Publicat în Interviuri

Let’s meet them! #2 – Alina Marinescu & Alex Therein (Ștefănescu)


Bună, dragilor! Vă doresc o primăvară minunată și plină de bucurii!

Astăzi, împreună cu Monica Ramirez, vă oferim ca mărțișor un interviu minunat cu Alina și Alex, una dintre cele mai bune echipe de agenți operativi care a existat vreodată. Și încă se menține la nivel înalt! Am realizat acest interviu special pentru voi, sperând să vă mai alin puțin dorul de ei, sau poate că am făcut-o de fapt pentru mine?! Hmm… Aflu eu răspunsul în cele din urmă! :)) Până atunci vă invit să descoperim împreună ce mai fac cei doi și cum e viața de părinte. Enjoy! 🙂


Alina: „- Pentru că lumea de acolo va distruge ce avem aici. O să corupă totul. Acolo ne rănim unul pe celălalt în o mie de moduri în fiecare zi. Aici, îmi pun palma peste inima lui, e diferit. Am mai trecut prin asta și înainte, mi-am permis să visez și să sper la viața asta. Privirea îmi rătăcește prin cotloanele întunecate ale încăperii. Am avut-o pentru o vreme… am avut totul, toată fericirea la care am visat. Și acum știu că singurul adevăr din viața mea e cine și ce sunt în Elite… cine am fost mereu. Restul nu e decât iluzie.”

Alex: „- Nu vreau să-ți spun să speri în ziua de mâine. Mâine nu există pentru noi. Vocea îi scăzu până deveni o șoaptă. Dar să nu uiți niciodată că te iubesc și că am nevoie de tine. Să nu uiți asta niciodată.” 


Dede (D): Alina, Alex, nu ne-am mai auzit de mult. Mulțumesc că v-ați făcut puțin timp să-mi răspundeți la întrebări. Ce mai faceți? Cu ce vă lăudați în acest moment?

Alina (A): Mulțumim și noi pentru inițiativă! Nu ne prea putem lăuda cu ceva, din moment ce e obligatoriu ca succesele noastre să rămână un secret absolut. În rest, suntem bine. Supraviețuim, la fel ca întotdeauna.

Alex (Ax): Suntem bine și vreau să spun din capul locului că n-aș fi acceptat niciodată să răspund la acest interogatoriu dacă nu mi-ar fi pus Alina pistolul la cap. Glumesc. Pistolul e de jucărie și toată lumea știe că sunt cel mai sociabil tip din lume. Alina râde isteric… habar n-am de ce.

D: Ce fac micuțele Sage și Anjolie? Cauzează probleme sau sunt niște îngerași precum ni-i imaginăm? Cum e viața de părinte și cât de mult vă solicită acum?

A: Cresc, cresc și noi încercăm să joglăm cu job-ul și rolul de părinți. Nu ne iese mereu chiar perfect, dar ne descurcăm. Sigur, avem și ceva ajutor, Jason și Oliver fac pe bonele din când în când și de fiecare dată mă rog să găsim casa întreagă!

Ax: Sunt niște îngerași care știu să se bată și să tragă cu orice armă posibilă. Băieții n-au idee ce-i așteaptă cât de curând. Băieții răi, adică.

D: Care a fost primul gând ce v-a trecut prin minte atunci când v-ați văzut prima dată unul pe celălalt?

A: N-am mai putut gândi.

Ax: Am fost incapabil de gânduri.

D: Dacă ar fi s-o descrii pe Alina, ce cuvinte ai folosi? Ce înseamnă pentru tine și ce ai învățat de la ea?

Ax: Jumătatea mea mai bună în absolut tot. Alina reprezintă toată viața mea, fără ea nu mi-aș mai putea dori să trăiesc. Și exact asta m-a învățat, cum să trăiesc.

D: Dar tu Alina? Ce îl caracterizează pe Therein și cum te simți atunci când stai în preajma lui? Ce înseamnă el pentru tine și cu ce te-ai deprins din viața lui?

A: Alex este ancora mea, mă completează în absolut totul și mă lasă fără respirație de fiecare dată când suntem împreună. Ce înseamnă el pentru mine? Focul, întunericul, nuanțele de gri.

Simona: Când ai conștientizat că te-ai îndrăgostit de Alex?

A: Cred că din primul moment.

D: Credeți că „te iubesc” ar trebui spus doar atunci când simțiți că este real?

Ax: Ce sens are să rostești cuvinte goale?

A: Trăim într-o lume în care cuvintele au devenit atât de goale de conținut încât ar fi bine să le rostim doar atunci când suntem siguri că exprimă ceea ce simțim.

D: Știm cât de important a fost și încă este Marius pentru tine. Mai ai momente când te oprești pur și simplu și-ți lași gândurile să zboare spre el? Dar fetele? Le vorbești des despre tatăl lor?

A: Marius este îngerul întunecat care mă ocrotește din umbre. N-am nevoie să mă gândesc la el pentru că este întotdeauna alături de mine. Nu vorbim prea des despre el, dar îl simțim mereu prin preajmă.

D: S-a adaptat Alex acestui nou rol, cel de părinte? Cât de bine se descurcă?

A: Chiar dacă pare aproape de necrezut, rolul i se potrivește ca o mănușă. Ador să-l privesc în timp ce se joacă cu fetele ori le învață tot felul de lucruri. E foarte protector cu ele, blând, răbdător, înțelegător și râd de se tăvălesc pe jos, fac numai prostii împreună. Iar fetele îl adoră.

D: Ai ceva de adăugat Therein? Te-ai gândit vreodată că o să ajungi în postura asta cândva? Ți-ai dori mai mulți copii?

Ax: Da, aș adăuga că ați cam rămas în urmă, pentru că avem mai mulți copii. Ceea ce e un secret și nu dispuneți de nivelul necesar de securitate pentru a vă fi dezvăluit în totalitate.

D: Te-ai fi văzut îndrăgostit de altcineva, dacă Alina nu ar fi rămas cu tine?

Ax: Nu.

D: Regretați ceva ce ați făcut și ați dori să-l luați înapoi?

A: Vallis…

Ax: Regret că n-am avut șansa de-a face parte din viața fiului meu.

Simona: Dacă ați putea alege o altă viață, ați face-o?

A: Acum câțiva ani, probabil aș fi spus da. Acum însă, nu. Categoric, nu.

Ax: Doar alături de Alina.

D: Cum credeți că ar fi arătat traiul vostru, dacă SSO nu-și băga coada în ecuație?

Ax: O întrebare abstractă la care nu pot găsi un răspuns.

A: În mod sigur de un milion de ori mai calm… și mai plictisitor.

D: Cum arată acum o zi obișnuită din viața voastră?

A: Top secret.

Ax: Top secret.

D: Câteva gânduri pe care ați dori să le împărtășiți cititorilor?

A: Mi-aș dori să ne înțeleagă cu adevărat, chiar dacă știu prea bine că n-au cum. Poate doar până la un anumit nivel, dar nu în totalitate. Să ne înțeleagă trăirile, dramele și alegerile dificile cu care ne confruntăm aproape zilnic. Să nu se aștepte să ne comportăm ca niște oameni care duc vieți normale. Ori să reacționăm, iubim, urâm, gândim ca oamenii din lumea reală. Suntem fantome. Și asta ne definește în totalitate.

Ax: N-o mai judecați pe Alina. În locul ei v-ați fi dezintegrat pe loc de la bun început.

D: Mulțumesc pentru prezență și succes în ceea ce aveți de făcut pentru omenire și pentru voi!

A: Mulțumim, așa să fie!

Ax: (O înclinare imperceptibilă din cap în loc de răspuns.)


Mulțumesc Simonei de la Adventures after tea pentru întrebările sale! 🙂

În rubrica Citește românește!, veți găsi părerea mea asupra întregii aventuri la care am luat parte alături de Alina, Alex, Ford, Jason, Marius și mulți alți agenți operativi. De asemenea, puteți achiziționa cărțile autoarei de pe site-ul Editurii Librex.

Ne citim data viitoare! ^^

capture-20160928-044054

Reclame
Publicat în Reviews

Steaua captivă (Stelele din Mithra #2) de Nora Roberts (recenzie)


20180209_200806.jpg

Descriere

Când vânătorul de recompense Jack Dakota acceptă să se ocupe de un nou caz, nu crede că va întâmpina vreo dificultate. Tot ce trebuie să facă este să o determine pe femeia care a ieşit din închisoare pe cauţiune să îşi plătească datoria către firma care i-a acordat împrumutul.

Cazul pare cu atât mai simplu cu cât frumoasa femeie nici nu încearcă să se ascundă. Dar Jack va constata în curând că M.J. O’Leary nu este atât de uşor de prins – mai ales că firea ei rebelă şi aprigă o face un adversar pe măsura abilităţilor lui Jack.

În plus, realitatea se dovedeşte a fi cu totul alta faţă de ceea ce credeau la început, când descoperă că, de fapt, amândurora li s-a întins o capcană. Viaţa le este acum ameninţată de doi asasini profesionişti, iar M.J. complică lucrurile când refuză să explice de ce ascunde în geantă un uriaş diamant albastru.

Totul îi spune lui Jack că nu poate avea încredere în această necunoscută care i-a dat viaţa peste cap – totul, în afară de inima lui care a căzut pradă unei pasiuni cum nu a mai cunoscut până atunci.

Gândurile mele

M-a mâncat în cot și iar am pus-o de o provocare marca Prefață de carte & Porția de citit de pe grupul lor de facebook (vă invit să intrați, dacă nu sunteți deja în el). Deși eram în plină sesiune, acest aspect nu m-a oprit; știam că voi pierde mult timp cu învățatul și că sigur nu voi citi prea multe cărți pentru provocare. Dar încă sper să recuperez și să dau gata un număr semnificativ de lecturi pe care le-am cam amânat. Dacă la prima provocare, am făcut parte din echipa fantasy, condusă de Cătălina, luptând cu echipa romance și terminând la egalitate, de data aceasta sunt o albastră de-a Adrianei și trebuie să facem față echipei negre. În ce constă această provocare? Avem de citit cărți care au culoarea respectivă predominantă pe copertă.

Iar prima carte ce mi-a făcut cu ochiul a fost Steaua captivă, al doilea volum al trilogiei Stelele din Mithra a Norei Roberts, o autoare pe care am ajuns să o îndrăgesc. Deși a trecut ceva vreme de când am citit primul volum, mai mult de doi ani chiar, asta nu m-a făcut să uit în mare parte de acțiunea sa. Bailey James, designer de bijuterii, specializată în pietre prețioase, nu stă nicio clipă pe gânduri și are grijă ca două dintre cele trei stele să ajungă la prietenele sale cele mai bune, MJ și Grace, înainte ca frații vitregi să și le însușească și să le vândă pe piața neagră cui oferă mai mult. Își pierde memoria, are asupra sa o geantă plină cu bani și diamantul albastru care reprezintă iubirea, iar nimic din ce are cu ea n-o ajută să-și aducă aminte cine este. Având nevoie disperată de ajutor, ajunge să-l cunoască pe Cade Parrish, detectiv particular, care va face tot ce-i stă în putere să afle adevărul și să o descopere pe ea – îngerul blond ce a „aterizat” pe neașteptate în biroul său.

După cum anunță și descrierea, mai întâi facem cunoștință cu tipul atrăgător, pe numele său Jack Dakota, un vânător de recompense cu simțul dreptății, care își face propriile reguli, pe care tot el le încalcă după bunul plac, fără niciun regret. Niciodată în viața sa nu și-a dorit să fie sub controlul cuiva și să facă lucrurile după voia altora, așa că o pasiune de vechi și adrenalină s-a transformat într-o meserie în toată regula, una care îi face plăcere, indiferent de pericolul ce-l pândește din umbră. Pur și simplu își trăiește viața la intensitate maximă, mai mult în propria mașină, pe drumuri, decât în apartamentul prăfuit.

Lectura ne-o aduce totodată și pe MJ O’Leary, o tipă focoasă, roșcată și cu sânge irlandez în vene, care se ocupă cu administrarea unui bar, pasiune desprinsă din generație în generație în familia ei. Tânăra se trezește cu una dintre stele asupra sa și cu un bilețel în care Bailey o roagă să țină diamantul cu ea tot timpul, ceea ce înseamnă că situația e una dată naibii și că ceva mai mult decât neplăcut s-a întâmplat deja sau urmează să se întâmple. Mai știe și că a treia stea se află la Grace și e foarte posibil ca prietenele sale să fie în pericol, implicit ea.

„… acum era ocupată să îi aplice lovitură după lovitură, scoțând un icnet scurt după fiecare. La început reuși să i le pareze, chestiune deloc ușoară. În mod clar era antrenantă pentru luptă-un mic detaliu pe care Ralph omisese să îl menționeze. Ea sări în poziție ghemuită, gata de un nou atac, iar el o imită.

– Degeaba, n-o să te ajute cu nimic. Nu-i plăcea deloc gândul că trebuia să o doboare la pământ, poate chiar să-i tragă una în bărbia aceea provocatoare și trufașă. Am de gând să te duc la poliție, și aș prefera să o fac fără să te ciufulesc prea tare. Drept răspuns primi un șut în plex pe care și-ar fi dorit să-l admire de undeva de la distanță. Acum însă era prea ocupat să se prăbușească peste o masă. Dumnezeule, era tare.”

Prima întâlnire dintre cele două personaje nu va fi uitată prea ușor. Probabil niciodată. Se va transforma cu siguranță într-o amintire frumoasă, pe care să o spui cu zâmbetul pe buze la bătrânețe nepoților și oricui va dori s-o asculte și să tragă foloase de pe urma ei. Pentru că, să fim sinceri, nu în fiecare zi te trezești acostată de un străin care se oferă să te ajute cu bagajele, dar sfârșești prin a fi asaltată de către acesta în propriul apartament și faci tot ce se poate pentru a-l opri din orice ar încerca asupra ta. Și, deși știi că o s-o pățești sau, cel puțin, așa crezi, inima ta nu se poate opri din a bate cu putere pentru chipeșul atacator care mai mult încearcă să se ferească de loviturile tale și să te țină potolită, ambele acțiuni în același timp, decât să încerce altceva ce te-ar putea răni. Asta nu te împiedică să-l rănești tu pe el, apropo. Unde mai pui faptul că o namilă de om intră peste voi și vă întrerupe jocul de-a șoarecele și pisica, vă aliați ireproșabil în a-l cafti bine de tot și fugiți mâncând pământul de cei care vă urmăresc pentru a vă ucide și pentru a intra în posesia a ceva ce dețineți? Ce să mai! Întâlnirea perfectă sau nebunie curată?! Poate ceva din amândouă?

Iar ceea ce urmează este mai mult decât hilar! Ei bine, asta dacă nu ești chiar tu personajul feminin, fiindcă te asigur, cititorule, că nu mai e așa amuzant să alergați încolo și-ncoace, ascunzându-vă de urmăritori, în timp ce mâinile-ți sunt captive în cătușe, iar neîncrederea partenerului de fugă planează ca un ghimpe în coaste asupra ta. Nici măcar planul de scăpare pe care ți-l faci în toaleta unui local nu te ajută prea mult. Nu face decât să-ți arate că lucrurile au cam luat-o pe arătură, atunci când planul tău prostesc îi atrage pe ucigași și mai aproape de voi. Chestia asta îți bagă frica în oase și te determină să nu mai faci după cum te taie capul, deoarece nu doar tu vei ajunge să o pățești, ci e posibil ca cei dragi ție s-o pățească înaintea ta.

„- E bine atunci. O mușcă de lobul urechii. Pentru că de data asta o s-o iau mai ușor. Știi cum se spune, M.J., cine-i lent și constant câștigă cursa.
– Cred c-am mai auzit vorba asta undeva.
– Ce-ar fi să verificăm? îi sugeră el și o sărută.”

Când Jack descoperă că a fost fraierit de cel care l-a trimis pe o pistă falsă, acesta fiind în cele din urmă ucis cu sânge rece, după cum avea să descopere, și MJ nu e vinovată de absolut nimic, iar ei doi devin ținta unui nebun ce vrea cu disperare diamantul albastru, amândoi ajung să-și dea voie să se încreadă unul în celălalt și să accepte atracția inevitabilă ce i-a acaparat instantaneu, luptând să se salveze de cel care dorește diamantul cu orice preț.

Paralel cu acest joc al morții, legătura celor doi prinde din ce în ce mai mult contur, simțind la celălalt o recunoaștere parcă dintr-un alt timp. Au senzația aceea ciudată, ca și cum s-ar știi unul pe altul, deși nu s-au mai întâlnit niciodată până acum. Iar steaua ce planează asupra lor le amplifică simțurile, făcându-i parte la un sentiment mai presus de atracție, un sentiment ce va pune stăpânire pe ei și le va oferi speranță.

„Porni spre ea, zări licărirea de pe obrazul ei și încremeni, de parcă s-ar fi izbit de un perete de sticlă. – Ce faci? Plângi? O spusese pe un ton acuzator, cu o voce încărcată de teroare abjectă. […] Vreau să încetezi. Imediat. Vorbesc serios. Nu te ajută cu nimic să te smiorcăi. Și cu siguranță nici pe el nu-l ajuta cu nimic. Îl îngrozea, îl făcea să se simtă prost, neputincios și enervat. […] – Plec, M.J. Mârâi spre ea și se întoarse spre ușă. Mă duc să beau ceva și să fac un duș. După ce te liniștești, o să vedem ce facem mai departe.
– Atunci, pleacă. Du-te.
Merse până în prag, apoi se întoarse pe călcâie, înjurând ca la ușa cortului.
– Nu-mi trebuie așa ceva, bombăni el.
N-avea nici cea mai vagă idee cum să procedeze cu o femeie care plângea, mai ales că era o femeie puternică, ajunsă la capătul puterilor. Înjură din nou și o luă în brațe, strângând-o la pieptul lui. Continuă să înjure și atunci când o luă pe sus și se așeză cu ea în brațe într-un fotoliu mare.
– Termină, te rog. O sărută pe tâmplă. Te rog. Mă termini psihic.”

Obișnuită să aibă mereu controlul asupra situației, MJ nu credea că va ajunge într-una căreia să nu reușească să-i facă față prea bine, așa cum se întâmpla în aceste momente. Încăpățânată și cu o mândrie imensă, mai mereu a crezut că se poate descurca singură în orice împrejurare, dar, cumva, Jack a reușit să spulbere zidul ce o înconjura și să pătrundă dincolo de rămășițele lui, ceea ce a determinat-o să-i accepte ajutorul fără să mârâie… prea mult.

Același lucru l-am putea spune și despre Dakota. Cine se aseamănă, se adună. După cum am descoperit, răbdarea nu mai este punctul lui forte de când a dat peste MJ care, pur și simplu, îl scoate din minți mai mult decât orice pe lume. Însă asta nu-l oprește să nu mai se simtă atras de ea, ci din contră, îl îndeamnă să stea și mai mult prin preajma ei. Dacă la început, picioarele lungi, părul roșcat și atitudinea bătăioasă au fost cele care l-au ademenit în plasă, recunoașterea ei ca suflet al său îl face al naibii de sentimental, deși cu greu ar mărturisi unul dintre ei așa ceva. Amândoi sunt oameni de acțiune, ce adoră distracția și glumele bune, iar apropierea de altcineva trebuie să merite cu adevărat atenția lor, pentru a spune direct ce simt.

Asemenea prietenei sale Bailey, și MJ are vise legate de diamantul său (cunoașterea) și de un bărbat căreia îi e destinată, așa cum pare că îi este și el ei. Sufletul și subconștientul îl recunosc ca fiind Jack, cel puțin la înfățișare. Acesta apare ca un cavaler pe calul său, pregătit să o salveze pe domniță de pericolul ce o pândește din întuneric sub forma unui șarpe cu ochi de om. Ar putea fi într-adevăr Jack, bărbatul din vis? Sau să fie de vină oboseala și fuga asta continuă cele care-i induc aceste vise îngrozitoare și atât de reale?

„- Era doar o misiune nenorocită.
– Nu ți-a cerut nimeni să o tratezi altfel.
Își miji ochii și făcu un pas provocator spre ea.
– Da, dar e altfel.
– Da. Își coborî mâinile și își semeți bărbia. Și ce-ai de gând să faci?
– O să mă mai gândesc. Se duse la comodă, luă diamantul și-l puse la loc. Am crezut că de vină au fost doar circumstanțele, dar nu e așa. Se întoarse și îi studie chipul. S-ar fi întâmplat oricum.
Inima ei își încetini ritmul.
– Așa cred și eu.
– Bine. Dădu scurt din cap și-și propti picioarele în podea. Tu prima.
– O-o! Se strâmbă pentru prima dată de când deschisese el ușa de la baie. Ba tu.
– Fir-ar!
Își băgă o mână prin părul ud și se simți ca ultimul fraier. Bine, bine, mormăi el, deși ea nu mai comentase nimic, ci aștepta răbdătoare. Își simțea toate terminațiile nervoase și mușchii încordați la maximum, dar o privi drept în ochi.
– Te iubesc.
Răspunsul ei a fost înlocuit de un hohot de râs care îl făcu să scrâșnească din dinți până îi zvâcni un mușchi.
– Dacă-ți imaginezi că poți să-ți bați joc de mine, dulceață, te sfătuiesc să te mai gândești.
– Scuze, zise ea și mai pufni o dată în râs. Dar mi-ai zis-o atât de încrâncenat și cu capsa pusă… Inima mi-a tresăltat de atâta romantism.
– Doar nu vrei să ți-o zic cântând…
– Poate mai târziu. Râse din nou, iar sunetul acesta de încântare se revărsă din toată ființa ei și umplu camera. De data asta te iert. Și eu te iubesc. Acum este mai bine?”

Față de primul volum (unde romantismul era mai accentuat), acesta mi-a plăcut ceva mai mult, datorită dinamismului și a acțiunii alerte ce izvorăsc dintre paginile ce zboară rapid. Stilul autoarei este cât se poate de cursiv și ușor de străbătut, nedându-ți șansa de a lăsa cartea din mână. Ne bucurăm de atracția stârnită între personaje, o atracție ce are un impact răsunător asupra caracterelor puternice și încăpățânate ce se luptă să stea departe unul de celălalt. Ironia și cinismul sunt prezente la fiecare pas. Chiar și când încearcă să fie romantici (ceva total necaracteristic lor), nu se pot abține să nu râdă unul de altul atunci când situația o cere. Sunt adorabili! :))

Nota mea: 5/5

nota-5

capture-20160928-044054

Publicat în Tag-uri şi lepşe

Cel mai frumos cadou pentru ZIUA FEMEII. Book tag


Adriana și Cătălina s-au pus iar pe fapte mari și au creat un book tag dedicat femeii. Mi s-au părut foarte faine cerințele, așa că le-am preluat, chiar dacă nu am un răspuns la toate. Le provoc mai departe pe Geo de la Just reading my books și pe Mili de la Literatură pe tocuri. ^^

O femeie de carieră

Kim Larsen din Triplu H de Corina Cîndea. O tânără isteață și independentă care își dorește să reușească prin forțele proprii, fără să fie legată de numele mamei sale, a cărei ocupație e cea de impresar pentru vedete. Studentă la arhitectură, ea își planifică următorii 5 ani din absolut toate punctele de vedere. Însă doar cel al carierei e îndeplinit, inaugurând împreună cu prietenii săi un cabinet prosper de arhitectură.

Mamă! O carte în care femeia este un exemplu de mamă perfectă.

Annie din A doua șansă de Hannah Kristin. Chiar dacă în rolul de soție și ca femeie a eșuat lamentabil, complăcându-se într-un mariaj lipsit de „viață” și lăsându-se să cadă mereu pe locul 2, în cel de mamă a fost prezentă la fiecare pas făcut de fiica ei. Chiar și după ce Natalie și-a luat zborul, dragostea și blândețea pe care le manifestă pentru puștoaica prietenului ei din copilărie sunt de-a dreptul dezarmante. Grija și afecțiunea pe care le are pentru fetița care nu poate vorbi și care crede că va dispărea bucățică cu bucățică, o transformă într-un adevărat înger în fața copilei, aducând lacrimi în ochii cititorilor ce-i vor afla povestea.

Carte în care femeia este un personaj malefic.

Hmm… Nu-mi amintesc să fi dat peste vreuna malefică, care să-mi rămână întipărită în minte.

O fetiță/adolescentă puternică

Rose Hathaway din seria Academia Vampirilor de Richelle Mead rămâne una dintre adolescentele puternice ale fantasy-ului de pretutindeni și, totodată, un personaj feminin foarte drag mie. Nu se dă bătută niciodată și luptă cu tot ce are pentru a-și salva prietenii și marea iubire, indiferent dacă ea ar avea cel mai mult de suferit din toată treaba asta. Însă chiar și cel mai puternic are uneori nevoie de un moment doar al lui, un moment de respiro, în care să se descarce și să-și aline propriile răni.

Carte în care o femeie aparent slabă, își găsește drumul.

Lissa Dragomir, tot un personaj din Academia vampirilor de Richelle Mead. Cea mai bună prietenă a lui Rose. Fiecare moroi stăpânește cel mai bine unul dintre elementele naturii: apă, aer, foc și pământ, însă Lissa nu reușește să exceleze la niciunul. Din acest motiv, toți cei ca ea o privesc ca și cum nu ar fi în stare de nimic. Dar nu pentru mult timp. Lissa va învăța să se descopere atât pe ea, cât și puterea ce o va face specială și dorită.

O femeie psihopată

Sandra Pelt, seria Vampirii Sudului de Charlaine Harris. Tipa nu se dă în lături de la nimic, atunci când i se pune pata pe ceva anume sau pe cineva anume (cum ar fi Sookie Stackhouse). Este în stare de absolut orice pentru a-și îndeplini scopurile mârșave, nepăsându-i pe cine calcă în picioare sau pe cine omoară în calea ei. O nebună cu acte în regulă!

O femeie supusă, dominată de alții

Mda, nici aici nu-mi trece nimic prin cap. Aș alege-o pe Anastasia din 50 de umbre de E.L. James, dar e dominată doar de Grey și nici de el prea mult. :))

O femeie de moravuri ușoare

Debbie Pelt, seria Vampirii Sudului de Charlaine Harris. Ați ghicit! Rudă cu don’șoara de mai sus, mai precis soră vitregă. Deși îl părăsește pe vârcolacul Alcide și se logodește cu altcineva, nu suportă ca vreo altă femeie (Sookie Stackhouse) să se apropie de acesta. Îl vrea pe vârcolac înapoi și face tot ce se poate pentru acest lucru.

Cărți în care personajul feminin este o femeie puternică

Jamie din Mireasă îndărătnică de Julie Garwood. O tânără căreia nu îi este teamă să spună adevărul în față, atunci când ceva nu îi convine. Nu se sfiește nicidecum să sară în „bătălie”, când situația o cere, iar cei de lângă ea sunt în primejdie. Chiar dacă fizic e total depășită, modul în care le face față bărbaților scoțieni, care sunt de trei ori cât ea și ar putea s-o ridice cu o mână și s-o fluture ca pe o batistă, este de admirat și, totodată, amuzant de urmărit.

Personajul feminin preferat… (unul dintre ele)

Victoria Grey din seria Oanei Arion, Nemuritor. O femeie de toată isprava, cu o încăpățânare de fier! Prinsă într-o situație delicată, al cărei fine nu pare prea binevoitor cu cei care s-ar gândi vreodată să îi treacă „pragul”, sarcasmul și umorul molipsitor o ajută pe tânără să-i supraviețuiască și să trateze tot ceea ce i se întâmplă cu o atitudine de bravadă înduioșătoare, chiar dacă e posibil ca următoarea clipă să fie ultima…


Tag-ul poate fi preluat de oricine, cu cerința de a specifica sursa.

capture-20170630-084158

Publicat în Tag-uri şi lepşe

Leapşa ”dacă eram…”


Pe blogul lui Sayuki, am găsit o leapşă tare faină (și veche :)) ), pe care nu am mai făcut-o până acum. Dacă mai dorește cineva să o preia, e liber să o facă, dar să menționeze sursa. 🙂

Dacă eram un anotimp… eram vară.
Dacă eram o lună… eram iunie.
Dacă eram o zi a săptămânii… eram marți.
Dacă eram o parte a zilei… eram apusul.
Dacă eram un animal marin… eram un delfin.
Dacă eram un animal de uscat… eram o pisică.
Dacă eram o virtute… eram sinceritatea.
Dacă eram o planetă… eram Mercur.
Dacă eram un lichid… eram apa.
Dacă eram o piatră… eram un smarald.
Dacă eram un metal… eram argint.
Dacă eram o pasăre… eram o bufniţă.
Dacă eram o plantă… eram un trandafir albastru.
Dacă eram o stare a vremii… eram zăpada.
Dacă eram un instrument muzical… eram o chitară.
Dacă eram un sentiment… eram bucuria.
Dacă eram un sunet… eram sunetul ploii.
Dacă eram un cântec… eram Who you are (Jessie J).
Dacă eram un film… eram Blonda de la drept.
Dacă eram un serial… eram Dr. House.
Dacă eram un oraș… eram New York.
Dacă eram un gust… eram dulce-acrişor.
Dacă eram o aromă… eram de portocale.
Dacă eram o culoare… eram albastru.
Dacă eram un material… eram dantelă.
Dacă eram o parte a corpului… eram mâinile.
Dacă eram un drog… eram indispensabilă tuturor.
Dacă eram un accesoriu… eram o pereche de cercei.
Dacă eram o expresie a feței… eram una zâmbăreață.
Dacă eram o materie… eram chimie sau desen.
Dacă eram un personaj din desene animate… eram Bloom din Winx Club.
Dacă eram un număr… eram 6.
Dacă eram o mașină… eram una rapidă.

capture-20170630-084158

Publicat în Reviews

Vampirii Sudului – Charlaine Harris #1


Am început luna ianuarie în forță, cum n-am mai făcut-o niciodată până acum. Deși sesiunea bătea la ușă (în clipa asta, mai e puțin și se duce!), am încercat să citesc cât mai mult posibil, înainte să mă arunc în grămada împrăștiată de cursuri ce trona necruțătoare lângă mine. Totuși, nu am vrut să citesc ceva care să-mi dea bătăi de cap, să mă facă să-ntorc pe toate fețele fiecare pagină întoarsă, ci am vrut ceva ușor, amuzant pe alocuri și, de ce nu, să mă bucur chiar de o poveste de dragoste în viața protagoniștilor.

Astfel că, până în acest moment, am reușit să citesc 11 volume din cele 13 ale seriei Vampirii Sudului, volume care s-au tradus și la noi. De asemenea, am mai citit și Atingerea morții, o nuvelă ce conține 5 povestiri: Praf de zâne și Noaptea lui Dracula (ambele au acțiunea plasată între volumele 4 și 5), Un răspuns simplu (se petrece după vol. 5), Norocul (se desfășoară după cel de-al 7-lea volum) și Cadoul (înainte de vol. 9).

Seria se încadrează în genul urban fantasy, autoarea aducând creaturile supranaturale în zilele noastre, de la vampiri, vârcolaci, teriantropi și vrăjitoare, până la zâne, menade, elfi și goblini. În funcție de cât m-a surprins fiecare carte, le-am acordat 4-5 stele pe goodreads, ceea ce înseamnă că mi-au plăcut destul de mult. Nu se află chiar printre seriile mele preferate, însă tot ocupă un loc bun în clasamentul meu.:))

Personajul central al seriei este Sookie Stackhouse, o tânără blondă voluptoasă, cu ochii albaștri, în vârstă de 26 de ani, ce a primit la naștere puterea de a citi gândurile oamenilor. Până când a reușit să-și stăpânească cât de cât harul, copilăria și adolescența i-au fost marcate de acest „blestem”, deoarece îi făcea pe cei din jur să o privească ciudat, uneori cu teamă, și să o considere nebună, fapt ce nu s-a schimbat prea mult nici acum. De asemenea, la școală nu se putea concentra, atunci când gândurile colegilor se revărsau asupra ei, însă nu s-a dat bătută și a terminat liceul. Nu a dorit să continue pe mai departe și a ales să se angajeze ca și chelneriță la Merlotte’s (un bar mai familist, condus de cel mai bun prieten al ei, Sam).

De câțiva ani, vampirii și-au declarat existența printre oameni și au fost primiți cu sentimente amestecate, de la frică și ură, până la reticență și fascinație, chiar adorare, ca în cele din urmă, să fie priviți ca ceva… normal. De asemenea, s-a creat un sânge artificial, special pentru vampiri, astfel încât să nu fie tentați să se hrănească mai mereu de la oameni, bineînțeles, doar dacă aceștia își vor da acordul.

vampirii-sudului_10-volume_pt-blog1.jpg


Morți până la apus (#1)


„- Ești diferită, mi-a răspuns, atingându-mă cu degetul pe mijlocul frunții. Nu ești ca noi, dar nu semeni nici cu ei.”

„- Ți-a fost dor de mine? m-a întrebat el, deschizându-mi nasturii șortului și trăgându-mi-l în jos.
– Da, i-am răspuns prompt, știind bine că era purul adevăr.
A râs și s-a aplecat să-mi dezlege șireturile de la pantofi.
– Sookie, și ce anume ți-a lipsit cel mai mult?
– Tăcerea ta, i-am zis, fără șovăială.
M-a privit, oprindu-și degetele chiar în momentul în care se pregătea să tragă de unul din capetele șiretului, pentru a desface funda.
– Tăcerea mea, a repetat el.
– Faptul că nu-ți pot auzi gândurile, Bill, nici nu-ți poți imagina cât este de minunat acest lucru.
– Credeam că vei spune cu totul altceva.
– Ah, ei bine, și tu mi-ai lipsit.”


Orășelul (fictiv) Bon Temps din Louisiana are parte de prima vizită „oficială” a unui vampir (Bill Compton), acesta făcându-și apariția la Merlotte’s chiar pe tura lui Sookie. Întâmplător sau nu, tipul pare să aibă un efect benefic asupra ei încă din prima clipă. Tânăra este în culmea fericirii la vederea acestuia, ajungând să se bâlbâie în timp ce-i lua comanda. Nu durează mult că, datorită harului său, descoperă un cuplu de vânători ce dorește să-l secătuiască pe vampir de sânge, cu scopul de a-l vinde pe piața neagră.

Neavând toate țiglele pe casă și nici la cine apela pentru ajutor, Sookie ia legea în propriile mâini și-și riscă viața, pentru a-l salva pe Bill de acei demenți. Din acel moment, lucrurile iau o întorsătură ciudată și periculoasă în viața eroinei. Tinere ce au avut sau au legătură cu vampirii sunt găsite moarte, iar toate privirile par să-l acuze pe Jason, fratele lui Sookie, însă nici vampirul nu pare a fi exclus de privilegiul acestora. Tipa noastră e decisă să descopere cine este adevăratul făptaș, mai ales că bunica sa a căzut pradă aceluiași criminal în serie. Între timp, legătura dintre tânără și vampir începe să evolueze, iar atracția este inevitabilă. O poveste de iubire pare să ia ființă între cele două personaje, deși totul este împotriva lor.

Totodată, facem cunoștință cu vampirul Eric Northman, șeriful Districtului 5, zonă care include toată Louisiana. Un fost viking absolut delicios, irezistibil, inteligent și ironic, care are mai bine de o mie de ani pe acest pământ! A trăit și a văzut multe de-a lungul vieții sale nemuritoare, așa că știe cum să se folosească de atuurile căpătate în tot acest timp îndelungat.

Aflăm că șeful lui Sookie, Sam, este un teriantrop, adică se poate transforma în orice animal dorește, mai ales atunci când este lună plină. De asemenea, încă de când Sookie a captat atenția vampirului, acesta i-a dat de înțeles că este atras de ea, sentiment reciproc și din partea ei, deși îl iubește pe Bill. Nici Eric nu se lasă mai prejos, declarând în mod deschis că o dorește, iar Sookie își abține cu greu gândurile indecente ce duc spre el.


Moartea la Dallas (#2)


“You trust me?” Eric sounded surprised.
„Yes.”
„That’s . . . crazy, Sookie.” 

“You’re lips are bloody.’ He seized my face in both hands and kissed me. It’s hard not to respond when a master of the art of kissing is laying one on you.” 


După ce contribuie la salvarea lui Sookie (otrăvită mortal de o menadă), Eric se folosește de „darul” ei în favoarea lui și o trimite pe tânără, împreună cu Bill, în Dallas, pentru a desluși dispariția mâinii drepte a Regelui Texasului – Stan Davis. Odată descoperit locul în care acesta e prizonier, sunt nevoiți să le facă față oamenilor din Frăția Soarelui, o grupare ce are ca scop eliminarea vampirilor.

Sookie găsește un tânăr (Barry) la fel ca ea, ce se confruntă cu telepatia, ceea ce o bucură că nu e singura ciudată din lume. Eric, face el cum face și apare când te aștepți mai puțin prin preajma tinerei, chiar cu riscul de a se da de gol în fața Regelui. Se pare că Sookie i-a cam pus capac, deși nu ar recunoaște asta nici mort. Dar stai! E deja mort. :))

Pentru a-și mai adăuga încă un venit propriu, Bill vine cu ideea de a crea o bază de date cu toți vampirii din lume și chiar începe să investigheze pentru asta, dedicând multe ore acestei idei. Deși relația cu Sookie mergea spre din ce în ce mai bine, pare că, odată cu aprofundarea acestei faze de către vampir, începe să se cam fisureze sau poate e doar un mic inconvenient care, după ce va dispărea, totul va reveni la normal. Mă rog, cât de normală poate fi o relație între două specii diferite.


Clubul morților (#3)


“I don’t like having feelings,” Eric said coldly, and he left.
That was a tough exit line to top.” 

“- Este a mea, a spus Bill.
Mă întrebam dacă aș putea să-mi mișc mâinile. Am reușit. Le-am ridicat pe amândouă, într-un gest inconfundabil, pentru care nu aveam nevoie decât de un singur deget.
Eric începu să râdă, iar Bill îmi pronunță numele pe un ton șocat și menit să mă admonesteze.
– Cred că Sookie tocmai ne-a spus că nu aparține decât propriei sale persoane, a spus Eric calm.”


Compton este chemat de Regina Louisianei, iar acesta e obligat să se ducă. Dar după scurtă vreme, Sookie află că Bill a fost răpit și vrea să-l găsească. Cu ajutorul lui Eric, pleacă însoțită de un vârcolac – Alcide Herveaux – spre Jackson. De altfel, află tot de la acesta că vampirul ar putea fi ținut prizonier în casa Regelui Mississippi (Russell Edgington). Împreună cu Alcide, se duce seară de seară în Clubul morții pentru a descoperi dacă este adevărat și cum să ajungă în acea zonă, fără să fie omorâți. Nu durează mult că șansa se arată sub forma unei țepuși ce-și găsește vârful ascuțit înfipt chiar în Sookie, în timp ce salva unul dintre vampirii importanți ai lui Mississippi. Astfel că tânăra este luată sub aripa Regelui și dusă acasă la el, pentru a fi vindecată. Alături de ea, merge și Eric care apăruse deghizat în club și fusese martor la întreaga scenă.

O tensiune palpabilă explodează între Sookie și vârcolac, dar din cauza circumstanțelor în care se găsesc, nu se lasă prea mult duși de val. Însă nu același lucru aș putea să-l spun și despre Eric, care profită de câteva clipe de slăbiciune ale telepatei, bucurându-se puțin de ea, și ea de el, înainte să fie întrerupți. :))

În acest volum îl vom cunoaște pe Bubba (Elvis Presley, care a suferit o transformare nu tocmai plăcută; nu suportă să i se spună pe numele real și cu greu acceptă să cânte pentru cineva), acesta respectându-l mult pe Bill și plăcându-i rapid și de Sookie. Deși o cam speria la început, tânăra s-a obișnuit cu el, chiar dacă se hrănea cu sângele pisicilor. Îhh!

O veste nu prea bună pentru Sookie este faptul că Lorena, creatoarea lui Bill, este cea care îl chemase de fapt. Descopera lucruri destul de șocante despre trecutul celor doi, despre trădarea acestuia, care a mințit-o, și, chiar dacă-l salvează pe vampir, ucigând-o pe tipa scrântită, își simte inima ruptă în două, iar relația cu Bill i-a sfârșit, spre disperarea acestuia.

Încheierea acestei cărți mi-a produs un hohot de râs și mai că n-am căzut pe spate! Pe neașteptate, dar nu fără un motiv neîntemeiat, invitațiile celor doi vampiri (Bill și Eric) au fost retrase, ceea ce lor le-a smuls zâmbetul de pe față!


Moartă pentru toți (#4)


“… dar era un Eric minunat, care mă dorea, care era topit după mine, într-o lume care deseori îmi dă de înțeles că s-ar putea descurca de minune și fără mine.”

“You know, I love you more when you’re cold and heartless.” 


Pentru o perioadă, Bill dispare din peisaj, acesta plecând în Peru pentru a-și mări baza de date la care lucrează. Eric este prins între vrăjitoare și se trezește pe jumătate dezbrăcat alergând spre casa lui Sookie, fără să-și mai aducă aminte nimic din viața lui. Telepata va avea mare grijă de acest nou Eric-o versiune mai caldă (ca și atitudine, că vampirii tot reci îs!), mai încântătoare (nu că nu ar fi fost și înainte! #hahaha ), mai protectoare, mai iubitoare și gata să-și dea viața de nemuritor pentru a o salva pe fata noastră. Este dispus chiar să renunțe la tot pentru ea! Dacă i-ai fi zis cu ceva timp în urmă ce o să ajungă să facă, te-ar fi omorât cu zâmbetul pe buze, înainte ca măcar să apuci să clipești. Ce să mai? Absolut adorabil!

Între timp, Jason dispare fără urmă din Bon Temps, iar Sookie încearcă să-l găsească. Tânăra e bănuiește că noua iubită a fratelui ei, Crystal (teriantrop care se poate transforma în panteră), are ceva de-a face cu asta, dar nu poate să dea năvală pur și simplu peste ea în micul orășel ce abundă în vârcolaci-pantere, fără să-și asigure un minim de protecție. De asemenea, Calvin Norris, liderul panterelor, se simte atras de Sookie și nu se sfiește deloc să-i arate, însă ea nu e interesată, oricât de mult și-ar dori să ducă o viață normală, cu cineva mai aproape de o ființă umană.

Totodată, se bucură cât se poate de mult de Eric, sentiment reciproc. Cel puțin, până acesta își va recăpăta memoria și va uita de ceea ce au avut împreună. Pe lângă aceste creaturi, vom întâlni doua zâne gemene (Claudine și Claude), un adevărat deliciu pentru vampiri, dar și otravă pură. Claudine va fi un fel de înger păzitor pentru Sookie și va apărea în cele mai neașteptate momente pentru a o salva.

Vârcolacii și vampirii se aliază împotriva vrăjitoarelor ce sălășluiesc în Shreveport, reușind să le dea gata. Fosta lui Alcide, Debbie Pelt, teriantrop și ea, o tipă extrem de nebună și posesivă, fiind convinsă că Sookie vrea să-l aibă pe vârcolac, face tot ce poate pentru a-i veni de hac, însă nu se aștepta că ea va fi cea care o va păți. Eroina devine prietena haitei, un statut destul de important pentru vârcolaci, iar Eric revine la normal, dar e măcinat de faptul că nu-și aduce aminte nimic din ce-a făcut în această perioadă atât de frumoasă pentru Sookie.


Mort de-a binelea (#5)


„Did we have sex?” he asked me directly.

For about two minutes, this might actually be fun. „Eric,” I said, „we had sex in every position I could imagine, and some I couldn’t. We had sex in every room in my house, and we had sex outdoors. You told me it was the best you’d ever had…too bad you can’t remember it.”

Eric looked like I’d hit him in the forehead with a mallet…
„Is there anything else I should know?”

„You offered to give up your position as sheriff and come to live with me. And get a job.”

“I hate not knowing what I did.” _Eric” 

„Oricum, se pare că majoritatea ușilor pe care le deschid au ceva înspăimântător ascuns în spatele lor.”


Jason a fost găsit, însă nu fără urmări. Acesta a fost ținut captiv în Hotshot, „casa” panterelor, și a fost mușcat în repetate rânduri de un tip gelos care o iubea pe Crystal. Astfel că sunt șanse mari ca Stackhouse să se transforme și el într-o panteră. Însă lucrurile nu sunt prea roz, când acesta este bănuit în legătură cu seria de crime împotriva celor cu dublă natură.

Nici vârcolacii n-o duc prea bine, când șeful haitei moare într-un accident de mașină, iar aceștia trebuie să-și aleagă un nou conducător. Sookie este tare supărată pe Alcide, deoarece a introdus-o în problemele lor, fără a-i cere măcar părerea, iar harul ei, chiar dacă le-a fost de folos, lucrurile nu au ieșit deloc bine. Tatăl lui Alcide este unul din combatanți, iar lupta se sondează cu moartea sa, deși s-a descoperit că adversarul lui a trișat.

Destul de zdruncinată, Sookie se lasă în grija lui Quinn, cel care fusese angajat ca maestru de ceremonii pentru acest eveniment. Află că bărbatul era un vârcolac-tigru, unul dintre cele mai puternice animale în care se pot transforma cei cu dublă natură. Atracția dintre ei doi este instantă, ca mai toate întâlnirile dintre Sookie și supranaturali.

Alcide cunoaște mult prea bine faptul că Sookie e cea care i-a venit de hac lui Debbie și nu pare supărat. Odată ce a respins-o pe nebună, viața lui parcă a început să nu se mai învârtă doar în jurul ei. Adevărul este că încă speră ca Sookie să fie cu el, însă fata noastră nu este de aceeași părere.

Se pare că barul Fangtasia, bârlogul lui Eric și al fiicei sale, Pam, al cărui creator este, nu o duce prea bine cu barmanii pe care-i angajează, aceștia găsindu-și sfârșitul iminent, ori de câte ori problemele se prind de Sookie. Până în momentul de față, tânăra a fost de multe ori cu un pas în groapă, însă, datorită prietenilor supranaturali și norocului, a reușit să scape de fiecare dată. Dar nici ea nu se lasă mai prejos și-i salvează la rândul său, atunci când situația e în favoarea ei.


Categoric moartă (#6)


„Fusesem atacată cu cea mai dureroasă informație: primul bărbat care îmi spusese vreodată te iubesc, nu mă iubise deloc.
Pasiunea sa fusese artificială.
C
urtea pe care mi-o făcuse, fusese atent regizată.”

“Eric was incensed, to use a good entry from my word of the day Calender. In fact, his eyes were almost throwing sparks he was so angry. „This woman has been mine, and she will be mine” he said in tones so definite I thought about checking my rear end for a brand.” 


Se pare că Sookie s-a ales cu o mică moștenire neașteptată din partea verișoarei ei, având în vedere că nu mai auzise nimic de ea de mulți ani. Dar realul șoc pentru eroină este faptul că Hadley devenise vampir și fusese iubita Reginei Louisianei. Hotărând să vadă care e treaba, tânăra pleacă spre New Orleans împreună cu Bill. Dar și Eric va avea grijă să apară în peisaj. De altfel și Quinn va fi prin preajmă, cu care va încerca o relație, deși acesta e mai mult pe drumuri, datorită muncii sale.

Problema e că legătura lor nu pare că o să aibă vreun final fericit. Ori de câte ori sunt împreună, sunt atacați și cu greu găsesc câteva clipe petrecute în doi. Familia lui Debbie Pelt e decisă să-i răzbune moartea. Planul nu le iese, iar telepata le spune adevărul despre fata lor. Familia decide să o lase în pace în cele din urmă, însă mezina nu pare de aceeași părere, dorindu-i moartea mai mult ca oricând.

Între timp, Sookie o întâlnește din nou pe Regină (Sophie-Anne), pe apărătorul ei (Andre) și alții asemenea, majestatea sa cerându-i o favoare. Regina se căsătorise cu Regele Arkansas-ului și acesta îi dăruise un set de brățări, pe care Hadley le luase și le ascunsese din pură gelozie pe noua relație a iubitei sale. Durează foarte mult până ce doi conducători vampiri pun la cale o căsătorie și, de cele mai multe ori, nu e fundamentată pe iubire, ci pe putere. Regele plănuia să pună stăpânire pe Louisiana, scăpând astfel și de Sophie Anne, dar lucrurile se întorc împotriva sa și el e cel care își găsește sfârșitul tragic.

Pe toată șederea ei în New Orleans, Sookie se împrietenește cu Amelia, vrăjitoare și proprietara apartamentului în care a stat verișoara sa. Odată ce disputa vampirească s-a terminat și noua sa prietenă a greșit o vrajă, transformând un tip în pisică, Sookie le ia pe Amelia și pe felină în Bon Temps, să locuiască împreună cu ea pentru o vreme.

Un alt șoc pentru Sookie (ai zice că s-a obișnuit deja să le primească :)) ) este legat tot de Bill: află că Regina i-a cerut vampirului să o seducă, pentru a se putea folosi în voie de harul ei. Datorită lui Andre, copilul Reginei, mai descoperă ceva: prin venele sale curge sânge de zână, cam o optime dintr-una adevărată – sursa atragerii supranaturalilor asupra ei.


Curând va urma și partea a doua, unde voi continua cu restul volumelor. Voi ați citit seria? 🙂

capture-20160928-044054

Publicat în Reading Challenge/Provocări literare

Provocări literare [2018]


Au trecut trei ani de când m-am încumetat să particip pentru prima dată la un Reading Challenge și cred că a sosit vremea să revin asupra acestei acțiuni. Deși în 2015 nu am reușit să-l duc până la capăt, îndeplinind doar 29 de provocări din totalul de 48, de data asta am ales un număr mai rezonabil și ceva mai ușor de dat gata. Cel puțin așa sper! :))

Provocările sunt preluate atât de pe net, cât și din cele culese de Mili de la Literatură pe tocuri. Vă invit să vedeți ce alegeri literare a făcut ea. De asemenea, eu nu voi scrie de-acum lecturile ce vor răspunde la cele 12 provocări, ci le voi adăuga pe măsură ce le bifez.

1. O carte de peste 400 de pagini.

2. O carte după care s-a făcut un film.

3. O carte publicată recent.

4. O carte recomandată de o prietenă.

5. O carte scrisă de autoarea ta preferată, pe care nu ai citit-o până acum.

6. O carte care să te facă să plângi.

7. O carte a unui autor de care nu ai auzit.

8. O carte pe care o poți termina într-o zi.

9. O trilogie/serie.

10. O carte plină de magie.

11. O carte de dragoste.

12. Ce vrei tu!

Voi v-ați setat vreo provocare pentru acest an? ^^

capture-20170630-084158

Publicat în Interviuri

Let’s meet them! #1 – Frații Morgan


O nouă rubrică pe blog!

Hey, hey, hey! Bine v-am regăsit! Anul acesta se anunță unul destul de aglomerat, dar și frumos, cel puțin pentru mine. Sper să mă mențin la articole postate constant și la noi idei de pus în practică, dar vom vedea cât de des se va întâmpla asta. :))

Acum un an sau doi, am citit un interviu luat unuia dintre personajele mele preferate, Daemon Black din seria Lux de Jennifer L. Armentrout, iar acum câteva luni am dat și peste interviul lui Archer din Vocea lui Archer de Mia Sheridan. Astfel că următoarea idee nu este a mea, dar îmi place prea mult, ca să n-o împrumut și eu!

Tuturor ne este dor de personajele preferate uneori (mai mereu chiar!) și dorim să știm ce mai fac, să le „auzim” pentru a nu știu câta oară vocile și să ne reamintim peripețiile prin care au trecut cândva. De aceea, facem ce facem și revenim cu drag la recitirea pasajelor în care inima noastră mai sărea câte o bătaie, două, trei… Așa că haideți să vedem împreună cine ne trece pragul astăzi!

Personajele ce vor deschide rubrica aceasta faină sunt…

(tobele, vă rog!)

Frații Morgan!


Heaton (foto dreapta): „Atenția îmi este atrasă de tipul brunet și ușor ciufulit ce se apropie acum de mine cu un rânjet pe față. Înălțimea lui mă face să îmi dau capul pe spate, dar nu mă impresionează. În schimb, ochii sunt… surprinzători. Nici căprui, nici verzi. Verdele închis de pe margini se deschide într-un verde crud, punctat din loc în loc cu auriu. Cei mai ciudați și frumoși ochi pe care i-am văzut vreodată!

Dar și restul arată minunat! Tricoul negru și mulat pe tors scoate și mai mult în evidență lățimea umerilor și mușchii perfect conturați, iar blugii deschiși la culoare îi vin turnați pe… partea de jos. Hm! Arată bine, trebuie să recunosc, chiar dacă atitudinea lui lăsa de dorit.”

Holden (foto stânga): „— Uită-te pe unde mergi!

Privirea mi se ridică spre posesorul vocii răstite și rămân șocată. Aceeași ochi ciudați și același rânjet îngâmfat, doar că pe un alt chip, ceva mai tânăr. Un corp la fel de dur și de lucrat, dar îmbrăcat în blugi negri și tricou alb. Ce naiba?!”

Hayden (foto mijloc): „Când ajung, în sfârșit, pe holul etajului trei al căminului și îmi caut din privire camera, ochii mi se opresc pe spatele unui tip înalt, îmbrăcat tot în negru. Mușchii îi joacă pe sub tricoul mulat în timp ce înghesuie în zid o tipă cu părul roșu, sărutând-o cu foc. Dar mă opresc șocată la un pas de ei când întâlnesc privirea lui.

Deși sărută fata în continuare, ochii îi sunt fixați pe mine și rânjește superior. Care erau șansele să întâlnesc din nou aceeași ochi neobișnuiți și același rânjet? Nici una! Zero barat! Așa că mă smulg din loc și mă grăbesc spre camera mea.”


Dede (D): Bună, dragilor. Este o plăcere să vă revăd în aceeași formulă ce îți ia ochii, de fiecare dată când apăreți în peisaj. Ce mai faceți? Cum e viața de familie numeroasă?

Holden (Ho): O încântare! Cu cât suntem mai mulți, cu atât pot glumi mai mult despre ruperea paturilor, nu-i așa?

Heaton (He): E destul de derutant uneori, dar numai pentru cei din afară. Pentru noi e ceva normal să fim mulți și să fim nebuni. În definitiv, asta înseamnă să fii un Morgan.

Hayden (Ha): E perfect! Ador să o văd pe Kim depășită uneori de evenimente, dar își revine repede și ne pune pe toți la punct cât ai clipi, așa cum a făcut-o întotdeauna. Îi mai fac câte-o farsă, nu la fel de des ca înainte, dar și ea mă pune pe jar de multe ori, aducându-ne aminte de primele noastre luni împreună.

D: Cât de mult excelați în susținerea statutului de soți prezentabili, în afară de „ruperea paturilor”? Și ce sfaturi le oferiți băieților voștri în privința aceasta? Bineînțeles, atunci când femeile nu sunt prin preajmă ca să audă. :))

Ho: Drept să-ți spun, Marlene reușește să mă convingă să fiu și serios uneori, atunci când suntem în public. Dumnezeule, o singură privire de-a ei mă face să înțepenesc! Dar copiii sunt mari acum, nu mai au nevoie de grija noastră, așa că îmi petrec timpul făcând-o pe Marlene fericită în toate felurile posibile. Poate că nu mai suntem la fel de tineri, dar nu ne-am schimbat prea mult.

Sfaturi pentru băieți? Hahaha! Michael și Matt mi-au luat-o înainte cu mult. Poate că eu ar trebui să le cer lor sfaturi. Nu uita că Matt, deși e cel mai mic din generația lui, a fost primul care s-a însurat și a devenit tătic. Mi-a dăruit o nepoțică, deci excelează la capitolul rupere de paturi. Iar la cât de des zâmbește Nadine, bănuiesc că nici Michael nu e mai prejos.

He: Eu întotdeauna am fost prezentabil! E drept că îmi este mult mai ușor să arăt a om serios pentru că nu am umorul permanent al lui Holden sau încruntarea lui Hayden; sunt mult mai echilibrat decât ei. Asta nu înseamnă că nu am restul trăsăturilor unui Morgan: seducător, posesiv și foarte protector. Dacă nu mă crezi, întreab-o pe Samantha.

Scott și Stuart s-au descurcat destul de bine și singuri, n-au prea avut nevoie de sfaturi din partea mea și au devenit niște bărbați de care sunt mândru.

Ha: În primul rând, nu am rupt niciodată vreun pat. Între noi fie vorba, aș fi vrut să rupem unul, doar ca să-i pot da peste nas aiuritului de Holden. Oricum, ador modul în care se înroșește Kim de fiecare dată când toată lumea face referire la paturile rupte de noi. Cât despre a fi un soț prezentabil, nu pot să spun decât că, atunci când un Morgan se îndrăgostește, rămâne îndrăgostit, iar asta spune totul. Oricât de afemeiați ar fi bărbații din familia noastră, atunci când își găsesc jumătatea, nu mai contează nimeni altcineva pentru ei. Așa a fost întotdeauna. Suntem noi cam ciudați și posesivi, dar face parte din farmecul nostru. M-am îndrăgostit de Kim de când am văzut-o prima dată pe holurile căminului și acum, în ciuda anilor care au trecut, o iubesc chiar și mai mult.

Cât despre Hunter și Hudson, nu pot să spun că i-am dădăcit prea mult. Nu m-am băgat între ei când erau tineri și se băteau cu verii lor, pentru că făceam același lucru și eu cu frații mei când aveam vârsta lor. În ce privește fetele, le-am le-am dat un singur sfat: să se poarte respectuos. S-au descurcat minunat și nu mă mir, doar sunt niște Morgani.

D: Simțiți că îmbătrâniți, că nu mai sunteți chiar așa de țanțoși cum erați la douăzeci de ani?

Ho: Ce vorbești? Eu am tot douăzeci de ani! Bine, fie. Douăzeci și cinci.

He: Într-o familie ca a noastră, rămâi tânăr până mori. Poate că ni s-a mai domolit impulsivitatea, dar, în rest, suntem neschimbați.

Ha: Devin rareori conștient că nu mai am douăzeci de ani. De exemplu, când s-au căsătorit copiii. În rest, prefer să spun că m-am maturizat. Mârâi ceva mai rar când se întoarce vreun bărbat după Kim, dar asta numai pentru că știu că mă iubește pe mine. Având-o pe ea lângă mine, nu pot fi decât țanțoș. Încă o mai smucesc și o sărut ca la douăzeci de ani pentru că ador sunetul pe care-l scoate, deci nu m-am schimbat prea mult.

D: Ce compromisuri ați fost nevoiți să faceți de când cu apariția fetelor în viața voastră? Regretați vreunul?

Ho: Am făcut un singur compromis de când o cunosc pe Marlene: acela că am acceptat să ne căsătorim abia după câteva luni. Dacă ar fi fost după mine, îl rugam pe popă să ne cunune la toaletă, doar ca să fiu sigur că Marlene nu se va răzgândi. Nu cred că am fi încăput toată familia în toaleta aia, dar ne descurcam noi cumva.

He: Nu am avut decât de câștigat de când au apărut fetele în viața noastră și nu regret absolut nimic.

Ha: Singurul compromis pe care l-am făcut a fost când am acceptat ca Hailey să se mute la cămin. Oricât de greu mi-a fost, mă așteptam totuși ca Kim să mă convingă, dar am fost mai speriat de ideea că Hailey s-ar muta în Los Angeles. Însă nu regret că am acceptat. Cameron e un bărbat pe care îl admir și fiica mea e fericită cu el, așa că totul a ieșit bine.

D: Cât de des le spuneți „te iubesc”?

He: Zilnic.

Ho: Zilnic.

Ha: Zilnic.

D: O întrebare de un milion de paturi rupte: care e primul gând ce v-a lovit atunci când Kim v-a „terminat” în parcarea facultății?

Ha: Pe mine m-a „terminat” de pe holul căminului. Îmi dorisem să fie ea în locul fetei pe care o sărutam și același gând l-am avut și când m-a ironizat în parcare: s-o sărut.

Ho: Să fiu al naibii!

He: Wow!

D: Și care e primul lucru pe care ați dorit să-l faceți după aceea?

Ho: Nu pot să spun, Hayden m-ar castra probabil.

He: Vrei să mă bat iarăși cu Hayden? Dacă află, va spune că a fost atunci prea blând cu mine.

Ha: Același. S-o sărut. Și să o iau pe sus, s-o duc undeva unde am fi fost numai noi doi și să aflu cum de m-a putut ameți în halul ăla cu doar o privire. Până la urmă le-am făcut pe toate.

D: Dacă nu era Kim care să intervină, ai fi văzut-o pe Sam cu adevărat? Ți-ai fi mărturisit sentimentele față de ea în cele din urmă?

He: O văzusem pe Samatha cu adevărat cu mult timp în urmă, dar nimic nu mi-a dat de înțeles că ar simți același lucru ca și mine, așa că am păstrat distanța. Însemna prea mult pentru mine și nu doream să pierd prietenia ei. Sincer să fiu, nici acum nu știu cum de și-a dat Kim seama că sunt îndrăgostit de Sam – credeam că ascund asta destul de bine – și nici cum de-a ghicit că și Sam mă iubește.

D: Hayden, ce ai fi făcut dacă Larsen chiar ar fi acceptat logodna cu Mike? Crezi că ai fi reușit să vezi o altă fată cu aceeași ochi?

Ha: Am fost șocat când am aflat despre existența lui Mike și de faptul că a cerut-o pe Kim de soție. Am reacționat ca un tâmpit gelos la aeroport, dar nu aș fi putut sta deoparte. Nici vorbă! Nu îmi pot imagina cum ar fi fost viața mea fără să o am pe Kim alături. Mi-e imposibil.

D: Dragul meu Holden, nu scapi! Câte paturi ai rupt până acum? Glumesc! Întrebarea este, de fapt, în legătură cu toaleta. Primul gând care ți-a trecut prin minte atunci când ai cerut-o pe Marlene, a fost…? Ți-a fost vreo clipă teamă că te va refuza din cauza locației mult prea… interesante?

Ho: Vreau să-ți spun un secret. Singurul pat pe care l-am rupt vreodată a fost cel de la cabana din Aspen, iar asta s-a întâmplat cu ajutorul copiilor, care au „aranjat” picioarele patului. Treaba asta rămâne însă între noi, pentru că nu vreau să stric mitul. După ce am anunțat că Marlene e logodnica mea și ea s-a refugiat la toaletă, eram furios pe mine că m-a scăpat gura, ca de obicei. Îmi era teamă că am stricat totul. Nu mai conta că eram închiși într-o toaletă, conta doar să îmi spună „da”. Știam că mă iubește, dar nu știam dacă dorește să își petreacă întreaga viață lângă un clovn ca mine. Nu cred că locația în care am cerut-o i-a influențat în vreun fel răspunsul. Oricum, suntem unicat în privința asta și se potrivește cu noi.

D: Din acel moment, priviți altfel la toalete acum? Au căpătat acestea vreo însemnătate mai specială pentru voi?

Ho: Nu toate toaletele! Doar aia. Când am împlinit un an de la căsătorie, am luat cina în acel restaurant și da, am băut împreună un pahar de șampanie la toaletă. Am șocat din nou lumea cu râsetele și apucăturile noastre, așa că nu am mai repetat figura.

D: Băieți, ne-ați putea povesti o năzbâtie memorabilă făcută de copiii voștri? Poate să fie și una executată la comun, cum sigur mai toate au fost.

Triplu H: Nu credem că a existat vreo zi în care măcar unul dintre ei să nu facă vreo năzbâtie, iar când erau toți șase la un loc – și erau mai tot timpul împreună – parcă era concurs de făcut prostii. Cele mai nostime ni se păreau cele în care îi speriau pe băieții care îndrăzneau să se apropie de Hailey. Odată, când era Hailey în ultimul an de liceu, un tip și-a făcut curaj și a venit să o invite în oraș. A avut ghinionul să fim toți acasă la Hayden. Nici măcar nu a văzut-o pe Hailey înainte să iasă aproape în fugă, strigând că a greșit adresa. Dacă te întrebi ce i-am făcut, răspunsul e simplu: nimic. Ne-am adunat toți nouă în jurul lui și, pe lângă mârâielile obișnuite, i-am aruncat priviririle tipice unor bărbați Morgan când cineva se uită la una dintre fetele noastre. Doar atât.

D: Cum și eu sunt singura fată din familia mea, aș vrea să știu cum a fost doar cu Hayley printre atâția băieți?

Ha: Hailey a fost o surpriză pentru toată lumea și toți o iubim. Pe măsură ce creștea și semăna tot mai mult cu mama ei, eram terorizat de gândul că va apărea un bărbat în viața ei. Îmi era teamă să nu sufere din dragoste, pentru că ăsta era singurul lucru de care nu o puteam proteja. Știu că uneori… Bine, adesea, eram prea protectori cu ea, dar nu ne puteam abține. Iar Hailey știe că toată posesivitatea noastră era din cauză că o iubim. Crescând într-o familie ca a noastră, știa la ce să se aștepte de la noi.

Ho: Hailey a fost nepoata mea preferată până a apărut Angel. Aș fi făcut orice pentru ea și aș mai face și acum.

He: Hailey e fiica pe care n-am avut-o. Nici dacă ar fi fost a mea și a Samanthei nu am fi putut ține mai mult la ea. A fost prințesa noastră.

D: Dar acum că familia s-a mai mărit și au apărut Angel și Heaven? Mă gândesc că sigur veți mai avea și alte nepoțele sau aveți deja. Cum vă simțiți când gena feminină pare să ia amploare?

Ho: Minunat, pentru că Matt mi-a îndeplinit dorința și a făcut o fetiță. Totuși, bănuiesc că Angel a apărut doar pentru că i s-a făcut Corinei milă de mine. Apariția ei m-a făcut să o iau razna mai mult decât de obicei, iar asta e ceva, nu? Adică, eu sunt cam nebun oricum. Mă tem însă că autoarea nu mi-a dăruit-o degeaba pe Angel și, prin ea, se va răzbuna cândva pentru toate glumele mele de până acum.

He: Nu învârti cuțitul în rană! Dintre noi trei, eu sunt singurul care nu am o fiică sau o nepoțică. Kim a fost prima care a reușit să rupă tradiția de a exista numai băieți în familia Morgan, apoi Hailey și Rachel. Încă mai sper și nu se știe niciodată ce ne aduce viitorul.

Ha: Eu încep să mă gândesc serios de tot la firma aia de pază de care a pomenit cândva Holden. Pe lângă asta, o să mă distrez teribil pe seama lui Cam, când se va trezi în locul meu. Când l-am cunoscut, mi-a spus că sunt exagerat de protector cu Hailey, dar și el e exact la fel. Sunt curios cum o sa reacționeze când Heather i-l va prezenta pe iubitul ei.

D: Curând vine Ziua Îndrăgostiților. Știți voi, filme siropoase, la care rezultă multe șervețele mototolite, sau poate niște meciuri de fotbal, ca să lărgim orizonturile în căutare de… ? Jay Hamilton vă sună cunoscut? :)) Inimioare, flori, ciocolată. Mai ales ciocolată, Hayden! Așa că vă întreb: cum v-ați gândit să vă petreceți timpul cu soțiile voastre? V-ați gândit măcar la ceva sau lăsați totul pe ultima clipă? Sau lăsați pe seama lor pregătirile?

Ho: Meciuri de fotbal??? Doamne ferește! Și…, ia stai așa! Cine-i Jay Hamilton ăsta? Parcă îmi sună cunoscut. Nu e fotbalistul ăla pe care voiau băieții să-l pocnească acum câțiva ani? Nu contează! Nu o să ne uităm nici la filme siropoase. Marlenei i-ar poate plăcea, dar sigur o să stric eu toate momentele frumoase cu comentarii aiurea. Nu, mai bine luăm cina în oraș, într-o locație romantică.

He: De obicei, stabilim totul împreună. Nu ne-am hotărât încă ce vom face anul acesta de Valentine’s Day.

Ha: Vom lua cina acasă. Doar noi doi. Gătesc eu, iar tortul de ciocolată o să îl comand. Îmi iubesc copiii și nepoții, dar sunt câteva momente în an în care vrem să fim numai noi doi. O să-i arăt din nou cât de mult o iubesc și o să-i mulțumesc pentru viața frumoasă pe care o avem împreună.

D: Primul cuvânt la care vă gândiți atunci când le aveți în față pe femeile voastre?

Ha: Fericire. Și iubire. Împlinire. Și… Ai zis numai unul? Nu există un singur cuvânt care să exprime tot ce simt eu când mă uit la Kim.

He: Fericire.

Ho: Uimire. De ce? Pentru că, după atâția ani, încă mă mai mir cum de o femeie ca Marlene s-a măritat cu un nebun ca mine.

D: Ați schimba vreo scenă din carte care v-a pus într-o postură, să zicem, nefavorabilă în fața cuiva anume?

Ha: Niciuna. Îmi place cum m-a creat Corina, cu bune și cu rele și n-aș schimba nimic. Dacă aș schimba ceva, n-aș mai fi eu, Hayden Morgan.

Ho: Idem.

He: Idem.

D: Câteva gânduri pentru fanele cititorii voștri?

Ha: Sper că v-a plăcut povestea noastră și că nu ne veți uita curând.

He: Vă mulțumesc că ați fost alături de noi.

Ho: Eu sper să nu uitați sfaturile mele despre paturi.

D: Vă mulțumesc pentru că ați reușit să-mi acordați din timpul vostru și sper să ne mai auzim!

Triplu H: Noi îți mulțumim!


Puteți achiziționa Triplu H (vol. 1), dar și restul cărților autoarei, de pe site-ul Editurii Hathor.

Ne citim data viitoare! ^^

*Edit realizat de Ioana Duță.

capture-20160928-044054

Publicat în Top-uri

Top 10 cărți/serii scrise de autori străini [2017]


Pentru că v-am vorbit deja aici despre cărțile scrise de autori români care m-au încântat peste măsură anul trecut, am zis să revin și cu un top străin. Această categorie a fost predominantă și n-am putut să aleg doar 5 locuri, așa că m-am hotărât să fac top-ul de zece. Ordinea este una cât se poate de aleatorie.

~ Thriller psihologic, Mystery, Suspense ~

Fata dinainte – J.P. Delaney 

Please make a list of every possession you consider essential to your life.

I take a deep breath and pick up my pen.”

O carte căreia îi place să se joace cu mintea ta, încât, pentru o vreme, nu mai știi pe cine să crezi cu adevărat și pe cine să condamni. Până și în perfecțiunea dusă la extrem există un haos de netăgăduit.

~ Young Adult, Contemporary Romance ~

E ușor să mă rănești  – Tammara Webber

„Vrei un băiat rău, Jacqueline? mi-am zis în sinea mea. Atunci, haide. Încearcă-mă.”

O lectură pe care am adorat-o la fel de mult precum s-a întâmplat și cu prima carte a seriei – E ușor să te iubescDacă datorită acesteia din urmă, am reușit să o cunoaștem pe Jacqueline cea adevărată, și nu doar aparența ei din cadrul colectivității și din preajma așa-zisului ei iubit, de data asta perspectiva se schimbă, putând să privim lucrurile din prisma lui Lucas și să-i aflăm secretele ce au condus la tănărul bărbat care este acum.

Lumina iubirii – Jay Asher

“I don’t know how to fully enjoy any of these moments without wondering if it’s the last.” 

O poveste cu iz de magie, aromată de mirosul brazilor și a ciocolatei calde, o poveste pe are o poți citi nu doar în preajma Crăciunului la gura sobei, cât și pentru a-ți încânta simțurile cu o iubire adolescentină plină de sinceritate!

~ Contemporary Romance ~

Întoarcere la casa de vară – Jude Devereaux 

Recenzie.

„– Russell, spuse ea încercînd să-și rețină lacrimile, nu pot să te iubesc nici pe tine, nici pe altcineva. Nu sînt…
– Demnă de dragoste?
– Nu știu. Nu știu ce am făcut de mă urăsc oamenii și tu ai spus că are legătură cu dragostea. Văd în vis un bărbat care se împușcă în cap. Eu am făcut asta? Am făcut un bărbat să-și ia viața?”

O călătorie în timp, șansa unică de a putea schimba destinul și puțină magie nu strică uneori nimănui, atunci când lupți pentru ceva ce îți dorești. Trei femei care sunt nevoite să se înfrunte pe ele înseși, pentru a-și continua viața: împăcate cu ele, făcând ceea ce le place și, mai ales, fericite, datorită alegerilor pe care le-au luat cândva.

Inima de foc – Linda Howard

Recenzie.

“It’s not something I can control, damn it. Every man I know wakes up with a hard-on.”

“Maybe so, but they do not – repeat, do not – rub it on me.”

‘Every man I know’ wasn’t rubbing it on you! It was just me!”

“And it was just your hair that I pulled, wasn’t it?” she asked sweetly.” 

Imprevizibilă la fiecare pas și debordând de un foc ce mistuie totul în cale, cu acțiune și mister cât cuprinde, mărginită de un umor de calitate și presărată cu mici înțepături și ironii absolut delicioase, Inima de foc a fost un roman de dragoste mai bun decât mă așteptam!

A doua șansă – Kristin Hannah

„Oamenii dispăreau uneori, iar dacă îi iubeai prea mult, cu prea multă pasiune, plecarea lor te lăsa cu sufletul pustiit.” 

Mi-a plăcut mai mult decât m-am așteptat! O poveste frumoasă și sensibilă, în care Annie, personajul principal, primește o nouă șansă de a afla cine este, de a se descoperi pe ea, cea demult uitată.

~ Erotic Romance ~

Descătușarea – Sylvia Day

“It’s said that actions speak louder than words,” he went on, “but we still need words. We need to speak and we need to be heard.” 

O serie care m-a ținut în priză în fiecare moment pe care mi l-a oferit! De-a lungul celor cinci volume, Eva și Gideon au avut de pătimit multe, dar asta nu i-a oprit să lupte pentru ca relația lor să funcționeze, pentru ca povestea lor de dragoste să nu se sfârșească la fel de repede cum a și început.

Părerea mea.

 ~ Fantasy, Romance ~

Trei Coroane Întunecate – Kendare Blake

Recenzie.

“I should think that is what anyone would wish – to be loved for themselves and not their position.” 

O lectură mai mult decât plăcută! Mi-a dat nenumărate bătăi de cap și mi-a vânturat gândurile în toate direcțiile posibile și imposibile. Însă, a făcut asta într-un mod pozitiv. De-abia aștept continuarea și ce vor fi dispuse să facă tripletele pentru tronul lor!

Întoarcerea – Jennifer L. Armentrout

“A soft smile curved up her lips, and my gut dropped a little. A smile…I’d never known a smile could have that kind of effect. Could feel like a kick to the chest.” 

Ce se întâmplă când zeii și alții asemenea se amestecă printre oameni? Ei bine, facem cunoștință cu Seth. În cel mai direct mod cu putință. Și nu stă pe loc absolut deloc! Înalt, blond și cu o privire chihlimbarie-roșcată de îți lasă gura apă, bărbatul arată mult prea bine ca să fie adevărat. Din cauza trecutului  său, este însă nevoit să accepte diverse ordine, chiar dacă îi sunt sau nu pe plac. Astfel că se găsește în situația delicată de a avea grijă de fiica lui Apollo, Zeul Soarelui, ceea ce nu va fi prea ușor de făcut. Dar vă asigur că va fi interesant de urmărit, chiar de vom sta ca pe ace atunci când pericolul bate la ușă!

Seria Georgina Kincaid – Richelle Mead

Recenzie.

“I’m not worthy of that,” I said. I might be human now, but I understand how powerful a heavenly creature Carter was. „I don’t deserve that much regard.” 

He reached out and tipped my chin up. „You do, Georgina. And if you don’t believe me now, then strive to be. Live you life. Be kind. Love those you know. Love those you don’t know. Be worthy of your soul.”

Nu știu cum am rezistat atâta vreme, fără să încep această serie. Habar n-am ce a fost în capul meu de am tot amânat-o, mai ales că Academia vampirilor este una dintre seriile mele preferate ever și chiar îmi era dor să mai citesc ceva de Mead. GK mi-a intrat la inimă și n-o voi scoate de-acolo prea curând!

*SusanniDraws – pinterest.

capture-20160928-044054

Publicat în Top-uri

Top 5 cărți scrise de autori români [2017]


Recunosc că nu prea am citit multe cărți românești în 2017, dar sper ca anul acesta să le ofer mai multă atenție și să recuperez în forță, atât cât se poate. După cum se observă mai jos, cărțile citite fac parte din genuri destul de diferite, neavând prea multe lucruri în comun, în afară de faptul că sunt scrise de autori români contemporani și, poate, faptul că personajele sunt încercate de greutățile și visurile ce le mărginesc viețile.

Ordinea este una pur aleatorie.

„Kit Black” de Monica Ramirez

O aventură pe mare plină de neprevăzut și pericole la fiecare adiere de vânt. O tânără curajoasă își ia inima în dinți și se avântă într-o lume a bărbaților ce ar putea să-i reteze capul de pe umeri într-o fracțiune de secundă. Speranța că nu totul e pierdut o răscolește și îi așază în fața ochilor un drum pavat cu intenții bune… valuri de tot felul.

b6059ba5212dc09301ed9c6277014510-horz

„Tentații” de Corina Ozon recenzie

O carte care se insinuează vibrant în fiecare locșor ascuns în tine, o carte care îți dă palme să te trezești la realitate și să nu lași pe nimeni să-ți spulbere visele, până ce n-ai făcut tot (im)posibilul să ți le împlinești.

5

„Camere de hotel” de Anda Docea recenzie

O mărturie sinceră despre viață, suflete și noi.

11

„Pentru că eu sunt, pentru că tu ești” de Oana Arionrecenzie

Un final răscolitor, memorabil, mărginit de secrete nemuritoare și speranțe veșnice, o încheiere cu stil care aduce cu sine un nou început și naște o legendă urban fantasy românească fără seamăn.

plain-white-background-1480544970glp

„Demonii iubirii” de Anne K. Joy – recenzie

O poveste de dragoste tumultoasă presărată cu orgolii nemăsurate, încăpățânare, nesiguranță și suferințe, dar și cu pasiune, speranță, bucurie și încredere.

2.jpg

*Imagini preluate de pe pinterest (SusanniDraws) și editate.

capture-20160928-044054

Publicat în Tag-uri şi lepşe

Mix Book Tag


Am dat peste acest tag drăguț la AnaSylvi la finele anului trecut și, pentru că nu-l mai făcusem până acum, l-am preluat încântată. Doar ce v-am avertizat că am de gând să fac exces și anul ăsta de ele. :))

Ce carte urăști să iubești?

Opal, cel de-al treilea volum al seriei Lux de Jennifer L. Armentrout. Un volum enervant. Personajele mult prea încăpățânate, în special Katy. Dorind să nu stea cu mâinile în sân și simțindu-se vinovată pentru ce s-a întâmplat data trecută, se aruncă în mijlocul pericolului, fără să gândească. Și, bineînțeles că lucrurile nu se termină cu bine, atunci când face asta.

Ia personajul masculin preferat și personajul feminin preferat și pune-i împreună. Ce cuplu nou-format avem?

Arrio Raul & Alina Marinescu. O explozie de pericol și contraste!

Ce personaj ai lua cu tine în călătorie și ce lecție i-ai da?

Ar fi mai multe personaje lângă care mi-aș dori să călătoresc. Nu știu dacă aș putea să le ofer eu vreo lecție, mai degrabă ei mie. Dar, cine știe, poate vor găsi ceva folositor în ceea ce fac.

Un titlu clasic și unul contemporan, ambele plăcerile tale vinovate. Care sunt?

„Mândrie și prejudecată” de Jane Austen. „Academia vampirilor” de Richelle Mead.

Ai dăruit vreodată altora cărțile pe care și tu le-ai primit cadou?

Se întâmplă să primesc cărți care nu sunt potrivite pentru mine și prefer să le dau mai departe cuiva căruia știu că i-ar plăcea respectivele lecturi. Dar recunosc că am mai avut și surprize plăcute de la cărți la care nu aș fi aruncat nicio privire înainte.

Ce carte a copilăriei nu recomanzi pentru a fi citită? De ce?

Nu am vreo carte pe care să n-o recomand.

Ce carte ai recomanda pentru a fi introdusă în programa școlară?

Bună întrebare! O să revin altădată și cu răspunsul. :))

Ai folosit vreodată o carte și în alte scopuri în afară de lectură?

Nu mi-amintesc să le fi folosit pentru altceva.

Ai și un raft cu cărți ”de citit la pensie” sau devorezi tot?

Ăăă…nu?! Nu am așa ceva. Dar nu se știe niciodată. :))

Ai praf de zâne și poți face schimb de locuri cu un personaj. Unde mergi?

Aș face schimb cu Alina și aș merge în locul ei, pentru câteva clipe prețioase petrecute în compania lui Marius. Locul nu contează prea mult, atât timp cât voi fi cu el. Bine, poate voi alege Italia ca prim loc de întâlnire. ❤

Ai o baghetă magică și poți scoate de pe piață un gen literar. Care ar fi acela?

Ei, nici chiar așa. Nici nu am încercat încă toate genurile de lectură, ca să pot să-mi dau totuși cu părerea. Dar chiar și așa, atât timp cât genul respectiv are cititorii ei, cine sunt eu ca să-l fac să dispară?

Ce autor apare cel mai des pe rafturile tale? Cărțile semnate de el, nu el, ca să ne înțelegem. Eh, acum dacă ar apărea peste noapte și autorul meu preferat, zău că nu m-aș supăra.

Amanda Quick. Nu m-aș supăra nici eu dacă într-o zi chiar aș întâlni-o. ^^

Richelle Mead, Nora Roberts, Lisa Kleypas, Sarah MacLean, Cassandra Clare și multe alte autoare.

Iar din literatura românească: Monica Ramirez, Oana Arion, Corina Cîndea, Theo Anghel.

Ce carte regreți că ai cumpărat?

Nu prea dau banii pe ceea ce nu mă atrage.

Numește o carte care ți s-a părut dificilă.

Moromeții de Marin Preda. Mai mult din cauza stilului de scriere, al limbajul folosit.

Ce părere ai despre oamenii care nu citesc?

Poate că cititul nu e pentru toată lumea.

capture-20170630-084158