Publicat în Apariţii, Uncategorized

Crux Publishing deschide oficial Târgul de Carte Final Frontier 2017!


invitatie eveniment Crux Publishing Final Frontier 2017.jpg
Editura Crux Publishing are onoarea de a deschide oficial Târgul de Carte Final Frontier 2017 sâmbătă, 1 aprilie, de la ora 12.00 la Casa Artelor din București (Bulevardul Mircea Voda, Nr. 5), cu evenimentul Realism în lumi imaginare din Nlithia și până în America fascistă, moderat de scriitorul Șerban Andrei Mazilu. După o scurtă introducere în elementele de realism în literatura science-fiction și fantasy, editura are plăcerea de a lansa noutățile din această primăvară:

12.15 – 12.30: Romanul high fantasy Inima Dragonului, de scriitorul Mircea M. Țara

Invitat special: Dragoș C. Butuzea (promotor cultural)

Vă urăm bun venit în Nisal, Cetatea Zăpezilor, paradis al artiștilor și al magicienilor, oraș zguduit din temelii în urma unui complot sinistru. Prinși la mijloc, Lied, un bard cu talente ce depășesc cu mult o ureche muzicală, alături de banda lui de hoți de buzunare, au de înfruntat demoni străvechi, armata Umbrelor și magia neagră abil mânuită de Magiștrii regatului. Dar dușmanul lor cel mai mare este timpul. Astfel că oameni, liandrini, zollany și dragoni legendari treziți din negura amintirilor trebuie să lupte împreună pentru a împiedica distrugerea iminentă a Nisalului. Miza? Inima Dragonului, un artefact ce îi oferă posesorului ei putere nelimitată și capacitatea de a distruge sau de a reface lumea.

Inima dragonului este un poem în proză și un roman de aventuri care ne cucerește fără să ne dăm seama. De la peisajele cu un farmec neobișnuit, la dialogurile antrenante, de la momente intense de acțiune și până la umorul fin al unor personaje, totul este impecabil executat pentru a-i oferi cititorului o cursă contra cronometru ce îl va ține cu sufletul la gură.

12.30 – 12.45: Romanul science-fiction Amendamentul Dawson, de Ciprian Mitoceanu

Invitat special: Oliviu Crâznic (scriitor, critic literar)

Pe măsură ce începem să cuprindem cu mintea motivațiile care stau la baza noului sistem politic imaginat de autor în America unui viitor nu chiar atât de îndepărtat pe cât ne-am dori, romanul Amendamentul Dawson  ne lovește cu forța unui șoc electric. Prin ochii personajului principal trăim în fiecare secundă absurdul unei lumi care, în numele meritocrației și a sacrificiului individual în sprijinul binelui general, capătă forma unui sistem totalitarist (vechi, dar totuși nou) ce i-ar face pe Stalin, Hitler sau Pol Pot să pară niște diletanți.

În stilul alert care l-a consacrat ca scriitor de thriller sci-fi, Ciprian Mitoceanu ne invită să luăm parte la o luptă pe viață și pe moarte între Om și Sistem, căci peste tot în America se vorbește numai despre cel de-al doilea Amendament Dawson. John Barton însă nu are prea mult timp să stea la discuții. Vânat zi și noapte ca un animal, el este hotărât totuși să nu cedeze fără luptă. În spatele cortinei, congresmanul Dawson controlează jocul, dar surprizele nu îl ocolesc nici pe el…

Vă așteptăm așadar la Târgul de Carte Final Frontier 2017 în zilele de 1 și 2 aprilie cu reduceri între 25% și 50% la toate titlurile, invitați de seamă, produse promoționale și multe alte surprize! Și nu uitați, ne întâlnim la ora 12.00 pentru a da startul celui mai așteptat festival dedicat iubitorilor de science fiction și fantasy!

Pentru informații suplimentare, știri și detalii cu privire la editura Crux Publishing, vă rugăm să accesați http://www.cruxed.ro.

capture-20161017-044417

Publicat în Apariţii, Uncategorized

Lansare de carte „Seria Alina Marinescu”!


MONICA RAMIREZ

Librex Publishing are onoarea să vă invite la un eveniment incendiar ce va sparge barierele obișnuitelor lansări de carte. Un show în adevăratul sens al cuvântului ce va îmbina arta cu adrenalina, totul într-o atmosferă încărcată cu mister și suspans.

Seria Alina Marinescu, acum într-o ediție completă realizată în condiții grafice de excepție, va fi lansată Joi, 23 Martie, orele 18:30, la Gilda Music Lounge de pe Str. Lipscani, nr. 53.

Alina Marinescu, Alex Therein și Echipa de operațiuni speciale Alfa Elite vă așteaptă să petrecem împreună o seară de neuitat în care surprizele se vor ține lanț.
Îndrăznește să pășești în lumea lor…

afis lansare(Evenimentul de lansare: https://www.facebook.com/events/1857691227837660/)  

Trecutul nu mai există. Prezentul nu le aparține. Viitorul nu le este promis.

O lume întunecată și opresivă, dincolo de invizibil. O iubire condamnată. Alina Marinescu și Alex Therein au fost antrenați pentru a deveni cei mai periculoși…

Vezi articol original 621 de cuvinte mai mult

Publicat în Apariţii

Un nou volum în colecția Corint Istorie: Autori Români!


Timeline cover De la SSI la SIEV2-2.jpg

Editura Corint lansează un nou volum în colecția Corint Istorie: Autori Români

Editura Corint lansează joi, 30 martie, ora 19, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (Bulevardul Regina Elisabeta nr.38) volumul De la SSI la SIE. O istorie a spionajului românesc în timpul regimului comunist (1948–1989) de Florian Banu. La eveniment vor participa, alături de autor, Mihai-Răzvan Ungureanu, Dinu Zamfirescu și Doru Dumitrescu.

Volumul îşi propune o familiarizare a cititorului tocmai cu elementele esenţiale pentru înţelegerea universului spionajului românesc din perioada regimului comunist, începând cu structurile organizatorice şi cu oamenii care au condus aceste structuri, trecând prin modalităţile de selectare şi antrenare a personalului şi încheind cu prezentarea succintă a câtorva direcţii de acţiune şi cazuri cu valenţe exemplificatoare.

„După ani petrecuți în fruntea Serviciului de Informații Externe, pot spune că, în întâlnirile avute cu prieteni sau cunoștințe, cu jurnaliști sau cu reprezentanți ai administrației, rareori mi‑a fost dat să nu ghicesc, dincolo de subiectele benigne ale discuțiilor, o curiozitate abia disimulată la adresa ocupației mele și a activității instituției. Nu despre curiozi­tatea firească a cunoașterii este vorba, ci despre curiozitatea referitoare la discursul justificator sau explicativ așteptat din partea mea. Totul se desfășura într‑un decor de pantomimă. Priviri strecurate, sprâncene ridicate, grimase ironice, gesturi plictisite. Și, peste toate, un gen de dispreț politicos, un fel de distanță rece și calmă, în spatele căreia se putea lesne citi neîn­crederea absolută. M‑a încercat deseori sentimentul că vorbele, oricât de argumentate faptic, legal sau etic, cad în gol. Efortul de clarificare sau de lămurire părea inutil, consumat fără re­zultat într‑un simulacru de conversație desfășurată între un in­terlocutor care „știe” întreg adevărul și un naiv (eu!), care se străduiește zadarnic să susțină contrariul.” – Mihai-Răzvan Ungureanu

Florian Banu s-a născut în 1973, la Hunedoara. A studiat istoria la Universitatea „Dunărea de Jos”, din Galaţi, şi a obţinut titlul de doctor în istorie în cadrul Institutului de Istorie „A.D. Xenopol”, din Iaşi. Din august 2000 este consilier în cadrul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Carte recomandată de revista Historia.

Accesul publicului la eveniment este liber.

capture-20161017-044417

Publicat în Apariţii, Covers

Iubire la prima vedere #8 – „Trei coroane întunecate” de Kendare Blake


17039109_663857763797415_6625091849125938146_o

Precomandă „Trei coroane întunecate” acum cu 40% reducere, doar de pe Elefant.ro!
Link: aici

În fiecare generație de pe insula Fennbirn se naște un set de triplete: trei regine, toate moștenitoare cu drepturi egale la coroană și fiecare posedând puteri magice mult râvnite.

Mirabella stapânește cele patru elemente, e capabilă să stârnească vâlvătăi lacome de foc sau furtuni violente doar pocnind din degete.

Katharina este o otrăvitoare și poate înghiți cele mai ucigătoare veninuri fară să simtă aproape nimic.

Arsinoe domină natura și despre ea se spune că ar avea harul de a face să înflorească cel mai roșu trandafir și să îmblânzească cel mai aprig dintre lei.

Dar pentru a deveni Regina Încoronată nu e nevoie doar de originea regală. Fiecare soră trebuie să lupte pentru asta. Și nu e doar un joc în care cineva câștigă sau pierde… e o luptă pe viață și pe moarte. În noaptea în care surorile împlinesc șaisprezece ani, bătălia începe.
ULTIMA REGINĂ RAMASĂ ÎN VIAȚĂ PRIMEȘTE COROANA.

capture-20161017-045427

Publicat în Apariţii

Lansarea romanului „Maria Magdalena” de Ioana Duda


Afis-lansare-Maria-Magdalena---Timisoara.jpg

Editura Herg Benet vă invită vineri, 24 martie, de la ora 19.00, la Enotecha Amphora (str. Hector nr. 4 – Bastion), Timișoara, pentru lansarea celei de a treia cărți semnate Ioana Duda, romanul „Maria Magdalena”.Invitat este Bogdan Munteanu.

Despre romanul „Maria Magdalena”:

Atunci am aflat ce înseamnă să crezi. Lumea ta se prăbușește zi după zi, în jurul tău, dar simți în străfundurile ființei tale că într-o ziva fi bine și nu renunți. Logic, rațional, totul îți spune că ești nebun. Și tu te încăpățânezi și mergi mai departe. E o scânteie acolo, în suflet, o voce timidă, care îți șoptește să nu te lași bătut, că totu-i cu un rost. Totul are sens. Pentru că am vrut să dau un sens la tot ceea ce se întâmplă. Am ales să cred. Pentru că, din momentul în care te-am văzut, am știut că nu mai am ce să aștept, înafară de tine.

„Maria Magdalena îți vorbește despre pierdere, alegeri, împăcare cu sine, descoperiri și mai ales despre iubirea câștigată. Pentru că iubirea, odată ce există, nu se înstrăinează niciodată. Nici măcar atunci când se îndepărtează, se acoperă și pare pierdută definitiv. Ea există mai departe, pentru că iubirea ne schimbă. Toate iubirile care ne trec prin viață rămân în noi și cresc mai departe acolo.

Ioana Duda știe că nu-I poți iubi pe ceilalți dacă nu te iubești pe tine. Că nu-I poți ierta pe alții până nu te ierți pe tine și că nu te poți lăsa iertat de alții până nu te-ai iertat tu, cu adevărat, până la ultima cută a sufletului. Știe că iubirea nu înseamnă mereu să-l ai pe celălalt alături. Iubirea e completă și dacă e numai o stare, o plajă, un cântec, un copil. Ioana știe.”(Cristina Nemerovschi)

„Cu aceeași sinceritate dureroasă cu care ne-a obișnuit din cărțile ei anterioare, Ioana Duda scrie în Maria Magdalena despre o iubire matură, așadar complicată, și despre pierderea ei, înaparență. Dar, când vine vorba despre iubire, oare chiar o putem asocia cu maturitatea? Sau, cumva, fiecare descoperire a iubirii este un drum de-a lungul căruia îți dai la o parte tot mai multe straturi ale ființei și, în final, ajungi să te înțelegi cu alți ochi? Până la urmă, iubirea îți arată o lume cu totul nouă, pe care o descoperi asemeni unui copil.

Personajul principal al romanului înțelege multe despre iubire, de-a lungul cărții, dar mai ales se înțelege pe sine. Se redescoperă și se repoziționeazăîn centrul propriului univers. Cartea Ioanei Duda ne vorbește despre dragostea care este mai presus de ființele pe care le leagă, dragostea ca mod de autocunoaștere.”(Alexandru Voicescu)

Despre Ioana Duda:

Aș fi vrut să studiez teatru. M-am hotărât prea târziu. Așa că am dat examen la Jurnalism. În 2002. În 2006 eram absolventă a Facultații de Jurnalism și Limba Engleză din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Am lucrat mulți ani în presă. Apoi m-am îndrăgostit și am renunțat la tot. Am plecat peste o mare și câteva țări. Mai precis în Italia. M-am reîntors după trei ani. Nu mai voiam presă scrisă. Știam că nu se poate trăi decent din asta. Așa că m-am angajat într-o multinațională. După vreo șapte luni, am avut o tentativă de suicid. Cu pastile și alcool. Prea slab. Alcoolul. Când m-am trezit, după vreo două zile, m-am uitat pe geam. Și mi-am dat seama cât de norocoasă sunt că încă pot să văd soarele, copacii, să o pup pe mama și să îi spun că o iubesc. Prietena mea cea mai bună mi-a dat numărul unui psihoterapeut. El m-a «deblocat». Mi-a spus, acum aproape patru ani: «Scrie». Și am început. De atunci nu m-am maioprit. A fost ca șicând am început să curg din mine. Am explodat. Și o fac în fiecare zi. Respir. Mănânc. Iubesc. Rănesc. Părăsesc. Fac sex. Fumez. Beau. Ca săscriu. E cauza mea finală. Măscriu. Și sper să mă opresc doar când o să mor. Și asta pentru că nu știu dacă dincolo ne dau ăștia laptop, sau telefon, sau hârtie și pix ca să putem scrie. Dacă o fi dincolo.

capture-20161017-044417

Publicat în Apariţii

Editura Corint: „Turcia lui Erdogan” de Ahmet Insel


Turcia lui Erdogan.jpg

Editura Corint lansează pe piață un nou volum în colecția Istorie – Turcia lui Erdogan de Ahmet Insel

Între visul democrației și tentația autoritară

Acest volum este un studiu bine documentat al reputatului economist și politolog AhmetInsel, care prezintă cauzele ascensiunii AKP, strategiile politice și succesele electorale ale lui Erdogan, obținute în ciuda scandalurilor de corupție și a luptei deschise cu comunitatea Gülen.

Începând din anul 2002, Turcia este condusă de Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP) și de liderul său, carismaticul Recep TayyipErdogan. De atunci, statul turc s-a schimbat. În contul noii puteri s-au înregistrat, în egală măsură, succese și eșecuri. Un autoritarism tot mai accentuat și o politică de islamizare a societății au anulat treptat imaginea democratică a „Noii Turcii”.

Adusă la zi cu o prefață a autorului pentru ediția românească, Turcia lui Erdogan demonstrează că societatea turcă este frământată de aspirații contradictorii – teama de a-și pierde identitatea socio-istorică și voința de a se integra în lumea modernă.

„Concluziile volumului sunt evidente şi se impun a fi lecturate cu atenţie deosebită mai ales de cei care doresc să cunoască în profunzime Turcia şi perspectivele sale europene. Turcia şi Europa nu au ajuns nici pe departe la capătul liniei, tensiunile sunt, în continuare, la un nivel ridicat. Retorica publică rămâne combativă şi, dacă nu apar nuanţări de parcurs, s-ar putea ca aceasta să aibă efecte semnificative asupra parteneriatului strategic între Europa şi Turcia.” Cristian Diaconescu

capture-20161017-044417

Publicat în Apariţii, Fragmente

Fragmente #9 – „Cealaltă faţă a lui Aaron Manson” de Davine M. Vesco & Lexi B. Newman (a doua parte)


c0e0f2ac3747fefb580d51be6a6c61c2

„— Scuze, ai spus ceva? îl ia tipul peste picior, aplecându-se batjocuritor spre Aaron. Eram într-o conversaţie plăcută cu don’şoara asta.
— Adică, cu fata mea, îl corectează şatenul, privindu-l cu superioritate şi lăsându-mă pe mine cu gura întredeschisă.
— Pardon, ai spus cumva că e fata ta?
Asta nu are cum să se termine bine.
— Eşti surd sau care e necazul tău? contraatacă Aaron. Mai spală-te în urechi.”


„— Nu muşc, insistă el. Nici nu te ating mai jos de încheietură, mă pot jura pe… ce am mai de preţ, îşi saltă sprâncenele.
— Şi ce ai mai de preţ, mă rog?
— Dacă îţi spun, risc să mă scuipi, deci nu mai întreba. Îţi spun doar că e un organ foarte important pentru mine. Şi pentru satisfacţie. E pu…
— Am înţeles, mă reped să spun, oprindu-l.
— Voiam să spun că e puţin mai jos de brâu, dar îmi place cum gândeşti! râde el.”


„— Neadevăr grăieşti, ticălosule! Stai numai să pun mâna pe tine şi o să…
Şi “nu o să”, pentru că lipsa ochelarilor îmi afectează vederea atât de tare, încât nu văd coada lopeţii la timp şi o iau în picioare, la propriu. Cad ca un fotomodel pe scenă, de parcă pământul s-a apucat să facă flotări sub ea. Desigur, eu nu am atât noroc cât să cad pe o scenă, nicigând; cad pe iarbă, unde cu siguranţă s-au uşurat cei din The Saints.
Gâtul îmi este ok, dar nu ştiu ce să zic şi de palmele care mă ustură şi furnicăturile de la genunchi. Mi-au amorţit prea repede ca să mai simt şi durere. La naiba!
Încep să mă vait şi mă răsucesc pe o parte. În mai puţin de două secunde, aud mişcare în jurul meu, apoi două mâini care se aşază pe braţul meu. Continui să îmi ţin pleoapele închise; sunt o idioată, mi-e atât de ruşine să îl mai privesc în ochii aceia ciudaţi, încât sunt în stare să înţepenesc aici, ca un mort.
— Hopa, se aude vocea lui. Se pare că ai derapat, bineînţeles, într-un stil propriu, bombăne meditativ. Respiri? Dacă încă o faci, e un semn bun. Nu o să mori de inimă rea.
Iar eu îmi dau seama că nu e deloc bun la consolări. Sincer, nici nu mă aşteptam să fie. Nu pare genul de persoană care şi-ar arăta afecţiunea faţă de cealaltă.
— Pleacă, îi cer cu voce stinsă.
— Vrei să mă exilezi de pe teritoriul celor din banda The Saints? mă întreabă cu o uimire falsă în glas. Haide, Pisică Sălbatică, nu e vreme de bronzat.
De ce nu poate să fie şi el serios măcar pentru o secundă? Oare cer prea mult?
— Mai bine recunoaşte. Vrei să rămân aici, să îţi ţin iar capul în poală – fără să mă gândesc la alte chestii, bineînţeles –, pufăie el. Şi tu să mă chemi în somn şi să mă săruţi adânc, aşa, ca o somnambulă ce eşti.
Oh, Doamne!
— Încetează, mă smiorcăi eu. Nu am făcut aşa ceva.
Iau hotărârea pe moment să îl mint pe faţă. Nu am de gând să îi dau amploare şi să continue să se amuze pe seama mea.
Ar trebui să înceteze! Nu eram eu… eram… doar eu, somnambulă. Da, adică o parte ascunsă de-a mea. Drace!
— Oh, dar nu are rost să te ruşinezi, Ochi de Pisică, chicoteşte el. Se mai întâmplă ca atunci când dormi să dai curs fanteziilor cu mine. Pot să jur că am mai auzit de undeva că sunt cel mai bun şi că nu ar mai vrea să îi dau drumul din braţe. Aveţi dreptate. Nimănui nu i-ar plăcea să mă aibă şi apoi să mă piardă.
Egoul lui e atât de umflat încât iese din raza Terrei. Ticălosul!
— Stima ta de sine mă lasă fără aer, bombăn fără vlagă.
— Ah, deci recunoşti că te las fără aer. Ce spui tu acolo, practic face parte din mine, continuă să se flateze.”


„— Mie nici dacă îmi cumpăraţi un tanc, nu ies din ţară! mă reped să spun. Nu, nu! Vreau să mă întorc acasă, nu să mă implic şi mai mult în treaba asta. Îmi ajunge pentru toată viaţa prin ce am trecut. Asta numai azi-dimineaţă. Nici nu vreau să-mi imaginez prin ce urmează să mai trec, în caz că vin cu voi. Ceea ce nu o să fac, de altminteri.
Inspir adânc după vaga mea explicaţie. Simţeam de mult nevoia să mă descarc, cu toate că nu am spus tot ce îmi trece prin minte.
— Ştii ce am înţeles din tot ce ai spus? mă întreabă Jace încruntat. Miau-miau. Atât.”


„— Ai dreptate, oftează el. Mai bine soţ. Fost soţ, se corectează. De îndată ce ieşim din aeroport, divorţul e oficial.
— Atunci, trebuie să recunosc că a fost un mariaj scurt şi nesatisfăcător. Ar trebui să munceşti cu obiectul muncii mai mult, pentru o căsnicie fericită şi rezultate bune.
Aaron îmi aruncă o privire plictisită, răspunzându-mi sec:
— O să ţin minte pe viitor. Şi o să-i comunic şi lui Adam să-ţi regleze hormonii, că prea au prins voce în tine. Au început să cânte „O, sole mio” pe ritm de salsa.
— Foarte inventiv, domnule Miller. Ai ales opţiunea „Îmi sun un prieten pentru ajutor”?”


Se ridică din pat, apoi trage de colţul păturii şi se ghemuieşte sub ea, întorcându-mi spatele ca un needucat ce e.
— Aaron! zic cu ciudă.
— Şşt, Bliss. Dorm. Asta ar trebui să faci şi tu. Stai numai puţin.
Înşfacă telefonul de pe podea şi tastează ceva. Cu toate că sunt mai mult decât curioasă să aflu cui i-a trimis mesaj, strâng din buze, abţinându-mă.
Două minute mai târziu, uşa se izbeşte cu putere de perete şi un Dylan surescitat se sprijină de cadrul uşii.
— Îmi spui şi mie ce era atât de urgent, cât să nu suporte amânare sau ce ai mai zis tu acolo?
— Da, îţi spun, mormăie Aaron înapoi. Dar, mai întâi, stinge lumina.
Încruntat, Dylan face ce i-a spus prietenul meu nătâng.
— Gata. Mersi, frate. Acum poţi închide uşa după tine, chicoteşte el.
Serios? Pentru asta l-a chemat pe Dylan aici? Ca să-i stingă lumina? Dar ce, lui îi cad picioarele dacă se deplasează?

Sursa pozei: pinterest.com
Fragmente preluate de la autoare.

capture-20161017-044000