Publicat în Cuvinte

O lume trasă la indigo


M-avânt spre cerul negru, fără stele,
Ce mă privește gol și făr’ de lună,
Aștept sclipirea nopților de iarnă
În luminițe aurii de stradă.

Oftez când nimeni nu e-n jur să vadă
Cum fulgii mari și albi, în cer se-adună,
Și-și lasă atingerea rece… caldă
S-alunece pe chipul meu pierdută.

O scânteie, de ochi mi se agață;
Un surâs trist se-aude-n densa ceață,
O mână pe umăr, cu greu se-așează,
Mă-ntorc spre ieri, să sperăm împreună.

Sclipiri pentru cer, se aprind nostalgii,
Demult uitate, asemeni unor priviri,
Așteptăm un destin, așezat în toate,
În vieți omenești, cinstit să ne poarte.

capture-20160928-044054

 

Anunțuri
Publicat în Fragmente

Fragmente #11 – „Lumina iubirii” de Jay Asher


„Semiluna atârnă deasupra casei noastre. Mă uit pe fereastra camerei mele de la etaj și văd dealurile învăluite în întuneric. Când eram mică, stăteam aici și mă prefăceam că sunt căpitanul unui vas care privește pe timp de noapte oceanul, ale cărui valuri sunt adesea mai negre decât cerul înstelat de deasupra.

Această imagine rămâne constantă în fiecare an din pricina modului în care rotim recoltarea. Pentru fiecare pom tăiat, lăsăm cinci în pământ și plantăm un alt puiet în locul lui. În șase ani, toți acești pomi vor fi expediați în toată țara pentru a sta în case drept cel mai important obiect al sărbătorilor.

Din această cauză, sărbătorile mele au parte de tradiții diferite. În ajunul Zilei Recunoștinței, mama și cu mine pornim cu mașina spre sud și ne întâlnim cu tata. Apoi, luăm masa de Ziua Recunoștinței cu Heather și familia ei. În ziua următoare, începem să vindem pomii de dimineață până seara și nu ne mai oprim până în Ajunul Crăciunului. În acea seară, extenuați, fiecare dintre noi primește câte un mic cadou. Nu e loc pentru mai multe daruri în rulotă noastră argintie Airstream – casa-noastră-atunci-când-suntem-departe-de-casă.

Casa noastră a fost construită în anii 1930. Din cauza podelelor și scărilor vechi de lemn, e imposibil să poți să cobori din pat în toiul nopții fără să faci zgomot, dar mă țin aproape de porțiunea cea mai puțin scârțâitoare a treptelor. Mai am doar trei trepte până la podeaua bucătăriei, când mama îmi strigă din living:

– Sierra, trebuie să dormi măcar câteva ore.

Ori de câte ori tata nu e aici, mama adoarme pe canapea, cu televizorul deschis. Partea romantică din mine vrea să creadă că în dormitorul lor se simte prea singură atunci când el e plecat. Partea non-romantică e convinsă că dormitul pe canapea o face să se simtă rebelă.

Îmi strâng halatul în jurul corpului și îmi vâr picioarele în tenișii uzați de lângă canapea. Mama cască și întinde mâna după telecomanda de pe podea. Închide televizorul și astfel se face întuneric în cameră.

Apasă pe întrerupătorul unui lampadar.

– Unde te duci?

– În seră, îi răspund. Vreau să aduc bradul aici, ca să nu-l uităm.

În loc să încărcăm bagajele în mașină de cu seară, le punem pe toate lângă ușa de la intrare, astfel încât să le mai verificam o dată înainte de plecare. Odată ajunse pe autostradă, drumul care ne așteaptă e prea lung ca să ne mai putem întoarce.

– Și pe urmă trebuie să te duci direct în pat, îmi spune mama; ea e întocmai ca mine, îmi împărtășește chinul de a nu putea să dorm dacă ceva mă îngrijorează. Altminteri, adaugă, nu te pot lăsa să conduci mâine.

Îi promit și închid ușa de la intrare, strângând și mai bine halatul în jurul meu pentru a nu lăsa aerul rece să pătrundă. În seră e cald, dar voi rămâne înăuntru numai cât să înșfac copăcelul, pe care l-am transplantat recent într-o galeată neagră din plastic. Voi pune pomul lângă bagaje și apoi Heather și cu mine îl vom planta după masa de Ziua Recunoștinței. Cu acesta vor fi șase pomi care și-au început viața ca puieți la ferma noastră și care acum vor crește pe dealul Cardinals Peak din California. Planul pentru următorul an a fost mereu să-l tăiem pe primul pe care l-am plantat și să i-l dăm familiei lui Heather.

Acesta este încă un motiv pentru care nu se poate să fie ultimele noastre sărbători.”

Praf de stele #4

Publicat în Tag-uri şi lepşe

Cadouri de Crăciun – book tag


Am fost provocată de Cătălina de la Porția de citit să mă joc cu acest tag crăciunesc.

🎄Pentru cea mai mare iubitoare a Crăciunului🎄

🎁„Lumina iubirii” de Jay Asher🎁

O poveste magică, cu miros de brad și aromă de Crăciun!

„- Fă-mi o favoare, mă roagă el.

Aștept.

– Crede în noi.”

🎄Pentru cea mai romantică prietenă/iubită/soră🎄

🎁”Bestia” de Alex Flinn🎁

Părerea mea.

O poveste fantasy de dragoste pentru romantica din tine! O interpretare contemporană pentru „Frumoasa și Bestia”, una dintre cele mai minunate povești din lume!

El, Kyle, este cel mai frumos băiat din liceu, fiind considerat perfect de majoritatea fetelor. Niciun gest nu-l scapă de atenția exagerată a acestora. Dar, deși exteriorul este atrăgător, interiorul lasă de dorit. După ce mama sa i-a părăsit, tatăl s-a dedicat muncii sale de prezentator TV, petrecându-și prea mult timp cu emisiunile sale de știri, decât în compania fiului. Obsedat de aspectul fizic, acesta i-a insuflat acest „obicei” și băiatului, devenind mult prea ocupați de cum arată, de mândria lor, și nu de ceea ce este mai important pe lume.

“Every girl pretends she is a princess at one point, no matter how little her life is like that.” 

🎄Pentru cea mai pasională persoană din jurul tău🎄

🎁”Inima de foc” de Linda Howard🎁

Recenzie.

Imprevizibilă la fiecare pas și debordând de un foc ce mistuie totul în cale, cu acțiune și mister cât cuprinde, mărginită de un umor de calitate și presărată cu mici înțepături și ironii absolut delicioase, Inima de foc a fost un roman de dragoste mai bun decât mă așteptam! Jillian și Ben sunt printre personajele cele mai puternice, mai determinate și mai încăpățânate peste care am dat vreodată. Am adorat fiecare scânteie de pasiune 0dintre cei doi și fiecare clipă în care reușeau să facă față cu brio situațiilor neprevăzute și periculoase. Mă simțeam de parcă eram și eu acolo, prinsă în marea lor aventură spre teritoriul necunoscut al amazoanelor, al femeilor războinice.

„– Scumpo, nu vrei să petreci două luni pe continent…

– Ba din contră, exact asta vreau să fac. Nu îmi sînt străine expedițiile arheologice, domnule Lewis. Sînt obișnuită cu gîngănii, șerpi și murdărie, cu mîncarea proastă și cu vînătăile. Pot să merg o zi întreagă și să car cincizeci de kilograme în același timp. Pot să omor ce vreau să mănînc, dacă e nevoie, să cos o tăietură și să mînuiesc o macetă.

El își duse mîna liberă la inimă.

– Dumnezeule! Femeia perfectă.

Ea îl privi rece, dar nu mușcă momeala. Ben se sprijini de spătarul scaunului și o studie cu o privire evaluativă. Înainte nu făcuse decît s-o măsoare ca pe o oricare alta, destul cît să-și dea seama că nu e genul lui, în ciuda cuvintelor necioplite pe care i le aruncase din reflex. Cu toate astea, tînăra devenea din ce în ce mai interesantă pe măsură ce trecea timpul. Calmul ei îl făcea să-și dorească să o tulbure cu adevărat, ca, de exemplu, să o tragă în brațele sale și să o sărute pînă cînd i se mai înmuia puțin șira spinării.”

🎄Pentru cel mai fantezist dintre prieteni🎄

🎁”Georgina Kincaid” de Richelle Mead🎁

Recenzie.

Georgina este o tipă dată naibii! Un sucub absolut irezistibil, sexy, amuzantă, directă și cu o gură prea mare pentru siguranța ei, Kincaid știe să se dea bine pe lângă fiecare mascul (în viață!), trecându-i-se cu vederea destul de multe năzbâtii pe care le face. Dar când viața eternă pare să-i fie amenințată, la fel și a prietenilor (și neprietenilor) ei nemuritori, ceva se schimbă și nu poate sta locului până nu descoperă cine e pe urmele lor. O mică Nancy Drew, cum îi spune unul dintre șefii ei!

„- Nici un „dar”. Ai încredere în mine că sunt în stare să mă controlez. În plus de asta, nu sunt cu tine pentru perspectiva sexului. Știi foarte bine. Sunt cu tine de dragul tău.

– Cum poate fi de-ajuns?

Niciodată nu fusese de ajuns pentru nici un bărbat cu care fusesem.

– Uite-așa…, a spus, m-a prins de bărbie, iar emoția din ochii lui m-a topit pe dinăuntru. Pentru că mă simt așa de firesc cu tine… de parcă așa ar fi fost dintotdeauna sortit să fie. O dată în viața mea mă faci să cred într-o forță superioară.”

🎄Pentru cea mai misterioasă persoană🎄

🎁”Fata dinainte” de J.P. Delaney🎁

Părerea mea.

O carte căreia îi place să se joace cu mintea ta, încât, pentru o vreme, nu mai știi pe cine să crezi cu adevărat și pe cine să condamni! Până și în perfecțiunea dusă la extrem există un haos de netăgăduit.

„Un nou început. O viață nouă. Și, în timp ce mă fură somnul, un alt cuvânt mi se conturează în creier. O renaștere.”

🎄Pentru persoana mereu preocupată de ceea ce a fost🎄

🎁”Belzhar” de Meg Wolitzer🎁

Recenzie.

Belzhar este o lectură care te pune pe gânduri și-ți arată că nu trebuie să fugi de lucrurile negative ce ți se întâmplă, ci trebuie să le întâmpini cu fruntea sus și să încerci să le dobori, fie singur, fie acceptând ajutorul celor din jur. Îţi arată că aparenţele pot fi înşelătoare şi că nu ştii la ce te poţi aştepta cu privire la cei din jurul tău, oricât de multă încredere ai avea în ei. Totul se poate destrăma într-o clipită, fără să-ţi dai seama. Şi când se întâmplă asta, te închizi în tine şi nu mai laşi pe nimeni să te descopere. Nu vrei să accepţi realitatea, deoarece este prea dureroasă pentru tine. Preferi să nu mai ai de-a face cu absolut nimeni. Nici măcar cu cei care îţi vor doar binele şi ţin la tine cu adevărat. Te îneci singur/ă într-un abis fără fund, nelăsând pe nimeni să te salveze, nici măcar pe tine.

„Belzhar este singurul mod în care fiecare dintre noi poate avea ceea ce îşi doreşte. Singurul mod în care putem obţine din nou lucrul pe care l-am pierdut.”

🎄Pentru prietena aceea, uneori enervant de optimistă, care iubește finalurile fericite🎄

🎁”Întoarcere la casa de vară” de Jude Devereaux🎁

Recenzie.

O călătorie în timp, șansa unică de a putea schimba destinul și puțină magie nu strică uneori nimănui, atunci când lupți pentru ceva ce îți dorești. Trei femei care sunt nevoite să se înfrunte pe ele înseși, pentru a-și continua viața: împăcate cu ele, făcând ceea ce le place și, mai ales, fericite, datorită alegerilor pe care le-au luat cândva.

„Recunoștea magia când o vedea și știa că o simțise pe propria-i piele.”

🎄Pentru persoana ce se lasă greu impresionată… persoana ce dorește să fie îngrozită sau surprinsă🎄

🎁”Substitut” de L.I. White🎁

Recenzie.

Romanul ne prezintă povestea Renei, o tânără mamă ce a avut „norocul” de a se naște într-o societate care pune mare preț pe muncă. De la mic la mare, fiecare om este dator să lucreze, pentru a aduce beneficii și rezultate pozitive acestei provincii în care trăiesc, pentru a nu trece printr-o nouă criză. Nici măcar cei abia născuți nu au voie să stea, fără să cotizeze la stat. Chiar dacă nu pot să muncească așa cum o poate face un adult, ei pozează pentru diferite reclame și produse. De asemenea, pentru ca și femeile să muncească fără oprire, nefiind nevoite să mai intre în concediu de maternitate și, astfel, rezultatele bune să scadă, a fost creat un centru de unde tinerii părinți își pot comanda și cumpăra un copil pe gustul lor.

„- S-a terminat. A trecut. Acum te poţi relaxa, îi spune el. Vei primi o injecţie care o să te calmeze şi o să dormi până mâine.” 
– Unde e copilul? întreabă Rena în timp ce o femeie îl scoatea din cameră. Vreau să văd copilul! E sănătos? Cum arată? începe ea să se agite din nou. Într-adevăr, exact cum a spus Leta, toţi sunt muţi, nimeni nu spune nimic, doar vocea bărbatului se aude calmă. 
– L-au luat. Gata. Ţi-ai terminat treaba.”


Le provoc mai de parte pe Duca (Reader’s Republic) și Diana (Book Nation). Oricine mai dorește, oricine mai poftește, poate să preia tag-ul cu menționarea sursei de unde l-au luat.

588df26bf290f0da47300e7c51c66570

Publicat în Cuvinte, Uncategorized

Decembrie


Decembrie e despre…

Illusion's Street

20a93403a35d5abfafde140121429e55 sursa foto: Pinterest

Decembrie
e despre tine,
despre mine,
despre noi
și mii de wați
adunați
din mii de beculețe
multicolore
cu milioane de lumeni
fiecare
ce se-aprind
prin sufletul meu.

Decembrie
e despre tine,
despre mine,
despre noi
și cântece de slavă
în game cerești,
dar și colinde calde
răsunând din glasuri de copii
pe ulițe-nghețate –
ambele compunse
din privirile noastre.

Decembrie
e despre tine,
despre mine,
despre noi
și despre
pace
și liniște
și bunătate
și tot ce-am învățat
de la tine.

Vezi articol original

Publicat în Interviuri

La șuetă cu autorii români #10 – Anne K. Joy


IMG_9263.JPG

Astăzi facem cunoștință cu Anne, o autoare de cărți romantice, pline de emoții puternice, pasiune, umor, suspans și adrenalină, în care fericirea și speranța ajung să se lege armonios în final, eroii poveștilor trăindu-și viețile așa cum le-a fost predestinat.

Debutând pe cont propriu în 2015 cu Demonii iubirii, acest volum formează împreună cu Demonul ucis și Demonii trecutului, trilogia Demonilor. De asemenea, până în prezent autoarea a mai scris trilogia Identități false (Descoperă-mă!, Ascunde-mă! și Recunoaște-mă!), dar și cărţi standalone: Dragoste în 30 de zile, Azi, mâine și pentru totdeauna, Ciocolată, dragoste și Crăciun.


  1. Bună, Anne. Spune-ne trei lucruri fără de care nu ai fii tu.

Bună, Andreea! Salutări calde şi ţie, cititorule!

Nu o să fac referire la lucrurile materiale, căci sunt efemere. Categoric o să pun pe primul loc dragostea. N-aş putea concepe să trăiesc fără să mă înconjor de iubire şi să o ofer la rândul meu. Este urmată de sinceritate şi corectitudine, mergând pe premisa că mai devreme sau mai târziu mi se va plăti cu aceeaşi monedă. Las pe ultimul loc tinereţea interioară. O să ne mai citim şi peste şaptezeci de ani şi atunci o să mă simt ca la douăzeci.

  1. Citești de mică sau te-ai apucat mai târziu? Dacă ar fi să ne recomanzi două dintre romanele de dragoste preferate, care ar fi acelea?

Nu pot să zic că am citit mult în copilărie, în principiu doar ce ni se cerea la şcoală. Au contribuit o serie de factori, dar asta este altă poveste. Lucrurile s-au schimbat când am găsit genurile care să mă atragă şi am avut acces cu uşurinţă la ele – romantic, erotic, suspans.

Ce aş recomanda? În primul rând întreaga trilogie „Cincizeci de umbre” scrisă de E. L. James şi „Atracţie periculoasă” de Judith McNaught, ca să nu zic toate cărţile autoarei. A scris puţine, dar memorabile.

  1. De când cochetezi cu scrisul? Te gândeai că aveai să ajungi să publici într-o zi?

Îmi amintesc că în copilărie m-am încăpăţânat să pun pe hârtie o poveste şi chiar am reuşit să scriu mai mult decât m-aş fi aşteptat. Sunt un om de cuvânt, iar dacă îmi pun ceva în minte sau zic că o să fac acel lucru, atunci nu mai există cale de întoarcere. Tot pe atunci am mai scris şi câteva poezii, însă n-am păstrat nimic din acea perioadă. Dar la modul serios, m-am apucat de scris în prima zi a anului 2013. Atunci a luat naştere „Demonii iubirii”, o carte pe care am terminat-o după aproape doi ani. Nici nu am pus problema să o public, căci nu cunoşteam acest domeniu, aşa că am postat-o online şi chiar şi astăzi mai poate fi citită de cei care doresc. Am avut nişte emoţii devastatoare şi mi-am asumat că s-ar putea să dau mâna cu ruşinea, întrebându-mă cu teamă şi disperare „ce mă fac dacă nu o să placă nimănui?”. Dar cu fiecare părere primită, inima creştea în mine şi prindeam curaj să continui. A urmat „Demonul ucis”, undeva prin februarie 2015, iar în aprilie am luat taurul de coarne şi am ţinut în mâini, ambele cărţi tipărite. Nu este uşor să publici o carte, dar vreau să-i sfătuiesc pe cei care au acest vis, să creadă în ei. Nimic nu este imposibil!

24991028_1513100385443128_1572026855041769317_n

  1. Cum te-ai simțit în momentul în care ți-ai ținut pentru prima dată cartea de debut în mâini? Dar atunci când romanele tale au ajuns pe mâinile citiorilor?

Emoţionată şi stresată în primele zile. Am simţit că dorinţele mele au devenit reale, palpabile, că totodată mă aflam pe un nor mare, pufos şi roz. Este un sentiment aparte, nu-ţi vine să crezi şi este ca atunci când îţi cumperi prima pereche de pantofi cu toc de 10 – 15 cm… faci ce faci şi mai mergi să-i scoţi din cutie şi să-i probezi în faţa oglinzii.  Aşa şi în cazul cărţilor, deseori le luam şi mă uitam la ele.

Când am început să primesc de la cititori fotografii cu cărţile scrise de mine, din nou m-am confruntat cu două stări: entuziasm şi încordare. Este minunat să primesc mesaje de la cititori şi să văd cărţile mele în bibliotecile lor, dar mă implic în fiecare proiect al meu şi-mi doresc să nu dau greş. Cred că fiecare cititor investeşte timp şi energie într-o carte, iar datoria mea ca autor este să fac ca opera respectivă să merite ofranda cititorului, timpul şi energia acestuia.

  1. Este vreuna dintre poveștile tale căreia i te-ai dedicat mai mult, în care ai lăsat mai mult din tine în timpul scrierii ei?

Nu aş zice că m-am dedicat mai mult, doar că îmi sunt un pas mai apropiate de suflet, „Dragoste în 30 de zile” – prin mesajul ei, şi „Demonii iubirii” – prin acţiunea aleatorie şi schimbătoare.

  1. În care dintre personajele feminine din literatură te regăsești cel mai mult?

Nu ştiu cum este în cazul altor autori, poate se regăsesc în personaje din alte cărţi decât ale lor, însă eu „las” bucăţi din sufletul meu în fiecare dintre personajele cărora le dau viaţă. Că vreau sau nu, trebuie să creez legături puternice, să intru în pielea lor şi cum altfel dacă nu dându-le câte ceva din personalitatea mea.

  1. Ce citești zilele astea?

Tocmai am început „The Billionaire’s kisses” scrisă de Julie Farrell.

  1. Te-a dezamăgit vreo carte anul acesta? Așteptările în privința ei/lor au fost prea mari?

Am criticat multe cărţi de-a lungul anilor, ceea ce mi-a adus şi o serie de discuţii. Cu toate acestea, am continuat să susţin că fiecare are dreptul la o părere, că nu trebuie să le placă şi celorlaţi ceea ce-mi place mie. Ulterior, am tipărit cărţile şi am încetat să-mi mai dau cu părerea despre alte cărţi. Cumva, acum mi se pare nedrept să critic munca altui autor şi cred că are dreptul să scrie ce vrea, cum vrea, să transmită cititorului ce simte şi doreşte.

Totuşi, o să satisfac curiozitatea celor care doresc să afle un răspuns concret –  „Finding pride” de Jill Sanders. N-am avut aşteptări de la această carte, atâta tot că ador cărţile de dragoste, siropoase, cu răsturnări de situaţie şi acţiune alertă. A nu se înţelege că nu este o carte bună, doar că nu ne-am aflat pe aceeaşi lungime de undă.

20171210_192755

  1. Lucrezi deja la o nouă idee pe care să o aduci la viață? Dacă da, ne-ai putea împărtăși un fragment? Dacă nu, ne poți oferi câteva dintre rândurile tale preferate din tot ce ai scris până astăzi?

Da, am scris câteva pagini, însă povestea este departe să-şi merite titulatura de „conturată”. Nici măcar nu ştiu încotro să mă îndrept cu firul acţiunii, lăsând totul pe spontaneitate. Iată şi câteva rânduri:

Brandon s-a ridicat şi el. I-a luat mâinile între ale lui, apoi a îmbrăţişat-o, aşa cum o făcuseră de un milion de ori în copilărie.

Îmi este dor să fim din nou noi, i-a mărturisit el, amintindu-şi de anii petrecuţi împreună.

Şi mie.

Atunci, brusc i s-a năzărit o idee lui Brandon Miller Carter. Era convins că era o nebunie, însă putea să fie salvarea tuturor.

Fugi cu mine, Grace!

Pot doar să mai adaug că cele două personaje dau dovadă de un strop de nebunie. Poate chiar puţin mai multă, pentru că momentul ales de cei doi să fugă, nu este tocmai cel mai indicat.

  1. Ce alte hobby-uri mai ai? Cum reușești să te împarți între ele?

Îmi place să merg la teatru, însă pentru încă un an sau doi o să stau departe de el, să călătoresc, să mă uit la filme – mai ales în perioada Crăciunului, să citesc cărţi de dragoste. Nimic ieşit din comun.

Cum reuşesc să mă împart între ele? În ultimul an, cu dificultate. Timpul meu liber a încetat să fie doar al meu, însă nu mă vait, căci îl petrec mai plăcut decât poate că am făcut-o vreodată, bucurându-mă realmente de viaţă.

  1. Mulțumesc pentru că ai împărtășit o parte din gândurile tale cu noi. Câteva cuvinte pentru cititori?

Draga mea, eu îţi mulţumesc pentru că m-ai provocat cu acest interviu. Mi-a făcut plăcere să răspund la fiecare dintre întrebările tale.

Iar vouă, dragi cititori, vă mulţumesc pentru că v-aţi rupt din timp pentru a-l petrece cu noi. Mulţumesc şi tuturor celor care au citit cel puţin o carte scrisă de mine, sperând că nu v-am înşelat aşteptările, iar celor care nu au făcut-o încă, vă invit să citiţi una.

Sărbători fericite!

Vă îmbrăţişez cu drag,

Anne K. Joy


IMG_9268.JPG

Dacă doriți să achiziționați cărțile autoarei, o puteți face chiar aici.

Recenzie Demonii iubiriiaici.

*Poze preluate de la Anne, din arhiva personală şi de la un cititor al autoarei.

capture-20170630-084158

 

Publicat în About

3 ani de Praf de stele!


…și sper că nu doar atât!

La mulți ani, blogușorul meu drag! Ești printre singurele lucruri care mă bucură cu adevărat și pe care le fac cu mare plăcere. Sper că asta nu se va schimba vreodată și că vom sălășlui amândoi pe aici mulți ani de-acum încolo, chiar dacă timpul ne va crea uneori probleme sau lipsa de chef și inspirație își vor spune cuvântul atunci când ne vom aștepta mai puțin.

Hai să o ducem bine și să creștem mari, indiferent de ce se va întâmpla! ^^

capture-20160928-044054

 

Publicat în Uncategorized

Top 10 vânzări Editura Herg Benet la Târgul de Carte Gaudeamus București, ediția 2017


74860_169257519770573_7813986_n

Romanul “Orbi” de Petronela Rotar a fost cea mai bine vândută carte la standul Editurii Herg Benet de la târgul de carte Gaudeamus București, ediția 2017. Primul roman scris de Petronela Rotar, autoarea volumelor „O să mă știi de undeva”, “Alive”, “Efectul pervers” și “Sfârșitul nopții”, și-a epuizat primul tiraj în mai puțin de o lună de la apariție și s-a regăsit în topul achizițiilor din campaniile online de Black Friday.

„Nu știu ce-nseamnă să nu vezi cu ochii, dar știu ce-nseamnă să-ți orbești inima, cu tot sângele ei, să-i dai peste gură instinctului care urlă „Nu!“, să-ți înveți mintea să-ți justifice drumul în jos. Această carte mi-a spart în față o oglindă și m-am văzut bucăți în toate cioburile ei. Pare ciudat, însă eram întreagă în fiecare ascuțitură. Pentru că totul omului cu sufletul orbit este un tot mai mic. Ca să te-ntorci la tine, că altă cale nu e, iubește-te-n fărâmă, deschide pleoapa ei, cum zice Petronela în cartea asta pulsândă, răvășitor de necesară.” (Ana Barton)

„Șarmul imediat al scrisului Petronelei Rotar vine din faptul că ea tratează literatura ca pe o problemă personală. Una directă, intensă și presantă, care nu suferă amânare. Ea vine în literatură așa cum vii la confesor, la psiholog: aducând cu tine complicațiile cele mai intime și mai chinuitoare ale vieții tale personale, lucrând direct în materia lor dureroasă pentru a ajunge la vindecare. E deopotrivă o formă de curaj literar – și una de generozitate. O astfel de carte curajoasă și generoasă, vorbind despre abuz și violență și rezistența în fața lor, e și cea de față. Sunt sigur că va însemna ceva important – pentru victimele abuzurilor și cele ale literaturii, deopotrivă.” (Radu Vancu)

44

Romanul „Unul dintre noi minte” de Karen M. McManus (traducere de Cristina Nemerovschi) a fost cea mai căutată carte din noua colecție de literatură străină, inițiată de Herg Benet la începutul acestui an.

“Unul dintre noi minte” e povestea a ceea ce se întâmplă când cinci străini ajung în clasa de detenție a școlii, iar numai patru ies de acolo în viață. Fiecare este suspect, fiecare are ceva de ascuns.

Fii atent la toate detaliile și poate vei fi tu cel care va rezolva enigma:

Într-o după-amiază de luni, cinci elevi de la Liceul Bayview intră în camera de detenție.

Bronwyn, tocilara, va merge la Yale și niciodată nu încalcă vreo regulă.

Addy, prințesa, este frumoasa populară a liceului.

Nate, delincventul, este deja eliberat condiționat după ce a fost prins vânzând droguri.

Cooper, atletul, este starul echipei de baseball.

Și Simon, proscrisul, este creatorul unei faimoase aplicații de mobil care lansează bârfele fierbinți ale liceului.

Atâta doar că Simon nu mai iese de la detenție. La finalul orei în care cei cinci trebuie să-și ispășească pedeapsa, Simon moare. Potrivit anchetei, decesul nu este un accident. Luni moare, iar marți apar dezvăluiri senzaționale programate de el despre cei patru colegi care i-au fost alături în clipa morții, ceea ce îi transformă rapid în suspecți. Dacă nu cumva criminalul este altcineva și se află în libertate…

Toată lumea are secrete, nu? Ceea ce contează e cât de departe ai merge ca să le protejezi.

capture-20170630-084654

Iată care a fost topul complet al preferințelor publicului cititor:

Literatură română

1. „Orbi”, de Petronela Rotar-Cotoban
2. „Dresoarea”, de Cristina Nemerovschi
3. „Bărbați pe tocuri”, de Marcel Manea
4. „Demoni”, de Laura Nureldin
5. „Neamul Corbilor – Vol. 3: Din negura timpului”, de Lavinia Calina
6. „Jurământ de rătăcire” (reeditare 2017), de Ana Barton
7. „Jurnal de librar”, de Anca Zaharia
8. „Celelalte Scrisori către Rita”, de Kaos Moon
9. „Ultima vrăjitoare din Transilvania. Vol. 1: Contesa Aneke” (ediție cartonată), de Cristina Nemerovschi
10. „Alive”, de Petronela Rotar

Literatură străină

1. „Unul dintre noi minte”, de Karen M. McManus
2. „Tu”, de Caroline Kepnes
3. „Inima mea și alte găuri negre”, de Jasmine Warga
4. „Duetul nostru întunecat”, de Victoria Schwab
5. „Dispariția din Silver Water”, de Haylen Beck
6. „Fata cea bună”, de Mary Kubica
7. „Cealaltă parte”, de Alfred Kubin
8. „Anomalii”, de Sadie Turner și Collette Freedman
9. „Un lung drum spre o planetă mică și furioasă”, de Becky Chambers
10. „Acest cântec neîmblânzit”, de Victoria Schwab.

capture-20161017-044417

Publicat în About, Reviews

Te voi găsi dincolo de timp, prin cenușă de visuri, pentru că eu sunt… pentru că tu ești… ultimul viking nemuritor


Începuturi nemuritoare…

d0e83854f37bd50c35114954bae1727b--wooden-spoons-oya

Acum mai bine de doi ani navigam curioasă pe Amazon, încercând să găsesc o carte dornică să-mi scoată ochii din orbite și care să-mi strige în față, cu toată forța ei de necuvântătoare: CITEȘTE-MĂ, NU VEI REGRETA!

Luând fiecare pagină cu asalt și urmărind cu atenție fiecare colțisor, o copertă albastră, nu prea atractivă vizual și care mă ducea cu gândul spre o cu totul altă poveste, s-a ivit victorioasă, de parcă mă aștepta de multă vreme. Carte scrisă de un autor român (nu știam sigur dacă e femeie, bărbat sau ce altceva ar mai putea fi; tu, cel care mă citești, nu te râde! poate că era vreo fantomă, mai știi? de ce n-ar scrie și ele?), o descriere destul de intrigantă și o întrebare ce mi-a zgâlțâit puțin interesul, de parcă mi-ar fi testat îndrăzneala în a-i da o șansă: oare la sfârșitul drumului mă voi regăsi pe mine, cea de odinioară?

Ceva m-a împins însă de la spate și am cumpărat-o. Dar ce credeți? Nu am citit-o imediat. Oricât de încântată am fost în acea clipă, am așteptat. Nu știam nici eu ce. Instinctul a fost de vină, mai mult ca sigur. Altfel nu-mi explic. La scurtă vreme, am aflat și cine este persoana din spatele cărții, iar la primul meu Gaudeamus (2015) am întâlnit-o pe Oana. A fost un moment ciudat și amuzant deopotrivă, fiindcă în poza de pe profilul ei arăta cumva, iar realitatea m-a surprins peste măsură. Iar de atunci am știut că am nevoie să citesc cartea cât mai curând. Acel curând s-a dovedit a fi luna femeii – martie a lui 2016. Ce mai curând! *hahaha*

Am dat gata cartea în doar câteva ore și parcă nu era de-ajuns. Mai voiam! Astfel că, datorită cititorilor avizi după încă o porție zdravănă de aventură și mister, o poveste gândită a fi transpusă într-o singură carte, s-a transformat rapid într-o serie de cinci volume. Și ce mai serie! Minunată, jucăușă, amuzantă, ironică și plină de viață, la fel de captivantă ca însăși autoarea! O serie căreia îi place să se joace cu mintea ta prin fine subtilități și (re)întoarceri de situație, mai mult decât geniale, este ceva la care nu vei putea să renunți nici în ruptul capului. Așa că te întreb, cititorule: Cum să n-o iubești? Cum să nu mai vrei?

…când normalul era odată ceva la ordinea zilei.

Cunoaștem o femeie singură, rațională, cu un simț practic revoltător (în sens bun) și un umor dulce-acrișor de invidiat, cu o viață banală, necondimentată și plictisitoare, dar care își dorește însă câteva momente de mai mult, de minunate clipe trăite la maxim. Dar știți vorba aia: ai grijă ce-ți dorești… A vrut și a primit. Chiar mai mult decât și-ar fi putut imagina vreodată. Mai mult decât ne-am putea noi imagina. Însă niciodată să nu spunem niciodată, că cine știe, poate ne vom aventura cândva într-o situație ce ne-ar putea întrece orice limită și fantezie.

„La naiba cu tot! […] Oare când se vor termina necazurile? Și când te gândești că îmi dorisem atât de mult o viață activă și plină de acțiune. Na, acțiune!”

Decisă să renunțe la cariera de medic veterinar, se întoarce acasă pentru a prelua o afacere de familie – o cafenea micuță și cochetă care va ajunge rapid atracția principală din oraș. Dar odată cu deschiderea acesteia, și dorința Victoriei Grey începe să prindă aripi. O serie de evenimente ciudate și mult prea ireale ca să poată coexista în contemporan, ce își găsesc locul ascuns doar în legende și povești străvechi, o lovesc din plin, spulberându-i orice gând rațional ar mai fi avut în legătură cu această lume. Încrederea joacă un rol ambiguu, iar orice pas greșit sau risc asumat poate conduce la ceva neașteptat.

20171117_164300

Astfel că se trezește însemnată de un blestem vechi de sute de ani, blestem pus pe seama unui tezaur ce aparținea de vremea vikingilor. De la o singură monedă de argint, ce va lăsa o urmă de neatins pe sufletul său, mai multe evenimente își au începutul, iar lumea va întâmpina situații de neconceput. Mai mult de atât, Victoria este cea care va avea de înfruntat o întreagă suită de supranaturali. Și nu e decât un simplu om care n-a greșit cu nimic nimănui. Va trece cu teamă și curaj prin multe peripeții ce-i vor oferi fiori reci pe șira spinării, roiuri întregi de fluturi în stomac, prietenii înfloritoare și posibilitatea de a se cunoaște pe sine însăși, așa cum n-a mai făcut-o niciodată, în toată viața ei.

„…te voi găsi.” 

Vom arunca o privire curioasă în trecut, ne vom lupta încrezători cu prezentul și vom spera liniștiți la un viitor.

Ai crede că, pe cât avansezi cu fiecare volum în parte, nu mai e nimic care să te surprindă și mai mult ca până acum. Dar, cititorule, habar n-ai tu cât te înșeli! Pe tot parcursul seriei, acțiunea este menținută la un nivel alert cu fiecare pagină pe care o dai nerăbdător, iar suspansul atinge cote alarmante. Liniștea dinaintea furtunii se împletește armonios cu erupțiile vulcanice ce acaparează necruțătoare cadrul nemuritor, iar lumea din jur pare să explodeze în mii și mii de așchii ascuțite, gata să-și atingă țintele în mișcare.

Când te aștepți ca totul să se termine în acea clipă, ceva intervine, pe nepusă masă, în demersul lucrurilor și spulberă totul în cale. Nu mai știi ce urmează, cine va mai avea de suferit și în cine să te mai încrezi. Nesiguranța, gândurile negre și teama de necunoscut își fac loc în mintea și inima ta și nu îți dorești decât să fie bine pentru toată lumea. Chiar dacă lucrurile par de nerezolvat.

„- Eşti curajoasă, domnişoară.

– Mi s-a mai spus. Dar vă rog să nu confundaţi curajul meu cu inconştienţa. Poate că nu vă cunosc întreaga istorie şi nu sunt la curent cu întâmplările, pe care le bănuiesc extraordinare, din viaţa dumneavoastră, dar nu îmi este teamă. Nu pot muri decât o singură dată, pe când greşelile le pot repeta la nesfârşit. Mi le asum.”

Am mai afirmat asta și nu mă satur să o repet la nesfârșit. Victoria Grey este o femeie dată naibii. Ar putea fi un model demn de urmat pentru fiecare fată sau femeie care o va cunoaște îndeaproape, deși ea nu se va considera niciodată astfel. E prea „modestă” ca să recunoască așa ceva de față cu oricare dintre noi. Însă, chiar și așa, va fi mereu eroina noastră dedicată, sarcastică, adorabilă și fără seamăn. Nu este o persoană perfectă și departe de ea gândul de a dori să pară altcineva.

E doar ea.

Victoria Grey.

Chiar dacă de multe ori mi-am dorit cu ardoare să-i mai trag niște palme pentru a-și reveni, chiar dacă am vrut ca ea să gândească de două ori înainte să se arunce cu al său căpșor în situații ce i-ar fi putut da K.O., fără ca măcar să-și dea seama când s-a întâmplat, nu aș putea s-o schimb. Și nici nu vreau. M-am atașat mult de ea, exact așa cum este. O luptătoare. O femeie încăpățânată. Și un om frumos.

Directă din fire, o „nebună” cu acte în regulă, cu un bagaj nesfârșit de replici spirituale în repertoriu, o sufletistă convinsă și o femeie sensibilă, oricât se mai dă ea mare și tare uneori, Grey este, cu desăvârșire, o badass. Atitudinea ei are un impact covârșitor asupra celor care îi ies în drum, indiferent din ce material sunt făcuți.

Îi dă gata pe toți și o face cum știe mai bine, să fiți siguri de asta!

d0e83854f37bd50c35114954bae1727b--wooden-spoons-oyaDacă nu v-ați convins încă, deși mă cam îndoiesc, lansarea ultimului volum al seriei va avea loc sâmbăta asta (25 noiembrie) la Gaudeamus. Eu voi fi acolo și vă aștept și pe voi.

Este timpul să ne luăm rămas bun… sau, mai bine spus, să întâmpinăm un nou început, alături de eroii noștri.

Mulțumim pentru că ești, Cici! Mulțumim pentru seria asta nemuritoare!

capture-20160928-044054