Descriere
O dragoste atât de puternică, încât nici eternitatea nu îi poate despărţi.
Evie Starling a dus o viaţă relativ obişnuită, ieşind cu prietenele, vorbind despre băieţi şi conducându-şi Mustangul din 1966. Toate acestea se schimbă atunci când se mută în Gunnison, Colorado, pentru a începe colegiul, şi când cunoaşte doi bărbaţi misterioşi.
De secole, Alex Night şi Emil Stone au dorit-o pe Evie, dar fiecare a avut propriile lui motive pentru a vrea să fie cu ea. Când amândoi susţin că sunt sufletul ei pereche şi îi povestesc despre un trecut incredibil, Evie află că este cu totul altă persoană decât credea. Curând, Evie se trezeşte în mijlocul unui război vechi de când lumea între Societatea Amaranthine, protectorii sufletului, şi Rezistenţa Daevos, distrugătorii sufletului.
Cu un trecut pe care nu îl înţelege şi un viitor plin de pericole, Evie trebuie să decidă în cine să aibă încredere. Dar Alex şi Emil nu sunt singurii care o vor pe Evie, iar sufletul ei urmează să devină miza într-o confruntare pe viaţă şi pe moarte.
Gândurile mele
Sufletul pereche este acel cineva special pe care simțim că îl cunoaștem dintotdeauna, deși poate că drumurile noastre nu s-au mai întâlnit niciodată până acum. Cel puțin, nu în viața asta. Dar dacă vorbim despre o altă viață sau un alt timp, poate chiar de dinainte de venirea noastră pe Pământ, atunci totul se schimbă. Chiar dacă aceste lucruri pot părea oarecum nebunești, până nu te găsești tu într-o asemenea situație, nu-ți vine să crezi că un astfel de suflet există cu adevărat.
Ți s-a întâmplat vreodată să întâlnești o persoană față de care să simți ceva mai presus de înțelegerea ta, un puternic sentiment de dejà-vu?
Ei bine, Evie a întâlnit acea persoană și nu a fost lipsită de astfel de simțăminte, unele mai presus de înțelegerea ei. Dar un suflet pereche nu a fost de ajuns pentru a o da peste cap, apariția unui al doilea în viața ei reușind să o copleșească total și irevocabil. Semnul din naștere de pe spate în formă de crin pare să prindă viață ori de câte ori se lasă atinsă de cei doi, ceea ce-i creează confuzie și sentimente contradictorii, nedorind să fie nevoită să aleagă cui să ofere dragostea ei pentru totdeauna.
Dar hai să o luăm cu începutul!
Evangeline (Evie) Starling se mută într-un alt oraș, imediat după terminarea liceului, împreună cu prietena ei Jasmine, pentru a se obișnui cu traiul departe de casă și pentru a se pregăti de primul an de facultate în Gunninson, Colorado. Independentă, descurcăreață din fire (nu e mereu așa, fie vorba între noi) și adorând să facă drumeții, tânăra ia deja cu asalt împrejurimile, dar, pierdută printre gândurile ce duceau inevitabil spre fostul, se rătăcește pe drum și nimic nu pare a o îndruma înapoi spre locul în care și-a lăsat mașina, mult iubitul său Mustang din ’66, restaurat chiar de ea. Ei, ce ziceți de asta? Pregătită să fie înșfăcată de labele unui urs uriaș, spre uimirea ei, din tufișuri, își face apariția… un tip. Alex Night.
„Mi-am lins buzele fără să-mi dau seama că am făcut-o și mi-a trecut prin cap că, dacă ar vrea să mă mănânce la cină, l-aș ajuta să aprindă focul.”
„ochii ăia și zâmbetul ăla, ceva îl făcea să-mi pară atât de… cunoscut.”
Întâlnirea lor se lasă cu scântei, tachinări și ironii, fiecare menținându-și ferm poziția. Prea mândră pentru a recunoaște că s-a pierdut, Evie se comportă de parcă asta a și vrut să pară învârtirea ei în cerc. Amândoi încearcă să aibă ultimul cuvânt în toate și să nu-l lase pe celălalt să triumfe în dialogurile lor absolut delicioase, ceea ce mi se pare foarte amuzant de urmărit. Erau momente când îmi venea să țin cu ea, dar și cu Alex, fie nu țineai cu niciunul, fie doreai să-i aperi pe amândoi, unul de celălalt. Dar se descurcă foarte bine și singuri la capitolul ăsta.
„Am învățat să fiu pregătit când sunt în preajma ta.”
Legătura dintre cei doi începe să evolueze mult prea repede pentru două persoane care se cunosc doar de puțin timp, deși adevărul e cu totul altul. Alex se arată extrem de interesat de tânără, purtându-se cu ea impecabil, cu maniere alese, ca un adevărat gentleman, deși ar fi trebuit să o păzească din umbră. Iar Evie ajunge să se îndrăgostească de el peste noapte, sentimentul de neînțeles de parcă l-ar cunoaște dintotdeauna, însoțind-o de fiecare dată când se afla prin preajma sa.
Chiar dacă fata știe că lucrurile se mișcă prea rapid între ei, se simte incapabilă de a lua o decizie concretă în privința asta. Nu după mult timp, relația lor începe să se cam zdruncine, odată cu apariția unor tipi marcați pe mâini cu semne roșii, asemeni unor pânze de păianjen. Crezând că singura cale de a o proteja pe Evie de acei indivizi este să dispară, Alex face întocmai și pleacă de lângă ea, lăsând-o confuză, plină de întrebări și suferind. Singurele cuvinte pe care le lasă în urma sa, ca o apăsare grea, este faptul că cei doi sunt suflete-pereche și anumite persoane nu-i vor împreună, ceea ce o bagă mai tare în ceață și o enervează la culme.
„- Orhidee, am spus eu. De unde ai știut că sunt preferatele mele?
Ușor, buzele i s-au arcuit într-un zâmbet când m-a privit în ochi.
– Nu pari genul căreia să-i placă trandafirii.”
Vara trece, facultatea începe, Evie pare că și-a mai revenit, dar un alt tip – Emil Stone – apare la orizont, enervant de sexi, și care, foarte îndrăzneț, o sărută în fața întregului campus, fără nicio jenă. Iar ea nu obiecteazã. Absolut deloc. Simte că l-ar cunoaște dintotdeauna. Chiar acceptă să iasă cu el, folosindu-l ca pansament după despărțirea de Alex. Însă, la fel ca și în cazul lui Night, se îndrăgostește fără voie, mult prea repede, și are o nouă viziune din trecut, aspecte ce o fac să se întrebe de ce, doar în cazul lor, simte astfel și de ce semnul său din naștere pare să pulseze mereu când se lasă acaparată de cei doi băieți.
Alex reapare în scenă pentru a o avertiza pe Evie de pericolul pe care-l reprezintă Emil, dar după tot ce s-a întâmplat, fata nu se mai încrede în el atât de ușor. Acum, acesta este nevoit să depună mai mult efort în a o convinge de adevărul spuselor sale. De asemenea, Evie își dă seama că cei doi se cunosc și, doar aruncând o privire asupra lor, se observă că nu sunt chiar cei mai buni prieteni. De fiecare dată când se întâlnesc, aceștia par pregătiți să sară unul la beregata celuilalt și se atacă, de parcă ea nu ar fi chiar lângă ei, auzind fiecare afurisit de cuvânt ce iese din gura lor.
„- Există o legendă veche care îmi place mult, a spus el, iar respirația lui caldă mi-a atins fața. Legenda spune că lumea a fost creată de Zeițe și de sufletele lor pereche. Zeițele erau atotputernice, iar împreună cu partenerii lor, au săvârșit un ritual care a creat două suflete – care se potriveau perfect, în toate privințele. Sufletelor ăstora li se spuneau complemente divine. Dar sufletele trebuiau să învețe și să crească, așa că, în loc să rămână împreună, au fost trimise în lumea oamenilor și s-au contopit cu trupurile copiilor care erau pe cale să se nască. Sufletele și-au petrecut viețile căutându-și cealaltă jumătate. Când trupurile lor de oameni mor, sufletele lor se reîncarnează ca să continue căutarea. Sentimentul de dejà-vu sau legătura instantanee pe care oamenii o simt câteodată atunci când întâlnesc pe cineva necunoscut înseamnă că sufletele lor se știu din altă viață… și că ar putea fi sufletul-pereche al acelei persoane.”
Lucrurile se precipită, iar tipii ce o urmăresc pe tânăra noastră se apropie tot mai mult, chiar dacă Alex și Emil au grijă să-i țină la distanță. Neavând încotro, băieții îi mărturisesc Evangelinei adevărul despre acest mister ce îi înconjoară încă din alte timpuri, fiecare venind cu versiunea lui. Îi povestesc despre cele două societăți rivale, despre trecutul ce le unește destinele, dar și despre frumoasa legendă a sufletelor-pereche create de Zeițe.
Aflăm că Alex aparține de Societatea Amaranthine, aceasta având ca scop protejarea și găsirea sufletului-pereche, în timp ce Emil face parte din Rezistența Daevos, care se ocupă cu distrugerea sufletelor, pentru a atrage cealaltă jumătate de partea lor. Însă, cei din urmă nu pot simți legătura tangibilă dintre două suflete, așa că se folosesc de un Urmăritor, care fie li se alătură de bună voie, fie este obligat. Evie este un astfel de suflet, fapt pentru care acei tipi cu semne roșii, adepți Daevos, o urmăresc îndeaproape pentru a pune mâna pe ea.
„Îmi amintesc totul despre tine.”
„Nu face asta, mi-a zis el. Nu ești genul de fată care se teme să spună ce gândește. Nu te schimba acum.”
„Evie, trecutul tău e mai lung decât crezi.”
Dar, oricât de fixate pe scopul lor sunt societățile, chiar și în interiorul acestora pot exista unii care își doresc mai mult decât au. Taberele pot fi schimbate când te aștepți mai puțin și deși totul indică spre tipul aparent rău, poate că acesta nu este chiar adversarul de care trebuie să te ferești. Trecutul amenință prezentul, iar alegerile pe care le-au făcut cândva, nu le mai pot lua înapoi, dar nu se știe niciodată ce le va rezerva viitorul.
„Evie, încă nu pot să fac lucrurile pe care mi le doresc. Dar le voi face. Cumva, voi găsi o cale să ocolesc situația, ca să putem fi împreună.”
„Nu meriți mai puțin.”
Nu prea sunt eu o adeptă a triunghiurilor amoroase, deoarece îmi cam lasă un gust amar la final. La fel ca și protagonista (mai mereu este o ea!) care este nevoită să aleagă, nu-mi place când, inconștient, trebuie să fac același lucru, chiar dacă uneori nu suntem pe aceeași lungime de undă. Deși vreau să mă detașez de astfel de alegeri, nu pot să nu mă lipesc mai mult de unul dintre ei. În acest caz, de Night. Totuși, ambii băieți și-au câștigat admirația și interesul meu depline pentru modul în care au acționat în anumite momente. Încrederea în ei nu este încă totală, fiindcă mai sunt multe de aflat, iar cei doi nu au fost chiar sinceri cu Evie sau poate mă înșel eu. Noroc că mai avem alte două volume la dispoziție, care sper că se vor traduce cât mai curând.
„Mă simțeam complet singură. Nu conta că părinții mei m-ar fi sprijinit întotdeauna, indiferent de ce s-ar fi întâmplat, că Emil și Alex știau despre nebunia vieților anterioare și a societăților secrete sau că Alex mă supraveghea neîncetat, ca să fiu în siguranță. Nimic din toate astea nu conta. Simțeam că singura persoană care putea să aibă grijă de mine, care putea să mă salveze, eram eu însămi.”
Povestită doar din perspectiva Evangelinei, cititorul cunoaște ceea ce se întâmplă doar din prisma fetei. La început, suntem la fel de confuzi ca ea, atât în privința celor aflate, cât și în privința băieților și ne întrebăm care va fi alegerea finală în cele din urmă: Alex cel carismatic, arogant și cu înclinații romantice sau Emil cel misterios, direct și nesperat de sincer? Însă, pe parcursul lecturii, lucrurile par să se elucideze cât de cât, dar semnele ce apar tot nu indică o alegere mai ușoară de făcut. Și cine poate știi? Dacă în trecut, a ales pe unul, poate că acum va fi celălalt… sau poate că niciunul.
Scrisă într-un stil ușor, liric, fără prea multe amănunte care nu-și au rostul, și presărată cu un umor înțepător de mare efect și niște replici sarcastice numai bune de savurat, Nemuritoarea Starling ne aruncă în vârtejul unei iubiri ce poate supraviețui timpului, o iubire puternică ce nu cunoaște margini, o iubire plină de culoare care se caută chiar și o eternitate.
Nota mea: 4/5
Cartea mi-a fost oferită de Editura Corint (Leda Edge), căreia îi mulțumesc tare mult pentru această poveste magică! O puteți achiziționa de aici.
Praf de stele 