Publicat în Interviuri

La șuetă cu autorii români #9 – Ioana Dumitrăchescu


21754194_10214517127106589_1659385628_n

Ioana Dumitrăchescu este o tânără scriitoare din Nord-Vestul țării și anume Oradea. Scrie de la vârsta de zece ani, dar abia acum își începe cariera propriu-zisă. Romanele la care lucrează acum sunt: Lacrimi de îngeri (dincolo de viață), ce urmează să fie publicat în luna Octombrie a acestui an, Crimă în poziție de ofsaid, Visucy, Războiul Trezirii: Clarvăzătoarea, seria Lyceum și Vorbește-mi când taci. Toate vor apărea la Editura Celestium în perioada octombrie 2017 – octombrie 2018.


1) Bună, Ioana. Spune-ne, te rog, câteva cuvinte despre tine.

Îți mulțumesc din suflet pentru acest minunat interviu. Despre mine? Sincer, nu sunt multe de spus. Sunt pasionată de citit, de scris, îmi place să creez site-uri web, să socializez, să ajut tinerii autori. Sunt o fire deschisă, prietenoasă, nu îmi place să mă cert absolut deloc, prefer să tac și să țin în mine decât să mă cert. Sunt sensibilă și plâng foarte ușor, atât la filme cât și la cărți. Dar cam așa sunt toți artiștii, nu? În rest, vreau să scriu tot mai bine, să ajung la sufletul cititorilor și să fac din scris o carieră. Mi-ar plăcea enorm!

img_20170411_171622

2) Ți-ai dorit dintotdeauna să scrii sau a fost ceva spontan, la care nu te așteptai?

Da! Cred că așa am venit pe lume 🙂 fiindcă de mic copil m-au atras cărțile și nu altceva. Majoritatea fetelor abia așteaptă să primească haine, machiaje, iar eu sunt cea mai fericită când primesc cărți. Când eram micuță, am început să scriu versuri. La vârsta de zece ani. Bine, atunci îmi doream să fiu scriitoare, cântăreață și actriță, ceea ce era cam imposibil. Oricum, tot ce ține de artă (mai puțin desenul, la care din păcate nu am talent). Revenind la scris, de atunci tot scriu, citesc și cel mai mult visez cu ochii deschiși. Chiar anul ăsta mi-am spus că renunț la scris. Nu am rezistat decât câteva luni. Nu cred că am să mai fac prostia asta! A fost ca și cum aș fi renunțat la mine.

3) Ce te inspiră?

Sincer, mă inspir din foarte multe teme. Mie nu îmi place să fiu o scriitoare de un singur gen. Cred că de asta am încercat mai multe. Am scris poezii, versuri de melodii, articole, proză scurtă, dar sincer, romanele mă încântă cel mai mult. Mă inspiră oamenii din jur, frumusețea, poveștile nespuse, viața în totalitatea ei.

21741374_10214517118346370_1449359475_n

4) Cum a apărut „Visucy”? Putem spera la o continuare sau rămâne pe seama noastră să ne imaginăm ce se va întâmpla mai departe cu Karina?

Ah, Visucy. Este o poveste foarte hazlie. Prima dată cartea s-a numit Războiul Trezirii: Clarvăzătoarea. Nu eram însă mulțumită de ea. Voiam pentru acea carte un alt subiect, mai diferit, mai palpitant. Am scris peste jumătate din el și apoi am zis că renunț. Am fost și tristă din cauza asta. Mai ales că mă atașasem de personajul Delia (așa era la început). Apoi am zis că Războiul Trezirii va fi altă poveste. Am aruncat manuscrisul printre foldere și am scris altceva. La un moment dat, după câteva zile, mi-a venit ideea ca această poveste să fie un roman diferit. Așa s-a născut VISUCY. Bine, denumirea era deja în carte și nu mi-a fost greu să îi dau titlul. Cam asta a fost povestea ei. Din păcate, nu va mai avea o continuare. Visucy e subiectul unui roman de sine stătător. În schimb, voi rescrie cartea și voi adăuga și alte scene, o voi face mai vie.

5) Noi proiecte pe viitor? Ce alte teme vei mai aborda în cărțile tale?

Am foarte multe proiecte. 6 cărți pe care vreau să le scot anul ăsta și sper să reușesc! În primul rând să termin cu romanele pe care le am de rescris, Lacrimi de îngeri (dincolo de viață), Crimă în poziție de ofsaid și Visucy. Apoi pregătesc 3 romane noi și diferite. Un YA distopic SF și fantasy care sunt Războiul Trezirii :Clarvăzătoarea, un roman pentru adolescenți (de fapt o serie, fiindcă va avea 5 volume) numită Lyceum și o minunată poveste de iubire din trei timpuri diferite, Vorbește-mi când taci. Lucrez la fiecare în paralel. De asta îmi doresc să le pot termina anul acesta fiindcă mai am o listă lungă de cărți pentru anul următor. Îmi place să abordez teme diferite, fiindcă nu mă văd scriind un singur gen și pe acela să-l abordez mereu. Am în plan să scriu și horror, dar mai am până acolo.

6) În care dintre personajele tale te regăsești mai mult?

În toate! Însă nu în totalitate. Personajele mele de obicei sunt exact contrariul meu. Adică exact așa cum mi-ar plăcea mie să fiu. Dar cel mai mult și cel mai mult mă regăsesc în Alexandra din Lacrimi de îngeri (dincolo de viață) și în Karina din Visucy. Restul personajelor împrumută puține calități din mine, însă tot sunt acolo, părticele. Cel mai mult, precum spuneam din ceea ce îmi doresc să fiu.

21744670_10214517144147015_402966678_n

7) Unde te vezi peste 10 ani?

Peste 10 ani mă văd scriind și făcând din asta o carieră. Poate chiar o carieră internațională, căci spre asta tânjesc. M-aș bucura să îmi văd poveștile în întreaga lume. Însă până acolo este mult de muncă. Atât creativă, cât și financiară. Dar ca să-ți răspund la întrebare, peste 10 ani voi fi tot aici, scriind diverse povești și ajutând autorii să publice.

8) Care este cartea care te-a marcat cel mai mult până în acest moment? Cum te-a influențat aceasta?

Cel mai mult m-a marcat Singur pe lume de Hector Malot. Dar mai sunt câteva care merită menționate. De exemplu, scriitorul meu preferat, Mihail Sebastian. De mică i-am citit cărțile și profunzimea lui m-a cucerit. La cartea lui Hector Malot m-a surprins tot ce se întâmplă în roman, prin ce trece Remi și câte are de înfruntat. Am plâns la ea. Fiindcă eu nu m-aș putea vedea singură pe lume, iar el, un băiețel, a trecut prin astfel de situații și le-a înfruntat, ieșind învingător.

9) Fantasy sau thriller?

Ambele. Sunt pasionată atât de fantasy, cât și de thriller. Iubesc aceste genuri și îmi doresc să le pot aprofunda. Inclusiv când mă uit la filme, aceste genuri sunt preferatele mele. Abia aștept să citesc Harry Potter (pe care n-am apucat să-l citesc încă, spre rușinea mea!), dar și Stăpânul Inelelor. Iar legat de thriller, sunt curioasă să citesc Fata din tren și În ape adânci de Paula Hawkins, Înainte să adorm de S.J. Watson. Am început să citesc Îngeri și Demoni de Dan Brown și mi-a plăcut. De asemenea, un autor pe care-l ador este Guillaume Musso și cărțile lui foarte ispititoare! Deja am citit patru din cărțile lui și încă mai vreau, nu mă pot sătura de el!

21741790_10214517121226442_875278082_n

10) Alte pasiuni pe care ai dori să le împărtășești cu noi?

Sunt multe pasiuni pe care le mai am, însă n-am timp să mă ocup de ele. Îmi place să cânt și chiar pot spune că nu sunt afonă, dar ar trebui să lucrez mai mult la asta. Îmi place să vizionez filme și cred că aș fi reușit să fiu inclusiv actriță (dacă ăsta era drumul meu). Îmi place să învăț în domeniul webului, să fac site-uri, să citesc manuscrise și să ofer sfaturi autorilor la început de drum. Cam toate pasiunile mele fac parte din domeniul artistic. Și mai îmi place, de fapt, nu, nu îmi place, ci ador să călătoresc. Dacă aș putea, aș fi într-un alt oraș în fiecare zi. Din păcate, trebuie să cobor cu picioarele pe pământ, fiindcă sunt cam printre norișori. (râde).

11) Mulțumesc pentru faptul că ai acceptat să ne răspunzi la întrebări! Un mesaj pentru cititorii blogului?

Mulțumesc și eu din tot sufletul! Doresc tuturor lecturi cât mai frumoase și le propun să citească și autori români contemporani. Este foarte important atât pentru noi, cât și pentru ei. Sunt autori care pur și simplu scriu genial. Nu mă apuc să îi enumăr, fiindcă sunt mulți, dar descoperind și cărțile noastre, autohtone, vor vedea că nu au nimic de pierdut.

capture-20170630-084158

Anunțuri
Publicat în Interviuri

La șuetă cu autorii români #8 – Corina Ozon


20668166_1629806817053256_1760797058_n.jpg

Timişoreancă adoptată cu dragoste de Bucureşti, Corina Ozon are 10 ani de jurnalism de investigaţie în presa scrisă (ziarul Ora) şi televiziune (Antena 1) şi un update de 2 ani în producţie TV (Intact Media Group). Convertită de alţi 10 ani la PR&Comunicare, pe care le gestionează în prezent la CN Imprimeria Naţională SA. Absolventă a Programului MBA INDE-CNAM Paris, promoţia 2010, şi mamă de studentă, Iulia, sunt cele două lucruri cu care se mândreşte cel mai mult, alături de reușitele din plan literar.

În 2014, debutează cu Zilele amanţilor, carte începută pe blogul personal. În scurt timp, aceasta a avut un succes fenomenal, devenind un must have al cititorilor, inspirând în același timp evenimente din domeniul fashion și business, iar o linie de parfumuri primind numele personajelor principale din carte. În 2015, romanul are parte de două continuări, Nopțile amanților și Amanții 3.0, receptate de către public la același nivel de entuziasm. Campania de promovare a trilogiei Amanții a fost recompensată cu Silver Award for Excellence la Gala PR Award 2015.

Din 2016, coordonează proiectul 35+, by Corina Ozon, reprezentat în online de site-ul dupa35.com, al cărui concept se află la baza povestirilor din volumul Până când mă voi vindeca de tine. În noiembrie 2016 a lansat la Târgul de carte Gaudeamus romanul Tentații. (Prezentare autor, editura Herg Benet)

Luna mai 2017 aduce cu ea Divorțurile amanților. Astfel că trilogia se transformă într-o serie, având 4 volume în prezent.


20644034_1629807023719902_1985073208_n.jpg

1) Bună, Corina. Îmi pare bine să te cunosc, chiar dacă prin intermediul cuvintelor deocamdată. Care consideri că sunt cele 3 lucruri care te definesc cel mai bine?

Tenacitate, disciplină, empatie.

2) Ceea ce îți doreai atunci când erai mică se apropie de ceea ce ești astăzi?

Da, aproape în totalitate și chiar mai mult. 🙂

3) Ce te-a inspirat să scoți la suprafață „tentațiile” oamenilor?

Experiența de jurnalist și interacțiunea cu oamenii, care își doresc să se cunoască pe sine.

4) Ziua sau noaptea? Care moment te reprezintă cel mai bine?

Ambele, depinde de proiectele la care lucrez. Mă echilibrează faptul că încă am un serviciu de opt ore, care îmi organizează timpul liber. De obicei, scriu în weekend, atât ziua, cât și noaptea.

20684529_1629807597053178_1877705418_o

5) Dacă ar fi să alegi o melodie sau mai multe care să redea cât mai fidel ceea ce se întâmplă în romanul „Tentații”, care ar fi aceea/acelea?

Exact cele despre care se vorbește și în carte: „One of us”- Joan Osborne, „Groovie kind of love”- Phil Collins, „Always”, „It’s My Life”- Bon Jovi.

6) Cum crezi că a evoluat literatura contemporană de azi?

Evoluția, în orice domeniu, este strâns legată de gusturile oamenilor și de stilul lor de viață, dar și de condițiile socio-economice. Cred că cititorii de azi preferă frânturi din realitate, mai multe răspunsuri la propriile întrebări și povești de viață, pe care, fie le-au trăit, fie ar fi vrut să le trăiască.

7) Despre ce este vorba în următoarea ta carte? Ne-ai putea oferi câteva rânduri?

Nu aș dori să dau detalii, deocamdată.

8) Care este autorul preferat? 

Nu am doar un autor preferat, consider că preferințele se schimbă în diverse etape ale vieții.

9) Cum ai descrie în 3 cuvinte viața ta de acum?

Liniște, libertate, iubire.

20706750_1629807083719896_522967475_n

10) În afară de pasiunea pentru scris, cu ce alte hobby-uri îți mai ocupi timpul?

Sinceră să fiu, îmi rămâne foarte puțin timp. Dar, atât cât îmi rămâne, îmi place să ies cu prietenii, merg la film, citesc mult, cărți și articole diverse, stau de vorbă cu fiica mea, îmi vizitez părinții, îngrijesc motanul din dotare. Călătoresc mult, dar este legat de evenimentele cu cărțile, și găsesc că este o armonizare minunată.

11) Mulțumesc pentru gândurile tale! Un mesaj pentru cititorii blogului?

Mulțumesc și eu. Le doresc cititorilor să facă ceea ce le place în viață și le aduce bucurii.

Recenzia romanului Tentații o găsiți aici, iar cărțile autoarei le puteți comanda chiar de aici.

capture-20170630-084158

Publicat în Interviuri

Another Beautiful People #1 – Adi Rule


headshot.jpg

Bună, dragilor! Vă spuneam zilele trecute pe pagina blogului că voi da drumul unei noi rubrici de interviuri, numai că acestea vor fi luate autorilor de pe alte meleaguri ale planetei, nu doar de la noi din țară.

Prima autoare pe care o vom cunoaște astăzi este Adi Rule.

Una din cărțile sale, Misterul gemenelor (recenzia aici), a apărut la Leda Edge (Grupul Editorial Corint). O puteți găsi chiar aici sau în librăriile online partenere.


Interviul în engleză

Dede (Me): Hi, Adi! I would like to know the person behind this book better. Tell us something about you.

Adi Rule: I love coffee, pistachios, raw peas, and peanut butter. I love video games (my favorite right now is Fallout IV). I love learning about dinosaurs. I have three cats and a blue and gold macaw who hates it when I wash the dishes. I’m left-handed!

D: What inspired you to write?

AR: I have always loved to write. My mom is a writer, too, so I grew up in that world, which made writing seem like a real thing that real, regular people do. I think that helped me have the confidence to pursue it as a career. It’s important for new writers to be able to get help and perspective from writers who’ve been doing it for a while; I’m trying to be one of those helpful writers now.

D: In the books I read, I found vampires, witches, werewolves and other kind of supernatural creatures. I have not heared about „red wings” until now. How did you get the idea to give them life?

AR: I’m a fan of mythology and stories of the supernatural, and I enjoy making up my own creatures. For this story, I started with the idea of twins – one hidden and one living openly. So first, why would one person need to hide? Why does their society think there’s a difference between the two sisters? What are the actual differences between the two sisters? Why? The mythology of redwings grew from those questions.

D: I did not like how Jey was left handled by her boyfriend and chose to run away from his sister. I wanted that both of them have the chance to make things right. Will we find out what will happen next to her story?

AR: I agree! I’m also sad about how things turned out with Jey and her horrible boyfriend. I think one of the things it was important for Lin to learn is that you can’t control what other people do or how they see you. Jey and Zahi end up disappointing her in the end, but Corvin and Fir end up accepting her for who she is.

As for what happens next, a lot of readers have said that The Hidden Twin doesn’t feel like a standalone novel, and they’re right. I would like there to be a second book. I even have it all plotted out! Right now, I’m working on a different project, and there are no plans for a sequel to The Hidden Twin to be published. But who knows?

25663670D: What guided you to write the story of twins? Why not only a single child?

AR: This story could have been about non-twin siblings, or an only child, and it probably would have worked fine. But as Lin questions whether or not she is a monster or a human, I think it’s important that she can see so much of herself, including her appearance, in Jey. It’s also important that, although they are identical on the outside, they are very different people inside. Both of those conflicting ideas help Lin as she tries to figure herself out. I also liked the idea of the sisters being able to switch places.

D: Are you planning a new story? Could you give us a fragment?

AR: I have a couple works in progress right now that I’m excited about. I can’t say too much about them, but they are both young adult novels with a hint of the supernatural. My fingers are crossed that I will have more news to share!

D: What is your favorite book?

AR: That’s a tough question! I have a lot of favorite books. I will say that a book for adults that I love is Rebecca by Daphne DuMaurier, and a book for kids that I love is Rabbit Hill by Robert Lawson.

IMG_1435

D: Recently my country have been celebrated the child’s day. Can you share with us a lovely moment from your childhood that is stocked in your mind until today?

AR: Child’s Day – how wonderful! One of my favorite childhood memories is sitting on a high rock overlooking the sea with my grandfather.

D: What kind of music do you usually hear? The favourite song?

AR: Music is a huge part of my life. I love the Brahms requiem, the Grieg piano concerto, Messiaen’s Quartet for the End of Time, Stravinsky’s Symphony of Psalms. My favorite musical is Cats! My favorite band is My Chemical Romance.

D: What other passions do you have?

AR: I’m a singer! I studied voice as an undergraduate and have done quite a bit of opera and other classical singing in New England, including in the chorus of the Boston Symphony Orchestra/Boston Pops, which was really, really fun.

capture-20170614-100352

D: What feelings do you try when you see your translated books all over the world?

AR: It is the best feeling. I feel very lucky that I get to be a writer. It’s nerve-wracking to put so much time and sweat and love into a book and then send it out into the world, but every letter or drawing or email I get from readers is a bit of sunshine that follows me all day.

D: Thanks for accepting to answer at few questions! A message for readers from Romania?

AR: Thank you for having me on your blog! To readers from Romania, thank you so much for reading! It means so much to me. All my best from New Hampshire. 🙂

photo-12 copy


Interviul în română

D: Bună, Adi! Aș dori să cunosc mai bine și persoana din spatele acestei cărți. Spune-ne câte ceva despre tine.

AR: Îmi place cafeaua, fisticul, mazărea brută și untul de arahide. Îmi plac jocurile video (preferatul meu este acum Fallout IV). Îmi place să învăț despre dinozauri. Am trei pisici și un papagal albastru cu auriu care urăște momentul în care spăl vasele. Sunt stângace!

D: Ce te inspiră să scrii?

AR: Întotdeauna am iubit scrisul. Mama mea este scriitoare, așa că am crescut în această lume, ceea ce a făcut ca scrierea să pară un lucru real pe care îl fac oamenii obișnuiți, obișnuiți. Cred că asta m-a ajutat să am încredere în ea, ca să o urmăresc ca pe o carieră. Este important ca „tinerii” scriitori să poată obține ajutor și înțelegere de la cei care fac asta de multă vreme; Încerc să fiu unul dintre acei scriitori folositori acum.

D: În cărțile citite de mine, am dat peste vampiri, vrăjitoare, vârcolaci și alte creaturi supranaturale de genul. De „aripi-roșii” nu am mai auzit până acum. Cum ți-a venit ideea de a le da viață?

AR: Sunt un fan al mitologiei și al poveștilor supranaturale și îmi place să-mi creez propriile creaturi. Pentru această poveste, am început cu ideea de gemeni – una ascunsă și una care trăiește deschis („la suprafață”). Deci, în primul rând, de ce ar trebui să se ascundă o persoană? De ce crede societatea lor că există o diferență între cele două surori? Care sunt diferențele reale dintre cele două surori? De ce? Mitologia aripilor-roșii a crescut cu aceste întrebări.

D: Nu mi-a plăcut cum Jey s-a lăsat manipulată de prietenul ei și a ales să fugă de sora sa. Aș fi vrut ca cele două să aibă șansa să pună lucrurile la punct. Vom afla ce se va întâmpla mai departe cu povestea ei?

AR: Sunt de acord! Și eu sunt tristă pentru cum s-au întâmplat lucrurile cu Jey și prietenul ei oribil. Cred că unul dintre lucrurile importante învățate de Lin este acela că nu poți controla ce fac ceilalți sau cum te văd. Jey și Zahi ajung să o dezamăgească în cele din urmă, dar Corvin și Fir o acceptă pentru cine este.

În ceea ce se întâmplă în continuare, o mulțime de cititori au spus că The Hidden Twin nu se simte ca un roman standalone și au dreptate. Aș vrea să fie o a doua carte. Chiar mi-am ieșit toate! Chiar acum, lucrez la un alt proiect și nu există în plan publicarea unei continuări la The Hidden Twin. Dar cine știe?

img_20170226_190947

D: Ce te-a îndemnat să scrii povestea a două gemene? De ce nu un singur copil?

AR: Această poveste ar fi putut fi despre frați care nu erau gemeni sau doar despre un copil și probabil că ar fi mers bine. Dar când Lin se întreabă dacă este sau nu un monstru sau un om, cred că este important ca ea să vadă atât de mult din ea însăși, inclusiv aspectul ei, în Jey. De asemenea, este important că, deși gemenii sunt identici la exterior, aceștia sunt foarte diferiți în interiorul lor. Ambele idei conflictuale o ajută pe Lin în timp ce încearcă să se descopere. Mi-a plăcut, de asemenea, ideea că surorile ar putea schimba locurile.

D: Plănuiești o nouă poveste? Ai putea să ne oferi un fragment?

AR: Am câteva lucrări în desfășurare chiar acum de care sunt încântată. Nu pot spune mai multe despre ele, dar există și romane YA, cu un indiciu despre supranatural. Degetele mele sunt încrucișate, așa că voi avea mai multe știri pentru a le împărtăși!

D: Care e cartea ta preferată?

AR: Este o întrebare dură! Am o mulțime de cărți preferate. Voi spune că o carte pentru adulți pe care o iubesc este Rebecca de Daphne DuMaurier și o carte pentru copii pe care o iubesc este Rabbit Hill de Robert Lawson.

IMG_1165

D: Recent, țara mea a sărbătorit Ziua Copilului. Ne poți împărtăși un moment preferat din copilărie care ți-a rămas întipărit în minte și în ziua de azi?

AR: Ziua Copilului – Cât de minunat! Una dintre amintirile mele preferate din copilărie este aceea în care stau pe o stâncă înaltă cu vedere la mare împreună cu bunicul meu.

D: Ce gen de muzică asculți deobicei? Cântecul preferat?

AR: Muzica este o mare parte a vieții mele. Îmi place Recviemul lui Brahms, concertul de pian Grieg, Cvartetul Messiaen pentru sfârșitul timpului, Simfonia Psalmilor a lui Stravinsky. Muzicalul meu preferat este Pisici! Trupa mea preferata este My Chemical Romance.

capture-20170614-100055

D: Ce alte pasiuni mai ai?

AR: Sunt cântăreață! Mi-am studiat vocea pe vremea studenției și am făcut destul de mult operă și alte cântece clasice în New England, incluzând Boston Symphony Orchestra / Boston Pops Choir, care a fost foarte distractiv.

D: Ce sentimente te încearcă atunci când îți vezi cărțile traduse peste tot în lume?

AR: Este cel mai minunat sentiment. Mă simt foarte norocoasă să fiu scriitor. Este îngrijorător să pui mult timp și sudoare și iubire într-o carte și apoi să o arăți lumii, dar fiecare scrisoare sau desen sau e-mail pe care le primesc de la cititori este ca un soare care mă urmează toată ziua.

D: Mulțumesc pentru că ai acceptat să îmi răspunzi la câteva întrebări! Un mesaj pentru cititorii din România?

AR: Mulțumesc pentru interesul acordat pe blog! Pentru cititorii din România, vă mulțumesc mult pentru lectură! Înseamnă foarte mult pentru mine. Toate cele bune din New Hampshire. 🙂

8

Publicat în Interviuri

La șuetă cu autorii români #7 – Anda Docea


Foto_Moisin

Foto: Ovidiu Moisin

Camere de hotel este un amestec de ficţiune, dragoste, viaţă şi întâmplare. N-am putut decide care parte să fie mai însemnată, nehotărârea fiind constanta principală din viaţa mea. Am început Informatica şi am terminat Jurnalismul, mi-am înfipt adânc rădăcinile în Cluj şi am ajuns să zbor la Bucureşti, am intrat în TVR în 2003 visând că voi deveni o „vedetă de televiziune”, dar marile împliniri mi le-a adus presa scrisă. Mi-am creat primul blog în 2007, departe de ochii lumii, am publicat nişte texte în volume colective, am scris şi la “Dilema veche” despre personaje, locuri şi demoni, iar acum am decis că e momentul să scot o carte care să facă nehotărârea mai uşor de tolerat. Care să-ţi spună că, din când în când, e în regulă să renunţi, să nu ştii ce vrei sau să te întorci din drum. Că fiecare are adevărul lui şi că, de fapt, ce s-a petrecut în realitate nici nu prea contează.


1. Bună, Anda. Dacă ar fi să te descrii în câteva cuvinte, care ar fi acelea?

Cred că am rămas un om curios, căruia îi place să afle poveşti şi care încă mai crede că e destul timp pentru orice, în viaţă.

2. Ți-ai dorit dintotdeauna să scrii?

Să scriu cred că da, ideea unei cărţi a apărut mult mai târziu. Cât am fost copil şi adolescent citeam mult, mult mai mult decât acum, şi cred că oricine citeşte simte la un moment dat dorinţa de a scrie, măcar aşa, în joacă, pentru a vedea ce iese. Subiectele abordate şi stilul scriiturii se schimbă, în timp, evoluează odată cu tine, nici nu se poate altfel. Poate de asta nu mă mai regăsesc în textele mele mai vechi şi mereu mi se pare că pe cel mai bun nu l-am scris încă.

3. Ce te-a făcut să ne dezvălui „camerele de hotel” din tine? De ce ai ales tocmai acest nume pentru carte?

Am ales numele pentru că, aşa cum ai intuit şi tu, este vorba despre încăperi din sufletul meu. Cred că fiecare ducem în noi, undeva, adânc, un fel de „hotel” în care orice om întâlnit, orice întâmplare prin care am trecut, orice loc vizitat ocupă o cameră unde ne putem retrage, o vreme, când avem mai mare nevoie. Hotelul este, de fapt, povestea noastră de om. Iar „Camere de hotel” este povestea mea.

IMG_7996

4. Povestește-ne o zi din viața ta de jurnalist.

O zi nu prea seamănă cu alta, în meseria asta, mereu apar chestii neprevăzute care îţi dau programul peste cap. Eu lucrez în TVR de aproape 14 ani, a fost primul şi a rămas singurul meu loc de muncă, colaborările din presa scrisă au venit mereu pe lângă. De atunci, am făcut de toate, de la prezentarea unei emisiuni în direct pe TVR1 până la vox-uri la metrou. În prezent, sunt redactor la un talk-show politic în direct, care se difuzeză seara, aşa că ajung foarte târziu acasă şi nu prea mai am timp de altceva, peste săptămână.

5. Alege câte o povestioară din fiecare „cameră” a inimii și vorbește-ne despre ceea ce înseamnă ele pentru tine.

Cartea are patru părți, chiar dacă delimitarea dintre ele nu este foarte clară. Prima este cea de ficțiune, care cuprinde povești inventate, ușor fantastice, dar care s-ar fi putut întâmpla, la o adică, cuiva, undeva. În cea de-a doua parte sunt poveștile de dragoste, începute, trăite, terminate sau doar visate, fiecare cu un alt personaj masculin, unele dintre ele petrecute într-o singură zi sau în câteva ore. A treia parte este cea motivațională, cu concluzii la care am ajuns în urma unor exepriențe de viață, pe care le-am adunat în speranța că cititorului îi va face bine să afle că nu e singur în povestea lui. Iar ultima parte conține întâmplări reale, petrecute în copilăria și adolescența mea. Nu aș putea alege un text anume, cred că firul roșu între cele patru părți ale cărții sunt eu însămi.

6. Care a fost senzația atunci când ți-ai ținut pentru prima dată sufletul” în mâini?

E foarte greu de descris în cuvinte. A fost ca şi când ţi-ai vedea un vis prinzând contur şi devenind palpabil. Cred că am simţit acelaşi lucru pe care îl simte oricine vede că munca lui nu a fost în zadar şi că, poate, nu a visat prea îndrăzneţ pentru puterile lui.

Foto_TeoUngureanu

Foto: Teo Ungureanu

7. Un autor care ți-a marcat existența? Care este cartea preferată de la acesta?

În ultima vreme, spre regretul meu, am avut mai rar timpul și dispoziția necesare pentru a mă cufunda în lectură. Citesc mai degrabă memorii sau cărți de psiholgie aplicată, nu prea mai am perseverența de a urmări un autor în tot ceea ce scrie, cum făceam cu ani în urmă. Am descoperit cu fascinație, deși târziu, cartea „De ce fierbe copilul în mămăligă”, scrisă de Aglaja Veteranyi. Este o carte ca un număr de magie, sub cupola colorată și diversă a circului, ca o călătorie făcută în zbor spre un loc unde dorul doare mai tare.

8. Stelele sau luna?

Stelele, chiar şi căzătoare. Pentru că poți construi cu ele (și pentru fiecare dintre ele) o poveste diferită, de fiecare dată.

9. Ce părere ai despre literatura română contemporană?

Am iniţiat colaborarea cu Editura Herg Benet pentru că ştiam că publică proză şi poezie românească, autori contemporani. Mă bucur că se scrie mult şi, când nu se scrie prea savant sau mult prea alambicat, se scrie şi bine. În plus, pe mulţi dintre scriitori am avut plăcerea să îi întâlnesc, la evenimente şi lansări. E o lume frumoasă, dacă nu o priveşti cu înverşunare şi nu te aştepţi ca scrisul să devină singura ta sursă de venit.

IMG_5957_2

10. Cu ce alte hobby-uri alternezi scrisul?

Îmi place să fac plimbări pe munte. Cu dormit în cort, cărat de rucsac, lipsă de semnal la telefon şi tot ce mai implică asta. E o pasiune pe care mi-am redescoperit-o după vârsta de 30 de ani şi care îmi aminteşte de perioada liceului, când obişnuiam să fac așa ceva cu colegii mei, în fiecare vară. Îmi plac filmele şi încerc să nu ratez nimic notabil din cinema-ul românesc sau european. Din fericire, în Bucureşti există multe festivaluri de film, doar timp să ai să le vizionezi.

11. Mulțumesc pentru gândurile tale. Un mesaj pentru cititorii blogului?

Să nu uite să facă lucruri pentru suflet, orice ar însemna asta, în viziunea lor. Să citească, să se plimbe, să vadă filme, să se bucure. Cu asta rămânem, până la urmă, asta ducem cu noi peste tot.

Cartea Andei o puteţi achiziţiona de aici.

capture-20170630-084158

Publicat în Interviuri

La șuetă cu autorii români #6 – Marcica Belearta


14192757_1246728465371654_7161130289452419747_n.jpg

Gamer, killer, lover, smoker, joker.


1. Descrie-ne, în câteva cuvinte, cine este omul Marcica Belearta.

Omul Marcica Belearta îi tot omul Florescu Ioana-Laura, da omu ăla care vorbește prostii și scuipă pe stradă.

2. De când ai început să scrii și ce te-a influențat pe această cale?

De când am divorțat și am un prieten cam bolund și stau cu bunica. Și de când m-am îmbolnăvit, că trebuia să scot pe-o parte ura față de sistem.

3. De ce poezii?

Mi-i mai ușor, că-s scurte și-mi vin pe loc. Pac, pac, dac, vârcolac. You know?

4. Ai încercat și proză? Dacă da, despre ce ai scris?

Am încercat prin clasa a 12-a, da am scris ceva atâta de nașpa, că până și profa de română -care mă iubea- mi-o zis STAI JOS.

15895281_1371560322888467_4438332823141470327_n.jpg

5. Împărtășește cu noi câteva rânduri din ce ai scris ultima dată.

Da sigur. Îi o poveste despre cum bunica îi super iubitoare de flori. Și îi și despre boala mea, cu cârcei, pitici.

Într-o bună dimineață
Pe-o tulpină de cârcel
M-am trezit cam amorțită
Și-am ginit un ghiocel.

M-am uitat cu ochiu rău
De s-o speriat bunica
O zvârlit și ghiocelu
Și ciorbica și pisica.

6. Cum s-a născut „Poezii pentru văduve”? Și ce înseamnă pentru tine?

Păi am zis. Îi ceva cu care mă defulez când mă enervează o pată de cafea sau pătura că stă strâmbă. Sau bunica că face borș de lobodă când îs io-n cură.  De aia i-am dat Alzheimer în poezii,  că poate mai uită din rețete :))

7. Planuri pentru un nou volum de poezii?

Băi, am 100 de planuri. Am încă un volum plin de văduve, da am și unul cu poezii în engleză. Mă fascinează Tim Burton.

8. Autorul preferat din toate timpurile? De ce?

Ionel Teodoreanu.
Pentru căăă… Fata din Zlataust… s-a cam îndulcit la… trust.

9. Ce fel de cărți citești?

Horrors, mostly. Da și absolut tot ce-I de citit și-mi pică-n mână, când îs la WC la gagiu-miu.

15590601_1351701604874339_4698765121629053311_n.jpg

10. Ce altceva te mai pasionează?

Jocurile, filmele și serialele. Am jucat toate jocurile, am văzut toate filmele și serialele.
Și oamenii. Mă pasionează oamenii.

11. Mulțumesc pentru că mi-ai acceptat invitația! Câteva gânduri pentru cititorii blogului?

Eu mulțumesc. Gânduri… Hmmm. Faceți ca mine… dacă vă vine.

Cartea Marcicăi o puteți comanda de aici.

capture-20170630-084158

Publicat în Interviuri

La șuetă cu autorii români #5 – Oana Arion


12992163_542486225934353_79806337_n

O fire amuzantă și plină de energie, autoarea Oana Arion ne face cunoștință cu romanul său de debut, Ultimul viking, care ne introduce în lumea captivantă a seriei Nemuritor. O lectură fantasy, împletită cu umor, suspans și momente romantice, cartea a devenit într-un timp relativ scurt atracția principală a cititorilor sau, mai bine spus, a cititoarelor, datorită personajelor sexi, puternice și pline de mister pe care autoarea ni le aduce în fața ochilor.

Deşi a terminat Facultatea de Drept, Oana a preferat o viaţă boemă, acceptând provocări profesionale dintre cele mai neobişnuite, ca de exemplu postul de decorator floral sau cel de manager de cafenea. În prezent, locuieşte în Bucureşti împreună cu soţul său şi cu cele două pisici – Tomi şi Nera – care vor fi personajele centrale ale unui nou proiect şi anume o carte pentru copii.


1. Bună, Oana! Spune-ne, te rog, două lucruri care te reprezintă cel mai mult.

Optimismul şi umorul (hmm, poţi oricând să mă contrazici!).

2. Dintotdeauna ţi-a plăcut să scrii sau totul a fost ceva spontan?

Decizia de a scrie prima carte a fost spontană, dar de scris, am scris de când mă ştiu.

pizap.com14606457480442

3. Ce te-a inspirat să aduci la viaţă „Ultimul viking”? De unde a pornit această aventură printre legendele străvechi?

Păi, să o luăm pe rând. Povestea are ca personaj central o femeie absolut normală, în care  fiecare cititoare se poate identifica la un moment dat. Nu este o eroină, nu este predestinată să înfăptuiască tot felul de chestii măreţe sau să salveze lumea. Reacţionează firesc, uneori imatur (aşa cum a precizat cineva recent într-o recenzie), dar câţi dintre noi ne comportăm ireproşabil în viaţa reală atunci când suntem puşi într-o situaţie-limită? Am plasat povestea Victoriei pe fondul unei legende nordice pentru că sunt îndrăgostită de mitologie. Şi, tocmai pentru că am vrut ca totul să pară cât mai puţin “forţat”, am ales povestea războinicului Egill, care a trăit în realitate şi pe care am extins-o puţin, inventând un fiu nelegitim (Ian Tomasson).

4. Ne poţi spune mai multe despre legătura care s-a înfiripat între personajele noastre, Victoria şi Arrio?

Va fi o relaţie ciudată, marcată de evenimente neaşteptate şi, uneori, dureroase. Dar nu îţi spun mai mult, nici să mă pici cu ceară sau să îmi ascunzi laptop-ul!

5. Putem spera şi la o perspectivă din partea băieţilor (Arrio, Liam, Ian) în viitoarele cărţi ale seriei?

Mă tem că nu. Cartea este scrisă din perspectiva personajului feminin, având pe fundal povestea lui Ian, a cărui evoluţie voi încerca să o surprind. În plus, mă tem de spin-off-uri, aşa că seria se va termina cu volumul al cincilea.

12311107_994721113904579_7112747644835157354_n

~ eu & Oana la Gaudeamus ~


6. Ce fel de surprize ne aşteaptă în cel de-al doilea volum?

Aşa cum ţi-ai dat seama, unul dintre personaje a fost răpit, astfel că volumul al doilea va fi o cursă nebună şi primejdioasă pentru recuperarea acestuia. Vor apărea noi personaje, noi inamici, iar eroii vor evolua.

7. De câte volume se va bucura seria Nemuritor? După ce vei termina cu ea, despre ce plănuieşti să mai scrii?

Seria va avea cinci volume. După aceea, sper că voi reuşi să termin cartea pentru copii pe care am început-o în urmă cu vreo trei ani şi pe care am abandonat-o cu cruzime.

12299124_1685688771667784_5996758823208731149_n~ Gaudeamus ~

8. Cu ce alte pasiuni îţi mai ocupi timpul, în afară de scris şi de citit?

Muncesc mult, de aceea, din păcate, timpul liber este limitat la câteva ore pe zi. Nu vrei mai bine să îţi povestesc despre ce NU îmi place să fac?

9. Care este autorul preferat? Dar cartea?

Prefer clasicii. Cât despre cartea preferată, răspunsul este simplu: “Numele trandafirului” de Umberto Eco.

10. Cum ai descrie literatura română din ziua de azi, faţă de cum era înainte?

Mult mai dinamică. Din păcate, o mare parte dintre mentalităţile învechite au rezistat eroic. Sper însă că, în câţiva ani, vom asista la câteva evoluţii spectaculoase şi la o “iluminare” a mediului literar.

pizap.com14613355484172

11. Dacă ai fi nevoită să pleci undeva departe, poate în lumea seriei Nemuritor, ce carte ai lua cu tine şi de ce?

Doar una? Ce rea eşti! Hmm, să mă gândesc… . În lipsa unui “ghid de supravieţuire în zece paşi”, probabil că aş lua cartea Simonei Stoica, pentru că am promis că o voi citi şi, din nefericire, nu am timp să fac asta decât în cadă.

12. Mulţumesc pentru că ai acceptat invitaţia de a ne împărtăşi câte ceva despre pasiunile şi cărţile tale. Câteva gânduri pentru cititorii noştri?

Gândiţi-vă mereu că, pentru fiecare carte, există un public şi că, în spatele fiecărei pagini, există o muncă teribilă. Apreciaţi actul de creaţie în sine, chiar dacă respectiva carte/autor nu este pe gustul vostru. Citiţi!

Nu uitaţi de concursul unde aveţi şansa să câştigaţi cartea cu autograf!

Dede

Publicat în Interviuri

La șuetă cu autorii români #4 – Teresa Wojcik


image5

Aflată la vârsta adolescenței, scriitoarea Teresa Wojcik, debutează cu primul ei roman de dragoste, scris într-un mod inedit, fiind primul roman cu peste 900 de pagini scrise pe un telefon mobil, strângând peste 1 320 000 de cititori în mediul on-line. Prin acesta, autoarea aduce un mesaj tinerilor de vârsta ei: ,,Căutarea Fericirii este o călătorie de introspecție spre echilibrul personal, spre desăvârșirea comuniunii, spre viața însăși“.

Iubesc iubirea, iarna, marea și apusurile.

Și cărțile. Oh, cărțile…


1. Bună, Tess, spune-ne, te rog, trei lucruri esențiale care te reprezintă și de ce. 

Unul dintre lucrurile care mă reprezintă este cititul, pentru că sunt genul de persoană care preferă întotdeauna să își termine cartea începută în locul a orice altceva.

Scrisul este un al doilea lucru important care mă reprezintă. Scriu oricând am ocazia, iar atunci când nu am, îmi fac.

Al treilea lucru care mă reprezintă, și pe care eu îl consider cel mai important, este faptul că sunt o fire foarte visătoare. Nu mai am ce adăuga aici.

image42. Te-ai gândit vreodată că vei ajunge în această ipostază, cea de scriitoare?

Faptul că sunt scriitoare și că am parte de atâția oameni minunați (în jur sau în mediul virtual) este o etapă superbă a vieții mele, în care, cu sinceritate, nu m-am văzut decât de la începutul adolescenței.

3. De unde izvorăște pasiunea pentru scris? Ce te inspiră în acest sens?

Absolut totul mă inspiră. Fie că este un om de pe stradă, a cărui figură îmi oferă inspirație pentru un personaj nou, fie că este o melodie pe care o aud din întâmplare într-un magazin și îmi dă idei noi. Dar la sfârșitul zilei, când lumea din jur nu mă mai ajută, muzica este cea esențială pentru mine.

4. Știu că muzica are un rol semnificativ în ceea ce faci. Care consideri că este melodia care se apropie cel mai mult de povestea lui Hades & Aimee? De ce?

Probabil știi că eu am scris aproape toată trilogia Căutând fericirea pe melodiile trupei Daughtry (de care nu m-am plictisit nici în prezent), de aceea consider că cea mai potrivită melodiile pentru cei doi este Life after you. De fiecare dată când ascult melodia mă întorc în timp, la momentul când Hades și Aimèe s-au întâlnit pentru prima oară. 

5. În fiecare carte a trilogiei, chiar dacă ultima n-a apărut încă, legătura dintre Aimee & Hades evoluează și se află într-o anumită etapă. Așa că, dacă poți, atribuie câte un vers, două dintr-o melodie (sau mai multe) acestor „etape” în care se află viața lor.

Cred că ăsta este punctul meu preferat din tot interviul. 🙂 Am să aleg doar versurile și n-am să adaug nimic, pentru că întotdeauna ele spun totul.

Pentru Volumul I: How am I supposed to break this spell you got me under,

I’m so addicted to the pain,

Got your poison running through my veins,

I could fight you ‘til the end,

But I will lose you if I win,

So I guess I’ll just keep on givin’. 

image2Pentru Volumul II: They’re two lovers in the night

Waiting on the sun to rise

Passing ships into the night

Under different skies

But you just whisper what you said

One last time

I could have sworn I heard you say

That you are mine

Și pentru Volumul III: Last time we talked, the night that I walked

Burns like an iron in the back of my mind

I must’ve been high to say you and I

Weren’t meant to be and just wasting my time

Oh, why did I ever doubt you?

You know I would die here without you…

6. Cum au apărut cele două personaje? Descrie în trei cuvinte „relația” lor.

Să descriu în trei cuvinte relația dintre Hades și Aimèe? Atunci răspunsul sigur este „plus și minus”. Mi-am dorit încă de la început ca Hades și Aimèe să fie opuși ca personalitate. După cum se știe deja, în orice rău există o fărâmă de bine și în orice bine există o fărâmă de rău, iar eu am ales să mă bazez pe această idee, construindu-i pe Hades și pe Aimèe în antiteză. Așadar, Hades este inspirat din Aimèe, iar Aimèe este inspirată din Hades.

image17. Ce reprezintă „Căutând fericirea” pentru tine?

Căutând fericirea reprezintă tot ceea ce eu mi-aș putea dori ca adolescentă. Pe parcurs ce am scris trilogia, am descoperit o altă persoană în mine, care percepe altfel lumea din jur. Pentru Hades și pentru Aimèe am învățat să studiez comportamentele oamenilor și să caut adevăratele motive în spatele deciziilor, cuvintelor și acțiunilor lor. Datorită lor caut în fiecare persoană o poveste și de fiecare dată o asimilez cu a lor. Îmi canalizez întreaga atenție în detaliile din lumea înconjurătoare, ca să le pot transpune ulterior în povești. Căutând fericirea mi-a adus o mulțime de prieteni noi și mi-a arătat anumite laturi ale oamenilor, care m-au condus unde sunt acum.

8. Cu ce alte activități îți ocupi timpul, atunci cand nu scrii?

Cu râuri, orașe și climă; cu „Moromeții” și „Joc secund”; și nu în ultimul rând: cu Criza Orientală și cu Războiul Rece.

9. Mai întâi de toate, un autor este un cititor. Așa că, spune-mi, te rog, două dintre cărțile tale preferate și cum te-au influențat acestea.

Am un top de trei cărți, așa că am să ți-l spun:

I. „Invitația la vals” de Mihail Drumeș. Am citit pentru prima dată cartea când eram micuță, dar am tot recitit-o în decursul anilor și m-a impresionat tot mai mult odată cu trecerea timpului. Datorită ei am ajuns la concluzia că o carte trebuie citită de cel puțin trei ori în viață, doar că la o diferență considerabilă de ani.

II. Pentru locul doi încă optez între „Adio, arme” de Ernest Hemingway și „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu. Poate pentru că se aseamănă, într-o oarecare măsură. Îmi place ideea de iubire și război și felul în care ambii autori au expus-o, pentru că par două lucruri total diferite, când, în esență, ele sunt exact același lucru. Și un fragment din Adio, arme: „Noaptea aceea, la hotel, în camera noastră, coridorul lung şi pustiu, pantofii în faţa uşii, pe jos covorul moale şi gros, afară ploaia prelingându-se de-a lungul ferestrelor şi în cameră o lumină plăcută şi veselă, apoi lumina stinsă şi voluptatea cearşafurilor mătăsoase şi a patului comod, simţindu-ne că am sosit acasă, că nu mai suntem singuri, deşteptându-ne noaptea şi găsindu-ne unul pe celălalt, acolo, nu plecaţi; totul părea ireal.” Ambele cărți m-au învățat să contemplez mai mult pe trăirile personajelor mele și să mă focusez pe felul în care percep ei lumea.

III. Locul trei este ocupat de Ceva minunat, scrisă de Judith McNaught, ale cărei descrieri și al cărei vocabular îmi plac la nebunie.

image310. Peste ani, când scrierile tale vor evolua asemenea ție, vei continua să folosești pseudonimul actual? Ce înseamnă Teresa Wojcik pentru tine?

Cu siguranță voi folosi pseudonimul. Teresa Wojcik este deja ca un al doilea nume pentru mine.

11. În paralel cu scrisul, ce îți dorești pe mai departe, după terminarea liceului?

Îmi doresc să intru cu bine la facultate și să mă dedic în întregime domeniului în care voi lucru mulți ani de acum înainte. Vreau să am mai mult timp liber, ca să pot citi și scrie mai mult, dar asta după Bacalaureat.

12. Mulțumesc mult, Teresa, pentru timpul acordat și pentru micile fragmente din viață ta. Mult succes în continuare! Câteva gânduri pentru cititorii noștri?

Plăcerea e de partea mea! Cititorilor le mulțumesc din suflet pentru că sunt aici, alături de mine, și îi rog să își urmeze visurile. 🙂

Aici găsiți primele două volume ale trilogiei.

O găsiți pe Tess și pe wattpad, blog-ul personal și tumblr.

coollogo_com

Publicat în Interviuri

La șuetă cu autorii români #3 – Corina Cîndea


996135_1007030539340303_5255404173884144136_n

~ prima copertă ~

Corina Cîndea este o scriitoare la început de drum care, prin intermediul platformei Wattpad, a reușit să atragă numeroși cititori dornici să-i „devoreze” cuvintele. Astfel, în 2015, publică primul volum al seriei Triplu H, prin forțe proprii, urmând ca anul acesta, cu ajutorul celor de Smart Publishing, să ne aducă atât primul volum (cu o altă copertă), cât și cel de-al doilea și ultim volum (martie).


1. Bună, Corina! Spune-mi, te rog, două lucruri care îți plac la tine, respectiv două lucruri pe care ai dori să le schimbi.

Fără să vreau să par narcisistă, îmi place totul la mine! Glumesc! Dar mă simt bine în pielea mea și sunt mulțumită de persoana care sunt, chiar dacă nu sunt perfectă. Iar de schimbat… Cred ca mi-aș dori să fiu puțin mai înaltă, dar nu cu mult.

2. În ce moment ai descoperit pasiunea pentru scris și cum te-a influențat acest aspect până acum?

Nu m-am gândit niciodată să mă apuc de scris. Nu a fost ceva premeditat, ci doar un impuls de moment, pe care l-am simțit cam la o lună după ce descoperisem wattpad-ul. Pur și simplu am simțit nevoia să scriu și am făcut-o! În general, în viață, mi-am ascultat instinctul și, ca întotdeauna, bine am făcut.

Wattpad-ul m-a schimbat destul de puțin, aș putea spune. Pe mine, ca om, ca fel de a fi. Singurul lucru pe care l-au observat cei din jurul meu este faptul că sunt mult mai calmă decât înainte. Ceea ce nu știu ei însă, este că e doar un calm aparent. Nu sunt mai calmă, doar visez cu ochii deschiși. Când am o carte începută, toată ziua mă gândesc la ea, la personaje, iar seara mă culc tot cu ele în gând.

a6044fd3a88acd5043860484db972ca6_400x4003. Ce reprezintă wattpad pentru tine? Când ai descoperit această platformă, te gândeai că o să ajungi să-ți publici scrierile? 

Prima lună după ce am descoperit wattpad-ul, doar am citit ca o apucată. Căram tableta după mine oriunde mă duceam și parcă era lipită de mâinile mele. Soțul râdea de mine și spunea că o să îmi înțepenească degetele pe ea și nu o să mai pot s-o las din mână.  Iar când am început să scriu, a fost și mai rău, mai ales că am făcut-o pe ascuns, nimeni din familie neștiind ce tot butonez eu acolo. Toate cinci cărțile le-am scris pe tabletă sau telefon, de aceea nu au diacriticele pe care am descoperit cum să le pun abia la volumul 2 din Triplu H.

Însă, nu m-am gândit niciodată că voi ajunge să public vreuna dintre poveștile mele. Ceea ce m-a determinat să o fac nu au fost, culmea, nici numărul de citiri, voturile sau comentariile ci… tentativele de plagiat! Acestea mi-au dat imboldul să îmi declar drepturile de autor și să public.

pizap.com14561578296471

4. Cum a luat naștere Triplu H?  

Tocmai terminasem Rebela și doream să fac o pauză, să îmi petrec mai mult timp cu familia pe care, spre rușinea mea, o mai neglijez uneori. Eram în oraș și am văzut o tânără pereche cu tripleți. Fiind mamă la rândul meu, primul meu gând a fost să îi compătimesc, apoi… mi-a venit ideea: o poveste cu tripleți!

Până am ajuns acasă, aveam deja în minte trasată povestea, în linii mari. Însă a suferit modificări majore atunci când m-am apucat efectiv de scris. Am considerat că i-ar fi prea greu lui Kim să aleagă între trei frați identici, așa că tripleții au devenit doar simpli frați, dar le-am dat nume cu aceeași literă. De aici și titlul cărții, care știu că a nedumerit pe multă lume. Nu doream să fie poveste atât de veselă însă, pe măsură ce scriam, tot la glume și farse îmi fugea mintea. Așa că, încă o dată, mi-am ascultat instinctul și a ieșit… ce a ieșit.

5. Descrie-ne în trei cuvinte relația fraților Morgan.

Familie. Dragoste. Unitate. Cred că asta este de fapt chintesența întregii cărți.

6. Ce sentimente te-au acaparat atunci când ți-ai văzut cartea ajunsă (la propriu) în mâinile cititorilor tăi? 

Nu am crezut că este adevărat. Nici acum nu cred. Dar, pe lângă asta, am fost extrem de fericită! O bucurie imensă m-a cuprins și credeam că o să pleznesc de fericire. Nu m-am putut exterioriza prea mult la tipografie, însă am făcut-o acasă. Am râs, am plâns, am chițăit, am strigat și am țopăit! Toate astea în timp ce mă fâțâiam prin toată casa, ca o nebună. De fapt, privind în urmă, cred că o luasem puțin razna.

7. Dacă fata noastră, Kim, ar fi rămas cu Mike, cum ar fi decurs viețile acesteia și a celor trei frați?

Nu știu. Mike chiar a iubit-o pe Kim și poate că ar fi fost fericită, însă nu ar fi „înflorit”, așa cum a făcut-o lângă Hayden. Dragostea dintre ei i-a făcut să devină ceea ce au devenit. Doar împreună. Cu alte perechi, ar fi fost cu totul altceva. Lucru care este valabil și pentru celelalte două perechi. Kim a fost „liantul” care a unit întreaga familie și mai mult decât era. Nu mi-i pot imagina alături de altcineva. Voi îl vedeți pe Hayden lângă o altă femeie? Pe Heaton fără Samantha? Sau pe Holden lângă o acritură care să nu-i guste glumele și obsesia pentru paturi? Eu nu.

12049562_1685777568322512_4599948255102843466_n

8. Dacă ar fi să descrii nebunia familiei Morgan prin versurile unei melodii, care ar fi acele versuri?

Nu știu nicio melodie care să se potrivească cu nebunia familiei Morgan. Dacă știți voi vreuna, spuneți-mi-o și mie, să mi-o pun pe telefon, ca ton de apel.

9. Ce îți place să faci în timpul liber, înafară de scris?

Îmi plac multe lucruri și am multe hobby-uri dar, din păcate, extrem de puțin timp. Primul lucru ar fi să citesc. Dacă regret ceva din cauza scrisului, este faptul că nu mai am timp de citit. Îmi place să cos goblen, îmi place să pictez, dar nu am mai avut timp de așa ceva de câțiva ani de zile.

10. Care este cartea preferată și prin ce te-a impresionat?

„Pe aripile vântului”. Pot spune că este cartea de care m-am îndrăgostit și căreia niciuna nu a reușit să îi ia locul. De ce? Pe lângă povestea incitantă și plină de tot ce îți poți dori de la o carte, am rămas extrem de impresionată de tăria de caracter a eroinei principale. Scarlett O’Hara mi-a fost model în viață și, nu o dată când am avut greutăți, m-am gândit la ea și la ce ar fi făcut în locul meu. „Și mâine e o zi” sunt cuvintele pe care le-am aplicat de multe ori și care m-au ajutat să trec peste multe.

11. Mulțumesc mult pentru că ai acceptat invitația mea și îți urez mult succes în continuare! Câteva gânduri pentru cititorii noștri?

Eu îți mulțumesc că te-ai gândit la mine și că mi-ai dat ocazia să mai arăt puțin din mine celor care sunt curioși să mă cunoască așa cum sunt în spatele poveștile scrise.

Cititorilor mei le mulțumesc din suflet că au fost alături de mine. Că au citit, votat și comentat. Fără ei, fără susținerea lor, nu aș fi ajuns aici și nu le pot mulțumi îndeajuns.

12400534_10207420516984477_2061159177425547375_n

 ♫ Pe site-ul celor de la Smart Publishing, găsiți primul volum din Triplu H.
♫ Trailere carte: aici, aici și aici.
♫ Puteți citi primele 11 capitole aici!

Dede

Publicat în Interviuri

La șuetă cu autorii români #2 – Oana Duşmănescu


11130280_10152633938306568_8219228823318637127_n

Înainte de a fi scriitor, Oana Duşmănescu este mamă, iubită, bloggeriţă, scrimeră. De la 18 ani, aceasta a intrat în presa sportivă, de unde nu a ieşit nici în ziua de azi. A avut câteva evadări în publicitate şi PR, dar dragostea dintâi, pe care o declară, a rămas sportul. În 2007, s-a pus pe scris Urechile pisicii Olga, din dorinţa de a pune pe hârtie, într-o formă artistică, sentimente, locuri, oameni, pisici. Urechile pisicii Olga este primul volum al Oanei. Şi-ar dori să nu fie ultimul.


1) Bună ziua, doamnă Duşmănescu. Spuneţi-ne 3 lucruri care vă caracterizează.

Buna ziua. 🙂 Sunt energică, încăpățânată, influențabilă uneori.

2) Din cât am aflat, sportul este foarte important pentru dumneavoastră. Ne-aţi putea povesti mai multe despre acest aspect?

Păi, sunt jurnalist sportiv de peste 20 de ani, deci sportul, sub toate formele lui, înseamnă o mare parte din viața mea. Am scris despre toate sporturile existente, dar, în ultima vreme, iubesc mult de tot sporturile extreme și, mai ales, personajele care le practică.

3) După ceva ani din viaţă, aţi scris şi prima dvs. carte. Ce v-a dat imboldul să faceţi asta?

Eram foarte liberă, stăteam nopțile trează, trăiam foarte mult. În toate astea a încăput și-o carte.

4) De ce aţi ales să scrieţi despre viaţa unei pisici? Care este legătura dintre dvs. şi aceste feline pretenţioase?

Am pisici de când eram adolescentă. Îmi place mult atmosfera dintr-o casă care are pisici în ea. E mai liniște și mai multă relaxare.

12003275_10152969729006568_6719907124310314959_n

5) Când Urechile pisicii Olga a ajuns pe mâinile cititorilor şi aţi avut parte de primele reacţii din partea lor, ce aţi simţit?

Mi-a fost frică de reacții. Mi-a fost teamă că mă expusesem prea tare acolo, în paginile cărții. Apoi mi-am dat seama că lumea a îndrăgit cartea. Mai ales femeile.

6) Să ne aşteptăm la o nouă carte pe viitor? Dacă da, despre ce aţi mai dori să ne împărtăşiţi?

Nu cred. Sau nu în viitorul apropiat. Deocamdată traduc mult, pentru Editura Trei. Dar dacă mă răzgândesc, te voi anunța. 🙂

7) Care este autorul român preferat? Dar cel străin? Ce operă de la aceştia v-a atras mai mult şi de ce?

Nu vreau să fac diferențieri. Îmi plac foarte mult autorii moderni, care scriu despre viața pe care o trăim chiar acum, despre vremurile noastre și problemele acestora. În mintea mea, clasicii se șterg ușor-ușor și fac loc nou pentru Amos Oz sau Elif Shafak.

8) Ce părere aveţi despre literatura română din trecut şi cea de acum? Ce consideraţi diferit între cele două?

Cred că acum vocile sunt mai puternice, mai articulate, dar mai puține. Dar nu-mi place excesul de vorbire vulgară în scopuri comerciale.

9) Aveţi o muză care va inspiră atunci când scrieţi?

Pentru că acum scriu mai mult editorial de sport, cei care mă inspiră, desigur, sunt sportivii.

10) Ce reprezintă cărţile pentru dvs.?

Niște lumi separate, care te lasă să le invadezi. O faci pe riscul tău, pentru că nu știi niciodată, când începi o carte, în câte feluri te va schimba ea.

11) Mulţumesc pentru că aţi acceptat să ne împărtăşiţi câteva fragmenţele din viaţă. Câteva gânduri pentru cititorii noştri?

Citiți, scrieți, trăiți mult. Și eu vă mulțumesc.

coollogo_com

Publicat în Interviuri

La șuetă cu autorii români #1 – Ana Mănescu


ana manescu 1

Ana Mănescu este scriitoare, jurnalistă și promoter cultural, traducătoare și editorul șef al proiectului societatesicultura.ro. A debutat în 2014 cu romanul alter.ego, urmat la începutul lui 2015 de volumul de povestiri Quasar, iar în toamna aceasta va fi lansată a treia sa carte, romanul Stresul dintre orgasme, toate la editura Herg Benet. Îi puteți citi articolele atît pe site-ul personal, cît și pe societatesicultura.ro, și o găsiți pe Facebook sau pe mail, la adresa sa, povesteste@anamanescu.ro. Visul și mottoul său sunt: Într-o zi mă voi muta pe o plajă, unde voi scrie cît voi trăi. Sau voi trăi cît voi scrie.


1) Bună, Ana. Pentru început, spune-ne, te rog, trei lucruri esenţiale despre tine, fără de care n-ai putea fi tu.

Poveștile, idealismul, iubirea. Cumva, fiecare le conține și pe celelalte.

2) Ai ştiut dintotdeauna că vrei să scrii sau îţi doreai altceva înainte?

Am vrut să cînt la vioară și să fac balet, să fiu profesoară, doctor, bucătăreasă sau vrăjitoare și am avut chiar o perioadă cînd am vrut să fiu leneșă (cînd frate-miu voia să fie american și soră-mea prințesă). Nu făceam nimic în sensul ăsta, în schimb inventam povești, copiam povești, scriam povești, poezii, cîntece – toate drăgălașe, așa cum orice lucru creat de copii are farmecul lui, dar, firește, execrabile. Pe la 16 ani am realizat că vreau să fiu prozatoare și pe la 24 mi-am dat seama că zona în care mă simt cel mai bine este cea la limita dintre realitate și restul.

header-quasar

3) Am citit deja una dintre cărţile tale, Quasar. M-am regăsit în câteva dintre povestirile ce m-au pus serios pe gânduri. De unde a pornit totul? Ce se ascunde în spatele acestui „quasar”?

A pornit de la un carnețel din hîrtie reciclabilă pe care l-am primit cadou de la echipa societatesicultura.ro cînd am împlinit 24 de ani, de la cîteva proze arhiscurte scrise în el, de la descoperirea fascinației mele pentru literatura speculativă, de la o căutare pe google despre cea mai puternică forță din univers. Quasar e un puzzle format din acele proze arhiscurte, o pătură creată din bucăți potrivite și cusute pentru a vorbi despre începuturi, sfîrșituri, ciclicitate, iubire, moarte, identitate – tot ce înseamnă existență. Este un exercițiu stilistic transformat într-o colecție de povestiri care abordează în cel mai absurd mod posibil (al meu, de atunci) cele mai esențiale interese umane.

4) Am ajuns să mă ataşez de unele povestiri din carte şi mă întrebam dacă există vreo şansă ca măcar una să fie continuată.

Mulțumesc! Quasarul și-a spus povestea, și singura pe care o văd mai lungă ar fi Umbra Contesei. Dar chiar el conține o continuare, povestirea Explozii de omizi fiind un viitor alternativ, fantastic, al romanului meu de debut, alter.ego. Așa că nu spun că nu voi extinde niciodată vreunul dintre textele de aici, dar momentan nu e în plan.

5) Ce doreşti să transmiţi oamenilor prin scrierile tale?

Vreau ca ei să vină cu propriile lor experiențe, emoții, gînduri și să ia din cărțile mele exact ce au nevoie. Să se descopere pe ei înșiși mai bine. Să fie inspirați. Să fie oricum, dar să simtă ceva. Asta caut eu în povești și asta vreau să facă ale mele. Nu pot controla cum este receptat mesajul, iar în literatura spre care mă îndrept, nici nu trebuie.

ana manescu 4

6) O bună parte a scriitorilor, şi numai, au o muză ce îi inspiră, pe când restul, nu prea au. În ce categorie te încadrezi şi de ce?

Poate că unii au o muză clară, dar cu certitudine toți trag din întreaga lor experiență. Muzele mele sunt obsesiile mele, dar nu doar ele contribuie la crearea textelor. Melodiile pe care le ascult, cărțile pe care le citesc, serialele pe care le urmăresc, o seară ploioasă, un răsărit, o glumă a lui, o umbră pe perete, totul poate să se strecoare fără să-mi dau seama în ceea ce scriu. Ce e clar e că obsesiile dintr-un moment preiau controlul asupra direcției poveștii. În cazul lui ego erau idealismul adolescentin, criza de identitate, frica de a scrie. Pentru Quasar – dragostea și moartea ca dimensiuni principale ale existenței. Pentru Stresul sunt anxietatea, boala, presiunea socială, insomnia.

7) Atunci când scrii, asculţi muzică sau preferi liniştea? Dacă asculţi, cam ce genuri îţi plac? Ne-ai putea recomanda câteva melodii?

Muzica mea pentru scris nu este neapărat muzica pe care o iubesc. Nu pot scrie pe Muse, Pink Floyd, The National, Editors, Placebo, Coldplay, Radiohead etc. fiindcă îmi amorțesc mîinile și pieptul de drag. Ele stabilesc atmosfera din multe fragmente, dar trebuie să stea departe de procesul efectiv al scrierii. Rockul, în special alternativ sau indie, îmi spune cele mai multe povești, dar mă paralizează. E drept, fiecare capitol sau povestire este acompaniat(ă) de o melodie, în toate cărțile mele. Pînă acum le-am menționat în volume, le-am creat playlisturi pe YouTube (le găsești aici – și putem folosi canalul și pentru a-ți răspunde la întrebarea cu recomandările). Dar nu le ascult cînd scriu, ci am ecoul lor în minte. În ultimii ani, am scris mai mult în liniște sau pe instrumentale (soundtrackul filmului meu preferat, The Fountain, celtică, ambientală, clasică). Depinde de fragment, de ora la care scriu, de starea mea fizică și psihică.

ana manescu 3

8) Ce ne poţi spune despre noua carte? La ce să ne aşteptăm în privinţa ei?

Stresul dintre orgasme e ca bufnițele din Twin Peaks, nu e ceea ce pare. Nu e un roman, ci un microroman. Nu e despre sex, ci despre culmile după care alergăm majoritatea. Și este o poveste care se schimbă odată ce toate piesele sunt puse la un loc. E o carte bună pentru cei care nu se sperie de vulnerabilitatea și întunericul din noi, de paradoxul din noi, de fricile și obsesiile și nebuniile din noi. Este despre artistul resemnat și amar în goana contemporană, despre acceptare, bucurii mărunte și salvare.

9) Ce autori au avut un impact important asupra ta?

Toți citiți pînă acum, prin absorbire sau eliminare. Dar cel mai mult m-au ajutat să mă definesc, în ultimii ani: J. K. Rowling – pentru atitudinea sa vizavi de viață, scris, eșec și caritate, și pentru că am o mică obsesie pentru Harry Potter; Sarah Kane – pentru că absurdul, moartea și iubirea sunt magnifice în piesele sale; Eva Precub – idem, dar în poezie; Ian McEwan – pentru că îmbină genial inocența și perversitatea; John Fowles – pentru că Magicianul mi-a schimbat viața; Julio Cortazar – pentru că Șotron a făcut același lucru; Flavius Ardelean – pentru că e în zona aceea care îmi place mie dintre romantic și macabru, dintre realitate și restul; Cristina Nemerovschi – pentru că scrie despre libertate și individualitate; Marta Petreu – nu cu filosofia, nu cu poezia, deși i le-am citit și pe acestea, ci cu Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului, care m-a dărîmat, e un roman absolut fabulos; Răzvan Petrescu – i-am citit doar Scrisori către Mihai și l-am ascultat o singură dată la un CDPLFest, dar este un autor delicios de talentat. Și a fost picătura care a dărîmat căciulița de pe â-ul din a și m-a făcut să trec la î din i în interiorul cuvintelor.

ana manescu 6

10) Cam câte cărţi numără biblioteca ta şi ce reprezintă ele pentru tine?

Cred că am în jur de o mie de cărți în casă, strînse în special de bunicii mei. A mea personală e mult mai modestă și împărțită între etajera crud de mică, birou, Pandle (eReaderul meu) și laptop. Nu știu cîte sunt, cîteva sute. Toate sunt cărți care m-au făcut să simt și să învăț ceva. Și cu toate sunt posesivă, inclusiv cu cele pe care nu le-aș reciti. Dar adevărul e că sunt foarte puține cărți pe care chiar le-aș lua cu mine pe o insulă, genul care conțin lumi atît de complete în ele, încît aș putea să le citesc prin rotație la nesfîrșit. Ele reprezintă totul, sunt iubirile alea care rămîn o viață.

11) Mulţumesc că ai acceptat invitaţia de a-mi răspunde la câteva curiozităţi. Gândurile tale pentru cititorii noştri?

Cu drag, și eu îți mulțumesc, așa cum le mulțumesc și celor care au citit acest interviu și cărora le doresc să descopere cele mai frumoase povești pentru ei. Dacă credeți că și ale mele pot fi printre acestea, știți unde să mă găsiți!

COOKIE2Dede