Publicat în Books I've Read/Wrap-up

Wrap-up #10 | martie 2019


Și iată că s-a dus și martie cu ale sale lecturi! Personal, cred că a fost o lună foarte productivă pentru mine, deoarece sunt destul de rare perioadele în care mă trezesc citind atât de mult. După cum se va observa în cele ce urmează, m-am bucurat de lecturi pe placul meu și doar una dintre ele mi-a scăpat „printre degete”. :))

M-am deghizat în prințesă, am luptat pentru propriul regat al viselor, am călătorit pe meleaguri scoțiene și în timpuri străvechi, mi-am lăsat imaginația să creeze haine, am urmărit cum apar primii fiori ai iubirii între doi tineri adorabili, am navigat pe apele Dunării și am luptat alături de cavaleri în armuri strălucitoare împotriva răufăcătorilor. Voi prin ce aventuri ați trecut?

cum_sa_stapanesti-horz

Cum să îți stăpânești marchizul + Cum să educi un rebel (Prințese deghizate #2,3) de Juliana Grey

5/5

„Picioarele domnului Thomas erau mai zvelte pentru că el era o ea. O ea obraznică, inteligentă, amuzantă, adorabilă și elegantă. Cum sărise înapoi în picioare după căzătura aceea umilitoare, cum glumise apoi pe seama ei. O ea strașnică.” 

„Guvernanta nu ți-a spus niciodată? […] Prințesele nu trebuie să aibă nimic de-a face cu derbedeii.”

Ambele volume mi-au plăcut mai mult decât cel care a deschis trilogia. Marchizul a fost mai plin de umor și de năzbâtii, iar rebelul mai spiritual și mai tachinator.

Spre deosebire de Ducele de Ashland, marchizul de Hatherfield își da seama mult mai repede de faptul că neobișnuitul funcționar al avocatului, domnul Stephen Thomas, este de fapt o femeie. Chiar din primele clipe. Cum Stephanie este cea mai zbuciumată dintre surori, nu putea să-și facă intrarea fără natura-i caracteristică: se împiedică de cum pășește în salonul gazdei sale. Crezând că chipeșul marchiz nu și-a dat seama că sub hainele lipsite de gust se află o femeie, mezina continuă să se poarte că atare în preajma acestuia, în timp ce bărbatul îi poartă grija pe străzile Londrei. Amândoi vor fi prinși în mrejele dragostei și vor face tot ce le stă în putere să fie împreună, în ciuda pericolului ce plutește peste ei.

În ultimul volum, contele de Somerton se alege cu sora cea mare, Luisa, pe post de secretar personal și cu Quincy, cățelul familiei. Tânăra este singura dintre prințese care nu va purta mustață, deoarece chipul ei aristocratic și bărbia îi conferă un aspect ușor masculin ce va fi trecut rapid cu vederea, chiar și de către conte. Încă din prima zi, Luisa, alias Markham, nu se va sfii să ceară o leafă potrivită pentru rolul pe care îl are sau să conteste anumite decizii ale bărbatului, spre nemulțumirea și admirația acestuia. Dar când deghizarea pică, iar contele află că a fost păcălit și secrete ale amândurora ies la iveală, lucrurile se complică. Mai ales atunci când sentimente și emoții necunoscute se ivesc în calea lor.

Stilul autoarei continuă să fie la fel de lejer și de amuzant, poveștile desfășurându-se armonios, fără ca acțiunea să fie grăbită. De data asta, suntem ținuți într-un suspans mult mai accentuat ca până acum. Pericolele se înmulțesc cu cât ne apropiem de făptașii ce pândesc prințesele din întuneric.

34681234.jpg

Regatul viselor (#1) de Judith McNaught

5/5

„Orbit de frumusețea locului pe care de opt ani tânjea să-l revadă, Royce se întrebă furios cum era posibil să intimideze cavaleri, nobili, scutieri și soldați bătătoriți în lupte, convingându-i să-i îndeplinească poruncile dintr-o singură privire, dar totuși nu părea să reușească să o oblige să se comporte cum trebuie pe o scoțiană tânără, încăpățânată, sfidătoare. Era atât de afurisit de imprevizibilă, încât era imposibil să-i anticipezi reacțiile la indiferent ce.”

Răpită din sânul mănăstirii la care a fost izgonită de către tatăl ei, pentru că a refuzat căsătoria și, implicit, alianța totală cu unul dintre clanurile vecine, Jennifer „Jenny” Merrick se trezește față-n față cu Royce Westmoreland, ducele de Claymore, poreclit și Lupul Negru, unul dintre oamenii de vază ai Regelui Henric. Prea mândră și încăpățânată ca să rămână alături de arogantul bărbat, tânăra face tot ce poate pentru a scăpa din mâinile acestuia împreună cu sora sa. Crezând că tatăl lor avea să le salveze, Jenny cade în propria capcană a naivității, atunci când părintele nu dă semne că ar veni după ele.

Curând, simte că începe să se îndrăgostească de Lupul Negru și pare că sentimentele îi sunt întoarse, dar oamenii tatălui intervin când îi este lumea mai dragă. Furios că a fost păcălit pentru a doua oară de către roșcată, Royce are de gând să se răzbune pentru toate necazurile pricinuite din cauza ei. Însă lucrurile se complică, atunci când regele său englez și regele scoțian își bagă nasul în problemă, obligându-i să se căsătorească.

Pur simplu, am adorat această poveste! Un historical romance complex, presărat cu umor și aventură, scris într-o manieră care fascinează în cel mai mic detaliu. Mândria și încăpățânarea eroinei le egala cu desăvârșire pe cele ale personajului masculin, spre încântarea mea, și m-am bucurat din plin de înfruntările lor. Tachinări ce-ți provoacă zâmbete și te înduioșează sau vorbe grele aruncate unul în altul, toate m-au întărâtat să rămân cu ochii lipiți de carte până la final.

oamenii-fericiti-citesc-si-beau-cafea_1_fullsize-horz.jpg

Oamenii fericiți citesc și beau cafea + Viața e ușoară, nu-ți face griji (#1,2) de Agnes Martin-Lugand

4/5

„Voiam să dorm, somnul avea să mă facă să uit.”

„Nu voiam să-mi amintesc decât zâmbetul ei, buclele blonde încurcate care i se învolburau în jurul feței, ochii sclipind malițios chiar în dimineața în care a plecat cu tatăl ei.” 

A trecut un an de când Diane nu-și mai trăiește viața, un an de când iubirile sale au plecat râzând de-acasă și nu s-au mai întors, un an de când doar… supraviețuiește. Durerea, amintirile și prietenul ei cel mai bun, Felix, sunt singurele lucruri ce o mai țin cumva pe linia de plutire, deși este o adevărată epavă. Însă ceva se întâmplă, o dorință mai veche de-a soțului ei Colin de a vizita meleagurile scoțiene o îndeamnă să facă un prim pas spre vindecare, regăsire și împăcarea cu sine și cu evenimentele care au marcat-o.

O călătorie ce se voia a fi doar liniște, pace și relaxare totală, se transformă în ceva mai mult atunci când vecinul de lângă casa în care stă scoate tot ce e mai rău din ea. Nu că ea nu l-ar exaspera la fel de mult pe el, totuși. V-aș spune mai multe despre ceea ce mai urmează, dar asta ar însemna să scap niște spoilere, ceea ce nu dorește niciunul dintre noi. Pot să vă spun doar că vor urma multe obstacole în calea Dianei, pe unele provocându-le chiar ea, până își va da voie să trăiască din nou.

Nu știu de ce am tot amânat scrierile acestei autoare. Aveam impresia că toată lumea vorbește numai de ea și că s-ar putea să rămân dezamăgită, dacă îi acord vreo șansă. Dar n-a fost așa. Mi-au plăcut mult ambele volume.

Fericirea-imi-scapa-printre-degete.jpg

Fericirea îmi scapă printre degete de Agnes Martin-Lugand

3/5

„Soțiile de medici n-aveau nevoie să lucreze. Refuzam concepția asta învechită. Părinții mei hotărâseră pentru mine, mergând mult prea departe. N-avea să o facă și soțul meu.”

Ei bine, dacă tot am dat-o pe Agnes, am zis să continui cu ea. Această lectură nu mi-a mai plăcut așa de mult, din păcate. Cred că asta a fost din cauza personajelor, deoarece, în afară de primele pagini, nu am mai simțit nicio conexiune cu personajul lui Iris. Deși căsătorită, se juca periculos de aproape de foc, fără nici un fel de remușcare. Chiar dacă i-a luat apărarea în fața familiei, soțul ei mi s-a părut cam nehotărât în legătură cu pasiunea femeii pentru crearea hainelor. Ba nu credea în ea, ba credea, nici el nu mai știa cum s-o dea bine, încercând să se ascundă.

Totuși, semnele erau clare, nu mai exista chimie între ei doi, dar Iris continua să se mintă singură și să încerce să reproducă iubirea ce-i lega la început. Poate că n-a existat nicio iubire.

O lecție de viață despre o femeie care s-a lăsat pe ea în mâinile altora, în loc să lupte pentru propriile visuri. Iar atunci când apare șansa de a face ceea ce-și dorește, încă se simte ușor nesigură în legătură cu aventura în care a pornit.

20190331_130507

Simon și planul Homo Sapiens (#1) de Becky Albertalli

4/5

„El vorbea despre oceanul dintre oameni. Și despre cum întregul scop al tuturor lucrurilor e de a găsi un mal spre care merită să înoți.”

Este prima carte cu personaje LGBT în rolul principal pe care o citesc și sunt curioasă să mai descopăr și altele. Mi-a plăcut ideea de la care a plecat povestea și m-am bucurat de fiecare aspect al ei: am râs la glumele bune, m-am indignat la unele faze, m-a înfuriat prostia unora și am fost încântată de momentele celor doi, chiar dacă au fost puține.

Simon și pretendentul său mi s-au părut doi tineri absolut adorabili și am empatizat mult cu amândoi. Legătura lor pornește de la un mesaj postat pe site-ul cu bârfe al liceului la care învață Simon. Astfel începe un schimb de mail-uri despre viață și chestii personale (dar nu prea personale) între adolescentul care se semnează Jacques și Blue, cel care a scris mesajul.

Deși nu-și cunosc numele și alte detalii ce i-ar putea da de gol, între băieți se creează o intimitate plăcută, ajungând să vorbească despre aproape orice și să-și mărturisească multe lucruri unul altuia. Însă Simon reușește, în exuberanța sa, să-i scape lui Blue câteva indicii despre cine este cu adevărat, iar faptul că acum toată lumea știe că el este gay, nu-l ajută prea mult. Bineînțeles că are și adolescentul propriile bănuieli în legătură cu cel pe care-l place, însă niciunul nu pare să semnalizeze cine e Blue al lui.

laura-nureldin-despre-primul-ei-roman-regii-timpului-scrisul-mi-s-a-parut-o-vacanta-331179.jpg

Regii timpului (Regii timpului #1) de Laura Nureldin

4/5

„Are o minte interesantă. Gândește ca un bărbat, și totuși simte ca o femeie. Mi-ar fi de folos așa un sfetnic. Sau așa o Regină, de ce nu…”

Cum ar fi să călătorești în timp, undeva prin Persia Antică, cu mai bine de 2500 de ani în urmă? Dar cum ar fi că, odată „aterizată” acolo, să te trezești aruncată ca un sac de cartofi pe calul unui soldat și să ajungi față-n față cu Xerxes, chipeșul Rege al Persiei?

Mora o pățește și descoperă că este nevoită să se adapteze rapid la noua viață antică și să încerce să nu dea de bănuit, până ce Alex, prietenul ei cel mai bun, nu o va aduce înapoi acasă. Însă lucrurile scapă puțin de sub control, atunci când nu se întoarce singură, ci cu însuși Regele care o consideră un fel de vrăjitoare. Acum acesta trebuie să se adapteze la contemporan și să nu se arate prea uimit de lucrurile necunoscute ce-l înconjoară. Cel puțin până când Alex își va repara „mașinăria” și-l va trimite acolo unde îi este locul. Dar dacă ceva intervine între timp, iar cei doi nu mai pot trăi unul fără altul, ce vor alege: lumea lui sau lumea ei?

De la autoare am mai citit Demoni, însă Regii timpului mi-a plăcut mai mult. A fost cu mult mai amuzantă. La fel ca și la Demoni, acțiunea decurge ușor și curat, fără complicații care să încurce degeaba lectura. Este o poveste perfectă pentru a te relaxa câteva ore după o zi plină. Aș fi vrut însă ca personajele să fie mai dezvoltate, dar o să văd ce mă așteaptă și în al doilea volum.

20190331_133020

Echipajul de Marina Costa

5/5

” – Pe marea vieții suntem cu toții corăbii. Avem destinul lor – destin marinăresc. Plecăm mai multe odată din port, apoi furtunile ne pot despărți drumurile pe vecie. Nu trebuie să uităm că am ridicat ancora din același port de baștină, unde să ne și întoarcem. După ce ancorăm din nou, căpitanii și echipajele vor chefui iar, împreună, bucuroși de revedere! Noi asta am făcut întotdeauna.”

Echipajul este o poveste plină de culoare, curaj, ambiții, entuziasm și tinerețe, alăturând oameni de tot felul, tradiții și obiceiuri de când lumea, legături pământești și o atmosferă de vis încântătoare. Mai că mi-am dorit și eu să ies împreună cu echipajul pe apele Dunării și să mă bucur de ceea ce îmi oferă vasta întindere.

După moartea mamei, Emilia „Marina” Mavrodin este nevoită să se mute la rudele tatălui în Brăila. Acesta, împreună cu frații lui, erau plecați în mare parte din timp pe mare și dădeau rar pe-acasă. Tânăra de 13 ani se adaptează fără probleme la noul mediu, împrietenindu-se cu verii săi și cu alți copii de-ai locului. Fascinați cu toții de întinderea albastră, își vor spune „echipajul”, fiecare avându-și propriul rol în aventurile ce le ies în cale de-a lungul vieții.

Stilul autoarei curge fluid și cartea se citește repede, paginile zburând una după alta, de parcă s-ar citi singure. M-am lăsat captivată de peisajele pe care Marina le descria, de tradițiile locale și de prieteniile legate, bucurându-mă în același timp de puritatea și naivitatea copilăriei imune la constrângerile insuflate de adulți.

20190331_130334

Dorința de Amanda Quick

5/5

„Omul și calul, ca unul, păreau să fie compuși din toate elementele unei furtuni magnifice: vânt, ploaie și fulger. Nu era nevoie decât de o privire ca să-și dea seama că acea furie mohorâtă, odată stârnită, era capabilă să distrugă tot ce-i stătea în cale.”

Nemaireușind să aibă singură grijă de Desire, reședința familiei, Clare știe că singurul lucru pe care-l mai poate face este să-și găsească un soț. Și nu orice fel de soț! Acesta trebuie să se potrivească celor 3 cerințe pe care i le-a impus Lordului Thurston în alegerea pretendenților la mâna ei. Însă bărbatul nu va răspunde promt solicitudinii ei. Îi va lăsa la alegere doar doi viitori soți: vecinul ei Sir Nicholas pe care nu-l are la inimă, pentru că a răpit-o și a încercat să o facă a lui, și Sir Gareth, cunoscut ca și Cerberul din Wyckmere și unul dintre fii nemoștenitori ai lui Thurston.

Văzând că alegerile sale sunt limitate și că niciunul dintre bărbați nu respectă cerințele sale, Clare este nevoită să se mulțumească cu ceea ce a primit. Așa că alege răul mai mic – pe Cerber. Dacă a alegerea a fost una fericită, vă las pe voi să aflați.

Nu mai are rost să vă spun că Amanda Quick este una dintre autoarele mele preferate, nu-i așa? :)) Îmi plac foarte mult eroii și eroinele cărora le dă viață, pentru că îi face reali, încăpățânați și nu-i lasă să se dea bătuți în fața destinului, oricât de tare ar fi loviți.

Dorința este o lectură cu de toate: umor delicios, împletit cu suspans, pericol și parfumul iubirii, cavaleri care-și salvează domnițele la ananghie și domnițe care-și salvează propriul „regat”.


Care au fost lecturile voastre luna asta?

small-3114-5b9951ea49c08

Reclame
Publicat în Fragmente

Fragmente #19 | Balanța puterii (Alina Marinescu #3) – Monica Ramirez


„Dintr-o dată, ceva o făcu să se oprească pe loc, un sentiment ciudat că cineva o privea cu atenție. Putea simți o pereche de ochi analizând-o din celălalt capăt al camerei de parcă ar fi vrut să-i pătrundă prin piele. Întoarse capul și privi peste umăr, stabilind contact vizual. Rămase captivă în acei ochi ce păreau că oglindesc toate licăririle lumânărilor din încăpere.

Era înalt și suplu, dar extrem de bine făcut. Părul brunet îi ajungea până la guler, dat după urechi. Bărbatul era extrem de atrăgător, cu pomeți înalți și buze pline, bine definite, ochii de un negru strălucitor conturați de gene dese. Era îmbrăcat într-un smoching negru croit impecabil ce-i scotea în evidență bazinul îngust și umerii lați. Pielea bronzată îi strălucea ușor în lumina caldă a sutelor de lumânări. Oare era conștient de felul în care o privea? Pentru că ea era extrem de conștientă de focul concentrat în privirea aceea întunecată. Necunoscutul era interesant și ademenitor, dar intuia ceva mai mult de atât. Ceva ce-ar fi putut fi. Ridică din umeri în sinea ei. N-avea timp de romantisme în mijlocul unei misiuni, nu-și putea permite să fie distrasă. Și cu toate astea, în ciuda voinței, se întrebă cine era străinul acela misterios.”

🔱🔱🔱

„Totul înmărmurise în întunericul nopții, doar din loc în loc se mai auzeau valurile izbindu-se ușor de iahturile ancorate în portul mic. Marius o privea pe Alina în timp ce dormea liniștită lângă el, atras de imaginea aceea precum o molie de flacăra unei lumânări. Sânii îi tresăreau ușor cu fiecare răsuflare, iar el trebui să-și încleșteze pumnii pentru a nu o atinge. Zâmbi în sinea lui, numai gândindu-se la asta, permițându-și să-și îmbete toate simțurile cu prezența ei.

Era perfectă. Dar cine era? Și ce putea face ca s-o protejeze? Cicatricile pe care le văzuse pe trupul ei îi dezvăluiseră că nu putea fi o femeie obișnuită. Dacă se dovea că era implicată în vreun fel cu Al’Queda, oare ar vâna-o? Închise ochii îndurerat atunci când realitatea îl izbi cu puterea unui cutremur. N-ar fi avut de ales. Brusc, realiză că singura metodă prin care o putea salva, cel puțin pentru moment, era să-i mai acorde timp. Să privească în altă parte, permițându-i să dispară, protejând-o chiar de oamenii lui, făcând ceva ce nu mai făcuse până atunci. Să mintă pentru ea. Trebuia să plece și să n-o mai vadă niciodată…”

6

Publicat în Recomandări, Top-uri

Top 5 | Cărți care m-au impresionat în ultima vreme


În articolul de astăzi, m-am gândit să vă prezint cinci cărți pe care le-am citit sau recitit anul acesta, cărți care m-au impresionat (unele până la lacrimi) și care m-au învățat câte ceva datorită relațiilor diferite ce se pot naște între oameni.

whitebackground.jpg

1. Scrisori din insula Guernsey – Mary Ann Shaffer & Annie Barrows

„Citeam cărți, discutam despre cărți, ne certam din cauza cărților și țineam din ce în ce mai mult unii la alții.”

O lectură care m-a emoționat profund prin prisma episoadelor petrecute pe fundalul războiului anilor 40′. În ciuda ororilor, a nemților care și-au așezat baza pe insulă și a regulilor necruțătoare impuse, câțiva localnici de pe Guernsey au reușit să găsească un mod plăcut de a-și petrece timpul și de a lega prietenii frumoase, sărind unul în ajutorul celuilalt chiar cu riscul propriei vieți. Iar totul a plecat de la un purcel fript, ferit de ochii indiscreți, ce a condus la crearea unui club de carte asezonat cu plăcintă din coji de cartofi.

2. al nostru este cerul – Luke Allnutt (recenzie)

“Nu uiți niciodată, se spune. Nu uiți. Moliciunea degetelor lor mici, zâmbetul dulce și dezarmant, râsul pe care îl auzi prin cameră dintr-o dată atunci când te apuci de curățenie ca să scapi de depresie. Nu uiți niciodată.”

Cartea spune o poveste care îți aduce instant lacrimi în ochi. Te face să te simți neputincios la problemele ce nu și-au găsit încă rezolvare în lume și să te întrebi de ce ai fi în stare pentru fericirea și siguranța propriei familii, cu riscul de a o întoarce împotriva ta. Un tată disperat luptă pentru fiul pe care-l iubește atât de mult și se înstrăinează de toți pentru a-l putea salva de soarta necruțătoare care i-a fost aruncată în cale.

3. Aleea cu licurici – Kristin Hannah (recenzie)

„Asta era special la cei mai buni prieteni. La fel ca în cazul surorilor și al mamelor, puteau să te calce pe nervi, să te facă să plângi și să-ți frângă inima, dar în final, în caz de forță majoră, îți erau alături, făcându-te să râzi chiar și în cele mai grele momente.”

Aleea cu licurici este despre prietenia cu suișuri și coborâșuri a două femei, de-a lungul a peste treizeci de ani, femei care au avut și au grijă una de cealaltă din clipa în care s-au cunoscut. A fost o lectură care m-a impresionat, care m-a făcut să empatizez cu personajele și cu ceea ce li se întâmpla, astfel că m-am trezit plângând pentru o prietenie ce poate că ar fi avut un alt final, dacă lucrurile s-ar fi petrecut altcumva.

4. Mândrie și prejudecată – Jane Austen

„Orgoliul și mândria sunt lucruri diferite, deși adesea cuvintele sunt folosite ca sinonime. […] Mândria e legată mai mult de părerea noastră despre noi înșine, orgoliul – de ceea ce ne-ar plăcea să gândească alții despre noi. ”

O poveste frumoasă, plină de spirit, care îi are în prim plan pe tânăra Elizabeth „Lizzy” Bennet și pe arogantul Mr. Darcy, două personaje contrastante și totuși atât de asemănătoare. Unul se lasă păcălit de prejudecățile celor din jur, ceea ce nu-i stă în fire, iar celălalt este prea mândru, pare că nimeni nu e destul de bun pentru a se ridica la același nivel cu el. Însă aparențele pot fi înșelătoare de cele mai multe ori, iar ei vor fi nevoiți să lase armele deoparte pentru a afla cât e adevărat și cât e minciună.

5. Bad Romance – Heather Demetrios (recenzie)

“Nu o știu acum, dar asta va fi una dintre cele mai fericite amintiri ale noastre. E de dinainte de țipete și lacrimi, înainte de vină și de tăcerile apăsătoare. Dinainte să îmi doresc să nu fi fost eu fata pe care o sărutai la petrecere.” 

Mi-a plăcut mult prietenia strânsă dintre Grace, Natalie și Lys. Legătura lor puternică a ajutat-o pe tânără să se mențină la suprafață, chiar și atunci când era prea pierdută în mrejele lui Gavin. Faptul că cele două nu au părăsit-o la greu, când ea petrecea mai mult timp cu iubitul și pe ele le lăsa baltă, i-a oferit forța necesară de a-i ține lui piept și de a încerca să scape din ceea ce îi făcea rău și o distrugea puțin câte puțin.


Ce cărți v-au impresionat pe voi în ultima vreme?

sss

Publicat în Tag-uri şi lepşe

Booktag: Wonder Woman


Continuăm să sărbătorim femeia! De data aceasta, prin intermediul unei supereroine – Wonder Women (El Refugio del Dragon de Tierra). Și cum nu m-a lăsat deloc inima să trec cu vederea booktag-ul, l-am împrumutat și eu. Și pentru că tot am poposit pe acel blog, mi-am permis să scotocesc și după alte lepșe, pentru a-mi pregăti arsenalul pe viitor. :))

1 | Fantasy Island: Un libro al que te gustaría escapar… // Insula fantastică: O carte în care ai dori să faci o escapadă.

Mi-ar plăcea tare mult să ajung pe Insula Fennbirn, unde s-au născut și au crescut Reginele din seria Trei Coroane Întunecate a autoarei Kendare Blake. Aș vrea să vizitez orașele și locurile sălbatice de pe ea, să descopăr obiceiurile și tradițiile fiecăruia și să cunosc oamenii de care s-au înconjurat tripletele. Mi-aș dori, de asemenea, să iau parte la sărbătorile cele mari ale insulei, la Festivalul Solstițiului în Wolf Spring (casa Arsinoei) alături de naturaliști și să mă bucur cu elementalii de Luna Secerișului în Rolanth, casa Mirabellei.

2 | London: Un libro que deseabas y te decepcionó… // Londra: O carte pe care ai vrut-o și te-a decepționat.

Am tot nominalizat-o de când am citit-o, așa că vă las pe voi să descoperiți cartea care nu a fost să fie. Detalii.

3 | Steve Trevor: Un libro con una hermosa portada y una gran historia. // Steve Trevor: O carte cu o copertă frumoasă și o poveste minunată.

Trei Coroane Întunecate. Nu o să mă opresc vreodată din a recomanda seria asta.

20190212_112415.jpg

4 | Lasso of Truth: Un libro que odias… // Lasoul Adevărului: O carte pe care o urăști.

Nu am ajuns încă într-un astfel de moment. Am urât personaje (încă o fac!), dar nu urăsc cărți.

Poate doar dacă se pune că urăsc să iubesc anumite cărți?! Iar aici aș avea un exemplu binemeritat: Recviem pentru un asasin. Draga mea carte, nu am uitat ce mi-ai făcut și cum m-ai lăsat.

5 | Wonder Woman’s Shield: Un libro tan triste que necesitas un escudo… // Scutul Femeii Minune: O carte așa de tristă, încât ai nevoie de un scut.

Al nostru este cerul de Luke Alnutt și Aleea cu licurici de Kristin Hannah au fost două lecturi care m-au impresionat până la lacrimi.

6 | Ares: Un villano que da miedo pero no puedes odiar… // Ares: Un ticălos de care ți-e teamă, dar pe care nu-l poți urî.

Nu l-am întâlnit încă. :))

7 | The Amazons: Un libro que deseas que tenga más/mejor representación LGTB… // Amazoanele: O carte la care doriți să aveți mai mult LGBT.

Până în prezent, nu prea am citit astfel de cărți care să fie în mare parte dedicate cuplului LGBT. Nu cred că se pune la socoteală prietenul Evei din seria Crossfire, care apare prea puțin ca să conteze, nu? :))

Revenind, zilele astea am terminat de citit Simon și Planul Homo Sapiens de Becky Albertalli. Mi-a plăcut mult povestea și am așteptat cu sufletul la gură să aflu cine este pretendentul lui Simon, chiar dacă am avut o mică bănuială de la o anumită fază care mi-a sărit în ochi. Am apreciat ultimele zeci de pagini din carte și schimbul lor de email-uri, dar aș fi vrut mai multe momente cu ei doi împreună.

8 | Justice League: Que superhéroes etiquetas… // Liga Dreptății: Numiți niște supereroi.

O să-i provoc mai departe pe Duca, Simo, Geo și Dorina Dănilă. 🙂

wonder_woman_09_by_kingtracy-dbbrl45.pngPraf de stele

Publicat în Reviews

Cum să-ți îmblânzești ducele (Prințese deghizate #1) – Juliana Grey


6ddfc385809da5a09194f1e16a7703fd

Descriere

Trei prințese îndrăznețe se trezesc deodată ținta unui complot letal împotriva familiei lor. Norocul fetelor este că unchiul lor vine la timp cu un plan ingenios pentru a le proteja.

Erudita și retrasa prințesă Emilie s-a ținut întotdeauna departe de aventură, dar acum se vede nevoită să urmeze planul atent ticluit al unchiului ei și să se deghizeze în bărbat, devenind tutorele fiului ducelui de Ashland, un bărbat impunător și intimidant, fost soldat cu chipul și trupul sluțite în război și cu inima împietrită după ce frumoasa lui soție l-a părăsit.

Emilie se trezește prinsă într-o legătură secretă cu ducele și nu poate rezista tentației de a descoperi ce se găsește dincolo de masca acestui bărbat fascinant și fermecător și de a afla ce înseamnă aventura cu adevărat.

Ducelui nici nu-i trece prin cap că tutorele fiului său și misterioasa lui iubită sunt una și aceeași persoană. Dar când adevărata identitate a lui Emilie este dată în vileag, Ashland se vede nevoit să-și înfrunte propriii demoni pentru a-și putea proteja aleasa inimii… și inima însăși.

Gândurile mele

Pericolul se așterne asupra Principatului Holstein-Schweinwald-Huhnof, iar cele trei prințese (Luisa, Emilie și Stefanie) fug împreună cu guvernanta și valetul la fratele mamei lor în Anglia, pentru a-și salva viețile și pentru a nu cădea pe mâinile celor care le-au ucis tatăl și pe soțul primei născute – Luisa. Unchiul fetelor, Ducele de Olympia, vine cu ideea ca fetele să se deghizeze în bărbați, idee ce va fi respinsă vehement de cea mare care nu putea concepe să facă așa ceva. Dar cum surorile sale acceptă cu entuziasm deghizarea, în special mezina Stefanie, nu are încotro și trebuie să intre în horă. Ducele le va trimite pe fiecare în diferite zone din Anglia și, bineînțeles, nu le va „arunca” în brațele orișicui. Va avea grijă ca cei care le vor avea sub aripa lor protectoare să fie persoane de încredere, care și-ar risca propriile vieți pentru ele atunci când va fi cazul.

„O prințesă nu se îneacă. O prințesă mestecă și înghite. O prințesă nu se plânge.”

În Cum să-ți îmblânzești ducele, fata cea mijlocie, erudita, timida și calma Emilie, va îmbrăca straiele unui profesor de rând și va ateriza la reședința Ducelui de Ashland, un bărbat marcat de ororile războiului, părăsit de soție și rămas cu un fiu inteligent, dar cam leneș. Încă din primele momente, tânăra se va trezi absolut fascinată de bărbatul impozant din fața ei, privindu-i curioasă chipul pe jumătate desfigurat, fără a da vreo clipă înapoi și cu gândurile îndreptate inevitabil spre eroii din romanele pe care le citește cu atâta pasiune.

Emilie va fi nevoită să se descurce singură de-acum încolo, fără prezența servitorilor care să se perinde cât este ziua de lungă pe lângă ea. Va trebui să își gândească fiecare cuvânt și gest pe care-l spune și face, să nu uite de deghizarea ei masculină și să se poarte ca atare. Însă pe Freddie, fiul de 16 ani al lui Ashland, nu va reuși să-l păcălească pentru mult timp. Acesta își va da seama că ea este una dintre prințesele fugare și nu se va lăsa până ce tânăra nu-i va spune adevărul și tatălui său.

„…chipul lui, chipul eroului ei, atât de ireproșabil din profil, se frângea pe partea dreaptă într-un amestec de cicatrici, piele pătată, un gol în maxilar și un ochi închis pentru totdeauna.”

Aruncând o privire asupra vieții lui Ashland, descoperim că acesta are întâlnire în prima marți a fiecărei luni în propriul hotel. Nu este vorba despre o întâlnire pasională. Este ceva mai mult de atât. Dornic de o prezență feminină în viața sa, Ashland caută pentru câteva ore liniștea oferită de o femeie. Acestea trebuie să respecte însă niște condiții: să aibă ochii acoperiți atunci când intră în camera destinată lor și, atunci când ele stau cu spatele, să-i citească din cartea (mereu o alta) pe care el le-o oferă. Femeile nu au voie să-l privească deloc. La final își primesc banii și se așteaptă următoarea întâlnire.

Într-una din zilele de marți, după o scurtă revedere cu guvernanta sa, domnișoara Dingleby, pentru a afla noi informații despre surorile ei și despre ucigași, Emilie se trezește că este confundată cu una dintre doamnele misterioase care se întâlnesc cu Ashland lună de lună. Încercând să-și explice situația și nefiind băgată prea mult în seamă, își acceptă rolul în cele din urmă. Crezând că știe ce urmează, mare îi este mirarea atunci când află că nu este ceea ce se aștepta.

„Nu era obișnuită să sărute, iar el era recunoscător pentru asta. Lipsa ei de exercițiu o făcea mai puțin evidentă pe a lui. Uitase cum era să fii tandru, cum să seduci. Tot ce știa era că voia să o guste.

‘Dacă o săruți, nu mai există nicio cale de întoarcere.’ Fu ultimul său gând logic.”

Între cei doi se va naște o legătură mult mai profundă în comparație cu obișnuitele întâlniri ale Ducelui de până acum, iar amândoi le vor aștepta cu nerăbdare și emoție pe următoarele. Ashland îi va cere să vină mai des, atât de marcat va fi de primele lor ceasuri petrecute împreună. Pentru el, Emilie va deveni sursa de aer de care are nevoie. Pentru prima dată, după atâția ani de amărăciune și de singurătate impusă, va simți că trăiește cu adevărat. Iar asta se va datora ei – Emilie a lui.

Stilul Julianei Grey este unul lejer, armonios, amuzant și fără înflorituri. Are potențial și știe să captiveze cititorul, ținându-l cu ochii lipiți de fiecare pagină. Mi-a plăcut ideea răzleață de la care a pornit întreaga poveste și modul în care a dezvoltat-o, negrăbind acțiunea și dozând suspansul atât cât să-ți mențină vie curiozitatea.

460c36ab6107a24c2c6f2ef568c33b9f (1)-horz.jpg

De altfel, nu am putut să trec cu vederea personajele spumoase cărora le-a dat viață. Autoarea a creat personaje complexe și le-a conferit credibilitate. Emilie este, pe rând, Prințesă moștenitoare, tutorele unui adolescent rebel și cu capul în nori, dar și doamna misterioasă a lui Ashland. Nu este ușor să joci atâtea roluri și să nu le încurci între ele, însă tânăra reușește să-l facă pe Duce s-o creadă. Cel puțin până când deghizarea pică și nu-i mai rămâne decât să-i spună adevărul bărbatului. Nu era suficient că trebuia să le facă față celor care o doreau moartă, acum îl mai avea și pe Ashland pregătit să-și riște viața ca să o apere, spre disperarea ei.

Cum să-ți îmblânzești ducele este o lectură alertă, de unde nu lipsesc umorul, misterul și replicile spirituale. Povestea romantică a Prințesei cu Ducele este una deosebită, sensibilă și plină de emoții. Amândoi au parte de schimbări majore, descoperind în celălalt ceea ce nu știau că au nevoie.

Nota mea: 4/5

nota 4

langit-merah.regular

Publicat în Books I've Read/Wrap-up

Wrap-up #9 | februarie 2019


20190315_122855

Mândrie și prejudecată de Jane Austen

5/5

O frumoasă poveste de dragoste scrisă de mai bine de 200 de ani (1796-1998) și publicată abia în 1813, a fost unul dintre succesele literare ale autoarei Jane Austen. Este totodată și una dintre poveștile mele preferate! Acțiunea se învârte în jurul tinerei Elizabeth „Lizzy”, a doua dintre surorile familiei Bennet, și a arogantului Mr. Darcy, două personaje atât de contrastante și totuși atât de asemănătoare. Unul se lasă păcălit de prejudecățile celor din jur, iar celălalt este prea mândru, pare că nimeni nu e destul de bun pentru a se ridica la același nivel cu el. Însă aparențele pot fi înșelătoare de cele mai multe ori.

În timp ce domnul Bingley, prietenul lui Darcy, și Jane, sora mai mare a lui Lizzy, încep să se îndrăgostească și să petreacă timp împreună, Darcy și Lizzy încearcă să se evite și să nu-și încrucișeze drumurile prea mult. Destinul are însă alte planuri. Vor descoperi că se simt destul de bine unul în prezența celuilalt, că au ce discuta și că nu pierd timpul aiurea vorbind despre nimicuri.

Personajul lui Lizzy mi se pare a fi ca o pată de culoare în acest roman. Isteață, sinceră și ușor ironică, cu greu se lasă intimidată de societatea în care trăiește. Mai rușine îi este de familia sa care nu ține prea mult cont de maniere și își dă drumul la gură, indiferent dacă spune ceva nelalocul lui sau nu. Îndeosebi mama și două dintre surorile mai mici care nu au niciun astâmpăr.

Declarațiile sale, ajutorul oferit fără a cere nimic în schimb, devotamentul și șarmul care-l caracterizează fac din Mr. Darcy un personaj la fel de fascinant ca Elizabeth. Refuzul categoric primit la un moment dat nu-i schimbă cu nimic părerea față de ea. Din contră, îi amplifică și mai mult dorința și admirația pe care le simte pentru aceasta.

Spiritual, amuzant și cu un strop de suspans, Mândrie și prejudecată este un roman care te cucerește de la prima citire!

„Aș putea foarte ușor să iert mândria lui, dacă n-ar fi călcat-o în picioare pe a mea.”

2019-01-12_121205

Salvatorul misterios de Janet Dailey

2/5

Dispunând de peste 800 de cărți din colecția de romance El și Ea de la Editura Alcris, mi-am propus să dau gata măcar un sfert din ele anul acesta. Ne auzim la final de an, să vă spun dacă am reușit. :))

Priveliștea unui apus în Sonora se sondează cu rătăcirea prin deșert, cu un salvator misterios, cu o noapte înstelată și cu o furtună de nisip. Brandy crede cu tărie că străinul este un hoț de vite, așa că nu se poate stăpâni să nu fugă și să nu se lupte cu el, atunci când acesta vrea s-o oprească din a se rătăci din nou. În cele din urmă, acceptă că bărbatul n-o să-i facă nimic rău și rămâne cu el. Va descoperi că sub aspectul aparent neîngrijit, se ascunde James „Jim” Corbett, o vedetă de cinema care a vrut să petreacă o vreme singur, departe de luminile reflectoarelor. Când adevărul o lovește în față, Brandy e hotărâtă să-l țină la distanță pe acesta, însă nu așa gândește și Jim care tot îi apare în cale.

O lectură drăguță și nu prea. Mult prea previzibilă și cu o acțiune enervantă. Nu se întâmplă mare lucru în carte, iar povestea de dragoste n-are nimic special.

„Brandy, la aproape douăzeci și unu de ani, era greu de urnit din sânul familiei. Mai mult că pentru asta însemna să-l părăsească pe Rashad și împrejurimile sălbatice, pustii și liniștite ale deșertului Sonora.

Și apusurile. Cum ar fi putut ea să se bucure în oraș de apusurile de soare? Uneori le privea din curtea fermei, alteori, ca acum, călătorea mile întregi prin deșert. Dar niciodată nu le pierdea.”

2019-01-12_121205

Zorii speranței de Valerie Zayne

1/5

Dornică de a răzbi într-o lume a bărbaților, demonstrându-le acestora că și o femeie poate activa în afaceri la fel de profesionist ca și ei, Lia caută o șansă de a arăta ce poate. Ideea de a-i salva compania lui Brett Rayner de la un posibil faliment, oferindu-și la schimb experiența de consultant în domeniu, este o ocazie de neratat pentru a-și dovedi astfel credibilitatea.

Însă afacerile par să se lege inevitabil și de viața personală, ceea ce nu-i prea surâde Liei. Nu vrea să amestece aceste două aspecte și să-l lase pe Brett să-i sucească mințile. Pentru ea este mai important să reușească în afaceri și să-și câștige locul într-o societate condusă de bărbați. Dar pentru cât timp e dispusă să nu cedeze?

Cred că ideea cărții putea fi dezvoltată mai mult, iar personajele să fie creionate mai credibile. Mi s-a părut cam trasă de păr povestea și fără sare și piper.

„Din nefericire, cum se întâmplă atunci când trăiești experiențe prea intense, Lia se simți cuprinsă de o senzație stranie de vid. În locul bucuriei pe care se aștepta s-o simtă după voluptatea clipelor pe care le trăise, o neliniște nelămurită îi strângea inima.”

2019-01-12_121205

Zeița nopții de Kate Rose

3/5

Spre deosebire de celelalte două cărți din colecția El și Ea, Zeița mi-a plăcut mai mult. Totuși, deși este o carte romantică, aș fi vrut să se pună puțin mai mult accent pe partea de acțiune. Voiam mai multă adrenalină și suspans.

Am apreciat însă povestea de dragoste pe fundalul dispariției surorii mai mici a personajului feminin principal, Lita Winslow. M-am bucurat că legătura nu a fost una pripită, chiar dacă atracția dintre Lita și Keith a izbucnit încă de când s-au cunoscut. Amândoi s-au menținut ferm pe poziții și au ignorat cât s-a putut ceea ce simțeau în preajma celuilalt.

Spre final, tot nu am înțeles exact ce implicație a avut Lita în planul celui îndrăgostit de sora ei. De ce acesta a speriat-o atât de tare, astfel încât ea să fie nevoită să renunțe la scenă cu 5 ani în urmă? Partea asta a rămas în ceață pentru mine.

„- N-ai dreptate, protestă Lita cu încăpățânare. Mă interesează totul despre tine, chiar și cel mai neînsemnat amănunt. Vreau să înțeleg ce a făcut din tine bărbatul de astăzi.”

mary-ann-shaffer-si-annie-barrows-scrisori-din-insula-guernsey-3

Scrisori din insula Guernsey de May Ann Shaffer&Annie Barrows

5/5

Mi-a plăcut nesperat de mult! Am crezut că o să mă incomodeze puțin lectura, fiindcă era sub formă de text epistolar, dar am citit-o ușor și fără probleme. Mi-a plăcut firul narațiunii, faptul că nu a fost grăbită acțiunea și că totul s-a desfășurat armonios și puteai să pui cap la cap fiecare piesă de puzzle pentru a descoperi întreaga poveste și caracterul personajelor.

M-a emoționat profund descrierea episoadelor petrecute pe fundalul războiului anilor 40. În ciuda ororilor, a nemților care și-au așezat baza pe insulă și a regulilor automat impuse de aceștia, o parte din localnicii de pe Guernsey au reușit să găsească un mod plăcut de a-și petrece timpul și de a lega prietenii frumoase, sărind unul în ajutorul celuilalt, chiar cu riscul propriei vieți.

Ca și Elizabeth, cea care a adus soarele pe insulă în acea vreme nefastă, Juliet pare să continue ceea ce tânăra a început și a legat. Prin scrisorile schimbate cu oamenii insulei, s-a apropiat foarte mult de aceștia, sentiment reciproc și din partea lor, iar ziua în care a poposit acolo, a adus un val neașteptat de prospețime și de căldură peste ei. Le-a adus aminte de ce a fost și încă este, de legăturile frumoase ce s-au creat între ei, de curajul Elizabethei și de dragostea născută pentru poveștile aflate între paginile cărților.

La un moment dat, începi să ghicești singur a cui este scrisoarea după felul în care povestește. Eu, cel puțin, abia de mai citeam cine cui se adresează. Săream direct la conținutul scrisorilor. Personajele mi s-au părut reale, credibile, frumos construite, atât din perspectiva lui Juliet, cât și din ceea ce transmitea scrisorile lor.

„Îmi place să intru în librării și să fac cunoștință cu librarii, care sunt o specie realmente deosebită. Niciun om în toate mințile nu s-ar apuca să vândă cărți în schimbul unui salariu de mizerie – și niciun om zdravăn la cap nu și-ar dori să dețină o librărie, din moment ce profitul este atât de mic. Deci trebuie că-i motivează dragostea de cărți și de cititori…”

20190308_175132.jpg

Fata cu toate darurile de M.R. Carey

4.5/5

Recenzie.

Mi-a plăcut foarte mult ce am citit. Într-o oarecare măsură, mi-a amintit de un alt thriller distopic care m-a captivat la fel de mult: Fugi! de Oana Arion. Ambele romane au în comun pierderea umanității în defavoarea instinctelor animalice, doar că inamicul este diferit, iar în această carte există o parte a populației care este afectată doar pe jumătate. Acest fapt le induce supraviețuitorilor speranța că poate mai este o mică șansă ca lumea să-și revină.

Fata cu toate darurile este un roman surprinzător, plin de adrenalină și suspans, care îți trezește emoții și fiori reci pe șira spinării. Amănuntele legate de cum decurg disecțiile doamnei Caldwell, vânarea flămânzilor și uciderea lor, lupta pentru supraviețuire și ciuperca care acapară lumea au un impact puternic vizual asupra ta. Finalul cărții nu va fi cel la care te aștepți, însă cred că un altul nu ar fi putut încheia mai bine povestea de față. Din anumite puncte de vedere, cel prezentat a fost necesar pentru ca lumea să o poată lua de la capăt.

„Nu se oprește niciodată, nu încetinește niciodată și te prinde într-un final. Așa că nu-ți mai rămâne decât să te lupți.”

6ddfc385809da5a09194f1e16a7703fd

Cum să-ți îmblânzești ducele de Juliana Grey (Prințese deghizate #1)

4/5

Un complot cade asupra Principatului Holstein-Schweinwald-Huhnof, iar cele trei prințese (Luisa, Emilie și Stephanie) fug la unchiul din partea mamei în Anglia, pentru a-și salva viețile și pentru a nu ajunge ucise ca tatăl lor și ca soțul primei născute – Luisa. Unchiul lor, Ducele de Olympia, vine cu ideea ca cele trei fete să se deghizeze în bărbați și să le plaseze în diferite zone din Anglia. Bineînțeles că acesta nu le împinge în brațele orișicui. Are grijă ca cei care le vor avea sub aripa lor protectoare să fie persoane de încredere și care și-ar risca propria viață pentru ele.

Astfel că mijlocia, timida și liniștita Emilie, se va îmbrăca în straiele unui profesor de rând și va ateriza la reședința Ducelui de Ashland, un bărbat marcat de ororile războiului, părăsit de soție și cu un fiu inteligent, dar cam leneș.

Acum, Emilie va fi nevoită să se descurce singură, fără servitori care să se perinde cât e ziua de lungă pe lângă ea. Va trebui să nu uite de deghizarea ei și să se poarte ca atare. Fiul lui Ashland își va da totuși seama că ea e una dintre prințesele fugare și nu se va lăsa până ce tânăra nu-i va spune adevărul și tatălui său.

Stilul autoarei este unul lejer, armonios, plin de umor și fără înflorituri. Mi-a plăcut ideea de la care a pornit întreaga poveste, de altfel și personajele spumoase cărora le-a dat viață.

„O prințesă nu se îneacă. O prințesă mestecă și înghite. O prințesă nu se plânge.”

small-3114-5b9951ea49c08

Publicat în Reading Challenge/Provocări literare, Reviews

#Expertîncărți: Hopeless – Colleen Hoover | Fata din bibliotecă


hopeless-fara-speranta_1_fullsize.jpg

Ai prefera să afli un adevăr care te va lăsa fără speranţă, sau să crezi mai departe în minciuni?

Îndrăgita autoare de bestselleruri Colleen Hoover istorisește o fascinantă poveste a doi tineri cu un trecut tulburător, care pornesc într-o pasionantă şi palpitantă călătorie pentru descoperirea sensurilor vieţii, iubirii, încrederii şi, mai presus de orice, a puterii vindecătoare pe care numai adevărul o poate avea. Sky, elevă în ultimul an de liceu, îl cunoaşte pe Dean Holder, un tip cu o reputaţie îndoielnică, rivalizând cu a ei însăşi.Încă de la prima lor întâlnire, acesta o îngrozeşte şi, în același timp, o captivează. Ceva inexplicabil legat de el îi declanşează amintiri din adâncurile trecutului ei tulbure, dintr-o perioadă aproape ștearsă din memoria ei. Deşi Sky e hotărâtă să se ţină la distanţă de el, insistenţele lui neabătute şi zâmbetul enigmatic îi doboară barierele protectoare, iar legătura dintre ei creşte în intensitate. Însă misteriosul Holder ascunde, la rândul lui, destule secrete, iar de îndată ce acestea sunt dezvăluite, Sky cunoaşte o transformare ireversibilă, iar capacitatea ei de a avea încredere în semeni poate deveni o pierdere colaterală provocată de adevăr. Numai înfruntând cu mult curaj dezvăluirile crude, Sky şi Holder pot spera să-şi vindece rănile sufleteşti şi să găsească o cale de a trăi şi de a iubi pe deplin. Fără speranţă este un roman care vă va tăia respiraţia, captivându-vă şi amintindu-vă de prima voastră iubire.

2018-12-20_074738

Cu ocazia împlinirii a 10 ani de existență de către Librarium, eveniment sărbătorit de librăria online Cartepedia prin 9 Experți în cărți pentru toate gusturile, Ghanda de la Jurnalul unei cititoare a venit cu o provocare foarte faină. A adunat alături de ea alți bloggeri, adjudecându-ne fiecăruia genul preferat. Eu m-am alăturat romanticilor, Ghanda s-a pierdut în lumile SF&Fantasy, Teo (Fata din bibliotecă) s-a dat de partea adolescenților, Andreea Pandelea stă în față-n față cu istoria, iar Alexandra (Pierduți în literatură) s-a specializat în a prinde băieții răi. Mulțumim mult librăriei Cartepedia pentru susținere!

Lectura mea a venit din partea Ghandei – Fata cu toate darurile, un SF post-apocaliptic, un thriller distopic care prezintă un sfârșit de lume în lumina unui nou început ce ar putea fi posibil cândva, în viitor. Recenzia mea o puteți găsi deja pe blogul Ghandei – aici, fiind și prima care a deschis provocarea. Așa că zilele astea fiți cu ochii pe fete! ❤

Mai jos vă prezint recenzia Fetei din bibliotecă. Curioși să-i aflați părerea despre romance-ul pe care i l-am recomandat? 🙂

Teo

Cred că cel mai potrivit ar fi să încep această recenzie prin a-i mulțumi Georgianei pentru că m-a nominalizat să fac parte din această provocare literară, pentru că m-a desemnat Expert în Cărți pentru Adolescenți – acele cărți pe care știe că le citesc cu o plăcere incomensurabilă. Ca expert în cărți, am avut sarcina de a recomanda o carte și de a primi, la rândul meu, o recomandare de la un alt expert în cărți. Adică de la Andreea – Expert în Cărți de Dragoste.

Cu toate că genul romance nu mă definește ca cititor, îmi este imposibil să refuz o poveste de dragoste unde iubirea reprezintă forța supremă care îți dă puterea să învingi toate obstacolele, pentru ca, în final, să-ți găsești fericirea alături de jumătatea ta. Dar, spre surprinderea mea, Hopeless nu s-a încadrat în această categorie, fiind un roman de dragoste atipic, dureros și sfâșietor, pe care nu știi dacă să-l iubești sau să-l urăști cu toată ființa (poate puțin din fiecare).

Protagonista romanului, Sky, este o tânără de 17 ani, rebelă, încăpățânată, care a avut o viață mai complicată decât majoritatea adolescenților de vârsta ei. La doar 5 ani, aceasta a fost adoptată de către Karen, care este o mamă de modă veche, fiind împotriva tehnologiei, motiv pentru care tânăra nu are acces la internet, televizor și nici nu are voie să aibă un telefon mobil. Tot din dorința mamei adoptive, Sky nu a învățat la o școală publică, ci a urmat cursuri particulare la ea acasă. Dar lucrurile se schimbă când fata hotărăște să-și termine ultimul an de liceu la o școală publică și să iasă în lume, după ce toată viața ei a stat în umbră. Dar liceul se dovedește o experiență mai îngrozitoare decât credea inițial, având de-a face cu adolescenți răutăcioși care o judecă fără ca măcar să o cunoască.

Cu toate că nu de puține ori s-a furișat pe la spatele mamei ei pentru a se întâlni cu diverși băieți, Sky constată că atingerile și sărutările lor o lasă indiferentă, simțind un gol în interior de fiecare dată când un tip o atinge într-un anumit mod. Dar, cum în fiecare caz există o excepție, cel care iese din tipar este misteriosul Holder, un timp atrăgător, cu o expresie indescifrabilă. Întâlnirea cu Holder o afectează în mod îngrijorător pe Sky, fiind primul băiat care reușește să-i stârnească un amalgam de emoții prin intermediul unui simplu zâmbet arogant. Fără ca măcar să realizeze acest lucru, băiatul reușește să o intimideze și să îi fure respirația cu o singură privire pătrunzătoare, iar o simplă atingere nevinovată din partea lui îi stârnește fiori prin tot corpul.

„Am leșinat și m-am izbit de sol înainte ca el să aibă măcar o șansă de a mă prinde. Atât de diferit față de eroii din cărți!”

Cu toate că mă așteptam ca lucrurile dintre cei doi să evolueze în mod rapid, am fost încântată să descopăr că autoarea le-a oferit timpul necesar pentru a se cunoaște și pentru a ajunge să înțeleagă natura sentimentelor care sunt pe cale să se nască între cei doi. Legătura dintre protagoniști este interesat de urmărit atât prin prisma modului în care evoluează relația dintre cei doi, cât și datorită trecutului pe care îl au în comun, un trecut dureros, marcat de episoade cutremurătoare care au lăsat cicatrici adânci în sufletele lor.

Când mi-a recomandat Andreea acest roman, nu știam ce așteptări să am de la el. Stilul autoarei nu îmi era deloc străin, având ocazia să mă familiarizez cu el prin intermediul romanului Slam. Din dragoste pentru Layken, primul citit de la Colleen. În ciuda faptului că mă așteptam la tipica poveste de dragoste siropoasă și clișeică pe care o întâlnești în toate romanele de acest gen, am fost plăcut surprinsă să constat că ideile preconcepute mi-au fost cât se poate de greșite.

În timp ce înaintam cu lectura și descopeream mai multe aspecte din trecutul lui Sky, îmi venea pur și simplu să arunc cartea în celălalt colț al camerei, să rup paginile și să le ard, în speranța că, în acest mod, voi reuși să șterg pentru totdeauna povestea cutremutătoare pe care autoarea a conturat-o cu atât de multă cruzime. Dar nu am făcut acest lucru. În schimb, mi-am înghițit lacrimile de furie și neputință și mi-am continuat lectura, inima mea frângându-se pe măsură ce aflam mai multe despre tânăra Sky, înainte ca aceasta să fie adoptată de către Karen.

Un lucru pe care mi l-am dovedit personal este acela că Colleen Hoover scrie pur și simplu mirific, poveștile ei ajungând la inimile cititorilor încă de la primele pagini. Personajele conturate de autoare sunt departe de a fi perfecte, însă tocmai defectele pe care le au le conferă autenticitate, putând fi asociate cu ușurință cu persoane reale.
În loc de o concluzie elaborată, în care doar aș repeta ceea ce am spus deja, m-am decis să vă las un mic fragment care pe mine m-a amuzat copios, asta în cazul în care mai aveați nevoie de un motiv în plus pentru a citit acest roman:

„Brațele i se îndoaie din coate și, deodată, e mult mai aproape. Se apleacă spre urechea mea, făcându-mă să inspir precipitat.

– Sky, îmi șoptește la ureche, cu un glas seducător. Te vreau … dată la o parte. Am nevoie să umblu în frigider.”

Vă invit să căutați cartea citită de Teo pe cartepedia.ro sau în librăriile Librarium. Puteți descoperi, de asemenea, experții în cărți care să vă recomande lecturi pe placul vostru. Recenzia de mâine va apărea la Teo pe blog!

2019-02-27_060845

Publicat în Fragmente

Fragmente #18 | Fata cu toate darurile – M. R. Carey


„Și Melanie a fost nouă pe vremuri, dar nu prea-și mai aduce aminte pentru că asta a fost demult. Înainte de apariția cuvintelor; atunci când în lume nu existau decât lucruri fără nume, iar lucrurile fără nume nu-ți pot rămâne în minte. Se estompează și dispar.

Acum are zece ani și pielea ei este asemenea prințesei din poveste: albă ca zăpada. Așa că știe că va fi frumoasă atunci când se va face mare, iar prinții vor face tot posibilul să o salveze din turn.

Presupunând, firește, că va avea un turn. Până atunci, are celula…”

„În poveștile pe care le citesc în clasă, copiii mănâncă alte lucruri – prăjituri, ciocolată, cârnați, piure, cartofi pai, dulciuri, spaghete și chiftele. (Aici) Copiii mănâncă doar viermi și doar o singură dată pe săptămână, pentru că – așa cum a explicat doamna doctor Selkirk atunci când a întrebat-o Melanie – organismul lor metabolizează proteinele într-un mod incredibil de eficient. Așa că nu au nevoie de alt fel de mâncare, nu au nevoie nici măcar de apă. Viermii le oferă tot ce au nevoie.”

„Cea mai frumoasă zi din săptămână este ziua în care la clasă vine domnișoara Justineau. Asta nu se întâmplă mereu în aceeași zi și sunt săptămâni în care nu vine deloc, dar de câte ori Melanie este adusă în clasă și o vede pe domnișoara Justineau acolo, simte cum o inundă un sentiment de fericire pură și are senzația că-i zboară inima din piept, îndreptându-se spre ceruri.”

6

Publicat în Tag-uri şi lepşe

Fight Like a YA Girl Tag


Și femeile sunt puternice! Fie că vorbim de ceea ce este în interior sau de condiția fizică, puterea lor se manifestă în atât de multe moduri, încât nu putem să nu le sărbătorim pe aceste ființe minunate printr-un tribut dedicat lor (creat de Krysti at YA and Wine). ❤

Obs: Nu toate alesele mele aparțin de YA.

Reguli:

  • Thank the person who tagged you. / M-am provocat singură. :))
  • Mention the creator Krysti at YA and Wine.
  • Match at least one YA girl with each of the themes below.
  • Tag as many people as you like!

WARRIOR GIRLS

Katniss (seria Jocurile Foamei) / Victoria (seria Nemuritor)

1.jpg

GIRLS WHO FIGHT WITH THEIR MIND

Lissa (seria Academia Vampirilor) / Aimee (trilogia Căutând fericirea) / Sookie (seria Vampirii Sudului)

2.jpg

GIRLS WHO FIGHT WITH THEIR HEART

Tully (Aleea cu licurici) / Rose (seria Academia Vampirilor) / Evie (seria Emblema eternității)

3.jpg

GIRLS WHO ARE TRAINED FIGHTERS

Rose (seria Academia Vampirilor) / Alina (seria Alina Marinescu) / Cammie (seria Fetele Gallagher)

4.jpg

STRONG GIRLS OF COLOR

Nu am pe cine nominaliza aici.

GIRLS WHO FIGHT TO SURVIVE

Amira (Fugi!) / Alina (seria Alina Marinescu) / Oriana (seria Am murit, din fericire)

40239525-horz.jpg

GIRLS WHO ARE WEAPONS MASTERS

Cat (seria Vânătoare nocturnă) / Katniss (seria Jocurile Foamei)

5

GIRLS WHO DON’T CONFORM TO GENDER ROLES

Arsinoe (seria Trei Coroane Întunecate) / Kit (Kit Black)

6

GIRLS WITH KICK-BUTT MAGICAL POWERS

Georgina (seria Georgina Kincaid) / Mira (seria Trei Coroane Întunecate)

7.jpg

STRONG GIRLS IN CONTEMPORARY NOVELS

Violet (Rebela) / Grace (Bad Romance) / Eva (seria Crossfire) / Ana (Încă o dorinţă)

8.jpg

SERIOUSLY FIERCE GIRLS

Kate (Aleea cu licurici) / Jane (Jane Eyre) / Bess (Pasiunea unei femei)

ii.jpg

MOST ANTICIPATED BOOK WITH A STRONG LEADING LADY

Seria Emma Moss de Monica Ramirez. Iar aceste 4 volume sunt doar începutul. 😉

51432707_10156121903912666_6377086648470994944_n.jpg


Le provoc pe Teo, GhandaMaco și Andreea să-mi spună care sunt tipele lor badass. Dacă sunt și alți doritori, vă poftesc să o preluați, cu mențiunea de a spune de unde ați luat-o. Iar cei care nu au un blog, vă aștept comentariile la această postare. ^^

2019-02-27_060845.png

Publicat în Book Haul

Unboxing | Marina Costa


20190227_131230.jpg

O primăvară frumoasă și plină de bucurii, dragi cititori! ^^

Plecând de la una dintre lepșele romantice pe care le-am postat luna trecută, autoarea Marina Costa a realizat și o versiune legată de poveștile sale, articol pe care vă invit să-l lecturați, dacă nu ați făcut-o. Mie m-a atras deja atenția prin personajele fascinante pe care le-a (creat) ales pentru a exemplifica cerințele lepșei și, prin urmare, frumusețile din poză au poposit și în biblioteca mea. Pe această cale, doresc să-i mulțumesc din nou Marinei pentru aceste povești pe care abia aștept să le descopăr! ❤

  • Soarta mercenarului și alte destine – „O lume fascinantă, eroică, dură, în care poezia rimează cu dragostea, iată ce ne oferă Marina Costa, o împătimită de cultura și civilizația spaniole. Aceasta este mai mult decât o carte cu subiect de capă și spadă, este o incursiune într-un univers care începe cu don Quijote, trece prin imperiul inca și se sfârșește acolo unde dorește cititorul care se lasă legănat de visul eroinei.” Gabriela Banu
  • Pribegii mărilor – „Acum, după… sute de ani, există dovezi care atestă faptul că vikingii au ajuns în Golful Mexic. Cronicile aztece, care menționează lupta lui Quetzalcoatl cu Tezcatlipoca și cu Xolotl, precum și cele care consemnează, la jumătatea secolului al XI-lea, un conducător toltec numit Huemac, care a fost înfrânt de dușmani, pot fi privite puțin altfel ca urmare a lecturii documentelor pe care le-am avut în față. Legenda lui Quetzalcoatl, Kukulkan? O căpetenie a vikingilor, destinat să intre în legendă, așa cum este cântată debarcarea pribegilor mării de către triburile din zona Veracruz – poate chiar totonacii despre care povestește cronica… Aceasta, din nefericire, n-o voi putea ști eu, ci aceia care vor avea norocul să descopere mormântul lui Sigurd, dacă există… Sper totuși că voi afla cândva ce s-a mai întâmplat cu pribegii mărilor și căpetenia lor, neînfricatul Sigurd, civilizatorul…” // Mai multe detalii aici.
  • Echipajul – În acest roman, acțiunea se petrece în perioada contemporană, în orașul Brăila, iar temele generale adaptate la specificul de vârstă al adolescenților, precum diferența dintre bine și rău, iubiri, fericiri, judecăți, prietenii, formează un amalgam de diversități și profunzimi ale poveștii propuse pe piața literară de carte românească de către Marina Costa.
  • Prietenii dreptății – Este un roman fictiv împărțit în două volume. Autoarea cărții, Marina Costa, Lelia-Elena Vasilescu pe numele său real, a mai scris și Pribegii mărilor (carte de debut) și Vieți în vâltoare. Narațiunea ei captivează prin maniera dinamică în care se îmbină cunoștințele aprofundate despre luptele cu tauri, muzica mexicană, toreadori și mariachi cu destinul unei tinere românce, care a condus-o în acea parte a lumii pentru a lăsa amprenta unor fapte bune, a unui suflet sensibil, iubitor de oameni. Prima variantă a acestui roman datează din anii 1985-1986.

Sursa descrierilor: bibliocarti.com și Goodreads

small-7330-5b9952211d4eb