Publicat în Reviews

Nemuritoarea Starling (Emblema eternității #1) de Angela Corbett (recenzie)


IMG_20170827_130017

Descriere

O dragoste atât de puternică, încât nici eternitatea nu îi poate despărţi.

Evie Starling a dus o viaţă relativ obişnuită, ieşind cu prietenele, vorbind despre băieţi şi conducându-şi Mustangul din 1966. Toate acestea se schimbă atunci când se mută în Gunnison, Colorado, pentru a începe colegiul, şi când cunoaşte doi bărbaţi misterioşi.

De secole, Alex Night şi Emil Stone au dorit-o pe Evie, dar fiecare a avut propriile lui motive pentru a vrea să fie cu ea. Când amândoi susţin că sunt sufletul ei pereche şi îi povestesc despre un trecut incredibil, Evie află că este cu totul altă persoană decât credea. Curând, Evie se trezeşte în mijlocul unui război vechi de când lumea între Societatea Amaranthine, protectorii sufletului, şi Rezistenţa Daevos, distrugătorii  sufletului.

Cu un trecut pe care nu îl înţelege şi un viitor plin de pericole, Evie trebuie să decidă în cine să aibă încredere. Dar Alex şi Emil nu sunt singurii care o vor pe Evie, iar sufletul ei urmează să devină miza într-o confruntare pe viaţă şi pe moarte.

Gândurile mele

Sufletul pereche este acel cineva special pe care simțim că îl cunoaștem dintotdeauna, deși poate că drumurile noastre nu s-au mai întâlnit niciodată până acum. Cel puțin, nu în viața asta. Dar dacă vorbim despre o altă viață sau un alt timp, poate chiar de dinainte de venirea noastră pe Pământ, atunci totul se schimbă. Chiar dacă aceste lucruri pot părea oarecum nebunești, până nu te găsești tu într-o asemenea situație, nu-ți vine să crezi că un astfel de suflet există cu adevărat.

Ți s-a întâmplat vreodată să întâlnești o persoană față de care să simți ceva mai presus de înțelegerea ta, un puternic sentiment de dejà-vu? 

Ei bine, Evie a întâlnit acea persoană și nu a fost lipsită de astfel de simțăminte, unele mai presus de înțelegerea ei. Dar un suflet pereche nu a fost de ajuns pentru a o da peste cap, apariția unui al doilea în viața ei reușind să o copleșească total și irevocabil. Semnul din naștere de pe spate în formă de crin pare să prindă viață ori de câte ori se lasă atinsă de cei doi, ceea ce-i creează confuzie și sentimente contradictorii, nedorind să fie nevoită să aleagă cui să ofere dragostea ei pentru totdeauna.

Dar hai să o luăm cu începutul!

3641ca657545564a049f6a1e929762c3-tile-horz.jpg

post-divider-1

Evangeline (Evie) Starling se mută într-un alt oraș, imediat după terminarea liceului, împreună cu prietena ei Jasmine, pentru a se obișnui cu traiul departe de casă și pentru a se pregăti de primul an de facultate în Gunninson, Colorado. Independentă, descurcăreață din fire (nu e mereu așa, fie vorba între noi) și adorând să facă drumeții, tânăra ia deja cu asalt împrejurimile, dar, pierdută printre gândurile ce duceau inevitabil spre fostul, se rătăcește pe drum și nimic nu pare a o îndruma înapoi spre locul în care și-a lăsat mașina, mult iubitul său Mustang din ’66, restaurat chiar de ea. Ei, ce ziceți de asta? Pregătită să fie înșfăcată de labele unui urs uriaș, spre uimirea ei, din tufișuri, își face apariția… un tip. Alex Night.

„Mi-am lins buzele fără să-mi dau seama că am făcut-o și mi-a trecut prin cap că, dacă ar vrea să mă mănânce la cină, l-aș ajuta să aprindă focul.”

„ochii ăia și zâmbetul ăla, ceva îl făcea să-mi pară atât de… cunoscut.”

Întâlnirea lor se lasă cu scântei, tachinări și ironii, fiecare menținându-și ferm poziția. Prea mândră pentru a recunoaște că s-a pierdut, Evie se comportă de parcă asta a și vrut să pară învârtirea ei în cerc. Amândoi încearcă să aibă ultimul cuvânt în toate și să nu-l lase pe celălalt să triumfe în dialogurile lor absolut delicioase, ceea ce mi se pare foarte amuzant de urmărit. Erau momente când îmi venea să țin cu ea, dar și cu Alex, fie nu țineai cu niciunul, fie doreai să-i aperi pe amândoi, unul de celălalt. Dar se descurcă foarte bine și singuri la capitolul ăsta.

„Am învățat să fiu pregătit când sunt în preajma ta.”

Legătura dintre cei doi începe să evolueze mult prea repede pentru două persoane care se cunosc doar de puțin timp, deși adevărul e cu totul altul. Alex se arată extrem de interesat de tânără, purtându-se cu ea impecabil, cu maniere alese, ca un adevărat gentleman, deși ar fi trebuit să o păzească din umbră. Iar Evie ajunge să se îndrăgostească de el peste noapte, sentimentul de neînțeles de parcă l-ar cunoaște dintotdeauna, însoțind-o de fiecare dată când se afla prin preajma sa.

Chiar dacă fata știe că lucrurile se mișcă prea rapid între ei, se simte incapabilă de a lua o decizie concretă în privința asta. Nu după mult timp, relația lor începe să se cam zdruncine, odată cu apariția unor tipi marcați pe mâini cu semne roșii, asemeni unor pânze de păianjen. Crezând că singura cale de a o proteja pe Evie de acei indivizi este să dispară, Alex face întocmai și pleacă de lângă ea, lăsând-o confuză, plină de întrebări și suferind. Singurele cuvinte pe care le lasă în urma sa, ca o apăsare grea, este faptul că cei doi sunt suflete-pereche și anumite persoane nu-i vor împreună, ceea ce o bagă mai tare în ceață și o enervează la culme.

„- Orhidee, am spus eu. De unde ai știut că sunt preferatele mele?

Ușor, buzele i s-au arcuit într-un zâmbet când m-a privit în ochi.

– Nu pari genul căreia să-i placă trandafirii.”

Vara trece, facultatea începe, Evie pare că și-a mai revenit, dar un alt tip – Emil Stone – apare la orizont, enervant de sexi, și care, foarte îndrăzneț, o sărută în fața întregului campus, fără nicio jenă. Iar ea nu obiecteazã. Absolut deloc. Simte că l-ar cunoaște dintotdeauna. Chiar acceptă să iasă cu el, folosindu-l ca pansament după despărțirea de Alex. Însă, la fel ca și în cazul lui Night, se îndrăgostește fără voie, mult prea repede, și are o nouă viziune din trecut, aspecte ce o fac să se întrebe de ce, doar în cazul lor, simte astfel și de ce semnul său din naștere pare să pulseze mereu când se lasă acaparată de cei doi băieți.

8c3c1b5e2f1a16772bcfcf8dbd0041f9-tile.jpg

Alex reapare în scenă pentru a o avertiza pe Evie de pericolul pe care-l reprezintă Emil, dar după tot ce s-a întâmplat, fata nu se mai încrede în el atât de ușor. Acum, acesta este nevoit să depună mai mult efort în a o convinge de adevărul spuselor sale. De asemenea, Evie își dă seama că cei doi se cunosc și, doar aruncând o privire asupra lor, se observă că nu sunt chiar cei mai buni prieteni. De fiecare dată când se întâlnesc, aceștia par pregătiți să sară unul la beregata celuilalt și se atacă, de parcă ea nu ar fi chiar lângă ei, auzind fiecare afurisit de cuvânt ce iese din gura lor.

„- Există o legendă veche care îmi place mult, a spus el, iar respirația lui caldă mi-a atins fața. Legenda spune că lumea a fost creată de Zeițe și de sufletele lor pereche. Zeițele erau atotputernice, iar împreună cu partenerii lor, au săvârșit un ritual care a creat două suflete – care se potriveau perfect, în toate privințele. Sufletelor ăstora li se spuneau complemente divine. Dar sufletele trebuiau să învețe și să crească, așa că, în loc să rămână împreună, au fost trimise în lumea oamenilor și s-au contopit cu trupurile copiilor care erau pe cale să se nască. Sufletele și-au petrecut viețile căutându-și cealaltă jumătate. Când trupurile lor de oameni mor, sufletele lor se reîncarnează ca să continue căutarea. Sentimentul de dejà-vu sau legătura instantanee pe care oamenii o simt câteodată atunci când întâlnesc pe cineva necunoscut înseamnă că sufletele lor se știu din altă viață… și că ar putea fi sufletul-pereche al acelei persoane.”

Lucrurile se precipită, iar tipii ce o urmăresc pe tânăra noastră se apropie tot mai mult, chiar dacă Alex și Emil au grijă să-i țină la distanță. Neavând încotro, băieții îi mărturisesc Evangelinei adevărul despre acest mister ce îi înconjoară încă din alte timpuri, fiecare venind cu versiunea lui. Îi povestesc despre cele două societăți rivale, despre trecutul ce le unește destinele, dar și despre frumoasa legendă a sufletelor-pereche create de Zeițe.

f434dd01855df4674d444916880cc89c-tile.jpg

Aflăm că Alex aparține de Societatea Amaranthine, aceasta având ca scop protejarea și găsirea sufletului-pereche, în timp ce Emil face parte din Rezistența Daevos, care se ocupă cu distrugerea sufletelor, pentru a atrage cealaltă jumătate de partea lor. Însă, cei din urmă nu pot simți legătura tangibilă dintre două suflete, așa că se folosesc de un Urmăritor, care fie li se alătură de bună voie, fie este obligat. Evie este un astfel de suflet, fapt pentru care acei tipi cu semne roșii, adepți Daevos, o urmăresc îndeaproape pentru a pune mâna pe ea. 

„Îmi amintesc totul despre tine.”

„Nu face asta, mi-a zis el. Nu ești genul de fată care se teme să spună ce gândește. Nu te schimba acum.”

„Evie, trecutul tău e mai lung decât crezi.”

Dar, oricât de fixate pe scopul lor sunt societățile, chiar și în interiorul acestora pot exista unii care își doresc mai mult decât au. Taberele pot fi schimbate când te aștepți mai puțin și deși totul indică spre tipul aparent rău, poate că acesta nu este chiar adversarul de care trebuie să te ferești. Trecutul amenință prezentul, iar alegerile pe care le-au făcut cândva, nu le mai pot lua înapoi, dar nu se știe niciodată ce le va rezerva viitorul.

„Evie, încă nu pot să fac lucrurile pe care mi le doresc. Dar le voi face. Cumva, voi găsi o cale să ocolesc situația, ca să putem fi împreună.”

„Nu meriți mai puțin.”

Nu prea sunt eu o adeptă a triunghiurilor amoroase, deoarece îmi cam lasă un gust amar la final. La fel ca și protagonista (mai mereu este o ea!) care este nevoită să aleagă, nu-mi place când, inconștient, trebuie să fac același lucru, chiar dacă uneori nu suntem pe aceeași lungime de undă. Deși vreau să mă detașez de astfel de alegeri, nu pot să nu mă lipesc mai mult de unul dintre ei. În acest caz, de Night. Totuși, ambii băieți și-au câștigat admirația și interesul meu depline pentru modul în care au acționat în anumite momente. Încrederea în ei nu este încă totală, fiindcă mai sunt multe de aflat, iar cei doi nu au fost chiar sinceri cu Evie sau poate mă înșel eu. Noroc că mai avem alte două volume la dispoziție, care sper că se vor traduce cât mai curând.

2a724aaef3f42634c229afb0d8926119-tile.jpg

„Mă simțeam complet singură. Nu conta că părinții mei m-ar fi sprijinit întotdeauna, indiferent de ce s-ar fi întâmplat, că Emil și Alex știau despre nebunia vieților anterioare și a societăților secrete sau că Alex mă supraveghea neîncetat, ca să fiu în siguranță. Nimic din toate astea nu conta. Simțeam că singura persoană care putea să aibă grijă de mine, care putea să mă salveze, eram eu însămi.”

Povestită doar din perspectiva Evangelinei, cititorul cunoaște ceea ce se întâmplă doar din prisma fetei. La început, suntem la fel de confuzi ca ea, atât în privința celor aflate, cât și în privința băieților și ne întrebăm care va fi alegerea finală în cele din urmă: Alex cel carismatic, arogant și cu înclinații romantice sau Emil cel misterios, direct și nesperat de sincer? Însă, pe parcursul lecturii, lucrurile par să se elucideze cât de cât, dar semnele ce apar tot nu indică o alegere mai ușoară de făcut. Și cine poate știi? Dacă în trecut, a ales pe unul, poate că acum va fi celălalt… sau poate că niciunul.

Scrisă într-un stil ușor, liric, fără prea multe amănunte care nu-și au rostul, și presărată cu un umor înțepător de mare efect și niște replici sarcastice numai bune de savurat, Nemuritoarea Starling ne aruncă în vârtejul unei iubiri ce poate supraviețui timpului, o iubire puternică ce nu cunoaște margini, o iubire plină de culoare care se caută chiar și o eternitate.

Nota mea: 4/5

nota-4

Cartea mi-a fost oferită de Editura Corint (Leda Edge), căreia îi mulțumesc tare mult pentru această poveste magică! O puteți achiziționa de aici.

12717389_483643395152187_3172202317149822884_n

capture-20160928-044054

Reclame
Publicat în Fragmente

Fragmente #10 | Nemuritoarea Starling (Emblema eternității #1) – Angela Corbett


IMG_20170830_203418

„- Îmi place compania, a spus el. Mulțumită aventurilor tale cu ATV-ul pe apă, mă voi bucura din nou de prezența ta săptămâna viitoare.

Fusese atât de hotărât în ceea ce privea pariul, încât eram curioasă ce plănuise.

– Îmi spui ce facem sâmbăta viitoare? am insistat eu.

– Nu, a răspuns el cu un zâmbet șiret.

– Nu-mi dai niciun indiciu? am întrebat.

El s-a gândit puțin, apoi m-a tachinat.

– Până la final, probabil că vei fi deja îndrăgostită de mine.

Am rămas cu gura căscată.

– Ăsta e un țel impresionant, Alex.

Nu mai fusesem niciodată îndrăgostită de nimeni.

– Vrei să punem pariu? a întrebat el.

Am mijit ochii.

– Te-am cunoscut acum o săptămână, am răspuns. Nici măcar nu știu dacă o să-mi mai placi sâmbăta viitoare, deci nici nu se pune problema să mă îndrăgostesc de tine în șapte zile.

– Ai dreptate, a fost el de acord și colțurile gurii i-au zvâcnit. Probabil că se va întâmpla mai devreme.”

8

Publicat în Tag-uri şi lepşe

First date book tag


Salutare! Revin cu o nouă provocare, de data aceasta de la Cătălina (We are Women of Letters). Mulțumesc frumos! Acest tag a fost tradus de către ea – l-a găsit chiar aici.

1. Întâlnirea ciudată – o carte în care s-a simțit ceva. Nu a fost o carte rea, dar nu a avut acea scânteie pentru tine.

IMG_20170602_145710

Pasiunea unei femei de Virginia Henley – primul volum. Mi-a plăcut, nu zic nu, însă a doua carte a avut acea sclipire pe care o căutam și mi s-a părut mult mai bună!

2. Întâlnirea ieftină – o carte care s-a transformat în ceva mai puțin decât te-ai așteptat

Rivalitate de Edith Wharton. O carte drăguță, dar nu ceva extraordinar.

IMG_20160816_132718

3. Întâlnirea bine-pregătită – mai bună decât te-ai așteptat

Inima de foc de Linda Howard a fost o astfel de carte pentru mine! O explozie de aventură, mister și pasiune!

4. Fierbinte, dar proastă – o carte drăguță, dar nu așa mișto la interior

Aici nu am nimic de spus.

5. Blind date – o carte pe care ai citit-o fără a ști nimic despe ea

Elixirul dragostei de Eric-Emmanuel Schmitt. 

6. Întâlnirea pe fugă – o carte pe care ai citit-o foarte repede

Jocuri periculoase de Jackie Collins. Extrem de scurtuță și de ușor de citit. S-a terminat mult prea repede pentru mine. Aș fi vrut mai mult de la ea.

IMG_20170625_172458

7. Revenirea – o carte pe care ai citit-o după un book hangover și acesta a ruinat cartea pentru tine

Deobicei, când pățesc asta, fac orice altceva și nu citesc mai nimic, pentru că știu că degeaba aș încerca. Decât să-mi strice lectura lipsa mea totală de chef, mai bine nu citesc cu zilele și mă orientez spre altceva până ce îmi revin.

8. Întâlnirea pentru care ești excesiv de entuziasmată – o carte pe care ai simțit-o că încerca prea mult

Cred că o să zic pas și aici. Nu îmi trece nimic prin minte în privința asta.

9. Întâlnirea perfectă – cartea care a făcut totul perfect pentru tine

Prin cenușă de visuri de Oana Arion. Superb. Memorabil. Absolut fascinant. M-a lăsat fără cuvinte la propriu (de aceea, și recenzia este una întârziată! încă încerc să le găsesc pe cele potrivite).

Aș vrea să spun că este preferatul meu din întreaga serie, dar, cel mai probabil, presimt că ultimul volum o să-mi dea una peste nas, de o să văd stele verzi, și mov, și albastre, și… de toate culorile!

IMG_20170824_120036

10. Întâlnirea umilitoare – o carte de care te rușinezi dacă recunoști că ți-a plăcut/te rușinezi dacă ești văzut în public citind-o pentru cine știe ce motiv

Recunosc că am citit FSOG, Crossfire, cărți de Sandra Brown și altele asemenea. Dar am făcut asta în camera mea, nu în public. De fapt, am citit o carte de SB în timpul unui curs la facultate, dar nu mi se prea dădea atenție, așa că nu am avut de ce să mă rușinez când ajungeam la momentele pasionale dintre protagoniști. :))

Însă unul din motivele pentru care nu citesc în public prea des, este faptul că nu mă pot manifesta așa cum o fac acasă. Aș fi nevoită să mă controlez, pentru a nu speria lumea de lângă mine, dacă, de exemplu, aș avea o criză de râs sau mi-ar da lacrimile în centrul orașului. Așa, acasă, este doar fratemiu care se uită la mine ca la o nebună, atunci când încep să râd singură.

Le provoc mai departe pe Hopeless, Mili & Iasmy, Oli & TynaAlina și Geo.

Dacă mai dorește și altcineva să facă acest tag, vă invit cu drag să îl preluați. Puteți răspunde fie pe blogul personal (nu uitați să menționați de unde l-ați luat), fie aici în comentarii. Enjoy! 😊

capture-20170630-084158

Publicat în Tag-uri şi lepşe

THE SEASONS TAG


42c0d10564023f2b1cd96a3031e1c9c2--four-seasons-art-the-four-seasons-vivaldi

Hey, dragilor! Am găsit acest tag la Ioana de pe The One That Reads (apropo, vă invit pe blogul ei, dacă nu l-ați descoperit încă!). Mi s-a părut tare drăguț și am zis să-l împrumut și eu!

1. O carte cu personaje înfloritoare ca o zi de primăvară.

O să trișez puțin și o să aleg seria Alina Marinescu a Monicăi Ramirez. Pe parcursul celor 6 volume, personajele evoluează din toate punctele de vedere, încât sunt momente când pari să nu le mai recunoști, din cauza situațiilor cărora sunt nevoite să le facă față. Și tocmai aceste evenimente, de cele mai multe ori neașteptate și extrem de periculoase, fac ca ele să pară atât de reale, încât ajungi să te întrebi dacă undeva, cumva, acești agenți operativi se mișcă printre noi, ca și când ar fi de-ai noștri, niște oameni simpli ce-și duc traiul de zi cu zi, și nu doar niște umbre ce au menirea de a ne salva fundurile de antagoniști.

seria-alina-marinescu-6-volume-4859-4

2. O carte cu o poveste atât de steamy și de fierbinte precum o săptămână caniculară de vară.

Dacă tot am dat-o pe serii, aș vrea să menționez Crossfire de Sylvia Day. O poveste foarte fierbinte, pasională și plină de scântei. Îți dă tare multe palpitații, nu de alta!

3. O carte cu un final atât de schimbător și neașteptat precum trei luni de toamnă.

Recviem pentru un asasin de Monica Ramirez, volumul final al seriei. A fost mai mult decât am putut suporta.

pachet-crossfire-sylvia-day-seria-completa-5-volume-3352-4

4. O carte cu un personaj cu un suflet rece ca prima ninsoare din iarnă.

Gideon Cross, dar și Eva Tramell. Două suflete reci care își refuzau nevoia de a mai simți cu adevărat iubirea, fericirea și speranțele pentru un nou început. Asta până când o simplă „întâlnire” într-un hol le schimbă traiectoria sufletelor și îi îndeamnă să simtă.

După cum se vede, m-am limitat doar la aceste două serii. Cine zice că nu poți să faci un tag, folosindu-te doar de atât? :))

Dacă dorește cineva să preia tag-ul, sunteți liberi să o faceți. Nu uitați să menționați sursa. Pe data viitoare! ^^

capture-20170630-084158

 

Publicat în Reviews

Obsidian (Lux #1) de Jennifer L. Armentrout (recenzie)


Fotografie2408

Descriere

Începuturile sunt întotdeauna dificile. Când ne-am mutat în Virginia de vest, chiar înaintea ultimului meu an de liceu, mă resemnasem să am de-a face cu accente ciudate, acces intermitent la internet şi teribil de multă plictiseală… până când am dat cu ochii de vecinul meu sexy, înalt şi cu ochii de un verde straniu. Lucrurile păreau deja să meargă mai bine.

Şi pe urmă a deschis gura. Daemon este enervant. Arogant. Îmi vine să-l omor. Nu ne înţelegem deloc. Absolut deloc. Dar când un străin mă atacă şi Daemon efectiv face timpul să încremenească doar cu o simplă mişcare a mâinii, ei bine, ceva… neaşteptat se întâmplă.

Vecinul meu extraterestru sexy a lăsat o urmă pe mine. Da, aţi auzit bine. Extraterestru. Se pare că Daemon şi sora lui Dee au o galaxie de inamici care vor să le fure abilităţile, iar atingerea lui Daemon mă face să strălucesc asemenea luminilor din Las Vegas.

Singurul fel în care pot rămâne în viaţă în toată povestea asta este să stau cât mai aproape de Daemon, până când amprenta vrăjii extraterestre dispare de pe mine.

Asta dacă nu-l omor mai întâi.

Gândurile mele

O lectură pe cât de amuzantă şi plină de emoţii, pe atât de imprevizibilă şi plină de mister! Un mic orăşel neştiut mai de nimeni, personaje bizare şi priviri crucişe, incidente în miez de noapte, un vecin sexy, dar cu un caracter infect, o adolescentă obişnuită, cititoare şi o bloggeriţă entuziasmată, o vorbăreaţă înnăscută ce se dovedeşte o prietenă de nădejde. Toate acestea, combinate cu nişte replici de mare efect, ironice şi pline de umor, presărate cu secrete cutremurătoare ce-ţi pot schimba viaţa atunci când nu te aştepţi, contribuie într-un mod absolut delicios la lumea fascinantă creată de Jennifer L. Armentrout.

5cfb75bba16b7e09a48f25213649fc27

După trei ani de la moartea tatălui său, Katy, împreună cu mama sa, decid să o ia de la capăt. Un nou început pentru amândouă, departe de lucrurile impregnate cu mirosul şi amintirile celui pierdut. Aşa că, cele două se mută din călduroasa Florida, într-un orăşel uitat de lume, unde zvonurile iau foarte repede amploare, răspândindu-se mai ceva ca aroma unui parfum.

„…am simţit deodată un miros familiar care îmi gâdila nasul. Mama gătea. Asta nu era bine deloc. M-am năpustit în jos pe scări. Stătea în faţa aragazului, îmbrăcată cu şorţul ei cu buline. […] S-a întors şi a fluturat spatula spre mine, în semn de salut, împrăştiind pe aragaz ouă pe jumătate făcute.
– Bună dimineaţa, scumpo. Am privit înţepenită mizeria din jur, întrebându-mă cum aş putea să opresc acest fiasco în curs de desfăşurare fără să-i rănesc sentimentele. Încerca să facă şi ea o chestie maternă. Asta era colosal. Un progres.”

Dorind să pună la punct grădiniţa din faţa noii case, Kat se gândeşte să se ducă la vecinii de vizavi pentru a cere câteva indicaţii despre cel mai apropiat loc de unde ar putea procura cele necesare. Dar, ajunsă la uşa lor, nu şi-ar fi imaginat niciodată că, în viaţa ei, va da peste un asemenea specimen, scos parcă dintr-o revistă de modă. Timp de clipe bune, aceasta rămâne fără cuvinte, holbându-se neîncetat la cel din faţa ei. Într-un final, reuşeşte să poarte o discuţie destul de „civilizată” cu tânărul, la început, mai bâlbâită şi emotivă, ca mai apoi, furia şi iritarea să răzbată din tonul ei, atunci când acesta, abia trezit din somn, nu face decât s-o enerveze cu replicile ironice şi poreclele pe care i le oferă. După câteva momente, Kat sau Kitten, cum o „alintă” Daemon, nu poate să nu observe că, pe cât de frumos şi sexy este tipul, pe atât este de arogant şi nemernic.

„Eram la fel de comună ca şi linoleumul de pe jos, dar ăştia doi păreau că luminează cu frumuseţea lor desăvârşită şi cu prezenţa lor pe care nu aveai cum s-o treci cu vederea. Ah, medicamentul începuse să-şi facă efectul. Eram poetică. Şi drogată. Ce fericire.”

În timpul cumpărăturilor, Katy o cunoaşte pe Dee, sora geamănă a lui Daemon, care apare parcă de nicăieri, speriind-o straşnic. În aceasta, descoperă cu bucurie o tânără ce i-ar putea deveni o bună prietenă, deşi turuie mai ceva ca motorul maşinii ei învechite. Observă cu stupoare câtă asemănare poate exista între Dee şi fratele ei referitor la înfăţişare. Nu poate să nu admită că sunt de-a dreptul superbi şi aşa de aproape…ba nu! sunt chiar perfecţiunea întruchipată! Totuşi, caracterele lor sunt atât de diferite, ca de la cer la pământ, fiindu-i greu să-şi închipuie cum de aceştia sunt fraţi, şi încă gemeni!

„Am încercat să mă abţin, dar tot am izbucnit în râs.
– 
Ţi-a luat cheile?
S-a întors încruntat spre mine.
– Nu mi se pare amuzant.
– Ai dreptate, am râs. E de-a dreptul comic.
Daemon mi-a aruncat o privire rea. Mi-am încrucişat braţele. 

– Îmi pare rău, însă. Nu pot să-ţi accept scuzele nu tocmai sincere. 
– Nici măcar când vezi că îţi spăl maşina?
– Nici. Am zâmbit când l-am v
ăzut cum îşi îngustează ochii. S-ar putea să nu mai vezi niciodată cheile alea.
– Şi uite cum s-a dus naibii planul meu. Fără să vrea, în colţul gurii i s-a ivit un zâmbet.”

Aflându-se mai mereu prin preajma celor doi, în special a lui Daemon, Kat are parte de numeroase momente imprevizibile, unele plăcute, altele nu. Se nimereşte numai în situaţii ciudate, ce o pun serios pe gânduri, întrebându-se constant dacă totul este chiar real sau este doar în mintea ei. Nemaipunând la socoteală faptul că Daemon pune paie pe foc şi o face să creadă că doar îşi închipuie lucrurile acelea, când, de fapt, adevărul este altul. Ceva ce ea n-ar trebui să ştie şi, pentru binele tuturor, ar trebui să fie fată isteaţă şi să se ţină la distanţă de ce n-o interesează în mod direct. Dar, se putea ca ea să asculte ceva din tot ce-i îndruga Daemon acolo? Ei bine, nu! Curiozitatea învinge de fiecare dată.

„- Ştii ce am crezut eu întotdeauna? a zis el cu o voce caldă. […] Am ajuns la concluzia că în general oamenii frumoşi, adică cei cu adevărat frumoşi, şi pe dinăuntru şi pe dinafară, nu sunt niciodată conştienţi de efectul pe care îl produc.”

Astfel că, într-un moment absolut terifiant, nu doar pentru ea, tânăra este salvată de către Daemon şi, într-un sfârşit, descoperă secretul lui, al lui Dee şi al celor ca ei. Contrar aşteptărilor, atât ale lui Black, cât şi ale noastre, Kat reacţionează destul de bine la informaţiile primite, încercând să proceseze tot ce a aflat în acel moment decisiv. Nu era teama, cât era firul de entuziasm pentru a descoperi mai multe despre cel din faţa ei.

bc11990a43bdb05f02face541a5ea6a6

Acum, ştiind ce fel de fiinţe sunt fraţii, dar şi mare parte a populaţiei micului oraş, Kat are de gând să lupte cot la cot cu aceştia împotriva arumilor care sunt iremediabil atraşi de urmele lăsate de luxeni pe oameni. Luxenii sunt o specie extraterestră ce pot manipula după bunul plac lumina. Ei înşişi, în forma lor adevărată, sunt o formă a luminii. Pe lângă acestea, luxenii pot avea diferite alte abilităţi, la unii fiind mult mai conturate decât la alţii. Arumii, în forma lor naturală, sunt un fel de fum negricios, chiar întunericul, care nu au alt scop decât să fure abilităţile luxenilor atunci când prind ocazia. Dar vă las pe voi să aflaţi de ce sunt în stare aceste creaturi extraterestre.

Katherine Swartz pare genul timid, ascultătoare, mereu la locul ei, care ar face orice pentru cei de care-i pasă, indiferent dacă îi cunoaşte de o viaţă sau de câteva zile. Dar când îi sare ţandăra, ei bine, atunci să te fereşti din calea „gheruţelor ei” de pisicuţă.

„- Mda, am un blog.
– Cum se nume
şte blogul tău?
– Nu e treaba ta, am spus cu un zâmbet dulce.
– Interesant nume. A răspuns la zâmbetul meu cu un fel de rânjet. Şi despre ce e blogul tău? Tricotat? Puzzle-uri? Despre singurătate?”

Nu poate să înţeleagă de ce Daemon încearcă s-o îndepărteze de sora lui, când ea n-a făcut absolut nimic care să o rănească. Este sătulă de atitudinea lui josnică, pe care o manifestă faţă de ea, sfidând-o şi umilind-o cu fiecare ocazie, iar, pe lângă toate acestea, de parcă nu erau de ajuns, o atracţie necruţătoare şi o curiozitate acerbă o îmbie spre el, deşi se comportă ca un nemernic atunci când se află prin preajma ei şi sunt „încolţiţi” de prezenţa celorlalţi, fie că e vorba doar de sora lui sau de restul lumii.

„- Nici unul dintre noi nu poate să controleze perfect ceea ce putem face. Unii au multe probleme cu capacităţile astea.
– Tu po
ţi?
– Da, eu sunt grozav.”

Daemon Black. Sexy. Arogant. Nemernic. Ironic. Misterios. Amuzant. Hmm..modest?! De fapt, extrem de „modest”, aş putea adăuga. Brunet şi cu nişte ochi verzi superbi. Ei bine, cam acesta este Daemon Black. Tipul acesta ar trebui interzis pentru frumuseţea pe care o debordă! Este genul acela care-ţi taie respiraţia, care-ţi induce o stare de leşin la propriu, nu doar la figurat, care-ţi trimite fiori pe şira spinării doar cu o privire, care te face să-ţi uiţi cuvintele înainte să deschizi gura şi să te bâlbâi mai ceva ca atunci când o mulţime este cu ochii pe tine, aşteptând să îndrugi ceva acolo măcar pentru amuzamentul lor, dacă nu altceva.

„- De ce eşti tu aşa nemernic? Am rostit cuvintele aproape fără să-mi dau seama. 
– Fiecare trebuie să fie bun la ceva, nu?”

Bineînţeles că, deşi pare întruchiparea perfectă a unui „zeu”, are şi un caracter „pe măsură”. Totuşi, atitudinea pe care ne-o aruncă în faţă este doar de faţadă, de cele mai multe ori, lăsându-ne cu impresia unui nemernic, care nu face decât să o „rănească” pe Kitten, atunci când deschide gura.

e1b2dee277f5cab8412c69ed59ccf9e2.jpg

Am adorat legătura sinceră care a început să se înfiripe uşor, uşor între cei doi, deşi aveau mare grijă să se ferească unul de altul, să se distanţeze, dar, totodată, să-şi caute compania neîncetat. Amândoi erau conştienţi de ce simţeau unul în preajma celuilalt, chiar dacă n-o spuneau cu voce tare. Doar nu degeaba se spune că gesturile fac cât toate cuvintele ce ar fi trebuit spuse la momentul potrivit.

Am apreciat şi faptul că lectura decurge cât se poate de rapid, uşor şi armonios, autoarea având un stil atât de natural în redarea replicilor delicioase dintre personajele noastre, încât te lasă cu o acută impresie a prezenţei tale la faţa locului. Pasajele descriptive, dar şi cele narative, nu-ţi induc acea stare de plictiseală atunci când treci prin ele, ci te îmbie tot mai mult să te pierzi în lumea palpitantă ţesută cu atâta măiestrie în jurul eroilor noştri, Katy şi Daemon.

Nota mea: 5/5

nota-5

8b09a0542c77cb5d407f4ad7fe315e88.png

Publicat în Reviews

Pasiunea unei femei (vol. 2) de Virginia Henley (recenzie)


IMG_20170810_160348

Descriere

Transportîndu-ne în strălucitoarea, plină de intrigi, Anglie a epocii elizabetane, readucînd la viață o eroină care chiar a trăit la curtea reginei Elizabeta, Virginia Henley îmbină în ultimul ei roman, detaliul istoric, bogat, cu o somptuoasă poveste de dragoste – o sărbătoare plină de strălucire, a ficțiunii romantice…

Gândurile mele

Intrigile, nesocotința, secretele scandaloase de la Curtea Tudorilor și jocurile meschine de putere, ce servesc doar intereselor proprii, continuă să-și facă simțită prezența și mai acut în acest volum fascinant, pictat în finele detalii istorice inspirate din realitatea crudă a vremii demult apuse.

Personajul feminin, cu ambiția-i crescândă, luptă fără încetare pentru fericire și dragoste. La fel de pasională și de încăpățânată ca întotdeauna. Cu fruntea sus și mândră de faptele sale. Nelipsite atuuri ce-i stăpânesc viața și o aruncă în vârtejul cumplit și înecăcios al lumii mondene și al celor de viță nobilă, pentru care titlurile reprezintă totul.

„- De ce oare obțin bărbații tot ce vor?
Frances rîse.
– Pentru că le permit femeile.”

„Brusc, Bess știu că nu mîndria ei era problema. Ambiția ei teribilă era cea care-i făcea atît de grea luarea unei decizii.”

„Cînd îi intră ei în cap ceva, nimic și nimeni nu o poate convinge de contrariul.”

2d3e4ed64dd09e71b2fef5205f207c66.jpg

William „Rogue” Cavendish

Povestea continuă parcă netulburată de evenimentele trecute și ne (re)întâlnim cu tânăra noastră războinică într-un context nu prea fericit. La scurt timp după regăsire și pură acceptare a iubirii lor, Rogue este trimis în numele Coroanei cu niște treburi care vor dura mai mult timp decât se presupuse. Chinuiți amândoi de această perioadă departe unul de celălalt, își doresc cu ardoare ca totul să se termine și să fie împreună pentru totdeauna, așa cum și-au promis.

„- M-a refuzat din nou. Nici un culcat fără măritat. Și atunci ce poate face un bărbat în puteri?

Bess realiză dintr-o dată că era 20 august, aceeași zi în care fusese dată afară din casa Hardwick. Simți un nod în gît. Aceasta era ziua ei fatidică, cînd se puteau întîmpla fie lucruri rele, fie bune-lucruri care îi vor schimba viața. Zîmbi printre lacrimi și-i dădu mîna lui William.”

În lipsa bărbatului, Bess se simte mai singură ca niciodată, gândurile cele mai negre punând neiertătoare stăpânire pe sufletul ei. Iar descoperirea că este însărcinată nu face decât să amplifice disperarea ce a cuprins-o și să semene îndoieli în privința naivității sale de a se încrede din nou în el, văzând că acesta tot întârzia să vină, cu fiecare zi care trecea. Însă aceste idei se spulberă odată cu reîntoarcerea lui Cavendish care, numaidecât, grăbește căsătoria lor, înainte de a afla că va deveni tată. Împreună, vor petrece zece ani minunați, alături de cei șase copii, scălzându-se într-o dragoste trainică, fără margini, fericiți cu mica lor familie.

Totuși, destinul nu pare să le împărtășească prea mult simțămintele, fiind pregătit să-i lovească din nou. Devenită regină, Mary găsește de cuviință să se răzbune pe toți cei care i-au fost împotrivă. Cavendish, trezorierul regal, nu scapă de mânia femeii, mai ales că acesta era căsătorit cu Bess. Astfel că bărbatul se trezește în postura de a datora 5000 de lire Coroanei, o sumă enormă ce nu putea fi neglijată.

„- Prima oară cînd te-am întîlnit, te-am întrebat dacă ți-ar plăcea să ai trei case. Răspunsul tău a fost atît de direct, atît de convins. < Sigur că mi-ar plăcea >, ai spus tu. M-ai mustrat că rîdeam de tine și ai jurat că vei avea propria ta vastă gospodărie. În acea primă zi, am știut că te vroiam. Am simțit imediat că ambiția ta se potrivește cu a mea. Din ziua aceea am început să văd cîtă forță, cît curaj și cîtă determinare există în tine. Tu ai voința și energia să transformi visul < palatului tău dintre culmi >, în realitate.”

La scurtă vreme după această veste îngrozitoare, toate problemele încep să se adune și să apese greu pe umerii lui Rogue care nu dorea s-o împovăreze și pe soția sa. I se destăinuie în cele din urmă, însă povara mult prea grea și vârsta înaintată își spun cuvântul. Un atac de cord îi vine de hac, iar Bess rămâne pentru a doua oară văduvă și cu o datorie infernală.

0cd42f7c2cc356f98ffe88c78021be9b.jpg

William St. Loe

Mult prea îndurerată de lipsa bărbatului în viața ei, tânăra femeie își promite că nu se va mai căsători niciodată, dar nu asta crede și Elizabeth Tudor, care își va lua locul de drept ca regină a Angliei, odată cu moartea surorii sale vitrege. Aceasta îi va reduce considerabil datoria față de Coroană, la intervenția Contelui de Shrewsbury, și o va arunca în brațele lui Sir William St. Loe, căpitanul gărzii regale. Chiar și după doi soți îngropați, Bess era de o frumusețe naturală absolut răpitoare, iar bărbații roiau în jurul ei, gata s-o prindă în laț, printre care și George Talbot ce și-o dorea ca amantă, însă Regina a fost prevăzătoare și și-a jucat mâna cu inteligență, spre nemulțumirea lui Bess.

„- Da, Cavendish m-a răsfățat, prea mult. Niciodată nu o să mai iubesc. I-am dat lui William toată inima mea și cînd mi-am promis dragostea, a fost pentru totdeauna. Niciodată nu voi mai putea simți astfel pentru un alt bărbat.”

„Inima mea a murit odată cu Rogue Cavendish.”

Gentleman-ul o va iubi și o va adora pe tânăra lui soție, ca pe ochii din cap, și îi va ocroti pe copii, ca și cum ar fi ai lui, având grijă ca cei mari să fie educați în cele mai bune și respectate școli. De asemenea, St. Loe o va încuraja să termine Chatsworth-ul, construcție pe care o începuse în perioada petrecută alături de Rogue.

„Bess știa cît de vulnerabil era Sir William în fața ei. Vroia să-i dea stelele și luna, dar ea nu dorea să fie acuzată că îl manipulează ca să se îmbogățească în detrimentul familiei lui.”

„Va trece iarna… și va veni primăvara.”

Dar nici de această dată, viitorul nu-i surâde femeii. Soțul ei este mereu la datorie, ori de câte ori Regina are nevoie de el, iar toată această alergătură încolo și-ncoace nu-i face decât rău. Nu durează mult și acesta ajunge să fie doar „o umbră fragilă a celui ce-a fost cândva”. În cele din urmă, moartea are grijă să-i dea o nouă lovitură lui Bess, luându-l și pe Will cu ea. Deși era îndurerată de pierderea acestuia, tânăra încă îl mai plângea pe Cavendish, marea sa iubire.

f4d24ddf35276be19182b6c82ebd5716

George Talbot, Conte de Shrewsbury

Încă din adolescență, din prima clipă în care a cunoscut-o pe Bess, George a avut o sclipire năzdrăvană în privința fetei. Nu se sfia deloc să-și manifeste deschis gândurile șocante în privința Vulpoaicei, cum îi plăcea să o alinte. Fiecare întâlnire a celor doi ieșea cu scântei, spre amuzamentul celorlalți, însă Bess nu era interesată de tânărul de atunci care o ironiza cu fiecare ocazie, deși nici ea nu se lăsa și-i răspundea cu aceeași monedă.

„Era ridicolă acea scînteie de animozitate care trebuia să se aprindă între ei, de cîte ori își vorbeau. Talbot era hotărît să încerce un nou început. Va trebui să se stăpînească, să se poarte frumos și să o cîștige. Ea era cea mai ațîțătoare provocare din viața lui.”

Chiar dacă în acea perioadă, părea că băiatul făcuse doar o obsesie pentru fata pe care n-o putea avea, adevărul era altul. Acesta o va ajuta mult pe Bess de-a lungul anilor, însă ea nu va fi în cunoștință de toate astea. Cel puțin, nu de toate. Fie vorba între noi, roșcata nu ar fi acceptat în veci vreun ajutor din partea lui, dacă ar fi aflat. Avea și ea mândria ei!

„- Nu ai nevoie de mască, Lord Talbot, ca să-l personifici pe diavol. Propria ta față este exact ca a lui Lucifer.”

Acum, nimic nu pare să-l mai oprească pe George să o facă pe Bess a lui. Doar ea putea face asta, dar știe că scutul ei de apărare aproape că a dispărut complet, spre mulțumirea lui. Și are de gând să-l înlăture pe tot pentru a putea fi cu ea.

Însă, tânăra femeie avea încă în picioare vechile sale principii la care nu va renunța așa de ușor. Ea nu va deveni amanta niciunui bărbat. Își dorea să aibă din nou ceea ce a avut cu Rogue, își dorea iubire, pasiune, fericire. Contele părea să corespundă tuturor cerințelor ei, mai puțin faptul că era căsătorit. Nu ar fi călcat pe nefericirea soției lui niciodată. Nu și-ar închipui vreodată să distrugă căsnicia lor sau a altora, doar pentru a fi cu el.

„Frumoasa mea Vulpoaică. Suntem atît de asemănători. Noi dăruim tot și luăm tot, în același timp. Este o potrivire aranjată și în cer și în iad…” 

Dar dacă Talbot nu o să renunțe niciodată în a o avea pe Vulpoaica lui? Va fi el în stare să stea departe de singura femeie care-l împlinește din toate punctele de vedere? Va ceda Bess până la urmă? Oare, o nouă căsătorie o va arunca din nou în abisul văduviei sau vor putea ajunge cu adevărat împreună, pentru tot restul vieții?

2133de830baa773383aac4a53b0a7b8b.jpg

Elizabeth „Bess” Hardwick

Încă de la început, Bess a demonstrat că este un personaj de care suntem nevoiți să ținem seama. Un personaj emblematic, inteligent, puternic și curajos, un personaj care nu se lasă mai prejos decât ceilalți și care luptă, prin toate mijloacele de care este în stare, pentru cei pe care-i iubește și pentru ceea ce își dorește cu adevărat. Și asta doar datorită atitudinii sale de netăgăduit în fața omenirii!

„Bess era mereu atît de vie și de vitală, gata oricînd să rîdă. Cînd se juca cu copiii era ca un băiețoi – și atît de sălbatic ciufulită, încît nimeni n-ar fi zis că era suficient de mare ca să le fie mamă. Apoi, seara se transforma într-o gazdă elegantă, modernă, atît de inteligentă, de rafinată, de spirituală, încît ar fi putut face față unei încăperi ticsite cu nobili de viță veche.”

Ambițiile sale au condus-o la ceea ce este astăzi și au ajutat-o să se mențină la suprafață. Se folosește de toate atuurile sale pentru a izbăvi în viață, trăind la intensitate maximă și cu aceeași nesfârșită pasiune ce o înconjoară.

Nota mea: 4/5

nota-4

Mulțumesc EDITURII MIRON pentru exemplarul trimis spre recenzie! ^_^

10325242_456712794487964_4568008205658429802_n

capture-20160928-044054

Publicat în Interviuri

La șuetă cu autorii români #8 – Corina Ozon


20668166_1629806817053256_1760797058_n.jpg

Timişoreancă adoptată cu dragoste de Bucureşti, Corina Ozon are 10 ani de jurnalism de investigaţie în presa scrisă (ziarul Ora) şi televiziune (Antena 1) şi un update de 2 ani în producţie TV (Intact Media Group). Convertită de alţi 10 ani la PR&Comunicare, pe care le gestionează în prezent la CN Imprimeria Naţională SA. Absolventă a Programului MBA INDE-CNAM Paris, promoţia 2010, şi mamă de studentă, Iulia, sunt cele două lucruri cu care se mândreşte cel mai mult, alături de reușitele din plan literar.

În 2014, debutează cu Zilele amanţilor, carte începută pe blogul personal. În scurt timp, aceasta a avut un succes fenomenal, devenind un must have al cititorilor, inspirând în același timp evenimente din domeniul fashion și business, iar o linie de parfumuri primind numele personajelor principale din carte. În 2015, romanul are parte de două continuări, Nopțile amanților și Amanții 3.0, receptate de către public la același nivel de entuziasm. Campania de promovare a trilogiei Amanții a fost recompensată cu Silver Award for Excellence la Gala PR Award 2015.

Din 2016, coordonează proiectul 35+, by Corina Ozon, reprezentat în online de site-ul dupa35.com, al cărui concept se află la baza povestirilor din volumul Până când mă voi vindeca de tine. În noiembrie 2016 a lansat la Târgul de carte Gaudeamus romanul Tentații. (Prezentare autor, editura Herg Benet)

Luna mai 2017 aduce cu ea Divorțurile amanților. Astfel că trilogia se transformă într-o serie, având 4 volume în prezent.


20644034_1629807023719902_1985073208_n.jpg

1) Bună, Corina. Îmi pare bine să te cunosc, chiar dacă prin intermediul cuvintelor deocamdată. Care consideri că sunt cele 3 lucruri care te definesc cel mai bine?

Tenacitate, disciplină, empatie.

2) Ceea ce îți doreai atunci când erai mică se apropie de ceea ce ești astăzi?

Da, aproape în totalitate și chiar mai mult. 🙂

3) Ce te-a inspirat să scoți la suprafață „tentațiile” oamenilor?

Experiența de jurnalist și interacțiunea cu oamenii, care își doresc să se cunoască pe sine.

4) Ziua sau noaptea? Care moment te reprezintă cel mai bine?

Ambele, depinde de proiectele la care lucrez. Mă echilibrează faptul că încă am un serviciu de opt ore, care îmi organizează timpul liber. De obicei, scriu în weekend, atât ziua, cât și noaptea.

20684529_1629807597053178_1877705418_o

5) Dacă ar fi să alegi o melodie sau mai multe care să redea cât mai fidel ceea ce se întâmplă în romanul „Tentații”, care ar fi aceea/acelea?

Exact cele despre care se vorbește și în carte: „One of us”- Joan Osborne, „Groovie kind of love”- Phil Collins, „Always”, „It’s My Life”- Bon Jovi.

6) Cum crezi că a evoluat literatura contemporană de azi?

Evoluția, în orice domeniu, este strâns legată de gusturile oamenilor și de stilul lor de viață, dar și de condițiile socio-economice. Cred că cititorii de azi preferă frânturi din realitate, mai multe răspunsuri la propriile întrebări și povești de viață, pe care, fie le-au trăit, fie ar fi vrut să le trăiască.

7) Despre ce este vorba în următoarea ta carte? Ne-ai putea oferi câteva rânduri?

Nu aș dori să dau detalii, deocamdată.

8) Care este autorul preferat? 

Nu am doar un autor preferat, consider că preferințele se schimbă în diverse etape ale vieții.

9) Cum ai descrie în 3 cuvinte viața ta de acum?

Liniște, libertate, iubire.

20706750_1629807083719896_522967475_n

10) În afară de pasiunea pentru scris, cu ce alte hobby-uri îți mai ocupi timpul?

Sinceră să fiu, îmi rămâne foarte puțin timp. Dar, atât cât îmi rămâne, îmi place să ies cu prietenii, merg la film, citesc mult, cărți și articole diverse, stau de vorbă cu fiica mea, îmi vizitez părinții, îngrijesc motanul din dotare. Călătoresc mult, dar este legat de evenimentele cu cărțile, și găsesc că este o armonizare minunată.

11) Mulțumesc pentru gândurile tale! Un mesaj pentru cititorii blogului?

Mulțumesc și eu. Le doresc cititorilor să facă ceea ce le place în viață și le aduce bucurii.

Recenzia romanului Tentații o găsiți aici, iar cărțile autoarei le puteți comanda chiar de aici.

capture-20170630-084158

Publicat în Cuvinte

Să dansez curcubeul de pe norul tău


C9imxt1UwAAa1YA

Photo: Twitter – Jennifergrenz

Aș vrea să te văd alergând prin sufletul meu

Să dansez curcubeul de pe norul tău,

Aș vrea să descurci ițele din al meu cap

Să te privesc în ochi și… să nu te mai scap,

Aș vrea s-alungi negrele-mi gânduri de pe frunte

Să hoinăresc printre amintirile-ți cărunte,

Aș vrea să te văd alergând prin sufletul meu

Să-mi regăsesc inspirația și al meu dor.

8b09a0542c77cb5d407f4ad7fe315e88.png

Publicat în Uncategorized

Au’gust cărțile Herg Benet!


saga---bilete-la-clasa-de-mijloc_1_fullsize-horz.jpg

Cărțile străine și pachetele promoționale au reducere de 25% pe site-ul nostru, iar cărțile semnate de Flavius Ardelean sunt reduse cu 50% sau la prețul unic de 9,90 lei. La oricare comandă de pe site vom oferi și o carte cadou, „Saga – bilete la clasa de mijloc” de Vlad Tăușance.

De asemenea, mai avem și o campanie în parteneriat cu Libris, unde toate cărțile de la Herg Benet au reducere de 30%, iar la comenzile de minimum 40 de lei primiți cadou „Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes” de Cristina Nemerovschi.

Și nu uitați că vara aceasta cărțile noastre pot fi împrumutate și citite în Vama Veche, de la Plaja de carte, unde pe 12 august vor fi prezenți și trei dintre autorii noștri, Cristina Nemerovschi, Ioana Duda și Alexandru Voicescu. Găsiți evenimentul aici pentru mai multe detalii: https://www.facebook.com/events/202713440258456/

capture-20161017-044417