Publicat în Uncategorized

2015 in review


The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2015 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

A New York City subway train holds 1,200 people. This blog was viewed about 3,900 times in 2015. If it were a NYC subway train, it would take about 3 trips to carry that many people.

Click here to see the complete report.

Publicat în Top-uri

Top 5 cărţi/serii #2015


Nu pot să închei aceste ultime zile, fără să clarific situația mea în privința celor mai bune cărți / serii citite pe anul acesta. Mă uit în spate și observ că m-am bucurat de destule lecturi pe care să le țin minte o lungă perioadă de-acum încolo și, cu siguranță, pe unele le voi reciti pentru a-mi reîmprospăta amintirile legate de ele.

De cele mai multe ori, evit să fac top-uri de genu’ ăsta, deoarece chiar nu vreau să aleg. Majoritatea ocupă un loc de onoare în inima mea și nu doresc să le discriminez în vreun fel. Fiecare carte a avut acel ceva al ei (fie că m-au făcut să râd în hohote, să plâng, să vreau să bat pe cineva, să meditez, să arunc cu obiecte în pereți, să țip sau să fiu străbătută de emoții de care nu mă credeam în stare) și, pur și simplu, n-ai cum să vrei să alegi.

Nu-i așa? Poate și voi vă aflați în aceeași situație ca mine și chiar nu vreți să alegeți.

Așa că acest top va fi, oarecum, aleatoriu.

Backgrounds_Green_abstract_blue_background_093133_.jpg
În primă instanță, vă voi vorbi despre primele două volume din seria Lux de Jennifer L. Armentrout, Obsidian și Onix.

„- Ştii ce am crezut eu întotdeauna? a zis el cu o voce caldă. […] Am ajuns la concluzia că în general oamenii frumoşi, adică cei cu adevărat frumoşi, şi pe dinăuntru şi pe dinafară, nu sunt niciodată conştienţi de efectul pe care îl produc.”

Ambele au fost niște lecturi amuzante, imprevizibile, pline de emoții și mister. Un orășel neștiut mai de nimeni, personaje ciudate și priviri crucișe la tot pasul, incidente în miez de noapte, un vecin ce ar trebui interzis pentru cât de sexy este, dar extrem de plin de sine și cu un caracter infect, o adolescentă ordinară, pasionată de cărți și de bloggerit, o soră total opusă ca și caracter față de fratele ei, foarte vorbăreață, ce se dovedește o prietenă de nădejde atunci când ai mai mare nevoie de una. Toate acestea, combinate cu niște replici de mare efect, pline de ironie și umor, presărate cu secrete cutremurătoare ce-ți pot schimba viața exact când nu te-ai gândi la așa ceva, contribuie într-un mod absolut delicios la lumea fascinantă creionată de autoare.

Aflându-se mai mereu prin preajma celor doi fraţi, în special a lui Daemon, Kat are parte de numeroase momente imprevizibile, altele plăcute, altele nu. Se nimereşte numai în situaţii ciudate, ce o pun serios pe gânduri, întrebându-se constant dacă totul este chiar real sau este doar în mintea ei. Nemaipunând la socoteală faptul că Daemon pune paie pe foc şi o face să creadă că doar îşi închipuie lucrurile acelea, când, de fapt, adevărul este altul. Ceva ce ea n-ar trebui să ştie şi, pentru binele tuturor, ar trebui să fie fată isteaţă şi să se ţină la distanţă de ce n-o interesează în mod direct. Dar, se putea ca ea să asculte ceva din tot ce-i îndruga Daemon acolo? Ei bine, nu! Curiozitatea învinge de fiecare dată.

În Onix, lucrurile încep să ia amploare, iar acțiunea și misterul predomină mai mult ca niciodată. Deși lucrurile par, aparent, că ar fi revenit pe un făgaș cât de cât mai normal, nu este chiar așa. Apariția unui nou tip în oraș generează probleme destul de mari între cei doi tineri, unul căutând să-și ia înapoi viața obișnuită și monotonă de zi cu zi, iar celălalt căutând să descopere adevărul din spatele minciunilor și îndoielilor ce-l acapară în prezența noului venit.

Am adorat legătura sinceră care a început să se înfiripe uşor, uşor între cei doi, deşi aveau mare grijă să se ferească unul de altul, să se distanţeze, dar, totodată, să-şi caute compania neîncetat. Amândoi erau conştienţi de ce simţeau unul în preajma celuilalt, chiar dacă n-o spuneau cu voce tare. Doar nu degeaba se spune că gesturile fac cât toate cuvintele ce ar fi trebuit spuse la momentul potrivit.

6854996-red-and-blue-brush-strokes-on-a-white-background-Stock-Photo-circle

 „- Aimee, ești…, a șoptit și respirația mi s-a tăiat. […] Hades nu a terminat de vorbit, că m-am trezit cu o avalanșă de zăpadă pe față.
-…plină de zăpadă, a continuat el.”

Următoarea carte pe care doresc să v-o prezint este Căutând fericirea de Teresa Wojcik, carte postată mai întâi pe Wattpad (unde puteți citi primele 10 capitole, pentru a vă face o părere despre stilul tinerei autoare), o platformă pentru scriitori începători ce doresc să-și împărtășească gândurile și sentimentele prin intermediul scrisului. Anul acesta, a avut loc și marea lansare, cartea putând s-o comandați de aici. Romanul este doar primul volum al trilogiei.

Personajele principale, Aimee & Hades, le veţi adora, fără doar şi poate, încă de la început. Amândoi au trecut, oarecum, prin probleme asemănătoare și încă continuă să se lase doborâți de acestea, în loc să aibă curajul de a le rezolva și de a o lua de la capăt. O viață nouă, fără regrete, în care speranța și fericirea să le fie singurele călăuze ale pașilor. Unul caută, inconștient, să nu-și supere familia și prietenii prin deciziile pe care le ia, pe când celălalt nu vrea să audă de ai lui pentru că, la rândul lor, aceștia n-au avut curajul să facă ce trebuia atunci când a fost timpul pentru asta.

Personajele noastre sunt atât de realiste, de contrastante, de adorabile şi de amuzante, că ţi-e şi mai mare dragul să le urmăreşti cum se ciondănesc, cum se joacă, cum se înţeleg atât de uşor doar din priviri şi gesturi, cum se ignoră şi îşi aruncă ocheade unul altuia, ştiind că celălalt nu este atent. Transmit atât de multe emoţii şi sentimente contradictorii, încât nu ştii dacă, în clipa următoare, o să ajungi să plângi, o să râzi sau o să arunci cu ceva, cine ştie pe unde sau în cine. :))

Îmi place joaca asta a lor ciudată, atât de personală şi de trăibilă, în care amândoi au câte ceva de învăţat şi de demonstrat, joacă a cărei fine va fi sau, poate că nu?!, fericirea mult căutată. Asta rămâne să aflaţi singuri! 😉

Deși, la prima vedere, pare o poveste de dragoste tipică, plină de clișee, binecunoscute de toţi, aici avem parte de o lectură imprevizibilă prin care Teresa reușește, la fiecare pagină citită, să ne „zguduie” pământul de sub picioare, într-un mod extrem de armonios și plăcut.

12305771_1642710602653428_1836659931_n

Cum aș putea încheia anul fără să pomenesc (din nou!) despre una din seriile mele preferate? Alina Marinescu prezentă la datorie! Se putea altfel? :))  Toată recunoștiința din lume n-ar fi suficientă pentru a-ți mulțumi, Monica Ramirez, pentru că ai creat asemenea cărți absolut fascinante și atât de pline de realitatea zilelor noastre!!

9510358_orig

„Nimic altceva nu apropie doi oameni mai mult decât prezența iminentă a morții, atingerea ei abisală perforând adânc sufletul uman, lăsând în urmă cicatrici eterne.”  

Această serie ne prezintă o poveste primordială de viață ce vizează, într-un mod contrastant, speranța pentru mai bine, dorința pentru mai mult, luminița de la capătul tunelului, riscurile asumate și visele cruciale pentru un viitor incert, dar nu imposibil, ale unui suflet pur ce reușește, din plin, să revină din propriul iad ce amenința să-l învăluie, pentru totdeauna, într-un abis fără scăpare.

Asasin la feminin, #1

Doi pioni pe o tablă de şah, doar că aici, jocul este mult mai periculos decât pare, având ca premiu dulcea libertate. Ar putea fi amândoi câştigători. Sau poate doar unul singur va avea tăria şi forţa necesare să ducă la bun sfârşit lupta. Dar există şansa ca aceasta să fie pierdută de ambii, chiar dinainte să înceapă. Nimic în viaţă nu se obţine uşor, mai ales libertatea.

Identităţi secrete, #2

Jocul de şah al personajelor, atât cu lumea cenuşie care-i constrânge din toate părţile, cât şi cu ei înşişi, nu s-a terminat, ci continuă cu şi mai multă rigoare. Depinde numai de eroii noştrii să dezlege iţele atât de încurcate ce-i va conduce spre libertate şi să descopere finele acestuia, indiferent de consecinţele ivite pe drumul anevoios pe care îl vor parcurge împreună..sau separat.

Balanţa puterii, #3

Jocul i-a prins pe eroii noştri pe căi diferite. Dar, pentru ca unul dintre ei să nu se piardă în sobra singurătate şi liniştita suferinţă, aşa cum o făcuse celălalt, le-a mai adus un tovarăş. Un tovarăş, al cărui drum se va intersecta cu cel care încă mai este pavat cu speranţe, vise şi dorinţe pentru un posibil viitor.

Bariere de fum, #4

Cu fiecare piesă mutată şi înlăturată de pe tabla ancestrală, jocul de şah devine şi mai primejdios pentru eroii noştri, libertatea, pe care şi-o doresc cu atâta patos, atârnând doar de un singur fir de aţă. Drumul dorinţelor, viselor şi al speranţei, acum şi al dragostei, al sincerităţii şi al încrederii, pe care-l parcurg doi dintre ei, începe să se îndepărteze uşor-uşor de cel al singurătăţii şi al suferinţei celuilalt, luând-o pe un făgaş ceva mai normal. Dar, asupra a ceea ce s-au chinuit amândoi să construiască împreună, planează un nor greu şi întunecat ce nu le permite să se bucure mai mult decât este nevoie, încetinind cu înverşunare soarele în a le mai lumina calea din faţa ochilor.

Abis, #5

Jocul de şah a ajuns la final. Sau poate că nu. Premiul mult dorit, dulcea libertate, se apropie vertiginos. Dar, numai unul dintre cele două drumuri va putea să izbăvească şi să găsească luminiţa de la capătul său, care tinde să se mărească cu fiecare obstacol înlăturat, cu fiecare gând toxic lăsat în urmă. Numai acel drum va reuşi să făurească un nou început, pentru ca, în final, cenuşiul vieţii să fie înlocuit cu cele mai vii culori ale acesteia.

910005875709437pizapw1451221079

Provocarea (I + II) de Simona Stoica (Rephelimii #1) nu putea lipsi de pe aici. ^_^

„Nu îndrăzneam să-mi întorc privirea, dar aveam din nou impresia că eram urmărită, doar că acest lucru nu părea să mă mai deranjeze. La fel ca în parc, mă simţeam ocrotită şi în siguranţă.”

„La început era Cuvântul…” Nimic mai adevărat. Dumnezeu a ştiut ce face când a dat glas oamenilor, nu doar să se exprime şi să comunice între ei, dar şi pentru simplul fapt că, prin cuvintele rostite, noi, oamenii, am căpătat o unealtă, o armă chiar, prin intermediul căreia putem reda sau distruge vieţi, fără să lăsăm urme. Un simplu cuvânt îţi poate schimba Soarta, fără a i te putea împotrivi.

Ca şi în realitate, si în lumea creată de Simona, personajele au tendinţa de a se cataloga unele pe altele datorită cuvintelor rostite. Cuvântul este la putere, având o influenţă destul de mare asupra noastră. Nişte simple cuvinte ne pot răni sau ne pot reda o speranţă de mult pierdută. Ne pot face să ne pierdem încrederea unii în alţii. Ne împing de la spate, pentru a face lucruri de care ne este teamă şi nu avem curajul necesar de a le duce la capăt. Ne pot provoca să ne avântăm cu capul înainte, fără a ţine cont de consecinţe.

Dacă doar un simplu cuvânt are o mare influenţă asupra noastră, ce am mai putea să spunem despre timp, despre cel mai mare duşman pe care o fiinţă îl poate avea, ce se joacă cu Soarta noastră fără milă?

Sunt sigură că multă lume se întreabă ce este cu adevărat acesta. Chiar şi eu o fac.

Mă întreb dacă timpul are gen, dacă este un el sau o ea. Sau este o combinaţie între? Oare nu oboseşte să tot meargă înainte? Nu s-o fi plictisit să facă la infinit acelaşi drum? De ce nu se opreşte măcar o clipă, să se uite în urmă şi să vadă ce a săvârşit? Chiar nu-i pasă pe cine a bucurat sau pe cine a întristat? Atât de mândru(ă) este, încât să nu vadă mai departe de lungimea nasului (asta, dacă are unul :)) )?

Ce spuneți, sunteți pregătiți să acceptați provocarea și să simțiți citiți pe pielea voastră ce poate face un simplu cuvânt și timpul, atunci când te iau pe nepregătite? Eu am făcut-o deja, voi ce mai așteptați?

996135_1007030539340303_5255404173884144136_n

 ” În viața mea nu mi-am dorit să dau în cineva, darămite să o fac, așa că gestul meu îmi provoacă de-a dreptul greață. Și totul e din cauza lui! A lor! A lui Hayden și Heaton și Holden! A felului în care mă înnebunesc cu glumele și insistențele lor. Cu modul în care mă forțează să fac exact ce nu îmi doresc și… La naiba, a felului în care mă fac să mă simt!”

O ultimă carte despre care aș vrea să vă vorbesc este Triplu H de Corina Cindea. Ca și Căutând fericirea a Teresei Wojcik, și aceasta a fost postată pe Wattpad (unde veți găsi primele 11 capitole ale primului volum, cât și cea de-a doua carte) și, apoi, publicată de Corina pe cont propriu. Deci, pentru a o comanda, trebuie să luați direct legătura cu autoarea, fie pe wattpad, fie pe pagina personală de facebook.

Cartea ne prezintă povestea lui Kim Larsen, o tânără ce dorește să schimbe mediul în care trăiește și să înceapă o viață nouă, preferând normalitatea și monotonia de toate zilele în locul aglomerației și mondenismului cu care a tot crescut.

Așa că, reușind să-și convingă mama să o lase să plece singură din orașul natal, aceasta și-a ales un loc în care să nu fie cunoscută de nimeni, înafară de propria persoană. Un loc în care să poată fi doar o fată obișnuită, care se îmbracă normal și nu se împopoțonează pentru a face pe plac cuiva. Un loc în care să-și ducă visele la împlinire pe făgașul pe care și l-a ales singură. Un loc în care să fie…ea.

Dar, se pare că întâlnirea neprevăzută cu frații Morgan – Hayden, Heaton și Holden–  îi cam dă bătăi mari de cap tinerei, iar planul pe care și l-a bătut în cuie, cu atâta ambiție și încredere în ea, va zdrăngăni destul de tare. Și acest zdrang-zdrang va ține până ce Kim va lua deciziile cu inima și nu cu mintea. Decizii ce vor schimba viețile tuturor celor care îi vor apărea în cale, nu doar pe a ei. V-am făcut curioși, nu-i așa?


Care este topul vostru pe anul acesta?

11

Publicat în Recomandări

Se poartă cărţile. Întotdeauna.


Pentru că tot suntem în vacanţă (unii dintre noi – eu mai am vreo 3 zile până voi fi) şi pentru că, în mai puţin de o săptămână, este şi Crăciunul, m-am gândit să vă fac câteva recomandări de carte, în caz că nu ştiţi ce să mai citiţi sau să oferiţi cadou în perioada aceasta. Aşa că, să-i dăm bătaie!

hyperliteratura-ce-ne-spunem-recenzie

Ce ne spunem când nu ne vorbim de Chris Simion

„Când eşti pe un drum cu sens unic, fără cale de întoarcere, fiecare secundă te costă altfel. Moartea îmi zâmbeşte din colţul camerei. Mi-ai şoptit toată copilăria că viaţa trebuie să fie o eternă lecţie în care să ne pregătim să murim. Mă auzi? Caută neîncetat să rămâi liber. Inima ta poate iubi tot ce doreşte. În fiecare răsărit de soare există ceva frumos. Călătoria aceasta nu poate avea sfârşit.”

Cartea este structurată sub formă de corespondenţă prin email-uri, datorită acestei structuri citindu-se destul de repede chiar. Acest lucru a conferit şi o oarecare frumuseţe lecturii şi chiar m-a făcut să vreau cu ardoare să aflu ceea ce simt şi trăiesc cele două personaje, floarea_soarelui şi zmeul_albastru, atunci când au fost împreună şi acum că nu mai sunt.

Romanul ne vorbeşte despre veşnicul conflict dintre raţiune şi inimă, dintre ceea ce trebuie să faci şi ceea ce simţi cu adevărat. Nu este chiar uşor să digeri tot ceea ce-ţi transmite această carte, dar, cu răbdare şi atenţie, vei putea reuşi să vezi dincolo de suprafaţă, vei descoperi alte înţelesuri, într-un final, rămânând cu senzaţia aceea că ai purtat o discuţie irevocabil de sinceră, chiar cu tine însuţi.

chris-simion-coperta-40-de-zile

40 de zile de Chris Simion

„Am ars tot timpul nostru dansând ca nebunii, fără să realizăm că de la un moment dat, dansam pe marginea prăpastiei. L-am iubit fără întrerupere, în toate respiraţiile şi în toate pauzele dintre respiraţii. L-am iubit nemeritat. Am existat iubindu-l.”

Dacă în Ce ne spunem când nu ne vorbim am fost prinşi într-o poveste de dragoste contrastantă, lăsându-ne duşi de val de legătura profundă şi molipsitoare dintre floarea_soarelui şi zmeul_albastru, 40 de zile ne aduce faţă-n faţă cu o altă etapă existenţială prin care trec personajele noastre, o etapă în care ne vom regăsi cu toţii sau, cel puţin, vom trece prin ea la un moment dat.

Acum, avem de-a face doar cu o floarea_soarelui ce n-a reuşit să treacă peste „trădarea” zmeului_albastru, iar, zi de zi, aceasta se închide tot mai mult în ea, nepermiţând nimănui să pătrundă printre tainele sufletului ei întunecat şi fragil. Depinde doar de ea ca totul să revină la normal şi să uite de ceea ce îi face rău sau, cel puţin, să alunge într-unul din colţurile obscure din mintea ei amintirile dăunătoare.

2663_15e271a2

Cioburi de stele (Constelaţii#1) de Amie Kaufman&Meagan Spooner

” … lumea noastră, vieţile noastre sunt reduse la un pumn de cioburi de stele, într-un colţ îndepărtat de spaţiu. ”

Pas cu pas, datorită stilului lejer al celor două autoare, pătrundem într-o lume absolut fascinantă, imprevizibilă, revitalizantă chiar, în care elementele naturii se întrepătrund într-un mod unic şi ciudat, un joc rapid, şocant şi ireversibil.

Icarus, nava cu o capacitate de 50.000 de oameni, explodează aparent fără niciun motiv concret şi ajunge să cadă de pe propria orbită pe o planetă terraformată, dar abandonată, nefiind populată de către absolut nicio fiinţă umană. Singurii supravieţuitori dintre miile de suflete nevinovate sunt doar Lilac şi Tarver care reuşesc, datorită fetei, să se salveze la timp cu una dintre capsulele de urgenţă.

Acum, cei doi nu mai sunt comandantul Merendsen, erou de război, şi domnişoara LaRoux, fiica celui mai bogat om din galaxie, ci sunt doar doi naufragiaţi, doi oameni ce nu au altă cale decât să înveţe să convieţuiască împreună până la sosirea echipelor de salvare. Un lucru al naibii de dificil. Pentru fiecare dintre cei doi.

2699_4b4cf2ac

Jocul Final. Convocarea (Endgame #1) de James Frey&Nils Jhonson Shelton

„Jocul Final este enigma vieţii şi cauza morţii. Conţine originea tuturor lucrurilor şi soluţia prin care poate fi evitat sfârşitul tuturor lucrurilor. Găsiţi cheile în ordinea stabilită. Aduceţi-le la mine şi veţi câştiga. După ce voi pleca, fiecare dintre voi va primi un indiciu. Şi Jocul Final va începe. Regulile sunt simple. Găsiţi cheile în ordine şi aduceţi-le la mine. În rest, nu există reguli.”

Jocul Final ne prezintă lumea reală (mai bine spus, se desfăşoară chiar în lumea reală), atât cu părţi pozitive, cât şi cu părţi negative, dar, totodată, încearcă să combată ceea ce credeam noi adevărat, încă de când ne naştem, cum că oamenii sunt făcuţi de Dumnezeu, provin din primate sau mai ştiu eu ce am fost învătaţi. În acest prim roman, ni se spune că lumea a fost creată de Annunaki, aşa zişii Mari Părinţi, nişte fiinţe ciudate care nu par a fi nici bărbaţi, dar nici femei.

La acest joc, participă 12 concurenţi din doisprezece „neamuri” diferite. Aceştia, încă de mici, au fost crescuţi şi învătaţi, conform tradiţiei seminţiei fiecăruia, să fie asasini, să dezlege enigme, să fie rapizi atât în gândire, cât şi în mişcări, să fie puternici, răbdători, să fie foarte buni observatori, să ştie să se descurce în orice situaţie şi câte şi mai câte. Pe scurt, să fie cei mai buni dintre cei buni. Celor, care au fost aleşi să participe la acest joc, li se spune Jucători. Au fost destui înaintea lor care au purtat acest titlu şi care au dorit să ia sau nu parte la joc, dar n-au avut şansa, deoarece Jocul loveşte exact când nu te aştepţi, nu când vor Jucătorii.

sub-aceeasi-stea-editie-film-732-4

Sub aceeaşi stea de John Green

Este o carte foarte emoţionantă, dar totodată, presărată şi cu momente amuzante, care te vor face să treci prin toate stările posibile şi care nu te va lăsa să te plictiseşti absolut deloc. Ai grijă să îţi pregăteşti pachetul de şerveţele din timp, dacă eşti o persoană mai sensibilă de fel!

Am luat cartea de pe raft.
– Ce zici dacă te sun când termin asta?

– Dar nici măcar n-ai numărul meu de telefon, mi-a spus. 
– Cred cu tărie că mi l-ai scris în carte.
Pe faţă i-a înflorit zâmbetul acela strâmb. 
– Şi mai spuneai că nu ne cunoaştem unul pe altul.

Autorul ne prezintă povestea a doi adolescenţi care luptă zi de zi împotriva aceleiaşi boli cumplite. Întâlnirea adolescentei Hazel cu tânărul fermecător Augustus are loc în cadrul unui grup de sprijin, unde se adună persoanele care sunt în diferite stadii de boală şi care aşteaptă o minune ce i-ar putea salva.

Cei doi ne arată că realitatea nu e întotdeauna ceea ce vrem noi să vedem: o lume ideală unde toţi suntem perfecţi şi în care nu putem fi atinşi de nimic. Hazel şi Augustus ne învaţă cum să ne trăim fiecare clipă la maxim şi cum să apreciem fiecare lucru, oricât de mărunt ar fi. Aşa o poveste de dragoste ca a lor, plină de durere, sfâşietoare, despre sacrificiu şi prietenie adevărată, foarte greu se mai găseşte în zilele noastre.

e-usor-sa-te-iubesc-2782-4

E uşor să te iubesc (E uşor să te iubesc #1) de Tammara Webber

“Choosing to be with you, isn’t a difficult decision, Jacqueline…It’s easy. Incredibly easy.”

„- Deci nu vreau să te simţi forţată. Sau copleşită. Dar vreau, categoric vreau, să te sărut chiar în clipa asta. Rău.

Câteodată, dragostea nu-i un lucru simplu…El o urmărește, dar nu face cunoștință cu ea până când, odată, într-o întâlnire neașteptată, el devine salvatorul ei. Atracția dintre ei e incontestabilă.

Jacqueline este o tânără dulce și cu o personalitate puternică, pe care o admir pentru încăpățânarea de care dă dovadă, după niște circumstanțe deloc favorabile pentru orice fată. Îmi place că este o tipă de gașcă, cu un suflet mare și talentată în ale muzicii. Lucas este genul de tip sexy, misterios și cu o personalitate spontană la care visează orice fată. În spatele numeroaselor tatuaje, acesta ascunde un trecut întunecat și dureros, un trecut ce nu-l lasă să respire cum trebuie. Pe deasupra, este un talent în ale desenului!

Mi-a plăcut mult cum a început să evolueze legătura dintre cei doi, toate acele momente când erau unul în preajma celuilalt sau când conversau prin e-mail despre economie. Unele dintre ele, au fost niște momente cu adevărat speciale.

Totuși trecutul, pe care el s-a străduit atât de mult să-l depășească, și viitorul, în care ea-și pune atât de mari speranțe, amenință să-i despartă. Numai împreună ar putea să lupte cu durerea și vinovăția, să înfrunte adevărul și să găsească neașteptata putere a dragostei.

Sper că v-au plăcut recomandările mele și vă aștept cu ale voastre!

Articol participant la concursul pentru bloggeri, inițiat de blogul Bibliophile Mystery & Librăria Online Librex.

Click pe imagini sau pe titluri pentru a ajunge la cărțile dorite.

Dede

Publicat în Concursuri

Câștigător Concurs Aniversar #1 – Fragmente de decembrie


A sosit momentul mult așteptat! În primul rând, aș dori să vă mulțumesc pentru participare și pentru cuvintele frumoase la adresa noastră, a blogului și a mea. Vreau să le urez bun venit celor care m-au „găsit” zilele astea și sper să vă fac să poposiți mai mult pe aicișea.

12347983_1003372233039467_2258779354750471482_n
În al doilea rând, o să vă povestesc puțin cum a avut loc alegerea câștigătorului. Am folosit post-it-uri pe care am scris numele voastre. Le-am amestecat bine de câteva ori și le-am dat drumul să cadă, fiecare răspândindu-se pe unde a nimerit. :)) Am luat data de astăzi, 17 decembrie, am adunat 1 cu 7 și am numărat bilețele până am ajuns la 8, acesta fiind:

✌ Adrian R. Ivan

Felicitări câștigătorului, dar și celorlalți participanți! Nu va întristați, vor mai fi concursuri și veți avea mai mult noroc data viitoare.

Adrian, trimite-mi datele tale (nume, prenume, adresa și codul poștal) aici. Ai la dispoziție 3 zile.

coollogo_com

Publicat în Apariţii

Editura Corint: UNIȚI PE VECIE de TAYLOR JENKINS REID


12342669_496480353845805_4817107417187288511_nO poveste de dragoste emoționantăUNIȚI PE VECIE de TAYLOR JENKINS REID

Elsie Porter este o fată obişnuită de douăzeci şi ceva de ani, şi totuşi ceea ce i se întâmplă este departe de a fi ceva obişnuit.

Într-o zi ploioasă de 1 ianuarie, se duce să cumpere o pizza şi acolo îl cunoaşte pe fermecătorul Ben Ross. Chimia dintre ei e fulgerătoare. Ben nu poate aştepta nici măcar douăzeci şi patru de ore ca să o sune şi în câteva săptămâni cei doi sunt îndrăgostiţi lulea. Iar în mai, Elsie şi Ben pleacă în Las Vegas şi se căsătoresc.

După doar nouă zile, Ben, aflat pe bicicletă, este lovit de un camion şi moare. Elsie aude ambulanţa din apartament, dar, până să coboare, Ben a fost deja dus la spital. Acolo, Elsie trebuie să o înfrunte pe Susan, soacra pe care nu o văzuse niciodată şi care nu ştie de existenţa ei.

Împletind povestea de dragoste a lui Elsie şi Ben cu procesul de vindecare a lui Susan şi Elsie, Uniţi pe vecie ne aminteşte că există mai multe căi de a găsi fericirea.

„În fiecare dimineaţă, atunci când mă trezesc, pentru o fracţiune de secundă uit că ai plecat şi întind mâna după tine. Şi dau de partea rece a patului. Ochii îmi poposesc pe fotografia noastră de la Paris pusă pe noptieră şi mă simt fericit că, deşi pentru scurt timp, te‑am iubit şi tu m‑ai iubit pe mine.”

capture-20161017-044417

Publicat în Reading Challenge/Provocări literare

2015 Reading Challenge #4


12366980_1000946593282031_701174844_n

Ce am mai citit:

O carte cu mister sau un thriller: Abis (Alina Marinescu #5) de Monica Ramirez

O memorie: Marilyn Monroe. Ultima zeiţă de Jerome Charyn

O carte cu acţiunea în viitor: Cascada şoaptelor (Cascada şoaptelor #1) de Elizabeth Langston

O carte cu acţiunea în liceu: Clubul V de Kate Brian

O carte cu magie: Copiii întunericului (Neamul Corbilor #1) de Lavinia Călina

Pe lângă acestea, am mai citit Belzhar de Meg Wolitzer care nu se încadrează în nicio categorie.

Voi ce aţi mai citit?

coollogo_com

Publicat în Apariţii, Uncategorized

Editura Epica: Rivali (Intimidare #2) de Penelope Douglas


14 DECEMBRIE 2015, apare Rivali de Penelope Douglas, a doua carte din seria Intimidare.
12311208_1122868527725065_649561148040255035_n
Madoc și Fallon. Doi adolescenți înstrăinați, jucându-se cu focul și forțând granițele dintre iubire și ură…

Ea s-a întors.

Acum doi ani, a plecat pe neașteptate la o școală cu internat. Și de-atunci n-a mai vorbit cu mine. Înainte, când locuiam în aceeași casă, obișnuia ca în timpul zilei să mă ignore, iar noaptea, ca să mă scoată din minți, îmi lăsa ușa dormitorului ei întredeschisă.

Eram un prost atunci, dar acum sunt hotărât să câștig acest joc cu propriile-i arme.

M-am întors.

Au trecut doi ani și cred că încă mă dorește, chiar dacă se comportă ca un nemernic.

Dar n-o să mă mai tem și nici n-o să mă las doborâtă. N-o să mai fiu intimidată de el. O să ripostez. Fiindcă, probabil, chiar asta vrea.

capture-20161017-044417