Scenele de dragoste arzătoare și aventurile spectaculoase fac din pasiunea dintre o femeie frumoasă și bărbatul care reprezintă destinul ei o poveste romantică de neuitat.
Pirații este un roman despre puterea magică a dragostei, care înfruntă timpul și piedicile, dovedind că este un miracol mai presus de orice.
Citește în continuare „„Pirații” de Linda Lael Miller (recenzie) – Campania Promovăm Literatura #1″
Afară plouă, iar în camera copiilor domnește plictiseala. Din fericire, Anton și Timbo, elefantul vorbitor, găsesc sub pat o hartă a comorilor. Timbo recunoaște îndată locul: comoara este ascunsă în Africa.
Anton, Timbo și vecina lor, Luiza, pornesc degrabă într-o nouă aventură elefantastică. Călătoresc în containerul mobil plutitor și urcă muntele, traversează marea, străbat deșertul și jungla.
Oare vor reuși să ajungă la comoară?
Mulțumesc Editurii Univers Enciclopedic pentru cartea trimisă spre recenzie!
Cred că fiecare dintre noi își amintește cu drag cum era pe vremea când era copil și își imagina că urma să plece în tot felul de aventuri pline de neprevăzut, alături de prietenii și jucăriile sale plușate. Încă de mici, încercam să alungăm plictiseala și incovenientul de a ieși afară, din cauza vremii urâte, inventând noi joculețe distractive și folosind orice lucru din casă care ne apărea în cale. Unde mai puneai faptul că, cu cât intram mai mulți în joc, cu atât știam că ne vom distra mai tare? Nu că acum, adulți fiind, nu ne mai dăm voie să ne aventurăm în vreo altă „misiune elefantastică”. Din contră, chiar dacă am crescut, tot ne mai ducem cu gândul la o nouă „aventură” pe care să o luăm la pas, cu mașina sau în zbor, deși nu prea des pe cât am vrea.
În aventura de astăzi, vom călători spre Africa în căutare de comori. Bineînțeles că nu vom fi singuri, altfel cu cine am mai împărtăși noi plăcerea jocului și cum am mai face din aventura asta ceva memorabil? Vedeți, așa ziceam și eu! Anton, Timbo și Luiza ne vor însoți, făcându-ne cât mai distractivă și mai amuzantă călătoria pe care o vom întreprinde împreună.
Afară era o vreme urâtă pentru orice copil care dorea să se arunce într-o nouă aventură. Ploua! Iar ploaia însemna străzi pline de apă, băltoace de noroi, haine grosuțe și umbreluțe, ceea ce nu era prea plăcut, atunci când voiai să te joci, fără ca nimic să te deranjeze.
„Dacă afară nu ne așteaptă nicio aventură, atunci poate găsim una în camera mea”, se gândește Anton.”
Un băiețel, pe numele său Anton, și elefănțelul Timbo stăteau la fereastră cu o expresie tristă întipărită pe fețe, privind la picurii de apă ce cădeau din cer, ținându-i captivi în casă. Neavând încotro, puștiul deja se gândea dacă vor găsi ceva interesant de făcut în camera sa. Atât timp cât afară ploua, trebuiau să se orienteze la altceva.
Și iată că acel ceva vine sub forma unei hărți de comori, pe care au găsit-o cuibărită sub patul lui Anton. Cercetează împreună harta pentru a vedea unde se găsește comoara marcată cu X și, odată descoperită locația, plănuiesc să se aventureze în Africa. Tot întrebându-se cum aveau să ajungă acolo, în camera sa își face apariția Luiza, fetița din vecini.
Nebăgând prea mult în seamă vorbele prietenei sale, Anton observă pe hol un container mobil plutitor care, de fapt, era o cutie. O împinge până în mijlocul camerei și se urcă în ea, fiind urmat de către Timbo. Deja pregătiți pentru a pleca în Africa, băiețelul o cheamă și pe Luiza să li se alăture. Văzându-o puțin cam nedumerită, acesta îi spune că acel container îi vor ajuta să zboare, să plutească pe mare și să călătorească pe uscat. Odată îmbarcați, cei trei pornesc în aventura vieții lor, foarte entuziasmați să găsească comoara.
Vor ajunge ei cu bine în Africa? Vor reuși să treacă toate obstacolele ce le vor apărea în cale? Comoara chiar există cu adevărat? Dragi prichindei, veți afla numai dacă veți citi!
Mi s-a părut cam scurtă povestea, dar frumoasă. Chiar când credeam că mai urmează ceva, era de fapt ultima pagină a cărții. Frazele sunt scurte și scrise într-un stil simplu și captivant, pentru ca piticoții să înțeleagă firul narațiunii. Personajele sunt simpatice și drăgălașe, debordând de o imaginație bogată, așa cum sunt mai toți copiii! Recomand!
Amelia Willoughby era logodită dintotdeauna cu ducele de Wyndham. Avea doar șase luni cînd a fost semnat contractul de logodnă și de atunci a tot așteptat. Și a așteptat… ca Thomas Cavendish, mărețul duce, să se hotărască odată să o ia de soție.
Numai că Amalia și-a dat seama că ducele nu se gîndea niciodată la ea. Era foarte adevărat. Thomas prefera să aibă o logodnică doar ca să se pună la adăpost de pețitoare. Avea să se căsătorească peste un timp cu Amelia, atunci cînd hotăra el…
Lumea lui este însă dată peste cap odată cu apariția unui văr demult pierdut, care ar fi putut să fie adevăratul duce de Windham. Iar dacă Thomas nu este duce, atunci nici nu mai este logodit cu Amelia. Numai că arogantul și semețul duce a făcut între timp greșeala de a se îndrăgosti de propria logodnică…
Mai multe detalii aici.
Praf de stele 