Publicat în Recomandări

Iarnă printre cărți || Recomandări


Atunci când iarna își cere drepturile și își anunță prezența friguroasă, gândul te duce inevitabil la magia sărbătorii ce se apropie cu pași repezi. Oriunde privești, lumea începe deja pregătirile în așteptarea acesteia, cu o lună înainte dacă se poate, și parcă tot nu sunt de ajuns zilele până la Crăciun. Luminițele multicolore, decorațiunile în fel și chip, mirosul brazilor și colindele ce răzbat de peste tot accentuează și mai mult starea îmbietoare a acestui anotimp și tot ce ne dorim este să stăm în casă la căldură, să privim pe fereastră cum ninge (să sperăm că o să avem ceva mai multă zăpadă), cu o cană de ciocolată caldă sau ceai fierbinte în mână și o carte bună alături de noi. Iar dacă lectura este în ton cu atmosfera ce plutește în aer, atunci e și mai bine. Pentru asta, vă recomand următoarele povești pline de magie și, de ce nu, povești pe care le puteți dărui celor dragi.

20181129_182339

E ușor să te iubesc + E ușor să mă rănești – Tammara Webber

„Dragostea nu e lipsa logicii, ci logica examinată și recalculată, încălzită și pliată să se potrivească pe conturile dinlăuntrul inimii.”

„Aș putea să o desenez doar din atingeri…”

Două lecturi pe care pur și simplu le-am adorat! Primul volum este din perspectiva ei, iar al doilea din perspectiva lui, ambele la fel de emoționante și de frumoase. Povestea începe cu o petrecere de Halloween și se termină cu vacanța de iarnă, însă epilogurile cărților ne prezintă și ce se întâmplă cu personajele după terminarea anului universitar.

Relația celor doi este la început destul de incertă și de confuză: la inițiativa prietenei sale, Jacqueline îl folosește pe Lucas ca pansament pentru eșecul cu fostul, pe când tipul nostru, din dorința de a o avea cât mai aproape, nu-i dezvăluie acesteia faptul că el este și Landon, meditatorul ei la economie. Pe parcurs, lucrurile încep să se precipite însă: Lucas află care era de fapt „jocul” fetei și pare că-i convine pe moment să fie băiatul ei cel rău, iar secrete nespuse din trecutul tânărului încă stau între ei, ceea ce o determină pe J. să-și bage nasul drăguț în ceea ce n-o privește, aspect care îl supără pe acesta.

Le găsiți aici: primul volum – Librex; al doilea volum – Librex, librarie.net, emag

20181129_172440

Lumina iubirii – Jay Asher

„Miroase a Crăciun. Asta e ceea ce majoritatea oamenilor spun când sosesc prima oară, ca și când cuvintele au așteptat tot drumul să fie rostite.”

Crăciunul petrecut printre brazii proaspăt tăiați care așteaptă să-și găsească propria poveste în sânul familiilor. O poveste magică despre primele scântei ale iubirii.

Cartea ne arată că dacă vrei să muți chiar și munții din loc, este nevoie doar să îți dorești din tot sufletul ceva și să ai încredere că se va întâmpla. Poți să ai viața împărțită în două, să trebuiască să locuiești în două locuri pe an și să ai două rânduri de prieteni, însă nu contează distanța, cât de mult sau de puțin timp petreci cu cei la care ții, atâta vreme cât vă lăsați amprenta unii asupra celorlalți. Iar atunci când magia Crăciunului își face de cap, nu-ți pierde speranța. Nu știi ce te va aștepta în final.

O găsiți aici: cartepedia, librarie.netcărturești

20181129_171819

Fulgi de iubire – John Green, Maureen Johnson și Lauren Myracle

„Crăciunul nu se termină niciodată, dacă tu nu vrei asta.”

„Şi, desigur, mai era şi Stuart. […]
O dădusem în bară nasol de tot. Regretul şi umilinţa dureau mai tare decât gerul. A fost nevoie să străbat câteva străzi până să-mi dau seama că nu pe Noah îl regretam… ci pe Stuart. Stuart care mă salvase. Stuart care chiar părea să dorească să-şi petreacă timpul cu mine. Stuart care mi-a vorbit pe şleau şi care mi-a spus să nu mă las călcată în picioare.”

O lectură ce întrunește trei povestiri romantice ce se petrec în preajma Crăciunului.

Mi-au plăcut mult poveștile și am empatizat, acolo unde era cazul, cu micile „drame” ale personajelor adolescentine, bucurându-mă când într-un final lucrurile s-au așezat și pentru ele. Într-o anumită măsură, aceste povestiri se leagă între ele, având mai mulți numitori comuni: acțiunea se petrece în aceeași zonă, o parte dintre personaje se cunosc și învață la aceeași școală, iar zăpada este cea care le dă viețile peste cap și le deschide ochii asupra a ceea ce contează cu adevărat.

O găsiți aici: librarie.netemag, libris, cărturești

20181129_182314

Chemarea îngerului – Guillaume Musso

„Există ființe al căror destin este să se întâlnească. Oriunde ar fi. Oriunde s-ar duce. Într-o bună zi, se vor întâlni.” Claude Gallay (citat inserat în carte)

O întâmplare nevinovată, petrecută în apropierea sărbătorilor de iarnă, aduce împreună doi oameni cu un trecut pe care-l vor uitat. Destinul face în așa fel încât aceștia să se ciocnească unul de altul în aeroport, iar fiecare să se trezească apoi cu telefonul celuilalt, despărțiți de o lume întreagă. Curiozitatea lor în privința a ceea ce se ascunde în micul obiect tehnologizat, care nu le aparține de drept, scoate la iveală secrete ce cândva i-au pus la grea încercare. O legătură comună din trecutul lor revine cu forță în prezent și le dă viețile tihnite peste cap, iar cei doi vor descoperi că îi unesc mult mai multe lucruri, nu doar acea legătură.

Momentan indisponibilă.

20181129_172539

Dragostea mea mi-a dăruit… – ediție coordonată de Stephanie Perkins 

„Dacă îți place de cineva, ar trebui să te străduiești puțin. Ar trebui să te străduiești să o cunoști pe acea persoană, ar trebui să-ți dai osteneala pentru acel prim sărut.”

12 povestiri de sărbătoare pentru toată lumea! Cu siguranță veți găsi cel puțin una care să vă acapareze și care să vă facă să vă doriți ca ea să nu se mai termine. Iubirea și speranța pentru un nou început se simt în fiecare pagină pe care o dai curios, așteptându-te nerăbdătoare să descoperi ceea ce cauți: un strop de fericire, o clipă trăită la maxim, un zâmbet uriaș și momente frumoase alături de cei dragi.

O găsiți aici: cărturești, emaglibrarie.net

20181129_171723

Belzhar – Meg Wolitzer

Cuvintele contează. Asta a spus doamna Quenell de la bun început. Cuvintele contează. Întreg semestrul am căutat cuvintele cu care să spunem ceea ce trebuia să spunem. Ne căutăm propria noastră voce.

Acțiunea acestei cărți se derulează de la începutul școlii până la momentul în care elevii se pot bucura în sfârșit de vacanța de iarnă. The Wooden Barn, o scoală-internat pentru tineri „fragil emoționali și foarte inteligenți” are grijă de cei care-i trec pragul în fiecare an, ajutându-i să-și revină din șocul ce i-a lovit și să se redescopere pe ei care erau înainte.

Belzhar este o lectură care te pune pe gânduri și-ți arată că nu trebuie să fugi de lucrurile negative ce ți se întâmplă în viață, ci trebuie să le întâmpini cu fruntea sus și să încerci să le dobori, fie singur, fie acceptând ajutorul celor din jur. Autoarea creionează niște personaje veridice, complexe, cu probleme ce se întâlnesc la tot pasul în lumea noastră, chiar dacă nu ies la iveală, probleme a căror soluționare dorim mai mult să o evităm, decât să o ducem la capăt.

O găsiți aici: cărtureștielefantlibriscartepedia


Care sunt recomandările voastre pentru cea mai frumoasă perioadă din an? 🙂

small-3624-5bfada7f33e7e

Reclame
Publicat în Recomandări

Un colț de lume (Wattpad) #1 – „Călăul” de EvaAse


Bună, dragilor! De ceva vreme (multă vreme chiar!) mă gândesc la o rubrică în care să vă prezint/recenzez cărțile pe care eu le-am descoperit de-a lungul „șederii” mele pe Wattpad. Nici nu știu când a trecut timpul așa de repede, dar iată că deja sunt aproape trei ani de când am „pășit” pe această platformă și încă îmi duc veacul pe acolo. Wattpad este un mic colțisor de lume, unde am cunoscut mulți scriitori la început de drum, scriitori care ușor, ușor au crescut sub ochii mei, devenind din ce în ce mai buni la ceea ce fac. Doresc să-i felicit din nou pe această cale și să le urez inspirație și succes în continuare!

Prima carte despre care o să vă vorbesc astăzi este Călăul de EvaAse (ElaAse), o tânără cu mult potențial care a evoluat foarte mult, iar asta se poate observa de la capitol la capitol. Dacă aruncați o privire la povestea ei (de altfel, prima scrisă pe Wattpad), dar și la celelalte două care sunt în curs de scriere, Beautiful monster și She knows, veți constata o îmbunătățire deloc de neglijat. Vă asigur că nu veți regreta! Nici n-o să vă dați seama când ați ajuns la final, sperând la mai mult. Oricum, aveți ce citi! 101 de capitole nu sunt chiar de colo!

A fost printre primele povești pe care le-am descoperit pe watt și am citit-o cu reticență la început, din cauza coperții (acum este alta). Dar, pe măsură ce citeam și avansam cu lectura, eram tot mai prinsă în poveste și nu mă mai puteam dezlipi de ea, așteptând cu nerăbdare fiecare capitol, indiferent de cât dura până ce aveam să mă bucur de el. Nici nu mă puteam înșela mai mult! Conținutul a reușit să mă captiveze în ciuda învelișului care-l acoperea!

capture-20170630-084557

Sinopsis

” Dacă nu exprimi vreo emoție, nu înseamnă că nu trăiești una. „

Megaloman. Acerb. Ardent. Maximilian Browns își petrece majoritatea vieții construind un zid acaparant și tulburător care să-l apare de-o posibilă ea. Treptat, cărămizile indiferenței, misteriozității și durității formează un scut de neclintit, însă el continuă să ducă o luptă nesfârșită cu oamenii din jurul său.

Spontană. Sociabilă. Emotivă. Maria Weaver, dezinvoltă și curioasă din fire, reușește să distrugă zidul într-un timp concis și remarcabil, odată cu apariția ei în viața lui. Reprezentând o simplitate în nuanțe, continuă să lupte împotriva unui alexitimic în negare. Lăsat acum vulnerabil și neputincios, amintirile revin, rănile se redeschid, însă pansamentul nu întârzie să apară.

capture-20170630-084557

Wattpad ne pune la dispoziție și alegerea personajelor noastre, artiști din diverse domenii ce se apropie de imaginea pe care o avem în cap, atunci când ne gândim la ele.

Distribuția

Maximilian Browns – Nick Bateman

Maria Weaver – Nina Dobrev

Kevin Scotch – Michael Trevino

Emma Miller – Dianna Agron


nick bateman 40-horz.jpg

Maximilian Browns nu a fost mereu așa: nepăsător, rece, închis în el, nepermițând oamenilor din preajmă să se apropie mai mult decât era nevoie. Un moment important și extrem de greu pentru oricine a survenit în copilăria sa. Nu era și nu este ușor pentru niciun copil să asiste neputincios la divorțul părinților lui și să fie nevoit să aleagă între aceștia.

Acea clipă decisivă n-a avut urmări prea fericite, ceea ce era de așteptat. Max începuse să-i îndepărteze pe toți de lângă el, prin comportamentul violent și vorbele acide. Nu a permis niciodată ca legăturile cu fetele să treacă la un stadiu mai ridicat. Nu mai știa ce este aceea o familie și nici nu dorea să-și întemeieze vreodată una. Inconștient, spera că dacă este astfel, nu va păți același lucru ca și cei care trebuiau să-i îndrume pașii în viață.

nina-dobrev-at-we-day-toronto-2015-in-toronto-10-01-2015_1-horz.jpg

Maria Weaver este cea mai curioasă persoană pe care am întâlnit-o în această carte, dar într-un mod pozitiv, deși unui anume mascul nu prea îi convine această „calitate”, în special la o fată. Mia pentru prieteni, urând să i se spună pe numele întreg, are de dus lupte grele cu Max, care preferă să o strige Maria, ori de câte ori drumul li se intersectează. Și nu doar drumurile! Inevitabil, gândurile lor se duc către celălalt, chiar și de la cel mai mic lucru care poate aminti de acesta.

La fel ca și în situația lui Max, tânăra a fost nevoită să vadă cum familia ei se destrăma ușor-ușor, tatăl său părăsindu-le când aceasta era de-o șchioapă. Închipuie-ți o fetiță cu niște ochișori imenși, cu lacrimile șiroindu-i pe obrajii roșii, care strigă neîncetat după cel care ar fi trebuit s-o apere de nedreptățile vieții, învățându-o cum să le facă față. Închipuie-ți numai! Un suflețel pur de om care nu înțelegea de ce tatăl ei nu se întorcea înapoi la ea, pentru a o îmbrățișa și pentru a-i spune că totul avea să fie bine.

d02c554ef783da5c17076dc630a65e8c.jpg

Anii au trecut și fiecare a încercat să treacă peste ceea ce s-a întâmplat în felul său. Însă, durerea, furia și neputința erau tot acolo, gata să iasă la suprafață, dacă ceva amenința să le distrugă echilibrul pe care cu greu au reușit să și-l găsească. Întâlnirea celor doi va fi catalizatorul ce le va declanșa acele emoții de care nu se credeau în stare, în special lui Max, un „alexitimic în negare”, după cum îl caracterizează Maria, spre disperarea acestuia.

Studentă la arhitectură, fata este nevoită să se mute din vechiul apartament din cauza renovărilor și ajunge să staționeze în același bloc unde locuia Max împreună cu cel mai bun prieten al său, Kevin Scotch, și iubita acestuia, Emma Miller. Coincidența face ca Maria (și mie îmi place să-i spun astfel, nu doar lui Maximilian, dar să nu mă dați de gol! shhh!) să fie vecină de palier cu Emma. Chiar din prima zi în care s-au întâlnit, este invitată de către blondă să ia masa împreună în apartamentul iubitului ei. Acolo îl va cunoaște pe Max, iar reacția tipului nu este una prea pozitivă la vederea Mariei, crezând că și tânăra se va da la el, ca toate celelalte dinainte, deși abia ce a întâlnit-o.

3

” Sunt, Maria Weaver. ” vorbesc și-i întind mâna. Zâmbește oarecum ironic și-mi privește mâna ciudat. […]

” Nu-mi plac oamenii noi! ” spune și mă simt destul de jenată, în așa fel încât las mâna să cadă pe lângă corpul meu și evit să-l privesc. Emma face câțiva pașii apropiindu-se de noi, iar Kevin se așează pe unul din scaune.

” Mia, el e Max, Max Browns, prietenul nostru cel mai bun și de asemenea colegul lui Kevin de apartament. ” Fata blondă mă lămurește, iar eu aprob ușor din cap, ca mai apoi să mă învârt puțin. Cred că e mai bine să plec, nu mă simt binevenită aici și asta se datorează noii apariții, tipul acesta puțin cam arogant.

###

Îmi transmite ceva ciudat. Pare călduroasă, bună și trezește ceva în mine. Ceva ce-a făcut parte din viața mea, ceva frumos. Dar întotdeauna am crezut că frumos sună trecutul.

###

” Hello, ce faci? ” vocea lui Max mă cutremură.  
” Îl închid și așa nimeni nu se mai uită. ” spun în șoaptă pentru a nu-i trezi pe cei doi.  
” Mă uit eu … ” spune iar eu dau din cap ironic.  
” Da, sigur! ” spun, dar sunt oprită de el.

” Mă uit eu, deși l-am văzut de cel puțin 10 ori. E diferit atunci când ai alături altă persoană, decât cea pe care ai avut-o alături când l-ai mai vizionat.” Spune uitându-se în continuare la film. Asta a fost profund, prea profund pentru Browns Max.

” E ciudat … ” spun, dar mă opresc. Privirea lui cade imediat pe mine și așteaptă continuarea. ” E ciudat faptul că au trecut 3 ore de când stăm în aceeași încăpere și nu ai spus nimic răutăcios sau ironic la adresa mea. ” Spun, iar el zâmbește. Nu am observat până acum ce zâmbet frumos are, nu l-am observat pe el cât de drăguț este și ce ochi frumoși are. Am observat doar ironia din el și răutatea.

” Nu vreau să-ți stric și ziua asta. ”
 

0e2650bdce68a75ef57719201215e60f.jpg
 

Deschide ușa larg și, în secunda următoare, pantofii mei fac contat cu capul lui.

 

”La dracu!” țipă și-și apără fața cu mâinile.
 
”Nenorocitule!” urlu la propriu spre el și-i împing pieptul puternic cu ambele mâini. Reușesc cu greutate să-l fac să facă doi-trei pași în casă și să intru și eu odată cu el.

”Nebuno, oprește-te!” țipă către mine, iar mâna mea dreaptă face contact cu fața lui. Capul lui se dă ușor într-o parte și pot realiza liniștea din jurul nostru. Cei doi, care acum intrați și ei în apartament, ne privesc speriați și așteaptă agitați răbufnirea lui Max. 
 
”Ți-am spus, să nu-mi spui mie ce să fac!” Îi scuip cuvintele, iar el își mărește ochii.  
 
”Doar n-ai făcut asta!” spune printre dinți și-și strânge pumnii.
 
”Ba da, am făcut-o! Ce o să-mi faci? O să mă dai afară? O să mă înjuri? O să lovești? Ce vei face?” urlu la el tot ce-mi vine în minte. Își strânge ochii preț de câteva secunde și răsuflă greu, timp în care privirea mea încă îl detestă.

###

Maria e doar o altă fată, una pe care n-o suport, una care m-a înnebunit de când a venit aici, una care mă calcă pe nervi și una care mă face să simt tot ceea ce nu pot spune în cuvinte.

Nu-mi pasă nici de ea, nici de faptul că mă înnebunește, că mă face să fiu ceea ce eu nu sunt, că mă enervez atât de repede când sunt în preajma ei sau că mă face să mă blochez atunci când se uită la mine, atunci când mă face să simt ceea ce eu nu vreau, ceva ciudat, ceea ce nu am mai simțit și nu știu cum să descriu asta.

c5c8ac981f8a8a9c1593c97cf252593d

”Ți-e dor de el?” reușește să mă întrebe, iar eu rămân ușor uimită. 

”Nu știu, poate da, pentru că e tata sau poate nu, pentru că m-a părăsit și a uitat de mine.” Afirm și o lacrimă își face apariția. 

”Și doar pentru că nu e lângă tine acum, asta nu înseamnă că te-a uitat.” Continuă și tot ce vreau acum e să plâng în hohote. 

”Dar a plecat…” adaug.

”Dar se va întoarce într-o zi și va realiza ce-a pierdut. Cei mai frumoși ani din viața fiicei lui.” Adaugă și schițez un zâmbet. 

”Dar va fi prea târziu…” îi spun, iar el îmi întâlnește privirea plină de emoție. 

”Poate. Dar cică niciodată nu e prea târziu.” 

###

” Pe mine nimic nu mă va schimba! ” spun indignat de spusele lui.

” Ai dreptate cu nimic, dar te asigur că nimeni o va face. ” sfârșește și se ridică de pe canapea pentru a părăsi încăperea. Știu ce a vrut să spună, că Mia va reuși să o facă. Să mă schimbe.

Am descoperit ce scrie și sunt puțin uimită. Pe font negru, scris îngrijit și clar se descifrează fraza: ” Și demonul a fost înger, doar că i s-au tăiat aripile. ” […] sunt sigură că înseamnă mai mult decât un citat scris pe propria piele.

Îmi zâmbește și decide să-mi dezvăluie adevărul. ” Da, îmi voi mai face tatuaje permanente și asta doar dacă ceva sau cineva merită memorat pentru totdeauna. ” spune și chiar a lovit punctul acela sensibil.
f3495486c0335cfecbffd14b4a30f1c0-horz.jpg

” Bună, peștișorule! ” o salut, iar zâmbetul de pe fața ei trădează amuzament. Își dă una din șuvițe după ureche, ca mai apoi să facă câțiva pași în față. 

” Bună ziua, domnule Browns! Costum? Ce onoare! Ce sărbătorim? ” mă ironizează și zâmbește așa inocent. Fata asta te poate omorî cu zâmbetul pe buze. Își strânge la piept cele trei cărți, iar eu doar îmi trec mâna prin părul ciufulit.

” Nimic special. ” mărturisesc, iar privirea ei cade pe cravata din mâna mea. Râde, lăsându-și capul pe spate, iar eu mă încrunt.

” Să înțeleg că n-avem habar să ne prindem cravata? Știi … degeaba domn, costum, dacă nu avem cravată. ” continuă ironia și se apropie întinzându-mi cele trei cărți. Mă pune să le țin, iar ea îmi smulge cravata din mână. Îmi prinde gulerul și-l ridică ușor în sus, pentru a avea acces la gâtul meu, iar momentul în care îmi atinge pielea, simt cum mă cutremur.

” Apleacă-te! ” ordonă, iar eu zâmbesc. Mă las mult mai în față, iar culoarea obrajilor ei sunt roșiatică. ” Ești așa înalt. ” face remarca și oftează scurt. 

” Ești doar tu prea micuță. ” comentez iar fața ei se încruntă. În încercarea ei de a-mi prinde cravata, pot observa gestul de a-și scoate limba atunci când e concentrată. După câteva clipe, îmi dau seama că-mi așează cămașa și sacoul, ca mai apoi să se retragă din fața mea, nu înainte să-și recupereze cărțile.

” Mulțumesc! ” spun și ea își arcuiește buzele într-un zâmbet. Dă apreciativ din cap și pleacă spre lift. Îi urmăresc pașii până la intrarea în cutia metalică, ca mai apoi să mă pun și eu în mișcare. Nu-mi pot stăpâni zâmbetul tâmpit de pe față și chiar simt ceva ciudat în interiorul meu.

fa437817f5fd9f7d52bda56d56244053-horz.jpg

”Nu le-a păsat deloc.”

„Îl iubesc, îl iubesc pe bărbatul din stânga mea, dar uneori iubirea nu-i de ajuns, nu asta îmi va garanta că el va avea încredere în mine necondiționată, nu pentru o clipă sau pentru un moment trecător și uitat. Nu asta îmi va garanta că el va fi lângă mine, indiferent câte obstacole întâmpinăm împreună, nimic din toate astea nu-mi vor garanta că fericirea mea nu va fi propria autodistrugere.”

3

După cum se observă și din fragmentele de mai sus (iar acestea sunt doar câteva dintre adorabilele momente împreună!), relația celor doi este când caldă, când rece, iar replicile lor spumoase și numeroasele altercații condimentează întreaga carte, neoferindu-ți nici cea mai mică șansă de a o lăsa jos.

Niciunul nu se lasă mai prejos și nu-și permite să cedeze în fața celuilalt. Scot ce este mai rău unul din altul.

Mereu timidă și nu prea vorbăreață din fire, Maria a învățat să aibă pregătit un răspuns pentru fiecare dintre „atacurile” inițiate, de cele mai multe ori, de către brunet. Și chiar nu este ușor să-i faci față lui Maximilian Browns! Fata noastră a avut de pătimit extrem de multe de pe urma lui, fiindcă nu știi niciodată la ce să te aștepți de la el. În clipa asta, te surprinde plăcut cu ceva ce nu-l credeai în stare, ca în clipa imediat următoare, arogantul din el să iasă la suprafață și lucrurile să se schimbe la 180 de grade.

„Așa îmi aduc aminte de ea, de atunci am știu că fata asta va reuși să-mi răstoarne lumea, mă va face să-mi înghit toate cuvintele jignitoare aduse în numele iubirii, mă va face să-mi înfrunt orgoliul și mă va conduce pe un drum mai bun. Am știu din clipa în care am văzut-o! E ca atunci când apare cineva care îți demonstrează că ai fost prost toată viața până la ea.”

” Mă doare și atunci când mă privești. ”

Din prima clipă în care a întâlnit-o pe Maria, sentimentele lui Max au căpătat o intensitate care-l speria. Nu știa ce se întâmplă cu el, de ce îi făcea uneori plăcere să stea prin preajma tinerei, iar alteori, îi venea să o strângă de gât. Nu ar fi recunoscut nici mort aceste lucruri, dar când totul pare că-l apasă mai mult cu fiecare zi, se trezește că-i mărturisește bunului său prieten ce se întâmplă, încercând să găsească un verdict pentru ceea ce simte. Ceea ce-i spune Kevin, nu este chiar pe placul brunetului, dar dragostei nu-i poți dicta când să-și facă apariția. Ea apare pur și simplu, gata să te salveze… sau să te distrugă.

large (1)

Titlul – Călăul – este unul cu un impact mare asupra vieții personajelor. Este singurul cuvânt care descrie perfect întreaga carte. Atât Maria, cât și Max vor fi proprii călăi ai alegerilor pe care le fac unul în detrimentul celuilalt.

Ironiile schimbate, înțepăturile, nesiguranța și certurile, momentele de respiro, prieteniile bine închegate, nedreptățile de care au parte și visele pentru un viitor incert creionează un volum năucitor, în care sentimentele adevărate vor ieși în cele din urmă la iveală, oricât de mult ai lupta pentru ca ele să rămână ascunse. Nu vei reuși să scapi de ceea ce ți-e scris. Indiferent prin ce ai fost nevoit să treci la un moment dat, asta nu înseamnă că vei ajunge să te asemeni cu cei care te-au „lovit” cândva prin acțiunile lor inconștiente.

Trebuie doar să vrei să ai parte de ceea ce te face fericit, de ceea ce iubești, să-ți dorești asta mai mult ca orice și să nu alegi să fugi.

Încă de la primele capitole, am știut că o să ajungă o carte importantă pentru mine și că voi ajunge în acea fază de a n-o uita prea ușor. Mă bucur că am putut lua parte la povestea simplă, dar atât de complicată a Mariei și a lui Max și că lucrurile au început să se așeze în viața lor, chiar dacă va mai exista o fărâmă acolo între ei, ceva care nu avea cum să nu te marcheze, oricât de nepăsător ai fi fost. Avem parte de un final „nuanțat”, oglinda întregii povești! Nici nu aș fi putut cere mai mult! Felicitările mele pentru toată munca depusă, pentru imaginația fără limite, pentru tot ce ne-ai oferit, dragă EvaAse! 

capture-20160928-044054

Publicat în Recomandări

Se poartă cărţile. Întotdeauna.


Pentru că tot suntem în vacanţă (unii dintre noi – eu mai am vreo 3 zile până voi fi) şi pentru că, în mai puţin de o săptămână, este şi Crăciunul, m-am gândit să vă fac câteva recomandări de carte, în caz că nu ştiţi ce să mai citiţi sau să oferiţi cadou în perioada aceasta. Aşa că, să-i dăm bătaie!

hyperliteratura-ce-ne-spunem-recenzie

Ce ne spunem când nu ne vorbim de Chris Simion

„Când eşti pe un drum cu sens unic, fără cale de întoarcere, fiecare secundă te costă altfel. Moartea îmi zâmbeşte din colţul camerei. Mi-ai şoptit toată copilăria că viaţa trebuie să fie o eternă lecţie în care să ne pregătim să murim. Mă auzi? Caută neîncetat să rămâi liber. Inima ta poate iubi tot ce doreşte. În fiecare răsărit de soare există ceva frumos. Călătoria aceasta nu poate avea sfârşit.”

Cartea este structurată sub formă de corespondenţă prin email-uri, datorită acestei structuri citindu-se destul de repede chiar. Acest lucru a conferit şi o oarecare frumuseţe lecturii şi chiar m-a făcut să vreau cu ardoare să aflu ceea ce simt şi trăiesc cele două personaje, floarea_soarelui şi zmeul_albastru, atunci când au fost împreună şi acum că nu mai sunt.

Romanul ne vorbeşte despre veşnicul conflict dintre raţiune şi inimă, dintre ceea ce trebuie să faci şi ceea ce simţi cu adevărat. Nu este chiar uşor să digeri tot ceea ce-ţi transmite această carte, dar, cu răbdare şi atenţie, vei putea reuşi să vezi dincolo de suprafaţă, vei descoperi alte înţelesuri, într-un final, rămânând cu senzaţia aceea că ai purtat o discuţie irevocabil de sinceră, chiar cu tine însuţi.

chris-simion-coperta-40-de-zile

40 de zile de Chris Simion

„Am ars tot timpul nostru dansând ca nebunii, fără să realizăm că de la un moment dat, dansam pe marginea prăpastiei. L-am iubit fără întrerupere, în toate respiraţiile şi în toate pauzele dintre respiraţii. L-am iubit nemeritat. Am existat iubindu-l.”

Dacă în Ce ne spunem când nu ne vorbim am fost prinşi într-o poveste de dragoste contrastantă, lăsându-ne duşi de val de legătura profundă şi molipsitoare dintre floarea_soarelui şi zmeul_albastru, 40 de zile ne aduce faţă-n faţă cu o altă etapă existenţială prin care trec personajele noastre, o etapă în care ne vom regăsi cu toţii sau, cel puţin, vom trece prin ea la un moment dat.

Acum, avem de-a face doar cu o floarea_soarelui ce n-a reuşit să treacă peste „trădarea” zmeului_albastru, iar, zi de zi, aceasta se închide tot mai mult în ea, nepermiţând nimănui să pătrundă printre tainele sufletului ei întunecat şi fragil. Depinde doar de ea ca totul să revină la normal şi să uite de ceea ce îi face rău sau, cel puţin, să alunge într-unul din colţurile obscure din mintea ei amintirile dăunătoare.

2663_15e271a2

Cioburi de stele (Constelaţii#1) de Amie Kaufman&Meagan Spooner

” … lumea noastră, vieţile noastre sunt reduse la un pumn de cioburi de stele, într-un colţ îndepărtat de spaţiu. ”

Pas cu pas, datorită stilului lejer al celor două autoare, pătrundem într-o lume absolut fascinantă, imprevizibilă, revitalizantă chiar, în care elementele naturii se întrepătrund într-un mod unic şi ciudat, un joc rapid, şocant şi ireversibil.

Icarus, nava cu o capacitate de 50.000 de oameni, explodează aparent fără niciun motiv concret şi ajunge să cadă de pe propria orbită pe o planetă terraformată, dar abandonată, nefiind populată de către absolut nicio fiinţă umană. Singurii supravieţuitori dintre miile de suflete nevinovate sunt doar Lilac şi Tarver care reuşesc, datorită fetei, să se salveze la timp cu una dintre capsulele de urgenţă.

Acum, cei doi nu mai sunt comandantul Merendsen, erou de război, şi domnişoara LaRoux, fiica celui mai bogat om din galaxie, ci sunt doar doi naufragiaţi, doi oameni ce nu au altă cale decât să înveţe să convieţuiască împreună până la sosirea echipelor de salvare. Un lucru al naibii de dificil. Pentru fiecare dintre cei doi.

2699_4b4cf2ac

Jocul Final. Convocarea (Endgame #1) de James Frey&Nils Jhonson Shelton

„Jocul Final este enigma vieţii şi cauza morţii. Conţine originea tuturor lucrurilor şi soluţia prin care poate fi evitat sfârşitul tuturor lucrurilor. Găsiţi cheile în ordinea stabilită. Aduceţi-le la mine şi veţi câştiga. După ce voi pleca, fiecare dintre voi va primi un indiciu. Şi Jocul Final va începe. Regulile sunt simple. Găsiţi cheile în ordine şi aduceţi-le la mine. În rest, nu există reguli.”

Jocul Final ne prezintă lumea reală (mai bine spus, se desfăşoară chiar în lumea reală), atât cu părţi pozitive, cât şi cu părţi negative, dar, totodată, încearcă să combată ceea ce credeam noi adevărat, încă de când ne naştem, cum că oamenii sunt făcuţi de Dumnezeu, provin din primate sau mai ştiu eu ce am fost învătaţi. În acest prim roman, ni se spune că lumea a fost creată de Annunaki, aşa zişii Mari Părinţi, nişte fiinţe ciudate care nu par a fi nici bărbaţi, dar nici femei.

La acest joc, participă 12 concurenţi din doisprezece „neamuri” diferite. Aceştia, încă de mici, au fost crescuţi şi învătaţi, conform tradiţiei seminţiei fiecăruia, să fie asasini, să dezlege enigme, să fie rapizi atât în gândire, cât şi în mişcări, să fie puternici, răbdători, să fie foarte buni observatori, să ştie să se descurce în orice situaţie şi câte şi mai câte. Pe scurt, să fie cei mai buni dintre cei buni. Celor, care au fost aleşi să participe la acest joc, li se spune Jucători. Au fost destui înaintea lor care au purtat acest titlu şi care au dorit să ia sau nu parte la joc, dar n-au avut şansa, deoarece Jocul loveşte exact când nu te aştepţi, nu când vor Jucătorii.

sub-aceeasi-stea-editie-film-732-4

Sub aceeaşi stea de John Green

Este o carte foarte emoţionantă, dar totodată, presărată şi cu momente amuzante, care te vor face să treci prin toate stările posibile şi care nu te va lăsa să te plictiseşti absolut deloc. Ai grijă să îţi pregăteşti pachetul de şerveţele din timp, dacă eşti o persoană mai sensibilă de fel!

Am luat cartea de pe raft.
– Ce zici dacă te sun când termin asta?

– Dar nici măcar n-ai numărul meu de telefon, mi-a spus. 
– Cred cu tărie că mi l-ai scris în carte.
Pe faţă i-a înflorit zâmbetul acela strâmb. 
– Şi mai spuneai că nu ne cunoaştem unul pe altul.

Autorul ne prezintă povestea a doi adolescenţi care luptă zi de zi împotriva aceleiaşi boli cumplite. Întâlnirea adolescentei Hazel cu tânărul fermecător Augustus are loc în cadrul unui grup de sprijin, unde se adună persoanele care sunt în diferite stadii de boală şi care aşteaptă o minune ce i-ar putea salva.

Cei doi ne arată că realitatea nu e întotdeauna ceea ce vrem noi să vedem: o lume ideală unde toţi suntem perfecţi şi în care nu putem fi atinşi de nimic. Hazel şi Augustus ne învaţă cum să ne trăim fiecare clipă la maxim şi cum să apreciem fiecare lucru, oricât de mărunt ar fi. Aşa o poveste de dragoste ca a lor, plină de durere, sfâşietoare, despre sacrificiu şi prietenie adevărată, foarte greu se mai găseşte în zilele noastre.

e-usor-sa-te-iubesc-2782-4

E uşor să te iubesc (E uşor să te iubesc #1) de Tammara Webber

“Choosing to be with you, isn’t a difficult decision, Jacqueline…It’s easy. Incredibly easy.”

„- Deci nu vreau să te simţi forţată. Sau copleşită. Dar vreau, categoric vreau, să te sărut chiar în clipa asta. Rău.

Câteodată, dragostea nu-i un lucru simplu…El o urmărește, dar nu face cunoștință cu ea până când, odată, într-o întâlnire neașteptată, el devine salvatorul ei. Atracția dintre ei e incontestabilă.

Jacqueline este o tânără dulce și cu o personalitate puternică, pe care o admir pentru încăpățânarea de care dă dovadă, după niște circumstanțe deloc favorabile pentru orice fată. Îmi place că este o tipă de gașcă, cu un suflet mare și talentată în ale muzicii. Lucas este genul de tip sexy, misterios și cu o personalitate spontană la care visează orice fată. În spatele numeroaselor tatuaje, acesta ascunde un trecut întunecat și dureros, un trecut ce nu-l lasă să respire cum trebuie. Pe deasupra, este un talent în ale desenului!

Mi-a plăcut mult cum a început să evolueze legătura dintre cei doi, toate acele momente când erau unul în preajma celuilalt sau când conversau prin e-mail despre economie. Unele dintre ele, au fost niște momente cu adevărat speciale.

Totuși trecutul, pe care el s-a străduit atât de mult să-l depășească, și viitorul, în care ea-și pune atât de mari speranțe, amenință să-i despartă. Numai împreună ar putea să lupte cu durerea și vinovăția, să înfrunte adevărul și să găsească neașteptata putere a dragostei.

Sper că v-au plăcut recomandările mele și vă aștept cu ale voastre!

Articol participant la concursul pentru bloggeri, inițiat de blogul Bibliophile Mystery & Librăria Online Librex.

Click pe imagini sau pe titluri pentru a ajunge la cărțile dorite.

Dede