Publicat în Recenzii

„Tentații” de Corina Ozon (recenzie)


Coperta-Tentatii-Corina_Ozon.jpg

Descriere

„Am citit cartea într-o singură noapte, fără s-o mai las din mână. M-am revăzut în frânturi, în fiecare capitol din viaţa femeii care a trăit după «cum se cade». Îşi trăia viaţa ca la carte, dar filele cărţii ei erau goale, iar capitolele se repetau. Fiecare dintre noi se va regăsi în această poveste, numai că nu ştiu câţi vom avea curajul să recunoaştem că avem temeri, regrete, vise neîndeplinite şi o dorinţă secretă de a o lua de la început. De a face o schimbare. Această carte m-a răscolit, m-a făcut să plâng, m-a trimis să mă uit la reflexia mea în oglindă şi m-a determinat să-mi placă ceea ce văd în ea.

Scriitoarea Corina Ozon pătrunde adânc în subconştientul uman şi scoate la iveală ceea ce noi nu vrem să recunoaştem: «Eşti captiv într-o lume sigură, în care sentimentele se aşază în straturi, până formează perna pe care dormi (…) Până la urmă, important este ca măcar să încerci să intri în vis, oricât de târziu ai crede că este (…) Fericirea este un act de curaj».”

(DANA SĂVUICĂ)

Gândurile mele

Am auzit multe lucruri despre cărțile Corinei Ozon în ultima vreme, balanța înclinând mai mult spre cele bune, ceea ce îmi zgândărea puțin curiozitatea, însă nu am avut ocazia să citesc vreuna dintre ele. Până acum.

Tentații este ultima apariție a autoarei și m-a convins, fără doar și poate, de verosimilitatea a tot ceea ce am auzit și citit prin blogosferă. O lectură atât de complexă prin simplitatea ei și atât de reală, de specifică zilelor noastre, încât nu ai cum să nu te regăsești cel puțin într-una din situațiile ce se învârt în jurul personajelor noastre.

„Sunt Marlena, nu Marilena, Marlena de la Marilyn Monroe, pe care mama a adorat-o în taină.”

Măritată, cu doi copii minunați și cu un serviciu stabil, Marlena nu se simte însă realizată, nici pe plan personal, nici pe cel profesional, așa cum și-a imaginat că avea să fie. Fericirea devenise pentru ea o obișnuință, nemaiștiind când a fost ultima dată fericită cu adevărat. Cu vise mari de a ajunge cineva în viață, de a profesa ceea ce îi face plăcere, acesteia i s-au tăiat aripile mult prea devreme, chiar înainte de primul zbor. Motivul părinților (pentru binele copilului) a fost unul care mai persistă și astăzi: acela că nu aveau cum să o susțină și, în plus, arhitectura nu era de ea, după spusele acestora.

Acest fapt n-a făcut decât să o descurajeze, iar puțina încredere ce o mai avea în ea să se ducă pe apa sâmbetei. A fost nevoită să se reprofileze, deși gândul îi era tot la creație, la a-și vedea proiectele prinzând viață sub ochii ei. Astfel că a găsit totuși ceva mai aproape de marea sa pasiune, arhitectura – proiectare, specializare din cadrul Facultății de Construcții. Dar norocul nu a fost însă de partea ei, neactivând foarte mult în domeniul ales.

”Adesea greșim pentru că nici măcar nu avem curajul să încercăm, apoi ne apucă regretele și dăm vina pe alții. Alegerile ne aparțin, nimeni altcineva nu alege pentru noi…” 

Rămasă însărcinată, la terminarea facultății s-a căsătorit cu tatăl copilului, un truc de care tot a auzit la vecinele mamei sale. La ceva vreme a urmat a doua naștere, o chestiune setată în mintea sa, pentru ca bărbatul să nu o lase, acum că aveau doi copii, ceea ce nu era cazul ei, deoarece Silviu era genul fără prea multe perspective de la viață, tare comod, cam egoist și foarte strângător, ca să mă exprim astfel.

După cele două nașteri, depresia a pus stăpânire pe ea, deoarece perioadele de nesomn, plânsete, pamperși schimbați și trecerea de la femeie la mamă și invers au zăpăcit-o, iar ceea ce a citit despre viața minunată de familie nu se bătea cap în cap cu realitatea. Dorea să revină mai repede la muncă după toate acestea, dar nu prea găsea nimic rezonabil.

„Copiii trebuie lăsați să viseze, este primul pas spre îndeplinirea dorințelor. Eu și visele mi le-am înăbușit, cred că atunci când ajungi să-ți fie teamă să visezi este cel mai traumatizat lucru în dezvoltarea unui om. Mi-am pus astfel capac și pe emoții, nu le-am exprimat clar și cu voce tare, am crezut că celălalt va înțelege din comportamentul meu ce simt pentru el.”

În cele din urmă, reușește să prindă prin intermediul unei rude de-a soțului ei un post de asistent manager, cu mult sub nivelul ei, dar atât timp cât avea ceva stabil, era bine pentru familie. Totuși, dorința ei de a ajunge să lucreze cândva în domeniul preferat nu s-a evaporat, ci, din contră, creștea pe zi ce trece, sperând în secret că, într-una din ședințe, șeful o va remarca.

Deși aveau toate ratele achitate și un buget destul de frumușel în cont, nu plecau mai deloc în vacanțe. Acest lucru o scotea pe Marlena din sărite și nu avea curajul necesar de a-i reproșa asta soțului. Până și copiii au început să se sature de aceste așa-zise ieșiri în familie extrem de rare, băiatul lor licean renunțând să-i mai acompanieze și petrecându-și timpul cu prietenii săi. Un episod în acest sens este revolta tânărului și nemulțumirile sale la adresa părinților, impulsionat fiind de cearta cu iubita.

„- Drogat. Atâta știți despre noi. Că, dacă suntem nervoși, ne drogăm. N-ai fost în stare să o duci pe mama într-o excursie, după cât muncește aici! Iar mie îmi dai bani cu țârâita. Ieși tu cu 10 lei undeva! […] Nu trebuia să mă aduceți pe lume, decât să mă chinuiți în sistemul acesta de căcat, în școala cu profesori frustrați, în țara asta cu oameni înapoiați!” 

Însă, nu durează mult până ce ușor, ușor lucrurile încep să ia o altă turnură. Îndrăgind-o în secret pe Marilyn Monroe, așa cum și mama ei o făcea, decide că a venit timpul pentru o schimbare. O schimbare care să o facă să simtă că trăiește cu adevărat, că este bine să fie uneori egoistă și pentru ea, nu doar pentru cei din jur.

Părul său lung dispare și se alege cu o tunsoare destul de asemănătoare cu a frumoasei artiste, ceea ce-i aduce înjurături și nu admirație, așa cum se aștepta, din partea soțului, acesta susținând că nu a recunoscut-o. După acest moment, își dă seama că bărbatul ei nu a știut niciodată să o aprecieze la adevărata ei valoare, neinteresându-l ceea ce ea își dorește de fapt. Nu că Marlena ar știi ce vrea, dar măcar ea încearcă să se descopere și să caute lucrurile ce o definesc.

„Oamenii adevărați rămân astfel până la capăt, prin foc și prin cenușă, de unde renasc în continuu.”

Micile schimbări o vor face mai încrezătoare în puterile sale și îi vor aduce noi povești de viață din care are ce învăța în drumul ei spre fericire. Odată cu ea, și cei din jur se vor schimba, prinzând curajul necesar de a rupe legăturile ce le dăunează și de a face ceea ce le place.

Colegele de muncă, șeful, actorul din copilărie, aceeași oameni ce o acompaniază în aproape fiecare dimineață în metrou, prietenul fiului ei, croitoreasa rochiei sale și dramaturgul pentru care a făcut o pasiune sunt doar niște intermediari în viața ei, simpli trecători ce nu fac decât să-i dea imboldul de a privi cu încredere și curaj spre un viitor fără regrete și păreri de rău.

Deși timpul a trecut și anii nu se mai întorc oricât de mult ți-ai dori ca asta să se întâmple, indiferent de piedicile pe care viața ți le aruncă în cale, să nu-ți uiți visurile care te defineau cândva, nu se știe niciodată când acestea îți vor deveni camarazi de drum!

Nota mea: 5/5

nota-5

Mulțumesc Editurii Herg Benet pentru oferirea acestui exemplar! ^_^

Cartea o puteți achiziționa de aici.

74860_169257519770573_7813986_n

capture-20160928-044054

Publicat în Apariţii

Primele traduceri ale editurii Herg Benet!


Două cărți cu un subiect interesant care trezește curiozitatea în cititor și niște coperți pe măsură care îți iau ochii la cât de superb sunt realizate. Ce mai! Dragoste la prima vedere! Pe care dintre ele o veți ferici cu lectura? Sau le veți oferi șansa amândurora?

♛♛♛

„Acest cântec neîmblânzit”, prima carte din seria de două romane „Monștrii din Verity” de Victoria Schwab, în traducerea lui Flavius Ardelean, și „Anomalii” de Colette Freedman și Sadie Turner, în traducerea Laurei Nureldin, au sosit de la tipar la jumătatea lunii aprilie și sunt disponibile pe site-ul editurii și în librăriile partenere.

Acest_cantec_neimblanzit.jpg

Despre „Acest cântec neîmblânzit”

Nimic nu poate asigura liniștea  într-un orașfrânt de război, într-un oraș copleșit de monștri. În acest extraordinar roman fantasy urban al aclamatei autoare Victoria Schwab, o tânără adolescent trebuie să aleagă între calea eroinei sau cea a nelegiuiților, între cea a prieteniei sau a adversarilor, totul cu riscul de a înclina balanța întregului viitor al propriei sale lumi. „Acest cântec neîmblânzit” a ajuns încă din prima săptămână de la lansare pe locul întâi The New York Times Bestsellers List, iar drepturile de ecranizare au fost deja achiziționate de către Sony Entertainment.

Kate Harker și August Flynn sunt moștenitorii unui oraș divizat – un oraș în care violența de zi cu zi a dat naștere unor monștri cât se poate de reali. Tot ceea ce își dorește Kate este să fie la fel de nemiloasă precum tatăl ei, care obligă oamenii să îi plătească pentru protecția pe care le-o oferă împotriva întunericului neînduplecat. Tot ceea ce își dorește August este să devină uman, cu o inimă tot atât de bună precum cea a tatălui său, și să joace un rol mult mai important în sprijinirea celor inocenți – însă cum poate dacă el este chiar unul dintre monștri? Unul care poate să fure sufletul cuiva cu un simplu acord al muzicii? Când se ivește ocazia de a o putea supraveghea pe Kate, care tocmaice a fost dată afară de la cea de a șasea școală și se întoarce astfel acasă, August se dedică în întregime misiunii sale.

Victoria Schwab creează cu măiestrie atmosfera unei metropole tulburate și efervescente, în care eroii sunt puși în fața luptei cu monștrii de pretutindeni – atât cei care îi copleșesc în jur, cât și cei dinlăuntrul lor…

„O nouă lume captivantă și plină de pericole pe care cititorii o vor îndrăgi pentru ritmul alert și terifiant.” (Publishers Weekly)

„O poveste cu o atât de întunecată precizie a textului, încât mai mult ca sigur îți va provoca fiori pe șira spinării.” (Booklist)

„Debordant de energică, această carte este întocmai biletul pentru o noapte neîntreruptă de lectură.” (Kirkus Reviews)

Citiți un fragment pe Pălărisme.ro.

♛♛♛

Anomalii.jpg

Despre „Anomalii”

În viitor, nu mai există boală. Nu mai există război. Nu mai există nemulțumire. Toți cetățenii sunt membri supuși ai Guvernării Globale. Însă o singură vară este pe cale să schimbe totul. Keeva Tee tocmai a împlinit cincisprezece ani. Este pe punctul de a pleca în mult așteptata excursie la Tabăra Monarch, pentru a primi imprimarea celui care i-a fost desemnat partener de viață. Dar în clipele fericite și lipsite de griji petrecute în Comunitatea Oceanică a auzit și zvonurile de temut despre “anomalii” – cetățeni care nu pot fi imprimați. Iar când Keeva ajunge la Tabăra Monarch, cel mai întunecat coșmar al ei devine realitate – este și ea o anomalie. Din acel moment, începe să se îndoiască de toate convingerile din trecut. Dacă libertatea și individualitatea au fost sacrificate de dragul siguranței? Găsind un avertisment scrijelit sub patul din tabără, Keeva începe să înțeleagă: revolta va fi pedepsită, dezacordul nu este o opțiune, iar răzvrătiții vor fi anihilați.

„O carte vibrantă.” (Russel Brand)

„O aventură amețitoare.” (Max Beesley)

„O poveste cu un ritm alert și captivant care confirmă că trebuie să luptăm pentru ceea ce ne face pe fiecare dintre noi speciali și unici.” (Randy Jackson)

capture-20161017-044417

Publicat în Uncategorized

Știai? Nu știai! 6 lucruri despre Academia Vampirilor carte&film


Teo vă prezintă câteva curiozități legate de seria Academia Vampirilor (carte & film)! ^_^

Din dragoste pentru cărți

Săptămâna aceasta mi-am permis să scriu postarea din cadrul acestei rubrici și am ales să vă prezint 6 lucruri mai puțin cunoscute despre o carte și un film care m-au obsedat de mai bine de 6 ani. Pot spune cu mâna pe inimă că seria Academia Vampirilor de Richelle Mead a fost piatra de temelie a formării mele ca cititor și bookaholic, motiv pentru care ea va rămâne consacrată pentru mine, indiferent de cărțile pe care le voi lectura în viitor.

Și, ca să nu mă mai lungesc, mai jos vă prezint cele 6 curiozități legate de Academia Vampirilor carte & film.

1.Până și cei mai faimoși oameni au parte de accidente banale. Un lucru pe care foarte puțină lume îl știe este faptul că actorul Cameron Monaghan, cel care l-a înterpretat pe Mason Ashford în film, și-a rupt mâna în timpul filmărilor, lucru care se observă foarte clar…

Vezi articolul original 425 de cuvinte mai mult

Publicat în Tag-uri şi lepşe

Leapșa printre cărțile contemporane românești


b7cd273c54379185e2ecc79ca06d6034

O leapșă tare faină preluată de la Cătălina (Porția de citit) și Adriana (Prefață de carte).

Primul autor român contemporan – ce carte ai citit?

Chris Simion – Ce ne spunem când nu ne vorbim. (recenzia aici)

hyperliteratura-ce-ne-spunem-recenzie

De la ce autor român contemporan ai citit cele mai multe cărți?

Corina Cîndea. Am citit 7 cărți și jumătate! Se pune, nu? Chiar dacă doar 5 dintre cărțile sale s-au publicat până acum, eu le-am citit pe toate pe Wattpad, așteptând cu sufletul la gură fiecare capitol ce urma. Pe locul doi se clasează Monica Ramirez cu seria mea de suflet Alina Marinescu (6 volume). În curând vor urma și celelalte cărți ale autoarei și locurile se vor putea schimba. Iar pe locul al treilea, se află Oana Arion cu seria Nemuritor, unde am citit doar primele 3 volume, de altfel singurele apărute. Îl așteptăm pe următorul, cici!

Cuplul preferat din cărțile românești contemporane.

Aș putea să nu răspund la această cerință? Nu de alta, dar sunt mai multe de enumerat, fiecare a avut ceva special care m-a atras. Fie, o fac și pe asta atunci. Printre multele cupluri care m-au ținut aproape și m-au fascinat, se numără și cel format din Aria & Hunter (Triplu H, vol. 2). Pur și simplu, i-am adorat pentru chimia intensă, aproape palpabilă care exista între ei doi. Deși la început nu dădeau semne că ar putea fi ceva acolo, a fost nevoie doar de un catalizator (pe nume Hayley!) care să le zdruncine viețile și să-i facă să-și recunoască sentimentele.

Eroul din cărțile românești contemporane în mâinile căruia ți-ai pune viața?

Merg pe mâna lui Marius Stephano, care are deja grijă de mine, indiferent unde se află.

Fantasy sau romance românesc?

Ambele. Împreună sau separat, nu contează!

Cărți românești – nume românești? Sau cărți românești – nume străine?

Nu am preferințe. Atât timp cât mă prind, n-are importanță sub ce nume sunt semnate.

Eroina preferată?

Pe de o parte, Rose Hathaway, iar pe de altă parte, Alina Marinescu.

Ultima carte românească citită?

Visucy de Zanuka Lisandros (Ioana Dumitrăchescu)

img_20170411_171622

Care este următoarea carte semnată de un autor român contemporan pe care ți-ai propus să o citești?

Tentații de Corina Ozon.

IMG_20170412_115748

Un mesaj pentru autorii români contemporani.

Să nu vă opriți vreodată din scris, fiindcă o faceți foarte bine! ^^

Le provoc mai departe pe: Duca de la Reader’s RepublicTeo de la Din dragoste pentru cărțiSimona de la Adventures after tea și Simona de la Shattering Words.

8

Publicat în Recenzii

„Visucy” de Zanuka Lisandros (recenzie)


IMG_20170331_180945

Descriere

Într-o lume în care ocultismul era interzis cu desăvârșire, Karina, rămâne singura lucrătoare în lumină. Ea iubește să ajute oamenii să își vindece rănile interioare. Pe urmele ei apar un bărbat misterios (fără nume) și organizațiile secrete ce o vor închide într-un vis. Fără să-și dea seama, Karina își pierde adevărata identitate. Trăiește în vis? Trăiește în realitate? Zi de zi pe buzele ei vine întrebarea: “cine sunt eu cu adevărat?”

Chinul acesta o duce spre descoperirea unor lucruri terifiante despre propria persoană dar și despre cei din jurul ei. Trădarea, drama, dragostea sunt elemente ce o duc spre Adevăr. Când credea ca a descoperit Adevărul alte informații vin în calea ei și îi distrug visele și speranțele. Deși greu de descoperit, Realitatea este ceva la care nici măcar nu se aștepta…

Universul tău nu este cel pe care-l crezi. Este cel pe care nu-l vezi!

Romanul Visucy este un thriller psihologic ce îți va da mari semne de întrebare și bătăi de cap. Vei dori să cunoști mai multe despre viața ta și să te întrebi “oare trăiesc într-o iluzie a minții sau este realitatea mea?”

Gândurile mele

Îi mulțumesc autoarei și Editurii Celestium pentru exemplarul oferit!

Dacă te-ai trezi într-o zi că nu mai ești în stare să deosebești realitatea de simpla iluzie creată de mintea ta, cum ai reacționa? Ai pune totul pe un început de nebunie sau ai încerca să găsești care este una și care este cealaltă, pentru a (re)aduce echilibrul ce exista odată în viața ta?

Nu cred că am mai citit până acum vreo carte care să debuteze cu epilogul sau, cel puțin, nu-mi amintesc în acest moment să o fi făcut. Citind cele câteva paragrafe, deja îmi făceam zeci de gânduri despre ce avea să mă aștepte pe mai departe, odată ce paginile se vor furișa rapid printre degetele mele. Acest epilog nu-mi dădea prea mari speranțe că totul avea să se termine cu bine. Totuși, micul episod descris mă intriga atât de mult, încât să vreau să descopăr întâmplările ce au condus la el. Ce a urmat, a fost o surpriză la care nu mă așteptam. Una plăcută însă.

„Sunt ani buni de când manipulatorii se joacă așa cu mintea mea. În fiecare seară când adorm, există posibilitatea să nu mă mai trezesc. Simt că nu pot să controlez aceste lucruri. Ei sunt mult mai puternici decât mine.”

25 martie 2050. Ar putea fi o zi ca oricare alta pentru altcineva, dar pentru Karina este mai mult de atât. Este o nouă zi de supraviețuire pentru ea. Are șansa de a mai respira pentru alte câteva ore. Coșmarul ce l-a avut, aproape că a omorât-o, dar a reușit să-l dea gata și pe acesta, la fel cum a făcut și cu celelalte. Dar teama că într-o zi nu se va mai trezi este acolo, foarte prezentă, ținând să-i amintească că nu va fi mereu așa, că nu va izbândi de fiecare dată asupra lor.

Într-o societate care-ți controlează fiecare mișcare în parte, gândul că somnul ce ne îmbie să ne pierdem frumos în mrejele sale ar putea să fie chiar sfârșitul, creionează în viața personajelor posibilitatea crudă de a nu mai deschide ochii vreodată. Șansa de a adormi pe veci nu este ceva la care să speri prea curând. Nu când tânăra femeie mai are atâtea de făcut pentru cei din jur.

„Acest card trebuie validat de fiecare dată când te întâlnești cu cineva, când te trezești, când te pui la somn, când mănânci, când pleci pe undeva, când scoți bani din bancomat, când mergi la cumpărături.”

De când se știe, Karina a dorit să ajute oamenii. Este ceva de care se simte legată și fără de care nu ar putea trăi. Zi de zi, aceasta se afla la cabinetul său, unde își primea pacienții și îi ajuta să-și rezolve diversele probleme de sănătate sau de suflet, intrând în contact cu trecutul și viața lor prezentă. Fata dorea să-i „trezească” pe oameni și să le aducă lumina în fața ochilor, ceea ce unii refuzau să o vadă cu adevărat. Cu atât mai mult, s-o accepte ca atare.

„Acum, în aceste vremuri, în care Biserica a interzis cu desăvârșire orice formă de autocunoaștere, s-a ajuns și la amenzi usturătoare iar cei care practicau orice alt cult erau trimiși la închisoare. Eu însă sunt aici pentru că am rămas singura care poate să mai schimbe ceva. Oamenii au încredere în mine pentru că eu le spun cele mai adânci secrete. Dar toți ceilalți nu mai sunt așa. Auzisem că mai demult erau oameni care se ocupau de vindecarea pacienților și mulți trăiau mai mult decât își imaginau. Astăzi, doctorii se ocupă de moartea pacienților și ei ascultă orbește de acești criminali care nu știu ce este sufletul, mintea și trupul. Ci doar ce sunt medicamentele. Și cum se pot utiliza astfel încât pacienții să trăiască mai puțin decât este necesar.”

Lucrurile încep să se precipite atunci când memoria începe să-i joace feste, aruncându-i dinaintea ochilor flashback-uri desprinse parcă dintr-o altă viață, una pe care nu-și amintește să o fi trăit. Să nu mai punem la socoteală și anumite momente din prezent ce-i sunt complet străine, ca și cum acestea nu s-ar fi întâmplat niciodată. Problema este însă că bărbații care tot apar în viața ei susțin contrariul, iar ea știe că nu i-a mai văzut până acum și, cu atât mai mult, să-i fi primit în viața sa ca mai mult. Iar față de unul dintre ei, „bărbatul fără nume” ce se află pe urmele sale, simte în mod special că l-a mai întâlnit cândva, dar nu își poate aminti deloc acele clipe.

Confuzia, incertitudinile, amintirile necunoscute și lipsa unor piese puzzle din mintea sa o demoralizează atât de mult, încât senzația de a nu mai știi cărei realități aparține de fapt, îi îngrădește încrederea în sine. Nu mai știe cine este cu adevărat, ce a făcut în toți acești ani și în cine să se mai încreadă, atât timp când nici măcar în ea nu mai crede.

„Niciodată nu ne cunoaștem cu adevărat. Nu știm cine suntem. Spunem că știm dar ce mult ne înșelăm. Undeva adânc, o altă parte a noastră iese la iveală.”

Pe lângă povestea Karinei, o descoperim pe cea a măicuței Alide și a preotului Dan. De data asta, facem o incursiune în anul 1990, un an periclitat de războiul Bisericii contra spiritualității, unde descoperim că între tânăra noastră și Alide exista o legătură profundă, foarte puternică. De asemenea, un eveniment ce a avut loc în această perioadă, un fel de legământ de iubire pe care măicuța l-a făcut, se revarsă acum asupra vieții sale actuale, având consecințe pe măsură.

IMG_20170331_195246

Cele două povești alternează continuu una cu cealaltă, dezvăluindu-ne câte o piesă din puzzle-ul ce ne va aștepta într-un final. Ambele femei luptă să se (re)găsească pe ele înseși, dar anumite forțe exterioare nu le lasă și le zăpăcesc în așa măsură, încât să nu mai perceapă ce este bine și ce este rău. Va reuși oare Karina să găsească Adevărul și să-l împărtășească apoi cu cei de lângă ea? Sau se va pierde pentru totdeauna în propriile amintiri și iluzii de moment? Ce legământ a fost nevoită să facă Alide, de prezentul este cel care suferă de pe urma lui? Asta sunteți nevoiți să descoperiți singuri!

Pe parcursul lecturii, trebuie să recunosc că uneori m-am simțit ca picată din cer, fiindcă nu înțelegeam ce se întâmplă și în ce moment al acțiunii mă aflu. Dar dorința de a ajunge la final, pentru a mi se elucida unele lucruri, era mult mai mare, ca să vreau să renunț. Mi-a plăcut ideea abordată, a fost una pe care nu am mai întâlnit-o. Consider însă că ar mai fi fost loc de aprofundat subiectul și de a-l face ceva mai credibil.

Nota mea: 3/5

nota 3

capture-20160928-044054

Publicat în Apariţii

„Cu tine capăt glas” – un debut de excepție


17807001_1300188886696213_1666684716_n

Bibliocarti anunță apariţia volumului de poezii „Cu tine capăt glas” de Roberto Kuzmanovic.

După ce a purces la fondarea a câtorva proiecte culturale de-a lungul timpului, Roberto Kuzmanovic, activând până acum ca promoter cultural, aduce în atenția cititorilor avizați, o poezie altfel decât cea cu care ne-am obișnuit.

Despre ce este vorba? „Cu tine capăt glas” este o colecţie de poezii inedite, altfel, o combinaţie de filozofie, fantastic, mitologic şi realism prin care, poetul introduce cititorii într-o transă a lirismului, într-o lume cu măşti transparente în care alegerea de a privi în spatele cortinei îţi aparţine.

Cartea „Cu tine capăt glas” este disponibilă pentru precomandă începând cu data de 5 aprilie 2017 și se găsește la Librăria on-line Bibliocarti.com sau pe site-ul autorului KRoberto.com.

Scriitoarea Cornelia Vîju spunea despre autor „Este interesant cum un tânăr precum Roberto, la vârsta la care-i citisem primele poezii, conştientiza dilemele vieţii, care – de ce să nu recunoaştem? – ar trebui să apară mult mai târziu în viaţa noastră.”

Mi-era dor nostalgic, te exploram 
în orice ființă chiar și himerică 
Ochii năstrușnici, năluci cunoscute, 
îndoliați, față în față cu miraza spartă
scrutând ca o garguie cocoțată pe Notre-Dame
spre gândacii mici cât niște gămălii de ace 
striviți de ancora unei rațiuni/ ascultată ca o mezzosoprană.

Din volumul de poezii „Cu tine capăt glas”, de Roberto Kuzmanovic.

„Să i se fi lipit de suflet acel vis hardian de a fi „departe de lumea dezlănţuită”, sau să fi fost o stofă care nu s-a lăsat croită pe tiparul zilei de azi? Sunt întrebări care pot la fel de bine rămâne fără răspuns pentru noi ceilalţi, atâta timp cât debutantul în ale poeziei se va strădui să le afle în interiorul său. Pentru că, mai devreme sau mai târziu, aflându-le, cu siguranţă ni le va aduce la cunoştinţă şi nouă, aşa cum a oferit deja câteva indicii prin primul său volum de versuri, „Cu tine capăt glas”.” Răzvan Nicula

Roberto Kuzmanovic este scriitor și publicist, prezent în diverse reviste (Arena Literară, 2017, Itaca, 2016, Contact Internațional, 2012 etc.), antologii (Conviețuiri, Ed. Betta, 2016, Scrieri alese, 2013) și publicații on-line și/sau tipărite, unde a semnat nenumărate texte de opinii, recenzii literare, comunicate de presă, știri, interviuri, schițe umoristice, poezie și proză.

« UN DEBUT EDITORIAL DE EXCEPȚIE! Azi e la debutul său editorial și asta îi pare simplu, aproape de modestie. Chiar dacă poezia sa revendică, solicită cu putere și originalitate, un verb orgolios și o metaforă scânteietoare. Am rămas pe gânduri o îndelungată vreme, înainte să scriu aceste cuvinte, studiindu-i bine manuscrisul, căutându-i capcanele, și nu doar fiindcă mica sa introducere mă avertiza, ca și pe dumneavoastră, cititori, că „Eu nu sunt scriitor, nici poet, probabil doar un mim care se scaldă într-o mare de cuvinte și le așază într-o ordine menită să ridice semne de întrebare sau mai cu seamă, pentru ca oamenii să își ridice ironic sprâncenele.” Dar în capăt am reușit să îmi dezvălui relația strânsă dintre sensibilitatea sa creatoare și urmele pe care i le-au lăsat lecturile, dar și prezența unor tehnici poetice bine însușite. » HORIA MUNTENUȘ

Pentru cei interesați să precomande acum volumul de poezii „Cu tine capăt glas” – click pe link (http://bibliocarti.com/cu-tine-capat-glas-roberto-kuzmanovic/).

capture-20161017-044417

Publicat în Recenzii

Dincolo de timp (Nemuritor #3) de Oana Arion (recenzie)


IMG_20170313_184124

Descriere – păreri

Într-o lume modernă ce pare total lipsită de mituri, Oana Arion reînvie legende eterne şi creaturi arhetipale, punând cititorul faţă în faţă cu supranaturalul tăgăduit care adesea se ascunde în întuneric şi umbre, lăsând impresia de inexistent. „Dacă eu nu văd, nu înseamnă că nu există” – această frază devine laitmotiv şi mantră a întregii acţiuni. Peste toate, o iubire altfel şi neconvenţională poartă cititorul într-o aventură cu adevărat inedită care transformă seria „Nemuritor” într-o lectură originală în care riscul, pericolul şi clipele fierbinţi capătă dimensiuni nebănuite.  Chick Lit Magazine

Seria Nemuritor aduce în prim plan lumea misterioasă a legendelor străvechi, pe care autoarea ne-o dezvăluie picătură cu picătură într-un stil alert și plin de naturalețe. Magia, ritualurile străvechi și ființele supranaturale se infiltrează neștiute în cotidianul populat cu personaje extrem de bine creionate, tridimensionale, alături de care trăiești aventuri pe muchie de cuțit fără să ai timp să-ți tragi răsuflarea. Atenție, produce dependență încă de la primele rânduri! – Monica Ramirez

Indiferent că sunteți sau nu iubitori ai genului fantasy, trebuie să citiți neapărat cărțile Oanei Arion, pentru că sunt scrise atât de bine și cu așa o lejeritate, încât nu au cum să nu vă placă! O să vă îndrăgostiți de Victoria cea amuzantă și curajoasă, de Arrio cel arogant și de Ian cel autoritar. Veți râde, vă veți întrista, veți trece de la agonie la extaz, veți sta ca pe ace, nerăbdători să aflați povestea mai departe. Veți „trăi” cărțile, pentru că nu se pot citi altfel.  Porția de Citit

Citește în continuare „Dincolo de timp (Nemuritor #3) de Oana Arion (recenzie)”