Publicat în Reviews

„Pirații” de Linda Lael Miller (recenzie) – Campania Promovăm Literatura #1


piratii_1_fullsize

Descriere

Scenele de dragoste arzătoare și aventurile spectaculoase fac din pasiunea dintre o femeie frumoasă și bărbatul care reprezintă destinul ei o poveste romantică de neuitat.

Pirații este un roman despre puterea magică a dragostei, care înfruntă timpul și piedicile, dovedind că este un miracol mai presus de orice.

Gândurile mele


10404187_275299115992333_1360514128482132839_n
Campania ,,Promovăm Literatura” este organizată de blogul Literatură pe tocuri
În cadrul acesteia, vor apărea recenzii de cărţi, noutăţi editoriale, concursuri, interviuri, articole literare, poezie, creaţie literară.

Vă invităm să vă alăturaţi nouă în promovarea şi susţinerea literaturii – Bloggeri, Autori, Edituri, Cititori, Librării.

,,Literatura este expresia societăţii, aşa cum cuvântul este expresia omului.” – Louis Jaques Maurice Cardinal de Bonald

,,Oricât de ocupat ai fi, trebuie să găseşti timp să citeşti. Altfel vei capitula în faţa ignoranţei.” – Confucius

„Cărţile: Glasuri eterne în spaţiu.” – Alexandru Vlahuţă

Folosiţi #PromovamLiteratura şi, împreună, poate vom reuși să ridicăm acest univers minunat, să nu capitulăm în faţa ignoranţei.

Cine dorește să ne susțină, dați un share!

Perioada campaniei: 26.08-30.11.2016


Cum ar fi să vă treziți într-o bună zi, total pe neașteptate, aruncați în alte vremuri, cam cu vreo două sute și ceva de ani în urmă?

Ați putea crede că visați și, la trezire, va rămâne doar amintirea unui vis frumos. Dar dacă observați că totul e cât se poate de real? Ați încerca să căutați o cale de a vă întoarce înapoi în prezent sau ați prefera să rămâneți pentru totdeauna acolo unde ați aterizat, chiar cu riscul de a participa activ la modificarea istoriei acelor ani, evaporați într-o clipă de magie?

Divorțată, fără muncă și cu banii pe ducă, Pheobe Turlow are disperată nevoie de un job pentru a-și putea asigura traiul ce se înrăutățește vizibil, cu fiecare zi care trece. Așa că, atunci când poștașul își face apariția, lăsându-i și ei ceva în cutia din fața casei, tânăra se repede spre aceasta, sperând din tot sufletul că, măcar unul din locurile în care și-a depus CV-ul, îi va oferi o veste bună în privința viitorului ei cam incert. Dar tot ce găsește, este un pliant care nici măcar nu-i aparținea ei, ci unui vecin ce stătea la câteva case distanță de ea. Această foaie publicitară o anunța de o mică vizită gratuită spre Insula Paradisului, pe urmele legendarului Duncan Rourke, piratul patriot.

„Dorința simțită era aproape mistică, cu totul irezistibilă. Își zice că omul care șovăie e un om terminat, că n-are nimic de pierdut dacă sună…”

O fire dotată cu inteligență și destul de pragmatică, știa că nu trebuia să se încreadă în toate prostiile care-și făceau reclamă, mai ales când se presupunea că totul este pe gratis. Dar, cum la orizont nu era niciun angajator care să se bată pentru ea și nefiind nevoită să cheltuie nimic, își ia inima în dinți și își rezervă un loc în așa-zisa aventură ce o așteaptă. Chiar de totul ar fi o păcăleală, nu mai are ce să piardă.

Ajunsă la destinație, la hotelul Eden, împreună cu alți călători ce, la fel ca și ea, s-au aruncat în această nesperată ocazie, este obligată să participe la petrecerea dată în cinstea lor. De asemenea, cum tematica era de bal mascat, trebuia să se costumeze, așa că primește o rochie în genul celor purtate de anumite femei pe timpuri. Rochie era prea mult spus, deoarece nu acoperea mare lucru. I se aduce la cunoștiință că ea imita o „muierușcă”care servea rom prin cârciumi și avea ca scop distrarea și întreținerea piraților. Pentru a nu rămâne blocată pe insulă și a avea transportul asigurat până acasă, n-avea voie să facă prea multe mofturi și era nevoită să participe alături de ceilalți, deși ar fi vrut să-și petreacă altfel timpul în acea locație minunată.

„El se aplecă și, înainte să o sărute, Pheobe surprinse pe buzele lui frumos desenate un surîs ademenitor. Precum un instrument mînuit de un maestru, trupul lui Pheobe se curbă ca un arc, iar valul de pasiune care urmă fu atît de puternic că o propulsă afară din rapsodia vrăjită a visului, drept în lumea reală.” 

După un somn plin de vise misterioase și senzuale, unduite pe acordurile rătăcite ale unui clavecin, Pheobe se trezește total zăpăcită, transpirată și tremurând din toți porii, bărbatul necunoscut rămânând doar o urmă pe nisip a ceea ce mintea ei a creat. Observând că ora petrecerii se apropie mai repede decât a prevăzut, începe să se pregătească pentru ce va urma. Dar ce nu știe ea, este faptul că va primi mult mai mult decât se aștepta vreodată de la această aventură în care s-a aruncat. 

Deși căpățâna părea că o să-i plesnească în orice clipă din cauza durerii, pentru a ajunge la timp la subsolul hotelului, unde petrecăreții probabil că se distrau deja, se hotărî să ia liftul. Totuși, nu muzica, luminile colorate și voia bună animau încăperea, ci liniștea, întunericul și singurătatea. Nu era nici măcar o țipenie de om, ca și cum toți s-ar fi evaporat dintr-odată. Încercând să găsească ascensorul din perete, descoperă cu stupoare că acesta a dispărut și pune totul pe seama durerii de cap care, se pare că, odată ajunsă în acel loc, a lăsat-o în pace.

„- E pe drum, spuse Bătrîna. În sfîrșit, vine la noi.

– Cine? întrebă Duncan, pierzîndu-și răbdarea […] Mama Anglie? Mă tem că nu va fi un oaspete drag. Nu e nevoie să pregătești ceai și să coci prăjituri.

Bâtrîna îl prinse de braț și îl opri fără să fi depus un efort prea mare, deși nu părea să cîntărească mai mult ca o pasăre, iar creștetul capului cărunt abia dacă ajungea la umărul lui.

– Nu soldați cu bici pentru spate și ștreang pentru gît, spuse ea pe un ton ferm. Femeia. Vine dintr-o lume foarte depărtată și totuși – întinse niște degete bătrîne, ofilite și apucă aerul – atît de aproape că o poți atinge.”

Însă, după câteva momente încordate, în fața ei își face apariția un bărbat înalt și extrem de atrăgător, ce era costumat în haine de pirat, având cu el și o armă. Tânăra se prezintă atunci când acesta îi cere și îl întreabă dacă poate să-i indice locația petrecerii, deoarece ea s-a cam pierdut. Dar tipul pare că nu înțelege absolut nimic din vorbăraia ei și o întreabă direct, fără nicio urmă de delicatețe și cu furie, cine este cu adevărat și care dintre dușmanii săi de moarte a trimis-o în casa lui.

Este rândul lui Pheobe să nu priceapă care e treaba, mai ales când apare un al doilea bărbat, Alex Maxwell, prietenul cel mai bun al celui dintâi, numindu-l pe acesta Duncan Rourke, piratul despre care ea știa că este mort de sute de ani. Amândoi sunt foarte încăpățânați, dorind ca celălalt să renunțe primul, și nedumeriți de situația în care au intrat, cuvintele rostite fiind peste puterea lor de înțelegere, nu știu exact ce se întâmplă și cine pe cine să creadă, iar tensiunea densă care îi însoțește, nu pare să prevestească nimic bun.

„- Sînt ferm convins să examinez lucrurile domnișoarei Turlow, spuse el. Dacă nu e o spioană britanică voi găsi cu siguranță panglici și bijuterii ieftine primite de la iubitul ei Mornault.

– Mergi prea departe, spuse Bătrîna, nu fără înțelegere. Pheobe a fost trimisă aici ca să-ți ofere bucurie, să-ți facă copii și să învețe de la tine. Fără ea nu vei fi bărbatul destinat de zei, iar ca să ajungă să se cunoască, are și ea nevoie de tine.”

Fiecare dintre cei doi este săturat până peste cap să îi tot explice celuilalt care este situația adevărată, Pheobe crezând că avea să se trezească în curând și totul avea să fie doar un vis, iar Duncan neștiind ce să facă cu femeia ciudată și cu părul neobișnuit de scurt pentru epoca lor, decât s-o țină prizioneră până ce aceasta va ceda. Dacă va ceda.

Fata încearcă o ultimă tactică, datul din picioare, zgâriatul cu unghiile și mușcatul neținând, și începe să fugă, strigând după ajutor, dar înțepenește locului când observă holul hotelului în splendoarea lui, acum „într-o încarnare mai timpurie și încă plină de glorie”, ceea ce-i determină un leșin de toată frumusețea.

„Duncan luă o bancnotă foșnitoare de douăzeci de dolari și o ridică.

– Scrie aici Statele Unite ale Americii. Ce vrea să însemne?

– Că ați câștigat războiul, îi spuse ea, vorbind impacientată pentru că încă mai încerca să priceapă cum se strecurase printr-o spărtură în timp și se trezise într-un alt secol. Nu avea nici un sens să se întrebe de ce se întâmplase-era un mister pe care s-ar putea să nu-l elucideze niciodată, deși își va da cu siguranță toată silința să încerce. Tot ce putea face în momentul de față, atît cît își dădea ea seama, era să accepte situația și să profite la maximum. Și să analizeze pe cît era posibil emoțiile pe care acest bărbat o făcea să le simtă.”

Bătrâna, o femeie al cărui nume va învălui lumea într-o mare vrajă, dacă acesta va fi ghicit și spus cu voce tare, se bagă între ei și o ia pe Pheobe sub aripa sa, pentru a se putea odihni și pregăti sufletește pentru ce va urma. După o mișcare necavalerească, Duncan se dă la o parte din calea Bătrânei și o avertizează încă o dată pe femeie, apoi părăsește camera în liniște, deși furia din el mocnea la foc mic. Purificându-se prin sunetele scoase la clavecin, bărbatul se trezi gândindu-se neîncrezător la Pheobe și la cuvintele pe care Bătrâna i le spusese în noaptea furtunii, înainte ca tânăra aceea să apară parcă de nicăieri. 

Negăsind încă nici o cale de a ajunge înapoi în prezentul său, Pheobe se resemnează cu situația, iar flacăra dragostei din sufletul ei începe să crească cu fiecare moment petrecut în compania piratului. Aceeași senzație îl învăluie și pe Duncan, acesta neputând să mai evite ceea ce se întâmplă cu el în preajma femeii. Încrederea unul în celălalt se resimte în jurul lor, deși, la început, nu părea că avea să dărâme prea curând zidul îndoielilor și al suspiciunilor încercate de cei doi.

„Nu avea nici un sens să se întrebe care îi va fi soarta, sau să i se împotrivească – Pheobe ajunsese deja la concluzia că viața asta nouă cu care se trezise pe cap era mult mai interesantă, chiar dacă mai periculoasă decît cea pe care o lăsase în urmă.” 

Necazurile nu încetează să apară, mai ales când multe dintre ele sunt pricinuite chiar de Pheobe ce pare a fi un magnet pentru ele. Sunt persoane ce au de suferit de pe urma ei, deși nu o face intenționat, ci doar încearcă să ajute cum poate. Îi este puțin cam greu să se obișnuiască cu schimbările petrecute și cu diferențele dintre cele două epoci, dar își dă toată silința să facă totul cum trebuie, chiar dacă nu se termină mereu cu bine. Are totuși noroc! Duncan este întotdeauna acolo să o salveze și să rezolve lucurile, mai devreme sau mai târziu.

Așa cum a prezis și Bătrâna: poate nu-și dau seama încă, dar fiecare dintre ei va fi salvarea unul pentru celălalt. 

O poveste superbă de dragoste care dăinuie mai presus de timp, indiferent unde te poartă ițele întortocheate ale destinului ce ți-a fost hărăzit. O poveste plină de aventură și istorie, în care suspansul și misterul se împletesc într-un joc savuros, iar neprevăzutul și magia dragostei sunt singurele ce te mențin pe aripile nebănuite ale vieții.

Nota mea: 5/5

nota 5
*Carte primită de la fetele de pe blogul Literatură pe tocuri.

capture-20160928-044054

Reclame
Publicat în Reviews

„Aventura elefantastică. Vânătoare de comori în Africa” de Joelle Tourlonias & Michael Engler (recenzie)


coperta1_engler_aventura-elefantastica-570x742

Descriere

Afară plouă, iar în camera copiilor domnește plictiseala. Din fericire, Anton și Timbo, elefantul vorbitor, găsesc sub pat o hartă a comorilor. Timbo recunoaște îndată locul: comoara este ascunsă în Africa.

Anton, Timbo și vecina lor, Luiza, pornesc degrabă într-o nouă aventură elefantastică. Călătoresc în containerul mobil plutitor și urcă muntele, traversează marea, străbat deșertul și jungla.

Oare vor reuși să ajungă la comoară?

Gândurile mele


Mulțumesc Editurii Univers Enciclopedic pentru cartea trimisă spre recenzie!

eue2


Cred că fiecare dintre noi își amintește cu drag cum era pe vremea când era copil și își imagina că urma să plece în tot felul de aventuri pline de neprevăzut, alături de prietenii și jucăriile sale plușate. Încă de mici, încercam să alungăm plictiseala și incovenientul de a ieși afară, din cauza vremii urâte, inventând noi joculețe distractive și folosind orice lucru din casă care ne apărea în cale. Unde mai puneai faptul că, cu cât intram mai mulți în joc, cu atât știam că ne vom distra mai tare? Nu că acum, adulți fiind, nu ne mai dăm voie să ne aventurăm în vreo altă „misiune elefantastică”. Din contră, chiar dacă am crescut, tot ne mai ducem cu gândul la o nouă „aventură” pe care să o luăm la pas, cu mașina sau în zbor, deși nu prea des pe cât am vrea.

capture-20160908-062201

În aventura de astăzi, vom călători spre Africa în căutare de comori. Bineînțeles că nu vom fi singuri, altfel cu cine am mai împărtăși noi plăcerea jocului și cum am mai face din aventura asta ceva memorabil? Vedeți, așa ziceam și eu! Anton, Timbo și Luiza ne vor însoți, făcându-ne cât mai distractivă și mai amuzantă călătoria pe care o vom întreprinde împreună.

capture-20160908-062329.png

Afară era o vreme urâtă pentru orice copil care dorea să se arunce într-o nouă aventură. Ploua! Iar ploaia însemna străzi pline de apă, băltoace de noroi, haine grosuțe și umbreluțe, ceea ce nu era prea plăcut, atunci când voiai să te joci, fără ca nimic să te deranjeze.

„Dacă afară nu ne așteaptă nicio aventură, atunci poate găsim una în camera mea”, se gândește Anton.”

Un băiețel, pe numele său Anton, și elefănțelul Timbo stăteau la fereastră cu o expresie tristă întipărită pe fețe, privind la picurii de apă ce cădeau din cer, ținându-i captivi în casă. Neavând încotro, puștiul deja se gândea dacă vor găsi ceva interesant de făcut în camera sa. Atât timp cât afară ploua, trebuiau să se orienteze la altceva.

capture-20160908-062241.png

Și iată că acel ceva vine sub forma unei hărți de comori, pe care au găsit-o cuibărită sub patul lui Anton. Cercetează împreună harta pentru a vedea unde se găsește comoara marcată cu X și, odată descoperită locația, plănuiesc să se aventureze în Africa. Tot întrebându-se cum aveau să ajungă acolo, în camera sa își face apariția Luiza, fetița din vecini.

Nebăgând prea mult în seamă vorbele prietenei sale, Anton observă pe hol un container mobil plutitor care, de fapt, era o cutie. O împinge până în mijlocul camerei și se urcă în ea, fiind urmat de către Timbo. Deja pregătiți pentru a pleca în Africa, băiețelul o cheamă și pe Luiza să li se alăture. Văzându-o puțin cam nedumerită, acesta îi spune că acel container îi vor ajuta să zboare, să plutească pe mare și să călătorească pe uscat. Odată îmbarcați, cei trei pornesc în aventura vieții lor, foarte entuziasmați să găsească comoara.

capture-20160908-062505

Vor ajunge ei cu bine în Africa? Vor reuși să treacă toate obstacolele ce le vor apărea în cale? Comoara chiar există cu adevărat? Dragi prichindei, veți afla numai dacă veți citi!

Mi s-a părut cam scurtă povestea, dar frumoasă. Chiar când credeam că mai urmează ceva, era de fapt ultima pagină a cărții. Frazele sunt scurte și scrise într-un stil simplu și captivant, pentru ca piticoții să înțeleagă firul narațiunii. Personajele sunt simpatice și drăgălașe, debordând de o imaginație bogată, așa cum sunt mai toți copiii! Recomand!

Nota mea: 4/5

nota 4

1957642198305915030516

Publicat în Apariţii

Logodnica ducelui de Julia Quinn (Miron, 2016)


14370316_748748898617684_2763117663624619048_n

Amelia Willoughby era logodită dintotdeauna cu ducele de Wyndham. Avea doar șase luni cînd a fost semnat contractul de logodnă și de atunci a tot așteptat. Și a așteptat… ca Thomas Cavendish, mărețul duce, să se hotărască odată să o ia de soție.

Numai că Amalia și-a dat seama că ducele nu se gîndea niciodată la ea. Era foarte adevărat. Thomas prefera să aibă o logodnică doar ca să se pună la adăpost de pețitoare. Avea să se căsătorească peste un timp cu Amelia, atunci cînd hotăra el…

Lumea lui este însă dată peste cap odată cu apariția unui văr demult pierdut, care ar fi putut să fie adevăratul duce de Windham. Iar dacă Thomas nu este duce, atunci nici nu mai este logodit cu Amelia. Numai că arogantul și semețul duce a făcut între timp greșeala de a se îndrăgosti de propria logodnică…

Mai multe detalii aici.

capture-20161017-044417