dădu pinteni Manyei să o ia spre direcția indicată, în timp ce își ciuli urechile spre orice sunet ce l-ar putea da de gol pe Alex. Dar acesta nu dădea semne că va apărea. Hotărî să continue pe drumul ales, rezistând stoic dorinței de a face cale întoarsă spre castel.

În momentul următor se trezi într-o poieniță superbă.

„O priveliște de vis ce îți tăie răsuflarea și un loc intim unde să te bucuri alături de sufletul tău pereche.” Răsunau, pentru a nu știu câta oară, cuvintele mamei sale în mintea ei.

Dar era tot singură. Alex nu se vedea pe nicăieri.

Mare parte din capitol a fost scris pentru a ajuta o prietenă într-un moment lipsit de inspirație la povestea ei – Iubită de un tiran, pe care o găsiți integral pe wattpad, însă voi reveni cu o ultimă parte ceva mai diferită de povestea în sine. Enjoy! 🙂
capture-20160928-044054
Publicat în Concursuri

Concurs #2 – Muzică, fericire și cărți


IMG_20170721_194935

La încheierea concursului de pe pagina de facebook, spuneam că în curând voi reveni cu altul, dar a trecut mai mult timp decât mi-am propus. Însă am revenit acum cu el! De data asta, voi premia doi cititori fideli.

Regulile sunt simple:

# să urmăriți blogul (prin email sau WordPress) – 3 pct

# like paginii de facebook a blogului (o găsiți în partea dreaptă a postării) – 2 pct

# maxim 3 comentarii pe zi – fiecare are 1 pct – (doresc păreri pertinente care să fie în ton cu articolul la care comentați – recenzii/lepșe/apariții de carte/povești sau alte rubrici de pe blog; comentariile trebuie să conțină mai mult de 5 cuvinte, iar cele gen „super asta”, „foarte drăguț” sau altele asemănătoare nu se iau în considerare)

# opțional: dați un share – 2 pct

# lăsați la postare un comentariu care să includă metoda prin care mă urmăriți și numele de facebook (și link-ul de share, în caz că ați dat de veste)

Premiile:

I

„Muzica inimii” de Jane Lovering

„Aproape îngeri” de Sergiu Someșan

„Poezii pentru văduve” de Marcica Beleartă

II

„Fericire periculoasă” de Jo Beverly

„Ultimul viking” de Oana Arion

„Torrent” de Stoian Bogdan

Perioada concursului: 24 iulie – 25 august 2017

Succes tuturor! 😊

capture-20161017-044644

Publicat în Uncategorized, Reviews

Un colț de lume (Wattpad) #1 – „Călăul” de EvaAse


Bună, dragilor! De ceva vreme (multă vreme chiar!) mă gândesc la o rubrică în care să vă prezint/recenzez cărțile pe care eu le-am descoperit de-a lungul „șederii” mele pe Wattpad. Nici nu știu când a trecut timpul așa de repede, dar iată că deja sunt aproape trei ani de când am „pășit” pe această platformă și încă îmi duc veacul pe acolo. Wattpad este un mic colțisor de lume, unde am cunoscut mulți scriitori la început de drum, scriitori care ușor, ușor au crescut sub ochii mei, devenind din ce în ce mai buni la ceea ce fac. Doresc să-i felicit din nou pe această cale și să le urez inspirație și succes în continuare!

Prima carte despre care o să vă vorbesc astăzi este Călăul de EvaAse (ElaAse), o tânără cu mult potențial care a evoluat foarte mult, iar asta se poate observa de la capitol la capitol. Dacă aruncați o privire la povestea ei (de altfel, prima scrisă pe Wattpad), dar și la celelalte două care sunt în curs de scriere, Beautiful monster și She knows, veți constata o îmbunătățire deloc de neglijat. Vă asigur că nu veți regreta! Nici n-o să vă dați seama când ați ajuns la final, sperând la mai mult. Oricum, aveți ce citi! 101 de capitole nu sunt chiar de colo!

A fost printre primele povești pe care le-am descoperit pe watt și am citit-o cu reticență la început, din cauza coperții (acum este alta). Dar, pe măsură ce citeam și avansam cu lectura, eram tot mai prinsă în poveste și nu mă mai puteam dezlipi de ea, așteptând cu nerăbdare fiecare capitol, indiferent de cât dura până ce aveam să mă bucur de el. Nici nu mă puteam înșela mai mult! Conținutul a reușit să mă captiveze în ciuda învelișului care-l acoperea!

capture-20170630-084557

Sinopsis

” Dacă nu exprimi vreo emoție, nu înseamnă că nu trăiești una. „

Megaloman. Acerb. Ardent. Maximilian Browns își petrece majoritatea vieții construind un zid acaparant și tulburător care să-l apare de-o posibilă ea. Treptat, cărămizile indiferenței, misteriozității și durității formează un scut de neclintit, însă el continuă să ducă o luptă nesfârșită cu oamenii din jurul său.

Spontană. Sociabilă. Emotivă. Maria Weaver, dezinvoltă și curioasă din fire, reușește să distrugă zidul într-un timp concis și remarcabil, odată cu apariția ei în viața lui. Reprezentând o simplitate în nuanțe, continuă să lupte împotriva unui alexitimic în negare. Lăsat acum vulnerabil și neputincios, amintirile revin, rănile se redeschid, însă pansamentul nu întârzie să apară.

capture-20170630-084557

Wattpad ne pune la dispoziție și alegerea personajelor noastre, artiști din diverse domenii ce se apropie de imaginea pe care o avem în cap, atunci când ne gândim la ele.

Distribuția

Maximilian Browns – Nick Bateman

Maria Weaver – Nina Dobrev

Kevin Scotch – Michael Trevino

Emma Miller – Dianna Agron


nick bateman 40-horz.jpg

Maximilian Browns nu a fost mereu așa: nepăsător, rece, închis în el, nepermițând oamenilor din preajmă să se apropie mai mult decât era nevoie. Un moment important și extrem de greu pentru oricine a survenit în copilăria sa. Nu era și nu este ușor pentru niciun copil să asiste neputincios la divorțul părinților lui și să fie nevoit să aleagă între aceștia.

Acea clipă decisivă n-a avut urmări prea fericite, ceea ce era de așteptat. Max începuse să-i îndepărteze pe toți de lângă el, prin comportamentul violent și vorbele acide. Nu a permis niciodată ca legăturile cu fetele să treacă la un stadiu mai ridicat. Nu mai știa ce este aceea o familie și nici nu dorea să-și întemeieze vreodată una. Inconștient, spera că dacă este astfel, nu va păți același lucru ca și cei care trebuiau să-i îndrume pașii în viață.

nina-dobrev-at-we-day-toronto-2015-in-toronto-10-01-2015_1-horz.jpg

Maria Weaver este cea mai curioasă persoană pe care am întâlnit-o în această carte, dar într-un mod pozitiv, deși unui anume mascul nu prea îi convine această „calitate”, în special la o fată. Mia pentru prieteni, urând să i se spună pe numele întreg, are de dus lupte grele cu Max, care preferă să o strige Maria, ori de câte ori drumul li se intersectează. Și nu doar drumurile! Inevitabil, gândurile lor se duc către celălalt, chiar și de la cel mai mic lucru care poate aminti de acesta.

La fel ca și în situația lui Max, tânăra a fost nevoită să vadă cum familia ei se destrăma ușor-ușor, tatăl său părăsindu-le când aceasta era de-o șchioapă. Închipuie-ți o fetiță cu niște ochișori imenși, cu lacrimile șiroindu-i pe obrajii roșii, care strigă neîncetat după cel care ar fi trebuit s-o apere de nedreptățile vieții, învățându-o cum să le facă față. Închipuie-ți numai! Un suflețel pur de om care nu înțelegea de ce tatăl ei nu se întorcea înapoi la ea, pentru a o îmbrățișa și pentru a-i spune că totul avea să fie bine.

d02c554ef783da5c17076dc630a65e8c.jpg

Anii au trecut și fiecare a încercat să treacă peste ceea ce s-a întâmplat în felul său. Însă, durerea, furia și neputința erau tot acolo, gata să iasă la suprafață, dacă ceva amenința să le distrugă echilibrul pe care cu greu au reușit să și-l găsească. Întâlnirea celor doi va fi catalizatorul ce le va declanșa acele emoții de care nu se credeau în stare, în special lui Max, un „alexitimic în negare”, după cum îl caracterizează Maria, spre disperarea acestuia.

Studentă la arhitectură, fata este nevoită să se mute din vechiul apartament din cauza renovărilor și ajunge să staționeze în același bloc unde locuia Max împreună cu cel mai bun prieten al său, Kevin Scotch, și iubita acestuia, Emma Miller. Coincidența face ca Maria (și mie îmi place să-i spun astfel, nu doar lui Maximilian, dar să nu mă dați de gol! shhh!) să fie vecină de palier cu Emma. Chiar din prima zi în care s-au întâlnit, este invitată de către blondă să ia masa împreună în apartamentul iubitului ei. Acolo îl va cunoaște pe Max, iar reacția tipului nu este una prea pozitivă la vederea Mariei, crezând că și tânăra se va da la el, ca toate celelalte dinainte, deși abia ce a întâlnit-o.

3

” Sunt, Maria Weaver. ” vorbesc și-i întind mâna. Zâmbește oarecum ironic și-mi privește mâna ciudat. […]

” Nu-mi plac oamenii noi! ” spune și mă simt destul de jenată, în așa fel încât las mâna să cadă pe lângă corpul meu și evit să-l privesc. Emma face câțiva pașii apropiindu-se de noi, iar Kevin se așează pe unul din scaune.

” Mia, el e Max, Max Browns, prietenul nostru cel mai bun și de asemenea colegul lui Kevin de apartament. ” Fata blondă mă lămurește, iar eu aprob ușor din cap, ca mai apoi să mă învârt puțin. Cred că e mai bine să plec, nu mă simt binevenită aici și asta se datorează noii apariții, tipul acesta puțin cam arogant.

###

Îmi transmite ceva ciudat. Pare călduroasă, bună și trezește ceva în mine. Ceva ce-a făcut parte din viața mea, ceva frumos. Dar întotdeauna am crezut că frumos sună trecutul.

###

” Hello, ce faci? ” vocea lui Max mă cutremură.  
” Îl închid și așa nimeni nu se mai uită. ” spun în șoaptă pentru a nu-i trezi pe cei doi.  
” Mă uit eu … ” spune iar eu dau din cap ironic.  
” Da, sigur! ” spun, dar sunt oprită de el.

” Mă uit eu, deși l-am văzut de cel puțin 10 ori. E diferit atunci când ai alături altă persoană, decât cea pe care ai avut-o alături când l-ai mai vizionat.” Spune uitându-se în continuare la film. Asta a fost profund, prea profund pentru Browns Max.

” E ciudat … ” spun, dar mă opresc. Privirea lui cade imediat pe mine și așteaptă continuarea. ” E ciudat faptul că au trecut 3 ore de când stăm în aceeași încăpere și nu ai spus nimic răutăcios sau ironic la adresa mea. ” Spun, iar el zâmbește. Nu am observat până acum ce zâmbet frumos are, nu l-am observat pe el cât de drăguț este și ce ochi frumoși are. Am observat doar ironia din el și răutatea.

” Nu vreau să-ți stric și ziua asta. ”
 

0e2650bdce68a75ef57719201215e60f.jpg
 

Deschide ușa larg și, în secunda următoare, pantofii mei fac contat cu capul lui.

 

”La dracu!” țipă și-și apără fața cu mâinile.
 
”Nenorocitule!” urlu la propriu spre el și-i împing pieptul puternic cu ambele mâini. Reușesc cu greutate să-l fac să facă doi-trei pași în casă și să intru și eu odată cu el.

”Nebuno, oprește-te!” țipă către mine, iar mâna mea dreaptă face contact cu fața lui. Capul lui se dă ușor într-o parte și pot realiza liniștea din jurul nostru. Cei doi, care acum intrați și ei în apartament, ne privesc speriați și așteaptă agitați răbufnirea lui Max. 
 
”Ți-am spus, să nu-mi spui mie ce să fac!” Îi scuip cuvintele, iar el își mărește ochii.  
 
”Doar n-ai făcut asta!” spune printre dinți și-și strânge pumnii.
 
”Ba da, am făcut-o! Ce o să-mi faci? O să mă dai afară? O să mă înjuri? O să lovești? Ce vei face?” urlu la el tot ce-mi vine în minte. Își strânge ochii preț de câteva secunde și răsuflă greu, timp în care privirea mea încă îl detestă.

###

Maria e doar o altă fată, una pe care n-o suport, una care m-a înnebunit de când a venit aici, una care mă calcă pe nervi și una care mă face să simt tot ceea ce nu pot spune în cuvinte.

Nu-mi pasă nici de ea, nici de faptul că mă înnebunește, că mă face să fiu ceea ce eu nu sunt, că mă enervez atât de repede când sunt în preajma ei sau că mă face să mă blochez atunci când se uită la mine, atunci când mă face să simt ceea ce eu nu vreau, ceva ciudat, ceea ce nu am mai simțit și nu știu cum să descriu asta.

c5c8ac981f8a8a9c1593c97cf252593d

”Ți-e dor de el?” reușește să mă întrebe, iar eu rămân ușor uimită. 

”Nu știu, poate da, pentru că e tata sau poate nu, pentru că m-a părăsit și a uitat de mine.” Afirm și o lacrimă își face apariția. 

”Și doar pentru că nu e lângă tine acum, asta nu înseamnă că te-a uitat.” Continuă și tot ce vreau acum e să plâng în hohote. 

”Dar a plecat…” adaug.

”Dar se va întoarce într-o zi și va realiza ce-a pierdut. Cei mai frumoși ani din viața fiicei lui.” Adaugă și schițez un zâmbet. 

”Dar va fi prea târziu…” îi spun, iar el îmi întâlnește privirea plină de emoție. 

”Poate. Dar cică niciodată nu e prea târziu.” 

###

” Pe mine nimic nu mă va schimba! ” spun indignat de spusele lui.

” Ai dreptate cu nimic, dar te asigur că nimeni o va face. ” sfârșește și se ridică de pe canapea pentru a părăsi încăperea. Știu ce a vrut să spună, că Mia va reuși să o facă. Să mă schimbe.

Am descoperit ce scrie și sunt puțin uimită. Pe font negru, scris îngrijit și clar se descifrează fraza: ” Și demonul a fost înger, doar că i s-au tăiat aripile. ” […] sunt sigură că înseamnă mai mult decât un citat scris pe propria piele.

Îmi zâmbește și decide să-mi dezvăluie adevărul. ” Da, îmi voi mai face tatuaje permanente și asta doar dacă ceva sau cineva merită memorat pentru totdeauna. ” spune și chiar a lovit punctul acela sensibil.
f3495486c0335cfecbffd14b4a30f1c0-horz.jpg

” Bună, peștișorule! ” o salut, iar zâmbetul de pe fața ei trădează amuzament. Își dă una din șuvițe după ureche, ca mai apoi să facă câțiva pași în față. 

” Bună ziua, domnule Browns! Costum? Ce onoare! Ce sărbătorim? ” mă ironizează și zâmbește așa inocent. Fata asta te poate omorî cu zâmbetul pe buze. Își strânge la piept cele trei cărți, iar eu doar îmi trec mâna prin părul ciufulit.

” Nimic special. ” mărturisesc, iar privirea ei cade pe cravata din mâna mea. Râde, lăsându-și capul pe spate, iar eu mă încrunt.

” Să înțeleg că n-avem habar să ne prindem cravata? Știi … degeaba domn, costum, dacă nu avem cravată. ” continuă ironia și se apropie întinzându-mi cele trei cărți. Mă pune să le țin, iar ea îmi smulge cravata din mână. Îmi prinde gulerul și-l ridică ușor în sus, pentru a avea acces la gâtul meu, iar momentul în care îmi atinge pielea, simt cum mă cutremur.

” Apleacă-te! ” ordonă, iar eu zâmbesc. Mă las mult mai în față, iar culoarea obrajilor ei sunt roșiatică. ” Ești așa înalt. ” face remarca și oftează scurt. 

” Ești tu doar prea micuță. ” comentez iar fața ei se încruntă. În încercarea ei de a-mi prinde cravata, pot observa gestul de a-și scoate limba atunci când e concentrată. După câteva clipe, îmi dau seama că-mi așează cămașa și sacoul, ca mai apoi să se retragă din fața mea, nu înainte să-și recupereze cărțile.

” Mulțumesc! ” spun și ea își arcuiește buzele într-un zâmbet. Dă apreciativ din cap și pleacă spre lift. Îi urmăresc pașii până la intrarea în cutia metalică, ca mai apoi să mă pun și eu în mișcare. Nu-mi pot stăpâni zâmbetul tâmpit de pe față și chiar simt ceva ciudat în interiorul meu.

fa437817f5fd9f7d52bda56d56244053-horz.jpg

”Nu le-a păsat deloc.”

„Îl iubesc, îl iubesc pe bărbatul din stânga mea, dar uneori iubirea nu-i de ajuns, nu asta îmi va garanta că el va avea încredere în mine necondiționată, nu pentru o clipă sau pentru un moment trecător și uitat. Nu asta îmi va garanta că el va fi lângă mine, indiferent câte obstacole întâmpinăm împreună, nimic din toate astea nu-mi vor garanta că fericirea mea nu va fi propria autodistrugere.”

3

După cum se observă și din fragmentele de mai sus (iar acestea sunt doar câteva dintre adorabilele momente împreună!), relația celor doi este când caldă, când rece, iar replicile lor spumoase și numeroasele altercații condimentează întreaga carte, neoferindu-ți nici cea mai mică șansă de a o lăsa jos.

Niciunul nu se lasă mai prejos și nu-și permite să cedeze în fața celuilalt. Scot ce este mai rău unul din altul.

Mereu timidă și nu prea vorbăreață din fire, Maria a învățat să aibă pregătit un răspuns pentru fiecare dintre „atacurile” inițiate, de cele mai multe ori, de către brunet. Și chiar nu este ușor să-i faci față lui Maximilian Browns! Fata noastră a avut de pătimit extrem de multe de pe urma lui, fiindcă nu știi niciodată la ce să te aștepți de la el. În clipa asta, te surprinde plăcut cu ceva ce nu-l credeai în stare, ca în clipa imediat următoare, arogantul din el să iasă la suprafață și lucrurile să se schimbe la 180 de grade.

„Așa îmi aduc aminte de ea, de atunci am știu că fata asta va reuși să-mi răstoarne lumea, mă va face să-mi înghit toate cuvintele jignitoare aduse în numele iubirii, mă va face să-mi înfrunt orgoliul și mă va conduce pe un drum mai bun. Am știu din clipa în care am văzut-o! E ca atunci când apare cineva care își demonstrează că ai fost prost toată viața până la ea.”

” Mă doare și atunci când mă privești. ”

Din prima clipă în care a întâlnit-o pe Maria, sentimentele lui Max au căpătat o intensitate care-l speria. Nu știa ce se întâmplă cu el, de ce îi făcea uneori plăcere să stea prin preajma tinerei, iar alteori, îi venea să o strângă de gât. Nu ar fi recunoscut nici mort aceste lucruri, dar când totul pare că-l apasă mai mult cu fiecare zi, se trezește că-i mărturisește bunului său prieten ce se întâmplă, încercând să găsească un verdict pentru ceea ce simte. Ceea ce-i spune Kevin, nu este chiar pe placul brunetului, dar dragostei nu-i poți dicta când să-și facă apariția. Ea apare pur și simplu, gata să te salveze.

Titlul – Călăul – este unul cu un impact mare asupra vieții personajelor. Este singurul cuvânt care descrie perfect întreaga carte. Atât Maria, cât și Max vor fi proprii călăi ai alegerilor pe care le fac unul în detrimentul celuilalt.

Ironiile schimbate, înțepăturile, nesiguranța și certurile, momentele de respiro, prieteniile bine închegate, nedreptățile de care au parte și visele pentru un viitor incert creionează un volum năucitor, în care sentimentele adevărate vor ieși în cele din urmă la iveală, oricât de mult ai lupta pentru ca ele să rămână ascunse. Nu vei reuși să scapi de ceea ce ți-e scris. Indiferent prin ce ai fost nevoit să treci la un moment dat, asta nu înseamnă că vei ajunge să te asemeni cu cei care te-au „lovit” cândva prin acțiunile lor inconștiente.

Trebuie doar să vrei să ai parte de ceea ce te face fericit, de ceea ce iubești, să-ți dorești asta mai mult ca orice și să nu alegi să fugi.

Încă de la primele capitole, am știut că o să ajungă o carte importantă pentru mine și că voi ajunge în acea fază de a n-o uita prea ușor. Mă bucur că am putut lua parte la povestea simplă, dar atât de complicată a Mariei și a lui Max și că lucrurile au început să se așeze în viața lor, chiar dacă va mai exista o fărâmă acolo între ei, ceva care nu avea cum să nu te marcheze, oricât de nepăsător ai fi fost. Avem parte de un final „nuanțat”, oglinda întregii povești! Nici nu aș fi putut cere mai mult! Felicitările mele pentru toată munca depusă, pentru imaginația fără limite, pentru tot ce ne-ai oferit, dragă EvaAse! 

 

capture-20160928-044054

Publicat în About, Uncategorized

Books I’ve Read #1 (ianuarie – iunie 2017)


small-wrap-up-books-ive-read

Ianuarie

Descătușarea (Crossfire #5) – Sylvia Day (Editura Litera)

„Dându-mi capul pe spate, am ridicat ochii spre chipul lui uluitor. Am văzut o expresie de remușcare pe chipul lui, și ușurare. Și iubire. Atât de multă iubire.

Îmi tăia respirația cât era de frumos. Ochii lui erau albaștri ca Marea Caraibilor, părul – o coamă neagră, bogată și lucioasă, ce îi ajungea la guler. O mână iubitoare îi sculptase fiecare plan și unghi al feței până la o perfecțiune ce fascina și te împiedica să gândești rațional. Fusesem captivată de frumusețea lui încă din prima clipă când mă așteptam mai puțin. Gideon pur și simplu mă năucea.

Însă mult mai mult de atât era bărbatul dinăuntru, energia și puterea lui nesfârșită, inteligența lui tăioasă și necruțarea, toate adăugându-se unei inimi care putea fi atât de tandră.”

Mi-a plăcut fiecare volum al seriei foarte mult, dar acesta cred că este preferatul meu dintre toate.

Eva și Gideon au avut de pătimit multe, dar asta nu i-a oprit să lupte pentru ca relația lor să funcționeze, pentru ca povestea lor de dragoste să nu se sfârșească la fel de repede cum a și început. Sunt hotărâți să meargă până-n pânzele albe pentru ca fericirea, dragostea și, mai ales, încrederea, să fie elementele care le guvernează viața împreună. Nu vor permite ca unul din ei să lupte singur împotriva tuturor celor care se opun legăturii lor, ci se vor uni pentru a face față încercărilor și obstacolelor care li se vor pune în cale. Și vor face asta cu fruntea sus, fără regrete și păreri de rău, fără secrete și minciuni între ei, fără să se lase doborîți de circumstanțele nefavorabile ce-i vor incrimina când pe unul, când pe altul. Iubirea lor e mai presus de toate astea și așa va fi mereu, atât timp cât se au unul pe celălalt.

E ușor să mă rănești (Contours of the Heart #2) – Tammara Webber (Editura Epica)

„Drace! Era atât de frumoasă! Atât de nepotrivită pentru mine! Atât de combinată cu alt tip.”

Vrei un băiat rău, Jacqueline? mi-am zis în sinea mea. Atunci, haide. Încearcă-mă.

O lectură pe care am adorat-o la fel de mult precum s-a întâmplat și cu prima carte a seriei – E ușor să te iubesc. Dacă datorită acesteia din urmă, am reușit să o cunoaștem pe Jacqueline cea adevărată, și nu doar aparența ei din cadrul colectivității și din preajma așa-zisului ei iubit, de data asta perspectiva se schimbă, putând să privim lucrurile din prisma lui Lucas și să-i aflăm secretele ce au condus la tănărul bărbat care a ajuns acum.

Relația celor două personaje începe destul de incert și confuz: la inițiativa prietenei sale, Jacqueline îl folosește pe Lucas ca pansament pentru eșecul cu fostul, pe când tipul nostru, din dorința de a o avea cât mai aproape, nu-i dezvăluie acesteia faptul că el este și Landon, meditatorul ei la economie. Pe parcurs, lucrurile încep să se precipite însă: Lucas află care era de fapt „jocul” fetei și pare că-i convine pe moment să fie băiatul ei cel rău, iar secrete nespuse din trecutul tânărului încă stau între ei, ceea ce o determină pe J. să-și bage nasul drăguț în ceea ce n-o privește, aspect care îl supără pe acesta.

Trilogia Cercul Secret – L.J. Smith (Editura Corint)

“Atunci, Cassi îşi ridică privirea, căutându-l pe stăpânul câinelui.
Şi el se uita la ea, de acolo, de sus, aşa cum o privise în ziua aceea, pe plajă, în Cape Cod. Razele lunii i se încurcau în părul roşcat, prefăcând unele şuviţe în roşu, iar altora dându-le nuanţa întunecată a vinului. Ochii albaştri-cenuşii păreau argintii.
O găsise.” – Ritualul

„Nu-i nimic înspăimântător în întuneric, dacă-l înfrunți.” – Captivă

– Aşadar, acum, că eşti vrăjitoare, ce vei face prima dată?
   Cassie izbucni în râs, simţindu-se ca şi cum ar fi fost beată. Puterea, se gândi. E atât de multă Putere aici… iar acum pot s-o cuprind. Clătină din cap şi-şi ridică mâna în care nu ţinea ceaşca de ceai.
 – Dar ce putem să facem? întrebă ea.“ – Puterea

O trilogie frumoasă, potrivită pentru acele momente în care nu-ți dorești altceva decât pură relaxare, voie bună și o poveste ușoară care să nu te solicite prea mult.

Magie adevărată, secrete de sute de ani și obiecte cu puteri nebănuite sunt elemente ce au menirea de a te atrage în mrejele lor, pentru a deveni una cu povestea personajelor. Un „cerc secret” care poate săvârși dezastre sau poate aduce bunăstare vremii de care aparține. 12 tineri au puterea de a alege de care barieră să lupte împreună, însă conducătorul lor, care face parte dintre aceștia și pe care tot ei l-au votat, îi poate influența destul de mult spre calea pe care o vor alege în cele din urmă.

Despărțirea (Cercul Secret #4) – L.J. Smith (autor fantomă) (Editura Corint)

Nu prea îmi place faptul că editura care a publicat-o pe L.J. a dorit să se lungească cu această trilogie ca în cazul Jurnalelor Vampirilor și, pentru că autoarea a refuzat, nedorind să strice farmecul poveștii, au ales niște ghost writers să continue de unde a rămas.

Recunosc că este un volum destul de plăcut, dar se observă foarte clar că altcineva și-a pus amprenta pe el, oricât au încercat să fie mai aproape de stilul autoarei.

capture-20170630-084654

Februarie

Camere de hotel – Anda Docea (Editura Herg Benet)

Recenzie.

„Oamenii nu ştiu niciodată cine sunt, ştiu doar să spună ce fac, ați observat?”

Cartea a reușit să îmi invadeze mintea, impregnându-se în fiecare cotlon al acesteia, ceea ce a fost mai mult decât puteam cere. Lectura a decurs atât de sincer și de curat, încât, pe tot parcursul ei, a fost ca și cum aș fi avut-o pe autoare chiar în fața mea. Deși eu eram cea care citea, aveam impresia că, de fapt, ascultam total fascinată tot ce Anda îmi împărtășea numai mie, atrăgându-mă, într-un mod cât se poate de subtil, în jocul său de cuvinte.

Misterul Gemenelor – Adi Rule (Leda Edge)

Recenzie.

O carte care mi-a plăcut mult! Sper că povestea nu se oprește aici, deoarece simt că nu s-a spus chiar totul și mai sunt destule lucruri de lămurit. Vreau să cunosc mai bine personajele și să înțeleg unele decizii care i-au influențat să facă anumite chestii pe parcursul acestei lecturi. În plus, chiar vreau o continuare, deoarece finalul pare unul care promite neapărat una!

Trezirea (Jurnalele Vampirilor #1) – L.J. Smith (Editura Corint)

”Apoi văzu fâșia subțire de mătase, împăturită cu grijă într-un colț al casetei. O scoase și și-o trecu printre degete. Era panglica de culoarea caisei pe care o pierduse în a doua zi de școală.

Oh Stefan. Lacrimile îi umplură ochii și simți cum în piept inima îi crește de fericire. De atâta vreme ? De atâta vreme ții la mine? Oh, Stefan cât te iubesc…” 

Primul volum al seriei a fost cam plictisitor pentru mine sau poate este de vină faptul că nu l-am citit când trebuia? Posibil. Totuși, povestea mi se pare destul de „interesantă”, încât să continui mai departe și cu restul cărților.

Să nu uităm totuși de ce parte ne situăm: Team Stefan! ^^

capture-20170630-084654

Martie

Dincolo de timp (Nemuritor #3) – Oana G. Arion (Librex Publishing)

Recenzie.

„”La naiba cu tot”[…] Oare când se vor termina necazurile? De aproape un an, viața mea se dăduse complet peste cap. Și când te gândești că îmi dorisem atât de mult o viață activă și plină de acțiune. Na, acțiune!”

S-ar părea că toată lumea cunoaște deja faptul că Victoria este Stăpâna Argintului, oricât au încercat personajele noastre să ascundă adevărul. Dar acest lucru este irelevant, când ceea ce vor nemuritorii să știe, este dacă tânăra s-a ales cu ceva de pe urma blestemului.

Așa cum ne-a obișnuit autoarea, avem parte de un volum dinamic, captivant și plin de răsturnări de situație. Misterul, paranormalul și zdruncinările din temelii ale vieții personajelor sunt nelipsite din peisaj, iar poveștile acestora rămân în sufletele noastre… chiar și dincolo de timp!

Grey (Cincizeci de umbre #4) – E.L. James (Editura Trei)

“I want to own this woman, body and soul. I want her.” 

“She’s my dream catcher. She keeps my nightmares at bay.” 

Perspectiva lui Grey m-a ajutat să pun cap la cap o parte din piesele de puzzle lipsă care-i întregesc caracterul și să-l văd într-o altă lumină, nu doar prin ochii Anei. Un suflet de copil închis într-un corp de bărbat. Christian a fost nevoit să se maturizeze mult prea repede pentru vârsta lui, dar asta nu a făcut decât să-l determine să ajungă cel ce este astăzi: un om puternic, hotărât și onest. Un dominator care a simțit nevoia acută de a ține totul sub control, așa cum, o bună parte din viață, s-a lăsat neputincios pe mâna altora. Însă, naivitatea și încăpățânarea Anei de a nu accepta chiar tot din ceea ce îl înconjoară, îl întărâtă să se lase dus de val și să primească fericirea, deși asta îl sperie. Tot ce are nevoie se află în fața lui. Trebuie doar să învețe să-și deschidă inima, pentru a primi ceea ce i se oferă și pentru ca dragostea să-și găsească locul în viața sa.

capture-20170630-084654

Aprilie

Visucy – Zanuka Lisandros/Ioana Dumitrăchescu (Editura Celestium)

Recenzie.

„Niciodată nu ne cunoaștem cu adevărat. Nu știm cine suntem. Spunem că știm dar ce mult ne înșelăm. Undeva adânc, o altă parte a noastră iese la iveală.”

Dacă te-ai trezi într-o zi că nu mai ești în stare să deosebești realitatea de simpla iluzie creată de mintea ta, cum ai reacționa? Ai pune totul pe un început de nebunie sau ai încerca să găsești care este una și care este cealaltă, pentru a (re)aduce echilibrul ce exista odată în viața ta?

Într-o societate care-ți controlează fiecare mișcare în parte, gândul că somnul ce ne îmbie să ne pierdem frumos în mrejele sale ar putea să fie chiar sfârșitul, creionează în viața personajelor posibilitatea crudă de a nu mai deschide ochii vreodată. Șansa de a adormi pe veci nu este ceva la care să speri prea curând.

Tentații – Corina Ozon (Editura Herg Benet)

Recenzie.

”Adesea greșim pentru că nici măcar nu avem curajul să încercăm, apoi ne apucă regretele și dăm vina pe alții. Alegerile ne aparțin, nimeni altcineva nu alege pentru noi…” 

O lectură atât de complexă prin simplitatea ei și atât de reală, de specifică zilelor noastre, încât nu ai cum să nu te regăsești cel puțin într-una din situațiile ce se învârt în jurul personajelor noastre.

Personjul feminin, Marlena, nu se simte deloc realizată. Fericirea devenise pentru ea o obișnuință, nemaiștiind când a fost ultima dată fericită cu adevărat. Cu vise mari de a ajunge cineva în viață, de a profesa ceea ce îi face plăcere, acesteia i s-au tăiat aripile mult prea devreme, ceea ce a determinat ca puțina încredere ce o mai avea în ea să se ducă pe apa sâmbetei. Nu durează mult până ce ușor, ușor lucrurile încep să ia o altă turnură. Îndrăgind-o în secret pe Marilyn Monroe, decide că a venit timpul pentru o schimbare. Are nevoie să simtă că trăiește cu adevărat, că este bine să fie uneori egoistă și pentru ea, nu doar pentru cei din jur. 

Până ne vom revedea… – Renee Collins (Leda Edge)

Recenzie.

„ De adevăr și mare ochii ei tânjesc să se-mpresoare,

O veșnicie în spațiul vast ce i se-așterne la picioare.

În lumina lăptoasă a Luceafărului de dimineață,

Pas cu pas, sufletul meu cu al ei se-nvață.”

Până ne vom revedea… a fost genul de lectură binevenită pentru firea mea romantică. Ușor clișeică, dar absolut încântătoare, povestea a avut personaje frumos conturate și destule momente amuzante, pline de romantism și intrigă, încât să mă facă să cad în plasă și să rămân aproape până la final. Și ce mai final! Cred că a fost partea care mi-a plăcut cel mai mult din întreaga carte.

capture-20170630-084654

Mai

Să păstrezi ce ai (La început a fost iubirea #1) – Jennifer Baker

„Chiar și stelele au surori care nu mai sunt.” 

Atunci când începi o nouă etapă, cum ar fi colegiul de exemplu, adică facultatea la noi, apar problemele, dar perioada frumoasă, cei mai buni, memorabili și importanți ani din viața unui tânăr, ce știi că se anunță, pare a le eclipsa în acele momente când ai pe cineva alături care să te susțină și care să fie acolo când ai cea mai mare nevoie. Responsabilitățile cresc în dificultate și se ivesc pe măsura deciziilor luate, a impulsurilor de moment și a riscurilor asumate.

Entuziasmați de ideea vieții departe de casă, fără părinții la o aruncătură de băț de noi, nu ne gândim la consecințele faptelor noastre, fiind prea absorbiți de fericirea acelor clipe. Dar când temerile și regretele ies la iveală, încrederea ți-e zdruncinată și îndoielile te acaparează, iar familia nu pare să-ți mai fie alături, te gândești că ăsta este sfârșitul și nu știi cum o să te descurci mai departe de unul singur.

Însă noile legături pe care le-ai legat cu cei din jur și cel pe care-l iubești sunt singurele persoane care te mai țin la liman și îți oferă încredere în forțele proprii, un zâmbet sincer, un umăr pe care să te descarci și sprijinul de care ai nevoie, chiar dacă inima ta plânge, împlinirile, bucuriile, prietenia și dragostea te vor acompania pe drumul tău spre ceea ce îți dorești.

Pasiunea unei femei (volum I) – Virginia Henley (Editura Miron)

Recenzie.

„- Ești al meu! Nu fi trist. Mă voi întoarce și te voi cere înapoi. Ceilalți sînt inutili. Totul va depinde numai de mine.” 

Lectura a fost una destul de întortocheată, întâmplându-se foarte multe lucruri într-un timp ce trecea relativ repede pe lângă personajele noastre, fie că vorbim despre câteva zile, câteva luni sau câțiva ani. Ițele încurcate ale nebuniei ascendente de la Curtea Tudorilor, din perioada lui Henric al VIII – lea, abundă în numeroase tentații, ispite seducătoare și bărbați care știu ce vor.

Cartea prezintă două părți, prima fiind dedicată naivei și inocentei Elizabeth (Bess) Hardwick, iar cea de-a doua parte este pentru femeia matură și încrezătoare în forțele proprii care a devenit odată cu trecerea anilor. Ambiția aprigă, inteligența și pasiunea pe care o manifestă în tot ceea ce face sunt atuurile nelipsite ce-i creionează atitudinea, elemente care, pe lângă trupul iscoditor, îi oferă un aer extrem de atractiv pentru masculii ce roiesc în jurul său.

capture-20170630-084654

Iunie

Întoarcere la casa de vară (The Summerhouse #2) – Jude Devereaux (Editura Miron)

Recenzie.

Dacă ai putea să te întorci în trecut, ai face-o? Dacă într-adevăr chestia asta ar merge, ți-ai dori să-l rescrii pe al tău? La care dintre deciziile deja luate ai renunța? Sau nu ai schimba nimic și ai prefera că totul să rămână exact la fel? Consideri că ești fericita cu viața ta așa cum este ea, cu bune și cu rele? Ești împlinită cu ceea ce ai sau ți-ai fi dorit mai mult?

Trei femei vor fi aduse împreună într-o casă de vară, pentru un motiv care nu va întârzia să se lase elucidat. Fiecare, cu un trecut mai mult sau mai puțin dureros, plin de regrete, furie și disperare, va încerca să învețe una de la cealaltă cum să treacă peste acel moment care le-a marcat sufletește și ușor, ușor vor avea din nou încredere în ceea ce fac, în ceea ce sunt și în ceea ce pot deveni. Singura lor șansă este de a-și asculta instinctele până la capăt, atunci când mintea nu pare a fi în concordanță cu inima.

Jocuri periculoase – Jackie Collins (Colectia Cărți Romantice/Editura Litera)

Recenzie.

Atunci când lupți pentru o cauză nobilă și dai tot ce e mai bun din tine, fără nici o urmă de egoism, nu mai ții cont de răul care bate la ușă, ca și urmare a dedicării tale active pentru ceva benefic societății în care trăiești.

Margaret Brown începe promițător în susținerea drepturilor femeilor care, din cauza unor împrejurimi nefericite, ajung să se prostitueze pentru a-și duce traiul în această lume nedreaptă. Astfel că, atrăgând un număr impresionant de adepte în această luptă aprigă, își găsește sfârșitul tragic chiar în mijlocul mulțimii ce asista plină de speranță la motivațiile acestei femei puternice.

8

Publicat în Tag-uri şi lepşe

Leapșa: The Summer Book Tag


Salutare, tuturor! Știu că în ultima vreme, nu am mai fost prezentă pe aici, dar sper să remediez această situație și să postez mai des. Și care este cel mai bun mod de a reveni în forță, dacă nu cu o leapșă? Mulțumesc mult pentru nominalizare echipei Three Raven Feathers! Chiar îmi era dor de una.  ^_^

1. O copertă care te face să te gândești la vară.

nemuritoarea_starling-angela-corbett-leda-edge-corint-2017

2. O carte care-ți luminează ziua.

O serie, de fapt.

promo-librex-scope

3. O carte cu copertă galbenă.

endgame-editura-trei

4. O carte perfectă pentru plajă.

IMG_20170428_194412

5. O carte cu acțiune interesantă.

De altfel, întreaga serie „te joacă” pe degete.

IMG_20170313_184124

6. O carte cu un final dureros ca o arsură solară.

Invitatie_la_Vals-8x6

7.O carte cu un final fericit ca un apus de soare.

EPICA_CU SCRIS

8. O serie de cărți pe care speri să le citești vara asta.

the_infernal_devices_by_melissaluodesigns-d6csji51

Le nominalizez mai departe pe Andreea Pandelea, pe Ioana de la The One That Reads și pe fetele de la Din dragoste pentru cărți.

Oricine mai dorește să facă acest tag este binevenit, putând să răspundă atât pe blogul personal (lăsând un link aici), cât și în comentarii.

capture-20170630-084158

Publicat în Apariţii, Uncategorized

Alianța verii: Proiectul fotografic „IUBESC” și colecția Leda Edge lansează volumul „50 de zile înainte de sinucidere”


Coperta

„Nu ești pisică. Nu ai opt vieți de rezervă. De aceea trebuie să trăiești în așa fel încât lumea să își amintească de tine multă vreme după ce vei fi murit.” – Stace Kramer

Editura Corint lansează vineri, 7 iulie, de la ora 17.00, la Terasa Mega Mall, romanul teenfiction 50 de zile înainte de sinuciderescris de Stace Kramer, în cadrul colecției Leda Edge.

Romanul de debut al lui Stace Kramer este un semnal de alarmă adresat tinerilor: autoarea abordează cu naturalețe și curaj o temă sensibilă și controversată, printr-o analiză psihologică a generației de azi, ilustrând contradicțiile și spiritul liber specific vârstei. Volumul a avut peste 3.5 milioane de cititori online, iar povestea de bază a servit drept sursă de inspirație pentru jocul Balena albastră, denaturând viziunea autoarei.

Alături de partenerii săi, Editura Corint și-a propus să evidențieze puterea internetului, ca factor de manipulare și de influență, unde anonimatul îi protejează pe tineri, oferindu-le posibilități nelimitate. Lansarea își propune să fie o dezbatere și un semnal de alarmă adresat adolescenților care refuză să vorbească despre problemele lor și caută soluții în locuri greșite.

Acest volum beneficiază de expertiza doctorului Andrei Cristian, cel care a scris prefața și notele de subsol. În viitorul apropiat, acesta va organiza o serie de conferințe dedicate adolescenților.

În cadrul evenimentului, îi vom avea alături pe:

  • Marta Popescu, cu proiectul IUBESC, care va desfășura o sesiune fotografică alături de invitați și public;
  • Doctorul Cristian Andrei, care ne va vorbi despre dificultățile întâmpinate de adolescenți și despre percepția lor asupra vieții, fiind influențați și provocați de internet să își demonstreze abilitățile și să își depășească limitele, fără a fi conștienți de consecințe;
  • Irina Stoica, vlogger Irina citește;
  • Nona Rapotan, cadru didactic și coordonatorul site-ului Bookhub.ro din 2016;
  • Irina Ionescu, de la Școala de Valori, partenerii noștri pentru eveniment. Școala de Valori este o organizație non-profit, a cărei viziune este transformarea României într-o societate care generează încredere, echilibru și curaj.
  • Lucia Radu-Simota, trainer in educația nonformală și blogger;
  • Alexandra Predescu-Șarpe, moderatoare și PR la Editura Corint;

Despre autoare

Stace Kramer (nume inspirat din seria de filme horror Saw) este pseudonimul sub care publică tânăra autoare Anastasia Holova. S-a născut în anul 1996, în Rusia. Bestsellerul „50 de zile înainte de sinucidere” l-a scris la 16 ani, vârstă pe care o are și eroina cărții. Povestea adolescentei rebele care încearcă să-și găsească drumul în lumea ei fragilă a devenit imediat cunoscută și a cucerit tinerii cititori.

Parteneri media:

www.andreeaignat.info, www.blogdeparinti.info, www.mamicaautentica.ro, www.bookhub.ro, www.youtube.com/user/irinastoica

capture-20170630-084158

Publicat în Apariţii

Lansare de carte: STIRPEA DRĂCULEŞTILOR de RADU NEGRESCU-SUŢU


Stirpea Draculestilor 01.jpg

Lansare de carte – Eveniment găzduit de Palatul Suțu

STIRPEA DRĂCULEŞTILOR de RADU NEGRESCU-SUŢU

Palatul Suțu găzduiește marți, 27 iunie, ora 19.00, evenimentul de lansare al volumului Stirpea Drăculeștilor. Pseudocronică a Familiei Suţu (dialog imaginat cu colonelul principe Dimitrie Scarlat Suţu), de Radu Negrescu-Suțu, publicat de Editura Corint în cadrul colecției Istorie cu blazon.

Acest nou titlu al colecției Istorie cu blazon,S tirpea Drăculeștilor, este povestea adevărată a familiei Suțu și o incursiune captivantă de-alungul a trei secole de istorie remarcabilă. Este un volum care surprinde prin abilitatea autorului de a-și spune povestea fără a-și idealiza strămoșii, îi ironizează elegant și le recunoaște meritele cu tact și rafinament.

„Cartea este o monografie aproape exhaustivă a familiei Suţu, care va reprezenta, cu siguranţă, de acum înainte, reperul funda­mental în cunoaşterea istoriei şi a genealogiei acestei familii. Nu este însă cartea istoriei unei singure familii. Urmărind cu inepui­zabilă răbdare alianţele matrimoniale şi înrudirile familiei sale, Radu Negrescu‑Suţu ne familiarizează şi cu alte ilustre familii fanariote sau pământene: Cantacuzino, Ghika, Rosetti, Mavrocordat, Dudescu, Miclescu, Callimachi, Moruzi, Racoviţă, Ipsilanti, Mavrogheni şi multe altele. Lărgind cadrul, este o carte care aduce importante contribuţii şi clarificări pentru istoria Imperiului Otoman, a Greciei, a României şi a lumii sud‑est europene în ansamblul ei.” Filip-Lucian Iorga

La eveniment vor lua cuvântul:

Radu Negrescu-Suțu, autor

Filip-Lucian Iorga, istoric și coordonatorul colecției Istorie cu blazon

Jean Chrissoveloni, om de afaceri

Moderator: Ana Antonescu, director editorial Editura Corint

RADU ALEXANDRU NEGRESCU-SUȚU (n. 1950) este fiul colonelului Aurel Mihai Negrescu, ofițer al Armatei Regale Române, și al prințesei Georgeta Rudolf Suțu, stră-strănepoata domnitorului Alexandru Nicolae Suțu. Condamnat de Ceauşescu, în urma unui protest, la un an de muncă silnică la Canalul Dunăre-Marea Neagră, în 1977, este expulzat la sfârşitul anului şi obţine azilul politic în Franţa, stabilindu-se la Paris. Ziarist şi scriitor, pasionatde istoria și de genealogia familiei sale, este autorul Cărții de aur a Familiei Suțu, apărută în anul 2015, la Editura Capitel din București.

Despre colecția Istoria cu blazon:

Istorie cu blazon este istoria elitelor autentice. Este povestea unei lumi care a strălucit prin stil, prin inteligență, bun-gust și subtilitatea conversației din saloane. Studii istorice, jurnale, memorii, monografii, evocări, literatură “cu ștaif”, reeditări sau mărturii inedite ajută la recuperarea istoriei dramatice și plină de farmec a vechilor elite românești sau de pe alte meleaguri.

Colecție inițiată și coordonată de Filip-Lucian Iorga.

Intrarea la eveniment este liberă, în limita locurilor disponibile.

capture-20161017-044417

Publicat în Reviews

„Jocuri periculoase” de Jackie Collins (recenzie)


IMG_20170625_172458.jpg

Descriere

Șefului mafiot Enzio Bassalino nu-i stă nimeni în cale și, mai ales, nimeni nu îndrăznește să-i strice afacerile. Așadar, când frumoasa activistă pentru drepturile femeii Margaret Brown convinge prea multe prostituate să rupă rândurile, este scoasă din joc cu brutalitate.

Trei femei extraordinare jură să-l distrugă pe Bassalino – distrugându-i pe cei trei fii ai săi și utilizând singura armă împotriva căreia aceștia nu pot să reziste. Aparent inocenta și fragila Beth îl vânează pe Frank la New York, starul de film Rio îl va seduce pe Angelo la Londra, iar superba și vicleana Lara îl va ademeni pe Nick la Los Angeles.

Dar este un joc periculos, ce implică intrigi uluitoare, suspans, erotism și pasiune interzisă. Iar rezultatul va fi o luptă pe viată și pe moarte în lumea ucigătoare a crimei organizate. Trei femei frumoase s-au hotărat să dovedească faptul că, în materie de răzbunare, femeia este mult, mult mai periculoasă decât bărbatul.

„Un roman uluitor, pe care nu-l poți lăsa din mână. Cititorul va trăi la maximum fiecare aventură a eroinelor.“ (Sunday Book Review)

Gândurile mele

Atunci când lupți pentru o cauză nobilă și dai tot ce e mai bun din tine, fără nici o urmă de egoism, nu mai ții cont de răul care bate la ușă, ca și urmare a dedicării tale active pentru ceva benefic societății în care trăiești.

Margaret Brown începe promițător în susținerea drepturilor femeilor care, din cauza unor împrejurimi nefericite, ajung să se prostitueze pentru a-și duce traiul în această lume nedreaptă. Astfel că, atrăgând un număr impresionant de adepte în această luptă aprigă, spre enervarea mafioților italieni, își găsește sfârșitul tragic chiar în mijlocul mulțimii ce asista plină de speranță la motivațiile acestei femei puternice, care nu cunoștea frica și ideea de a renunța, atunci când își propunea ceva în minte.

„Enzio răspunse din biroul lui. Zâmbi şi dădu din cap. Sigur că lucrurile reveniseră la normal. Avusese dreptate. Decizia lui era singura cale. Putea fi pe jumătate pensionat, însă, când erau probleme importante de rezolvat, apelau întotdeauna la el.

Frank, fiul său cel mai mare, îi sugerase alte moduri de a rezolva problema. Dar ce ştia Frank? Avea treizeci şi şase de ani, era un bun om de afaceri, dar când era vorba să ia o decizie, ideile lui erau prea blânde. Ce rost aveau ameninţările dacă nu aveai de gând să le pui în practică?

Acţiunile în forţă ca în vremurile bune erau unica variantă.”

Prietenele și surorile sale, devastate după o asemenea veste, își pun în cap să se răzbune pe Enzio Bassalino, iar cel mai bun mod prin care pot să facă asta, este prin intermediul celor trei fii ai săi. Erau în stare de orice pentru ca moartea lui Margaret să nu fi fost una în zadar. Sperau ca planul să reușească și totul să revină cât de cât la normal.

Pentru șeful mafiot, băieții reprezentau mândria sa și tot ce fusese el în tinerețe. Singurul care părea că o să-i ia pe urme tatălui în toate era Frank, cel mai mare dintre frați. Nick și Angelo, mezinul, nu împărtășeau această moștenire de gene, preferând să stea departe de pericol. La un moment dat, chiar mărturisesc amândoi că și-ar fi dorit să fie orfani, dar nu ar fi recunoscut niciodată în fața tatălui acest lucru. Angelo își amintește că, în adolescență, și-a exprimat dorința de a alege calea artistică, însă Enzio îl bătuse de-i sunase apa în cap și-l închisese în camera sa, pentru aceste „prostii” care-i treceau prin minte. Nu că acum s-ar fi schimbat, era la fel de pierde-vară. Încă avea timp să se maturizeze, spunea mereu Enzio.

„…Lara tot călătorise. Cele mai bune locuri, cele mai potrivite momente și cei mai buni bărbați. Atunci când Margaret fusese împușcată, se oprise să se gândească. Ce făcea cu viața ei? De ce era atât de important să fie în locul potrivit, la momentul potrivit și cu bărbatul potrivit? De ce căuta mereu însoțitori plictisitori, care căutau plăcerea și care nu-i puteau oferi decât bani? Era așa incitant să fii fotografiat la fiecare aeroport? Să fi citat în fiecare revistă de modă de doi bani? Și de ce trebuia să călătorească pe Nil? Să facă safari în Africa? Schi în Gstaad? Și să-și petreacă vara în Sardinia?

Dacă se gândea bine, părea o viață atât de searbădă. Moartea lui Margaret, călătoria la New York și timpul petrecut cu prietenii lui Margaret și sora ei Beth o făcuseră să-și dea seama de toate astea.”

Planul fetelor ia amploare și fiecare își alege victima, în funcție de fratele cui i s-ar potrivi mai bine. Lara pune ochii pe Nick, amândoi având în comun o frumusețe naturală, care nu trece cu vederea nimănui. „Logodit” pe moment cu o stea de cinema care, cu ceva ani în plus, ar putea să-i fie chiar mamă, Nick are impresia că și-a găsit femeia vieții lui. Asta până când Lara apare în viața sa și atracția puternică ce o simt unul pentru celălalt îi acaparează zdravăn pe amândoi.

Rio se ocupă de Angelo, ajungând să-l joace pe degete cum știe mai bine, iar el, în loc să stea cât mai departe de ea, rămâne fermecat de tipă, ceea ce, pentru tânăr, chiar este o noutate. Obișnuit ca femeile să-i cadă în plasă și să se țină scai de el, Rio îl incită ca nimeni alta și e decis să-i arate de ce este în stare masculul din el.

„Margaret nu pierdea niciodată vremea să se facă înțeleasă.
Rio stătuse cu Margaret în apartamentul ei două săptămâni, înainte să se mute înapoi în al ei. Învățase mai mult în aceste două săptămâni decât în toată viața de până atunci.”

Lui Beth, cea mai tânără dintre fete, îi este încredințat Frank, acesta având o pasiune pentru tinerele inocente, cu un aer de virgine, așa cum era și soția sa atunci când s-au căsătorit. Deși, la prima vedere, tânăra nu părea că avea să reușească să-și joace rolul până la final, pentru Margaret era în stare să facă tot ce-i stătea în putință. Îl prinde în mrejele sale pe mafiot și aranjează lucrurile, astfel încât soția însărcinată a acestuia să îi prindă în flagrant.

„- Nu renunț, spuse ea ferm. […] Nu uita că sunt sora lui Margaret. Vreau să fac ceva la fel de mult ca și restul. Și voi putea, ai să vezi.”  

Însă, deși situația pare a fi în favoarea fetelor, consecințele nu întârzie să apară și unele dintre ele se trezesc că toată chestia asta cu răzbunarea a fost doar o prostie. Nu le-o va aduce pe Margaret înapoi și nici nu simt că au făcut ce trebuia. Sora lor mai mare nu ar fi fost niciodată de acord cu așa ceva. Iar lucrurile se precipită și mai tare atunci când iubitul lui Margaret dorește să se răzbune într-un alt fel, mult mai rău decât planul fetelor. Folosește aceleași arme ca și cei care i-au ucis femeia.

Și se lasă cu explozii, atât pasionale, cât și de-a dreptul mortale, înlăturând pe oricine și orice i-ar sta în cale.

Cine va câștiga acest joc al puterii, un joc țesut de intrigi, manipulări în masă, control absolut și pericol la tot pasul? Odată ce ai te-ai aruncat în el, nu mai e cale de întoarcere.

Nota mea: 3.5/5

nota-3,5

capture-20160928-044054

Publicat în Reviews

Întoarcere la casa de vară (The Summerhouse #2) de Jude Deveraux (recenzie)


IMG_20170615_172845.jpg

Descriere

Magia există în casa de vară din Maine, unde misterioasa Madame Zoya le-a împlinit cele mai ascunse dorințe vizitatorilor ei. Acum, trei femei au venit în acest loc special avînd un lucru în comun: un trecut dureros pe care fiecare ar vrea să-l rescrie. Amy, care ascunde o pierdere sfîșietoare în spatele căsniciei și familiei ei aparent perfecte… Faith, o văduvă de treizeci și ceva de ani, care suferă după un bărbat și Zoë, o artistă ocolită de oamenii din orașul ei natal din motive neștiute de ea, după ce o seară traumatizantă i-a șters memoria.

Cu puterile lor mistice, Madame Zoya și sora ei, Primrose, încearcă să le redea speranța și încrederea în puterea dragostei. Deși fiecare are parte de surprize, oare întoarcerea în timp le va aduce, în final, fericirea așteptată?

Gândurile mele

Dacă ai putea să te întorci în trecut, ai face-o? Dacă într-adevăr chestia asta ar merge, ți-ai dori să-l rescrii pe al tău? La care dintre deciziile deja luate ai renunța? Sau nu ai schimba nimic și ai prefera că totul să rămână exact la fel? Consideri că ești fericita cu viața ta așa cum este ea, cu bune și cu rele? Ești împlinită cu ceea ce ai sau ți-ai fi dorit mai mult?

Am mai afirmat deja că romanele care au strecurată printre pagini și o călătorie în timp au ajuns să fie printre preferatele mele. Iar această lectură nu face excepție. Modul prin care autoarea pune minuțios în scenă detaliile care conduc la această călătorie absolut fascinantă în secolul XVIII m-a ținut cu sufletul la gură și m-a trecut, fără să-mi dau seama, în vremurile de-atunci, făcându-mă să sper că protagonistele noastre vor reuși să se regăsească pe ele, cele de odinioară.

„Recunoștea magia când o vedea și știa că o simțise pe propria-i piele.”

Poveștile de viață ale acestor femei necunoscute au o mică „fisură” la un moment dat, ceea ce le va bloca în acea clipă și le va ține strâns înlănțuite în trecut, oricât vor încerca cei din jur să le aducă „la suprafață”. Au continuat să stea pe loc, evitând orice șansă de a lupta ca să-și revină din amorțeala ce le-a acaparat trup și suflet. Deși nu chiar totul are rezolvare, nu se știe niciodată ce va fi, dacă nu încerci să treci peste ceea ce te apasă.

Trei femei vor fi aduse împreună în casa de vară din Maine, pentru un motiv care nu va întârzia să se lase elucidat. Fiecare, cu un trecut mai mult sau mai puțin dureros, plin de regrete, furie și disperare, va încerca să învețe una de la cealaltă cum să treacă peste acel moment care le-a marcat sufletește și ușor, ușor vor avea din nou încredere în ceea ce fac, în ceea ce sunt și în ceea ce pot deveni. A fost greu pentru ele să ajungă până aici, dar, cum-necum, au reușit și singura șansă este de a-și asculta instinctele până la capăt, atunci când mintea nu pare a fi în concordanță cu inima.

„Stephen nu își dădea seama cum cîteva zile petrecute la o casă de vară din Maine cu cîteva necunoscute aveau s-o ajute, dar nu avea nicio altă idee. Cu fiecare zi, Amy părea să se închidă în sine și mai mult. Părea să o piardă încetul cu încetul. Și știa că, dacă o pierdea pe Amy, își pierdea viața. Ea era viața lui.”

De mic copil, Amy a știut ce vrea să facă în viață. La doar șase ani, i-a spus prietenului ei de la grădință, Stephen, că, la terminarea colegiului, se vor căsători și vor avea trei copii: doi băieți și o fată. Dragostea ce și-o purtau a învins, iar cei doi și-au croit același drum, în timp ce planul bine pus la punct al lui Amy se materializa pe lângă ei. Însă, fericirea nu ține mult, iar ea pierde a treia sarcină – fetița care nu a mai apucat să vadă lumina zilei și să simtă iubirea familiei ce o aștepta nerăbdătoare.

Din acea clipă, ceva se rupe în Amy și devine de nerecunoscut. Nu mai avea acea energie debordantă ce o împrăștia peste tot în jur. Lumea părea să nu se mai descurce în lipsa ei. Planurile pregătite din timp erau greu de respectat, când ea nu mai era acolo, gata să controleze situația. Iar familia ei simțea asta cel mai mult. Un episod în acest sens este atunci când Stephen se duce la muncă cu două șosete diferite în picioare, aspect de care se preocupa până în acel moment soția lui.

„- Uneori, am impresia că joc într-o piesă suprarealistă cu un singur act. Știu că mi-ai dat un inel și l-am purtat la gît doi ani. Mai știu și că noi doi vorbim despre căsătorie de parcă am fi făcut-o de mult. Dar adevărul e că tu nu m-ai cerut în căsătorie, oficial, și eu nu am acceptat. […] Am nevoie de timp ca să hotărăsc ce fac cu viața mea.
– Blestematul! spuse Eddie printre dinți și strîngînd pumnii.
– Stai puțin! Credeam că Ty e și prietenul tău.
– Nu cînd e vorba de dragoste.
Faith deschise cutiuța de email de pe măsuța de toaletă și scoase inelul de pe lănțișor.
– Cred că ar trebui să-l păstrezi pînă cînd lucrurile între noi vor fi mai sigure, spuse ea încet.
– Faith, nu poți lăsa ca o după-amiază petrecută cu Ty să ne schimbe viitorul.
– De unde știi cît timp am petrecut cu el?
– Crezi că poți să faci ceva în orașul asta fără să știe toată lumea? […] Faith, spuse el pe tonul unui om care îi dă un sfat unui copil, ești una dintre cele mai deștepte femei pe care le-am cunoscut și acum trebuie să te gîndești la ce faci. Nu poți să-mi dai cu piciorul pentru unul că Tyler Parks.”

În tinerețe, Faith a avut parte de dragostea a doi băieți, toți trei fiind camarazi încă de mici copii, luând parte la multe peripeții împreună. Pe Edward îl considera însă ca pe un frate, iar pentru Tyler simțea doar o atracție puternică. Împărțită între cei doi băieți, Faith era indecisă în alegerea sa: perioada colegiului a găsit-o logodită cu Eddie, iar reîntoarcerea acasă a adus-o față-n față cu prima ei iubire, Ty, pentru care încă mai simțea ceva.

Dispariția fără niciun semn a celui din urmă din oraș, după o ceartă între iubiți, a determinat-o să-l aleagă resemnată pe Eddie, spre bucuria mamei și disperarea soacrei. Viața alături de acesta nu a fost plină de împliniri însă, a devenit doar o obișnuință ce a însoțit-o pe toată durata căsătoriei lor. S-au bucurat de câteva momente frumoase, dar sănătatea șubredă a soțului, de care nu avusese vreodată habar până după mariaj, și-a lăsat amprenta pe legătura lor și, în câțiva ani, s-a trezit văduvă, cu o soacră care o urăște. La înmormântarea soțului, Faith are o criză de nervi și o atacă pe femeie, iar consecințele acestui act nu întârzie să apară.

„- Adică nu am voie să-ți spun adevărul despre ceea ce simt pentru tine? M-am culcat cu multe femei, dar nici uneia nu i-am spus că o iubesc.
– Russell, spuse ea încercînd să-și rețină lacrimile, nu pot să te iubesc nici pe tine, nici pe altcineva. Nu sînt…
– Demnă de dragoste?
– Nu știu. Nu știu ce am făcut de mă urăsc oamenii și tu ai spus că are legătură cu dragostea. Văd în vis un bărbat care se împușcă în cap. Eu am făcut asta? Am făcut un bărbat să-și ia viața?
El îi puse capul pe umărul lui.
– Ai zis că nu știi ce ai făcut. Adevărul e că nu știi ce s-a întâmplat. E cu totul altceva. Cred că ar trebui să afli adevărul.”

Zoe a fost o rebelă dintotdeauna. După pierderea părinților, nimic nu a mai ținut-o pe loc din a face ce dorea. Sora sa, care-și întemeiase propria familie, a luat-o acasă la ea, dar nu s-a simțit nicio clipă iubită în casa acesteia. Iar, în urma unui accident de mașină, când tânăra nu își mai amintea nimic și s-a trezit că tot orașul o urăște și o judecă pentru ceva ce n-a făcut, sora ei s-a ținut la distanță de ea, nedorind s-o lămurească de tot ce s-a întâmplat. De fapt, nimeni nu i-a spus care este motivul pentru care o privesc ca pe ultimul om, așa că, revoltată fiind pentru că nu era băgată în seamă, a dat foc mașinii accidentate în centrul orașului, atrăgând astfel atenția tribunalului.

După toate acestea, cele trei vor avea de-a face, într-un fel sau altul, cu Jeanne, psihologul sau, mai bine zis, catalizatorul care le va aduce împreună și le va da impulsul de a-și urma instinctele. Magia casei în care vor sta pentru o săptămână întreagă le va induce vise nesperat de reale și de vii, cu nuanțe ale unor vremuri de demult, ce vor lăsa unele semne. O carte de vizită predestinată le va conduce la misterioasa Madame Zoya și sora sa, Primrose, care le vor ajuta să creadă din nou că totul este posibil și că nu este nimic chiar la voia întâmplării.

O călătorie în timp, șansa unică de a putea schimba destinul și puțină magie nu strică uneori nimănui, atunci când lupți pentru ceva ce îți dorești. Trei femei care sunt nevoite să se înfrunte pe ele înseși, pentru a-și continua viața: împăcate cu ele, făcând ceea ce le place și, mai ales, fericite, datorită alegerilor pe care le-au luat cândva.

Nota mea: 5/5

nota-5

Mulțumesc EDITURII MIRON pentru exemplarul trimis spre recenzie! ^_^

10325242_456712794487964_4568008205658429802_n

capture-20160928-044054

Publicat în Interviuri

Another Beautiful People #1 – Adi Rule


headshot.jpg

Bună, dragilor! Vă spuneam zilele trecute pe pagina blogului că voi da drumul unei noi rubrici de interviuri, numai că acestea vor fi luate autorilor de pe alte meleaguri ale planetei, nu doar de la noi din țară.

Prima autoare pe care o vom cunoaște astăzi este Adi Rule.

Una din cărțile sale, Misterul gemenelor (recenzia aici), a apărut la Leda Edge (Grupul Editorial Corint). O puteți găsi chiar aici sau în librăriile online partenere.


Interviul în engleză

Dede (Me): Hi, Adi! I would like to know the person behind this book better. Tell us something about you.

Adi Rule: I love coffee, pistachios, raw peas, and peanut butter. I love video games (my favorite right now is Fallout IV). I love learning about dinosaurs. I have three cats and a blue and gold macaw who hates it when I wash the dishes. I’m left-handed!

D: What inspired you to write?

AR: I have always loved to write. My mom is a writer, too, so I grew up in that world, which made writing seem like a real thing that real, regular people do. I think that helped me have the confidence to pursue it as a career. It’s important for new writers to be able to get help and perspective from writers who’ve been doing it for a while; I’m trying to be one of those helpful writers now.

D: In the books I read, I found vampires, witches, werewolves and other kind of supernatural creatures. I have not heared about „red wings” until now. How did you get the idea to give them life?

AR: I’m a fan of mythology and stories of the supernatural, and I enjoy making up my own creatures. For this story, I started with the idea of twins – one hidden and one living openly. So first, why would one person need to hide? Why does their society think there’s a difference between the two sisters? What are the actual differences between the two sisters? Why? The mythology of redwings grew from those questions.

D: I did not like how Jey was left handled by her boyfriend and chose to run away from his sister. I wanted that both of them have the chance to make things right. Will we find out what will happen next to her story?

AR: I agree! I’m also sad about how things turned out with Jey and her horrible boyfriend. I think one of the things it was important for Lin to learn is that you can’t control what other people do or how they see you. Jey and Zahi end up disappointing her in the end, but Corvin and Fir end up accepting her for who she is.

As for what happens next, a lot of readers have said that The Hidden Twin doesn’t feel like a standalone novel, and they’re right. I would like there to be a second book. I even have it all plotted out! Right now, I’m working on a different project, and there are no plans for a sequel to The Hidden Twin to be published. But who knows?

25663670D: What guided you to write the story of twins? Why not only a single child?

AR: This story could have been about non-twin siblings, or an only child, and it probably would have worked fine. But as Lin questions whether or not she is a monster or a human, I think it’s important that she can see so much of herself, including her appearance, in Jey. It’s also important that, although they are identical on the outside, they are very different people inside. Both of those conflicting ideas help Lin as she tries to figure herself out. I also liked the idea of the sisters being able to switch places.

D: Are you planning a new story? Could you give us a fragment?

AR: I have a couple works in progress right now that I’m excited about. I can’t say too much about them, but they are both young adult novels with a hint of the supernatural. My fingers are crossed that I will have more news to share!

D: What is your favorite book?

AR: That’s a tough question! I have a lot of favorite books. I will say that a book for adults that I love is Rebecca by Daphne DuMaurier, and a book for kids that I love is Rabbit Hill by Robert Lawson.

IMG_1435

D: Recently my country have been celebrated the child’s day. Can you share with us a lovely moment from your childhood that is stocked in your mind until today?

AR: Child’s Day – how wonderful! One of my favorite childhood memories is sitting on a high rock overlooking the sea with my grandfather.

D: What kind of music do you usually hear? The favourite song?

AR: Music is a huge part of my life. I love the Brahms requiem, the Grieg piano concerto, Messiaen’s Quartet for the End of Time, Stravinsky’s Symphony of Psalms. My favorite musical is Cats! My favorite band is My Chemical Romance.

D: What other passions do you have?

AR: I’m a singer! I studied voice as an undergraduate and have done quite a bit of opera and other classical singing in New England, including in the chorus of the Boston Symphony Orchestra/Boston Pops, which was really, really fun.

capture-20170614-100352

D: What feelings do you try when you see your translated books all over the world?

AR: It is the best feeling. I feel very lucky that I get to be a writer. It’s nerve-wracking to put so much time and sweat and love into a book and then send it out into the world, but every letter or drawing or email I get from readers is a bit of sunshine that follows me all day.

D: Thanks for accepting to answer at few questions! A message for readers from Romania?

AR: Thank you for having me on your blog! To readers from Romania, thank you so much for reading! It means so much to me. All my best from New Hampshire. 🙂

photo-12 copy


Interviul în română

D: Bună, Adi! Aș dori să cunosc mai bine și persoana din spatele acestei cărți. Spune-ne câte ceva despre tine.

AR: Îmi place cafeaua, fisticul, mazărea brută și untul de arahide. Îmi plac jocurile video (preferatul meu este acum Fallout IV). Îmi place să învăț despre dinozauri. Am trei pisici și un papagal albastru cu auriu care urăște momentul în care spăl vasele. Sunt stângace!

D: Ce te inspiră să scrii?

AR: Întotdeauna am iubit scrisul. Mama mea este scriitoare, așa că am crescut în această lume, ceea ce a făcut ca scrierea să pară un lucru real pe care îl fac oamenii obișnuiți, obișnuiți. Cred că asta m-a ajutat să am încredere în ea, ca să o urmăresc ca pe o carieră. Este important ca „tinerii” scriitori să poată obține ajutor și înțelegere de la cei care fac asta de multă vreme; Încerc să fiu unul dintre acei scriitori folositori acum.

D: În cărțile citite de mine, am dat peste vampiri, vrăjitoare, vârcolaci și alte creaturi supranaturale de genul. De „aripi-roșii” nu am mai auzit până acum. Cum ți-a venit ideea de a le da viață?

AR: Sunt un fan al mitologiei și al poveștilor supranaturale și îmi place să-mi creez propriile creaturi. Pentru această poveste, am început cu ideea de gemeni – una ascunsă și una care trăiește deschis („la suprafață”). Deci, în primul rând, de ce ar trebui să se ascundă o persoană? De ce crede societatea lor că există o diferență între cele două surori? Care sunt diferențele reale dintre cele două surori? De ce? Mitologia aripilor-roșii a crescut cu aceste întrebări.

D: Nu mi-a plăcut cum Jey s-a lăsat manipulată de prietenul ei și a ales să fugă de sora sa. Aș fi vrut ca cele două să aibă șansa să pună lucrurile la punct. Vom afla ce se va întâmpla mai departe cu povestea ei?

AR: Sunt de acord! Și eu sunt tristă pentru cum s-au întâmplat lucrurile cu Jey și prietenul ei oribil. Cred că unul dintre lucrurile importante învățate de Lin este acela că nu poți controla ce fac ceilalți sau cum te văd. Jey și Zahi ajung să o dezamăgească în cele din urmă, dar Corvin și Fir o acceptă pentru cine este.

În ceea ce se întâmplă în continuare, o mulțime de cititori au spus că The Hidden Twin nu se simte ca un roman standalone și au dreptate. Aș vrea să fie o a doua carte. Chiar mi-am ieșit toate! Chiar acum, lucrez la un alt proiect și nu există în plan publicarea unei continuări la The Hidden Twin. Dar cine știe?

img_20170226_190947

D: Ce te-a îndemnat să scrii povestea a două gemene? De ce nu un singur copil?

AR: Această poveste ar fi putut fi despre frați care nu erau gemeni sau doar despre un copil și probabil că ar fi mers bine. Dar când Lin se întreabă dacă este sau nu un monstru sau un om, cred că este important ca ea să vadă atât de mult din ea însăși, inclusiv aspectul ei, în Jey. De asemenea, este important că, deși gemenii sunt identici la exterior, aceștia sunt foarte diferiți în interiorul lor. Ambele idei conflictuale o ajută pe Lin în timp ce încearcă să se descopere. Mi-a plăcut, de asemenea, ideea că surorile ar putea schimba locurile.

D: Plănuiești o nouă poveste? Ai putea să ne oferi un fragment?

AR: Am câteva lucrări în desfășurare chiar acum de care sunt încântată. Nu pot spune mai multe despre ele, dar există și romane YA, cu un indiciu despre supranatural. Degetele mele sunt încrucișate, așa că voi avea mai multe știri pentru a le împărtăși!

D: Care e cartea ta preferată?

AR: Este o întrebare dură! Am o mulțime de cărți preferate. Voi spune că o carte pentru adulți pe care o iubesc este Rebecca de Daphne DuMaurier și o carte pentru copii pe care o iubesc este Rabbit Hill de Robert Lawson.

IMG_1165

D: Recent, țara mea a sărbătorit Ziua Copilului. Ne poți împărtăși un moment preferat din copilărie care ți-a rămas întipărit în minte și în ziua de azi?

AR: Ziua Copilului – Cât de minunat! Una dintre amintirile mele preferate din copilărie este aceea în care stau pe o stâncă înaltă cu vedere la mare împreună cu bunicul meu.

D: Ce gen de muzică asculți deobicei? Cântecul preferat?

AR: Muzica este o mare parte a vieții mele. Îmi place Recviemul lui Brahms, concertul de pian Grieg, Cvartetul Messiaen pentru sfârșitul timpului, Simfonia Psalmilor a lui Stravinsky. Muzicalul meu preferat este Pisici! Trupa mea preferata este My Chemical Romance.

capture-20170614-100055

D: Ce alte pasiuni mai ai?

AR: Sunt cântăreață! Mi-am studiat vocea pe vremea studenției și am făcut destul de mult operă și alte cântece clasice în New England, incluzând Boston Symphony Orchestra / Boston Pops Choir, care a fost foarte distractiv.

D: Ce sentimente te încearcă atunci când îți vezi cărțile traduse peste tot în lume?

AR: Este cel mai minunat sentiment. Mă simt foarte norocoasă să fiu scriitor. Este îngrijorător să pui mult timp și sudoare și iubire într-o carte și apoi să o arăți lumii, dar fiecare scrisoare sau desen sau e-mail pe care le primesc de la cititori este ca un soare care mă urmează toată ziua.

D: Mulțumesc pentru că ai acceptat să îmi răspunzi la câteva întrebări! Un mesaj pentru cititorii din România?

AR: Mulțumesc pentru interesul acordat pe blog! Pentru cititorii din România, vă mulțumesc mult pentru lectură! Înseamnă foarte mult pentru mine. Toate cele bune din New Hampshire. 🙂

8