Autorii români contraatacă. Ținta: Lectură pentru suflet

Acum îmi dau cu adevărat seama că bloggerii au fost tare blânzi în interogatoriul lor. Acela nu a fost decât încălzirea pentru ce avea să urmeze din partea autorilor români. Dacă până la sfârșitul acestui articol o să mă dați dispărută, să știți că fie am reușit să scap cu bine și mă dau la fund o perioadă, fie am fost prinsă de Maco și transformată în pisică.

Înainte de a începe, vreau să-i mulțumesc Andrei (Duca) de la Readers Republic pentru că m-a ajutat să vânez autorii pentru acest articol. De asemenea, mulțumesc tare mult Dianei (Maco), personajul principal al acestei aventuri, deoarece a răbdat să fie intervievată la sânge de către victimele sale, fie ei bloggeri sau autori. Love you, girls! ❤

Foto reprezentativ: Diana cu Duca și Roxana

TBR BOOK TAG

How do you keep track of your TBR list? // Cum ții evidența listei tale de citit?

Goodreads este cel care mă ajută cel mai mult în a-mi păstra o anumită ordine în ceea ce îmi doresc să citesc pe viitor. De asemenea, îmi notez într-o agendă toate cărțile care poposesc în bibliotecă și pun o bifă în dreptul celor deja citite, pentru a le diferența de cele necitite. Bineînțeles că, dacă primesc recomandări sau îmi sare vreun titlu tentant în ochi și îl vreau neapărat, folosesc post it-uri, notițele din telefon sau orice altceva am la îndemână pentru a nu uita de ele. Sau, pur și simplu, le țin minte până ajung la ceva de scris.

Is your TBR mostly print or e-book? // TBR-ul tău este majoritar în format fizic sau e-book-uri?

E-book-uri. Sunt mai ușor de ignorat decât cele care stagnează în bibliotecă și pe care le vezi zi de zi. :))

Fragmente #24 | Ești prea frumoasă (Splendid #3) – Julia Quinn

„- Se pare că timpul nostru s-a terminat. Cît mai avem? Două săptămîni?

Ea aprobă dînd din cap.

– Nu te bucuri că te-am convins să ne căsătorim în patru săptămîni, nu în cinci?

– Mai mult decît îți pot spune, iubirea mea.

Se aplecă și îi sărută mîna.

– Am încredere că ne vedem diseară, la balul lui lady Hampton.

– Dacă tu o să fii acolo, o să fiu și eu.

CC book tag

De data asta, mi-am zis că a sosit timpul să stau să încropesc un tag nou legat de cărțile mele preferate scrise de autorii mei preferați. Dacă ați trecut pe la cele două tag-uri dedicate seriei Nemuritor de Oana Arion (aici) și seriei Alina Marinescu de Monica Ramirez (aici), știți deja despre ce vorbesc. Că tot veni vorba, dacă nu le-ați făcut, vă invit să dați curs provocărilor.

Astăzi a venit rândul cărților scrise de Corina Cîndea, o autoare romantică foarte dragă mie. Poveștile sale mă binedispun întotdeauna și, ori de câte ori gândul mi se abate spre acestea, mi-aduc aminte de ele cu zâmbetul pe buze. Unde mai găsești laolaltă vrăjitoare, extratereștrii și coincidențe stranii, cereri de căsătorie pe vasul de toaletă din restaurante, saci de cartofi pe post de rochii, paturi rupte și pupat de uși, plus alte evenimente cel puțin la fel de hilare? :))

Interviurile Cronicarului – Sigurd Olavsson, PRIBEGII MĂRILOR

Un interviu fain cu Sigurd, unul dintre personajele romanului „Pribegii mărilor” de Marina Costa! ❤

Corabia cu gânduri a Marinei Costa - Marina Costa s shipload of thoughts

Cronicarul a fost văzut pe malul Oceanului Atlantic, într-o așezare a totonacilor, în zona ce se va numi mai târziu Veracruz, Mexic. Dede și Anasylvi  l-au trimis să stea de vorbă cu un bărbat de treizeci și ceva de ani, cu păr șaten deschis, ondulat, nesigur dacă să dea în nuanțe blonde sau roșcate, și ochi căprui luminoși, de chihlimbar. Are la cingătoare o sabie de o formă deosebită. Părul îi este prins cu o fâșie de piele de șarpe, și în el se văd podoabele de pene care îl arată că este căpetenia totonacilor.

1. Spune-mi ceva despre tine. Cine ești, unde ești acum, ce rol ai în romanul PRIBEGII MĂRILOR?

Sunt Sigurd Olavsson Vittfarne, hersir al lui Harald Rholfsson și căpitan al corăbiei “Svartbak”. Sunt conducătorul norvegienilor exilați, care și-au găsit o nouă patrie de cealaltă parte a mărilor calde și marea căpetenie a totonacilor. Trebuie…

Vezi articolul original 1.598 de cuvinte mai mult

Wrap-up #13 | iunie 2019

Spuneam data trecută că mai am timp suficient pentru recuperare. Zic să nu mă mai credeți pe cuvânt, atunci când afirm astfel de chestii, pentru că numai recuperare n-am făcut în cele zece zile rămase. Cred că iunie a fost cea mai săracă lună de până acum. De la cele cinci cărți amărâte ale lui mai, am ajuns la patru. Măcar am avut o scuză, hai poate două, dar asta n-ar fi trebuit să mă oprească. Din contră, cred că ar fi trebuit să mă întărâte să citesc mai mult. Dar asta este, sper să-mi revin. :))

Ești prea frumoasă (Splendid #3) – Julia Quinn

5/5

„…tînărul constată cu surprindere că nici nu voia să fie la Londra. De fapt, nu voia să fie în nici o altă parte în afară de acolo unde era deja.”

Top 5 | Cupluri romantice preferate

Cum sunt o fire romantică și citesc lecturi ale acestui gen mai des decât altele, sunt multe cupluri care și-au făcut loc în inima mea. Nu știu cum am reușit să aleg doar cinci, deoarece lupta pentru acest top a fost una tare strânsă. ❤

1) Quinn & April din Pasiune și satin roșu de Corina Cîndea.

„Un foc pe care l-am văzut cândva în doi ochi verzi și pe care l-am tot căutat de atunci încoace, dar nu l-am mai găsit la nimeni.”

Un extraterestu și o vrăjitoare. A fost nevoie de un orășel aparent vrăjit pentru a le da lumea peste cap. Doi ochi verzi care l-au zăpăcit pe Quinn încă de la prima vedere și care l-au urmărit tot timpul, odată ce a plecat din Salem. Revenirea sa îl găsește însă țintind furios sclipirea de pe mâna femeii care i-a furat inima, iar ideea că ea ar putea fi a altcuiva îl revoltă peste măsură. Deși el a fost cel care a impus distanța între ei după un sărut care-i întorsese pe dos pe amândoi, acum este hotărât să o recucerească definitiv. Nici April nu este imună la farmecul lui Quinn și este din în ce mai amețită și cu capul în nori. Dorul de el o va face ușor, ușor să cedeze și să lupte pentru iubirea lor.

Fragmente #23 | Te văd (Urlet în tăcere #2) – Marina Neagu

„Întunericul continua să mă înconjoare. Mă aflam doar în compania coșmarului ce vorbise cu mine. Durerea încă îmi pulsa în coaste și orice mișcare, chiar și cea făcută de o simplă respirație, părea că o intensifică și trimitea ace în corpul pe jumătate amorțit de poziția în care mă aflam.

– O să încerc să te ajut, să îți anunț prietenii unde te afli, dar am nevoie de timp. Ești conștientă că nu toți mă vor primi cu brațele deschise, a spus în timp ce mi-a scos legătura ce îmi acoperise ochii.

Mi-am mișcat capul, încercând să-i găsesc privirea. Schimbarea bruscă a poziției a făcut ca gâtul să îmi trosnească, mi-a trimis o arsură în ceafă, amintindu-mi de locul în care am fost lovită și a început să transmită unde fierbinți de șoc pe un umăr, ca și cum ceva îmi ardea carnea din interior.

– De ce mă ajuți? am întrebat, în timp ce încercam să îmi schimb poziția, căutând să mă ridic în șezut.