Eerie‑On‑Sea
PROBABIL CĂ AI FOST ȘI TU LA EERIE‑ON‑SEA, fără să știi.
Se poate să fi fost vară când ai mers acolo. Și să fi găsit înghețată, șezlonguri și un pescăruș care îți ciugulea cartofii prăjiți. Probabil te‑ai bălăcit în bălțile dintre stânci, împreună cu mama ta, în timp ce tatăl tău a găsit scoica aia ciudată. Mai ții minte? Și pun pariu că, atunci când v‑ați urcat în mașină ca să plecați acasă, tu te‑ai uitat în sus, la cuvintele scrise cu litere făcute din neoane, deasupra cheiului — CHEERIE‑on‑SEA —, gata să uiți tot ce făcuseși în ziua respectivă, la mare.
Așa e acest loc.
Vara.
Dar trebuie să încerci să vii aici când se pornesc primele furtuni de iarnă, când literele C și H zboară de pe chei, așa cum se întâmplă în fiecare an în noiembrie. Când ceața de pe mare umple străzile asemenea unor tentacule fantomatice și uriașe, iar apa sărată se izbește de ferestrele Hotelului Grand Nautilus. Puțini oameni vin la Eerie‑on‑Sea în acea perioadă. Chiar și localnicii stau departe de plajă când se lasă întunericul și vântul șuieră în jurul Stâncilor Maw și al navei de luptă Leviathan, un loc în care unii spun, chiar și azi, că l‑au văzut pe malamander furișându‑se.
Dar probabil tu nu crezi că malamanderul există. Poate crezi că un om‑pește nu are cum să fie real. Ai tot dreptul. Vezi‑ți de înghețată și de șezlonguri. Oricum, probabil că povestea asta nu este pentru tine. De fapt, fă‑ți un bine și oprește‑te chiar acum din citit. Închide cartea și bag‑o într‑o cutie veche, de tablă. Leagă cutia cu un lanț greu și arunc‑o de pe ponton. Uită că ai auzit vreodată de Eerie‑on‑Sea. Întoarce‑te la viața ta normală — devino adult, căsătorește‑te, fă‑ți o familie. Și când copiii tăi vor crește, du‑i și pe ei o zi la mare. Vara, evident. Plimbă‑te pe plajă și găsește și tu o scoică ciudată. Apleacă‑te și ia‑o. Și descoperă că e prinsă de ceva…
De o cutie veche, de metal.
Balamaua s‑a rupt, iar lanțul a dispărut. Oare marea a făcut asta? Deschizi cutia și descoperi…
… că este goală.
Lipitori și plante, și încă ceva. Ceva care seamănă a… mâzgă?
Auzi un sunet în spatele tău — un zgomot ca de pași —, care se apropie. Ca niște pași lipicioși, alunecoși, care se apropie.
Te întorci.
Ce vezi?
Chiar așa?
Ei bine, poate că, la urma urmei, povestea asta este pentru tine.
Continuare fragment: Malamander