Publicat în Tag-uri şi lepşe

Printre cărți (leapșa)


c5d48586467e382be4e7956d427e6b3c

Illusion’s Street m-a provocat să intru în joc, iar eu am acceptat! Mulțumesc, Diana!

♚♕♚

Când faci o pauza de la citit, folosești un semn de carte sau îndoi un colț al paginii?

Aproape întotdeauna folosesc un semn de carte. Nu există noțiunea de a îndoi colțul paginii unei cărți la mine în vocabular.

Ai primit în ultima vreme o carte? Care a fost aceasta?

În ultima vreme am cumpărat cărți, nu am primit.

dbc1551481fd367d467308351fa0e23b

Citești în baie?

Dacă sunt prea prinsă în poveste, iau cartea cu mine aproape peste tot. Chiar și-n baie. Dar nu doar atât! Când am examene, cursurile pățesc la fel. :))

Nu știu dacă voi renunța la acest obicei prea curând.

Te-ai gândit vreodată să scrii o carte? Dacă da, despre ce?

Mereu mă gândesc la asta, dar e problema cu transpunerea gândurilor pe hârtie. Acolo mă bate destul de tare! Și, totuși, când mă lovește inspirația, scriu. Puteți găsi câte ceva pe blog sau mă găsiți pe Wattpad.

În prezent, m-am apucat de ceva historical romance și chiar vreau să iasă ceva bun din cartea asta. De aceea, pe watt, capitolele vin destul de greu.

Care este cartea ta preferată?

„E ușor să mă iubești” de Tammara Webber este una dintre preferatele mele! ❤

3e9beadcda869432cf08f4afd8f00121.jpg

Îți place să recitești cărți?

O mai fac când și când. În special, dacă acele cărți au avut un impact puternic asupra mea.

Ce părere ai despre o întâlnire cu autorii cărților pe care le apreciezi și ce le-ai spune?

Deja am avut plăcerea de a vorbi cu autoarele mele preferate. Cel puțin, o parte din ele. De asemenea, le-am și întâlnit pe unele în cadrul târgului Gaudeamus (edițiile 2015 + 2016) și abia aștept ca asta să se mai întâmple!

Singurul meu regret este că nu am reușit să o întâlnesc încă pe Monica Ramirez. Poate, cândva, anul acesta, voi reuși! 💜

Îți place să vorbești despre ceea ce citești și cu cine?

Da, îmi place! Chiar dacă interlocutorul meu nu e genul de persoană care citește, fac ce fac și aduc în discuție acest subiect. Așa, din senin. Poate-poate reușesc să-l momesc în sfera aceasta. :))

96dedcf65e29f0c8d5f352936cd81d67

Care sunt lucrurile care te determină să alegi o carte anume?

Descrierea, câteva paragrafe citite din respectiva carte. Uneori, autorul. Depinde de moment.

Care crezi că este o lectură „obligatorie”, o carte pe care toată lumea trebuie să o citească?

„Jane Eyre” de Charlotte Bronte.

Care este locul tău preferat pentru lectură?

În patul meu.

ade022b1b25cb76a5f4587b0faa33c16

Când citești, asculți muzică sau preferi liniștea?

Liniștea. Vreau să mă aud doar pe mine și gândurile ce-mi mișună prin cap în privința lecturii respective.

Ai citit cărți în format electronic?

Da. Nu îmi permit să achiziționez chiar toate cărțile pe care mi le doresc, așa că mai citesc și în format electronic. De asemenea, unele cărți nu se găsesc tipărite și le citesc de pe tabletă sau telefon.

Citești numai cărți cumpărate sau citești și cărți împrumutate?

Cărți cumpărate. Nu am mai împrumutat de mult timp o carte.

Fă un top al celor mai bune 5 cărți/serii pe care le-ai citit vreodată.

Voi alege doar serii!

♚ Seria Crossfire de Sylvia Day – Întunecată. Dăunătoare. Nebunie curată.

♚ Seria Lux de Jennifer L. Armentrout – Extratereștrii extrem de sexi!

♚ Seria Nemuritor de Oana Arion – Doar 2 volume citite și sunt deja prinsă în lumea ei. O lume plină de legende străvechi și ființe supranaturale la tot pasul.

♚ Seria Academia Vampirilor de Richelle Mead – Prima mea serie fantasy preferată! Cum aș putea uita-o? Mi-e atât de dor de Rose și Dimitri. Și Lissa, și Christian. Și Adrian. Și Sydney.

♚ Seria Alina Marinescu de Monica Ramirez – Știu! V-am tot terorizat cu ea în ultimii 2 ani, dar nu mă pot abține. Nu cred că o va detrona careva vreodată. Poate doar vreo altă serie de-a autoarei.

Le provoc mai departe pe fetele de la Delicatese Literare, pe Cosmin (Mes passions…) și pe Antoaneta (Drumul vieții).

Sursa pozelor: pinterest.com

1

Reclame
Publicat în Apariţii

Povești de februarie!


93f710dbe45256251e71f94e686d227c.jpg

Romanele pe care le veți citi în colecția ALMA – Iubiri de poveste în luna FEBRUARIE. Cărțile apar la chioșcuri sâmbăta, alături de ziarul Libertatea:

 4 februarie – Sisi. Împărăteasa nefericită de Daisy Goodwin

Pasiune și dramă, povestea reginei inimilor, prinsă între iubire și datoria față de țară.

♬ 11 februarie – Un iubit ca nimeni altul de Julie Anne Long

Volumul al doilea al seriei Pennyroyal Green.
Cynthia descoperă că un sărut poate declanșa o pasiune nebănuită.

♬ 18 februarie – Ducele și doamna în roșu de Lorraine Heath

Volumul al treilea al seriei Gentlemanii din St James.
Avendale trebuie să lase deoparte trecutul întunecat și să riște totul pentru o șansă la dragostea lui Rose.

♬ 25 februarie – Deliciile păcatului de Teresa Medeiros

Aventuri, pericole și o dragoste mai aprinsă decât în cele mai frumoase vise.

Sursa aici.

capture-20161017-044941

Publicat în Top-uri

Top 10 cărţi de citit în 2017!


6c7992f761ef8a3a3ba9eabcab64c6a0

Dacă nu știți ce să mai citiți pe anul acesta sau sunteți nehotărîți în privința alegerilor pe care ar trebui să le faceți, vin cu unele propuneri destul de tentante, sper eu, pe care să le adăugați pe lista voastră. 

Să începem!

♚♚♚

10. Substitut (Substitut #1) de L.I. White

O societate cu un regim aspru, în care lumea este obsedată de muncă, pentru a obține rezultatele scontate. O societate care consumă puțin și care nu se mai bucură de nimic altceva. O societate în care totul se cumpără cu bani, înafara fericirii și a speranțelor unui posibil viitor plin de culoare.

Tinerele orfane sunt aduse la Centru, un loc care le pregătește să devină mame, dar nu li se oferă șansa de a se bucura de acest rol. Dimpotrivă, copiii lor sunt vânduți altor familii, în funcție de preferințelor lor. Din cauza sistemului odios, lumea nu își mai întemeiază o familie în mod natural, deoarece li se inoculează în minte faptul că bunăstarea statului e mult mai importantă.

Recenzia aici.

l-qtcwaaqbaj

Într-o societate îmbătrânită şi workoholică, obsedată de cifre şi statistici, care a inventat centrul de naşteri de unde oamenii pot să îşi cumpere copii, Rena este mamă de meserie.  Are doar 19 ani şi o cuprinde panica gândindu-se la experienţa înfiorătoare de a naşte din nou fără a fi cu adevărat mamă. Va reuşi să evadeze din centrul acela toxic? Va reuşi să scape de santinele? Va reuşi Rena să simtă că trăieşte cu adevărat lângă bărbatul de care s-a îndrăgostit şi să îşi construiască propriul destin? Sau este doar naivă gândindu-se că va putea să demonstreze că nu este aşa cum sesimte – vulnerabilă şi incapabilă să se adapteze lumii reale, dependentă, subjugată  rolului prestabilit de societate.


– L-au luat. Gata. Ţi-ai terminat treaba.
Rena simte din nou cum inima începe să îi bată cu putere, respiraţia devine accelerată. […]
– Vreau copilul, e copilul meu! De ce nu îmi răspundeţi?! De ce nu vorbeşte nimeni aici?! Vorbiţi!
– Nu e copilul tău. Copilul va fi dus la familia lui. Ai avut o misiune pe care ţi-ai îndeplinit-o. Trebuie să fii mândră de tine. Ai avut o responsabilitate importantă, îi explică bărbatul în mod mecanic dând să plece, ca şi cum nici el nu crede ceea ce spune, ca şi cum ar fi un text învăţat pe dinafară.”


♚♚♚

9. „O relație periculoasă” de Amanda Quick

O tânără fascinată de paranormal, Prudence (Prue) Merryweather, ajunge să se logodească cu întunecatul Sebastian Angelstone. Atracţia celor doi spre investigarea misterelor îi va arunca în miezul unei afaceri pe cât de încurcată, pe atât de periculoasă. Suspansul şi misterul sunt nelipsite din lectură, investigaţiile, crimele, replicile spumoase şi, bineînţeles, dragostea, fiind reliefate în stilul unic al autoarei.

2173

La 25 de ani, Prudence Merryweather este conștientă de riscurile pe care și le asumă o femeie atunci când îi face o vizită în miez de noapte unui gentilom. Dar singura șansă de a opri confruntarea într-un duel a impetuosului ei frate cu contele de Angelstone este să-l înfrunte în propriul castel pe cel poreclit pe bună dreptate Îngerul Căzut. Inocența lui Prudence reprezintă o experiență neobișnuită pentru bărbatul care, de-a lungul vieții, a avut de-a face mai mult cu umbrele și cu misterele decât cu sinceritatea și nevinovăția. Totuși, îndrăzneala lui Prudence o face să intre în tot felul de situații periculoase, iar contele descoperă că este sfâșiat între dorința tulburătoare de a poseda și nevoia profundă de a o proteja. Iar frumoasa nesăbuită va descoperi curând că are nevoie de toată protecția care i se poate oferi…  


„- Sunt uluit și, trebuie să recunosc, profund flatat că ai reușit să-ți zărești soțul în mulțimea de bărbați care se adunaseră să-ți admire pieptul dezgolit.
Prudence îl privi pieziș în timp ce unul dintre valeții lui Hollington se grăbi să deschidă portiera.
– Pieptul meu dezgolit? strigă ea. Milord, vreți să spuneți că nu vă place rochia mea cea nouă?
– Care rochie? Sebastian îi dădu brânci în trăsura întunecată și se înghesui în urma ei. Nu am observat nici o rochie pe tine în seara asta, doamnă. M-am gândit că poate ai uitat să te îmbraci înainte să ieși din casă.”


♚♚♚

8. „Încă o dorință” de Andres

Cartea este o dorinţă ce se vrea împlinită printre altele nesfârşite ce-şi aşteaptă cuminţi şi entuziasmate rândul. Este ca o gură de aer proaspăt, energie pură şi un amalgam de emoţii ce te traversează din creştetul capului până-n vârful picioarelor.

Oricât de tare ne-ar lovi soarta, la un moment dat, lucrurile se vor aranja pentru fiecare în parte. În bine sau în rău, asta depinde doar de noi, de acţiunile prezente pe care ni le asumăm. Dar să nu uităm că, din când în când, trebuie să ne lăsăm puţin influenţaţi şi de cei din jur pentru a nu ne pierde pe drumul greşit.

Recenzia aici.

inca-o-dorinta

O lectură uşoară, agreabilă, incitantă. O carte ce răspândeşte, cumva, prin filele ei, un aer de destin.

Ana, prietenele ei şi personajele masculine care li se alătură acestora pe parcurs conturează, de fapt, o poveste de viaţă, ţesută simplu şi captivant prin toate gândurile, replicile vii şi întâmplările aproape incredibile prin care trec cu toţii.

Multă dragoste, coincidenţe frumoase sau dureroase, un eveniment foarte nefericit urmat îndeaproape de un accident, suferinţa şi rătăcirea aduse de moartea celui iubit, întâlniri spectaculoase, dorinţe şi speranţe nerostite, o căutare neobosită a iubirii şi nenumăratele întrebări, mai mult retorice, care o însoţesc, locuri exotice, iar apoi Bucureştiul cu nopţile lui seducătoare — toate sunt parte din acest roman ce se remarcă în special prin spiritul lui antrenant şi prin caracterul real al întâmplărilor. O carte plină de surprize, la fel ca viaţa însăşi!


„Dincolo de dragoste suntem noi, femeile şi bărbaţii. O alăturare de simplu şi complicat. Dac-am fi toţi simpli, poate că s-ar pierde farmecul. Cândva, în trecut, totul era simplu şi totuşi complicat. Însă, oricum ar fi, dragostea e frumoasă. Noi o facem să fie frumoasă. Uneori, ne lipseşte şi plângem, ne întristăm, suntem ca nişte frunze moarte ce cad şi acoperă pământul. Apoi, dragostea se întoarce şi ne înseninăm odată cu ea. Primăvara iubirii ne înfloreşte în suflet. Poate că acesta este echilibrul. Simplu şi complicat. Dragoste şi suferinţă. Noi şi ei. Femeile şi bărbaţii. Femeile şi dragostea.”


♚♚♚

7. Cascada șoaptelor (Cascada șoaptelor #1) de Elizabeth Langston

Timpul, un “jucător” pe care n-ai cum să-l ignori, nici dacă ţi-ai propus să faci asta pe următorii zece ani din viaţă. Acesta este întotdeauna la doar un pas în spatele tău, urmărindu-ţi fiecare mişcare, fără a te scăpa vreo clipă din ochi, asta dacă-i are. Slabe şanse să-l păcăleşti.  Are aşa o plăcere sadică de a ştii totul, încât te înfioară numai când îţi mai adie, inconştient, un gând spre el.

Şi iată că eroii noştri vor să se pună cu el şi să-l „joace” pe degete, pentru ca totul să iasă bine pentru cei dragi. Dar dacă încercarea lor va fi în van şi dezastrul se va abate asupra lor, cât de departe vor fi dispuși să meargă? Timpul le va fi duşman până la sfârşit sau le va oferi şansa să descopere în el un posibil… aliat!?

Recenzia aici.

42d8e-cascada_soaptelor_mic

În timp ce se antrenează pentru o cursă de mountain bike, Mark Lewis, elev în ultimul an de liceu, vede o fată misterioasă, îmbrăcată în nişte haine ciudate, stând în picioare în spatele unei cascade în pădurea din Raleigh, un oraş din Carolina de Nord. Când fata face o remarcă despre maşinăria ciudată pe care merge el, Mark se gândeşte că nu e în regulă ceva cu ea. Iar când Susanna pretinde că este o servitoare-ucenică din anul 1796, băiatul e aproape sigur că e nebună. Şi totuşi vrea să afle mai multe despre ea.

 

Mark începe o relaţie „la distanţă” cu Susanna prin bariera strălucitoare – şi capricioasă – a Cascadei Şoaptelor. Curios să afle cât mai multe despre perioada în care trăieşte ea şi despre viaţa ei plină de violenţă, Mark se apucă de cercetări istorice – dar cunoaşterea poate fi periculoasă. Curând, el trebuie să facă o alegere dificilă – să rişte să schimbe istoria sau să o condamne pe fata iubită la o viaţă de chin.


„Timp. De asta avem nevoie – de mai mult timp.”


♚♚♚

6. Întoarcerea (Am murit, din fericire#1) de Theo Anghel

Mă gândesc la faptul că fiecare dintre noi s-a întrebat, cel puțin o dată, cum o fi de partea cealaltă, în lumea de Dincolo, la granița dintre bine și rău. Acolo, unde ne sunt puse în balanță toate lucrurile pe care le-am săvârșit pe vremea când încă eram în viață. Fie ele, bune sau rele. Oare suntem conștienți cu adevărat de ceea ce ne va rezerva destinul în acel moment decisiv? Ne acceptăm viitorul loc în care sufletul ni se va „odihni”, fără a ne împotrivi, sau considerăm că încă putem alege, indiferent de ceea ce am făcut în viața anterioară? Oare poate exista cu adevărat o cale de mijloc, să nu trecem nici pragul Raiului, nici pe cel al Iadului,  și să primim o a două șansă de a ne întoarce înapoi, chiar cu riscul de a ne pierde propria identitate și pe cei dragi nouă?

Recenzia aici.

intoarcerea-am-murit-din-fericire

Tânăra Oriana moare într-un accident, chiar în ziua nunții ei. Pentru oricine, acesta ar părea sfârșitul. Nu și pentru ea. Se întoarce ca recuperator de suflete, însă nu la vechea viață și familie, pentru care trebuie să rămână moartă, ci la una cu totul nouă. Răsfățul și confortul, considerate garantate mai înainte, se duc acum pe Apa Sâmbetei. Va trebui să lupte pentru a-i salva pe ceilalți, dar și pe sine. Apar noi prieteni, noi dușmani și… prima iubire?

Există viață după moarte? Unii vor spune că da, alții că nu. Dar există un răspuns la care cu siguranță nu v-ați gândit.

Există recuperatorii de suflete. Smulși din existențele lor, sunt aruncați în altele, neîntrebați de nimeni, fără să li se ceară acceptul. Trebuie doar să se supună legilor celor de Dincolo. Iar unii aleg răzvrătirea…


„Îmi plăcea să fiu fată și aș fi fost în continuare, dacă nu aș fi murit. Acum sunt un recuperator. Unul dintre cei mulți. Mă rog, prin cercurile înalte – la propriu – prin care mă învârt, ni se spune recuperatorum, dar nu m-am prăpădit niciodată după latină. Vă întrebați cum de sunt moartă și totuși vă povestesc despre mine? Dacă tot ne-am așezat comozi, s-o iau cu începutul.”


♚♚♚

5. „Rebela” de Corina Cîndea

Cartea aceasta am citit-o anul trecut pe wattpad și mi-a rămas și acum întipărită în minte. Abia aștept să o recitesc și să o țin în mâinile mele anul acesta!

Mi-a plăcut mult faptul că eroina știa să se bată, la propriu, nu doar în replicile sarcastice. A fost nevoită să îndure multe de la o vârstă destul de fragedă și asta numai datorită nuanței rare a ochilor ei care atrăgea instant populația masculină la picioarele ei, ca și cum aceștia ar fi fost sub efectul unei vrăji. Iar, când ceva sau cineva amenința să-i readucă trecutul în prezent, nu stătea prea mult pe gânduri, ci alegea să fugă, în loc să înfrunte demonii ce o pândeau din umbră.

Asta până când totul se schimbă și, deși mintea îi spune să o ia din loc, de data asta, inima nu este de aceeași părere.

rebela-4773-4.jpeg

Pentru o clipă efemeră, Violet Collins s-a oprit și își permite să viseze.

Îndrăznește să iubească. Să spere într-un nou început.

Cu un trecut întunecat și tumultos și care se împletește cu prezentul mai mult decât complicat, Violet trebuie să aleagă: să plece iar la drum sau să înfrunte totul în numele iubirii.


„Tresar când o zăresc ieșind dintr-una din camere și îndreptându-se spre motor. Toți mușchii mă dor când mă forțez să mă opresc din primul impuls pe care îl am, acela de a fugi la ea și de a o lua în brațe și să o sărut. Să îi simt gustul. Să simt modul perfect în care trupul ei se potrivește cu al meu. Să îmi cer iertare și să o chem înapoi. Dar mă abțin, cu gândul că fac ceea ce trebuie, că nu sunt ceea ce are ea nevoie. Că nu sunt suficient de bun. Că o iubesc suficient de mult, încât să o las să plece.”


♚♚♚

4 . Provocarea (Rephelimii #1) de Simona Stoica

O carte care mi s-a părut de-a dreptul wow este primul volum de debut al Simonei Stoica. O poveste în care persoana de lângă tine nu este ceea ce pare, o poveste în care prietenia şi chiar familia sunt puse la grea încercare şi nu mai ştii în cine să te încrezi: în cei lângă care ai crescut de când te ştii sau în cei care apar pe neaşteptate în viaţa ta, avertizându-te de pericolele ce încep să te încolţească încet, dar sigur? O provocare sinceră şi plină de mister pentru cei care n-au pus încă mâna pe ea!

Recenzia primei părţi şi a celei de-a doua.

11000136_862980523745306_3472223750704998248_n.jpg

Prima parte.

Foc şi Cenuşă. Lumină şi Întuneric. Pasiune şi Obsesie.

În străvechea cetate din Haven, Rephelimii, un grup de asasini conduşi şi instruiţi de Azazeal Vellenhall, încearcă să împiedice declanşarea unui război cu Cele Zece Orori. Jack Harper, liderul lor, este trimis dincolo de Voal, pentru a o găsi pe nepoata lui Azazeal – tânăra Desiree, cea de a Treia Cheie a Havenului. Însă când descoperă misterele care înconjoară conacul Wolfmaner şi cine e răspunzator pentru crimele săvârşite în urmă cu 150 de ani, Desiree refuză să îşi accepte moştenirea şi să înfrunte trecutul. Jack nu are de gând să renunţe şi ar face orice ca să salveze Havenul. Îi va câştiga încrederea, o va minţi şi o va seduce pentru a-şi îndeplini misiunea.

Provocarea a fost acceptată.


„Viitorul tuturor stă în mâinile tale şi ale acelei fete, pe care trebuie să o câştigi de partea noastră, îi repetă cu înflăcărare Azazeal. E singura şansă pe care o mai avem. Fă-o să se îndrăgostească de tine, adăugă cu prudenţă, urmărind reacţia Rephelimului. Îndepărteaz-o de cei de care este apropiată şi arată-i de ce eşti capabil, însă nu o speria. Las-o să se obişnuiască cu prezenţa ta şi de-abia atunci ajut-o să-şi descopere puterile.”


A doua parte.

Trădări. Minciuni. Secrete. Nu poţi scăpa de trecut.

Legătura neobişnuită dintre Jack Harper, conducătorul Rephelimilor, şi Desiree, a Treia Cheie a Havenului, îl îngrijorează pe Azazeal, care alege să o trimită pe Eliza Harper dincolo de Voal, pentru a testa încrederea dintre ei şi a-şi ajuta fratele să-şi îndeplinească misiunea. Coşmarurile lui Desiree au revenit, dar amintirile refuză să dispară. Atenţia ei este distrasă de persoanele nou apărute în oraş, dar şi de Umbre, fiinţe aflate la graniţa dintre Viaţă şi Moarte, care o urmăresc în permanenţă şi ucid fără milă. Numărul Rephelimilor din Wolfcraft creşte.

Însă cine spune adevărul şi cine încearcă să o manipuleze?


„Timpul este cel mai complet spectator. Ia parte la toate evenimentele din viaţa ta, îţi e mereu alături, chiar şi când încerci să rămâi singur cu propriile gânduri. Priveşte şi aşteaptă o clipă, un moment potrivit în care să acţioneze şi să-ţi fure tot ce ai realizat..”


♚♚♚

3. Jane Eyre de Charlotte Bronte

În ciuda vremurilor și a greutăților pe care le-a întâmpinat, Jane Eyre a reușit să răzbească în viață prin propriile forțe. Nefiind o mare frumusețe, dar cu o minte sclipitoare și o inimă mare, tânăra a știut să ducă un trai decent, găsindu-și un loc de muncă cinstit și descoperind dragostea alături de un bărbat care-i aprecia spiritul curios și năzdrăvan. N-a aspirat niciodată la bogăția altuia și nici n-a dorit răul celor din jur, ci a luptat, cu demnitate și mult curaj, să capete libertatea pe care și-a dorit-o dintotdeauna.

noadeiarire_3

În anii care au precedat apariția romanului Jane Eyre- 1847, societatea engleză era dominată de cultul familiei, leagănul securității și al stabilității, având în centrul ei femeia, soție și mamă, reper spiritual și moral. În ciuda dezbaterilor despre rolul femeii, ideea persistă. De altfel, imediat după publicarea romanului, John Stuart Mill a scris despre principiul”perfectei egalități” între bărbați și femei, în timp ce Lynne Linton se plîngea că The Girl of the Period era excesiv de independentă, în comparație cu „fata simplă și inocentă din trecut”.

În acest context care pregătea o schimbare drastică de mentalitate, Jane Eyre, apărută sub pseudonimul Currer Bell, face, evident, senzație. Un detaliu important este că surorile Bronte aleseseră să publice sub nume masculine pentru că maniera de a scrie nu li se părea feminină. Moștenitor al romanului gotic, cartea scrisă la persoana I îi scandalizează pe unii prin dorința afirmării de sine și hotărârea eroinei, însă stilul somptuos și perfect stăpânit transformă romanul într-un best-seller.

Scriitoarea folosește experiența ei de guvernantă, dar și pe cea dobândită la școala evanghelică, însă critică opțiunile limitate pe care le au femeile educate, dar neînstărite, ca și ideea că”femeia trebuie să se limiteze la a prepara budinci, a cânta la pian și a broda”. Pasionanta dorință a eroinei de a-și deschide orizonturile, de a fi iubită, ca și punerea sub semnul întrebării a convențiilor reflectă propriile idealuri ale scriitoarei, pentru care „Convenționalism nu înseamnă moralitate”.

Jane este un soi de „Rățușca cea urâtă”, care, într-un parcurs sinuos al construirii de sine, ilustrează împlinirea idealului romantic de iubire care învinge toate obstacolele.


„Pot trăi singură, dacă demnitatea și împrejurările îmi cer s-o fac. Nu trebuie să-mi vând sufletul pentru a cumpăra fericire. Am o comoară interioară, cu care m-am născut, care poate să mă țină în viață când toate plăcerile din afară îmi sunt refuzate sau oferite la un preț pe care nu-l pot plăti.”


♚♚♚

2. Ultimul viking (Nemuritor #1) de Oana Arion

În acest prim volum, Victoria Grey renunță la job-ul ei de medic veterinar și revine în orășelul natal pentru a prelua o afacere de familie – o veche cafenea, al cărei nume va fi Coquette. Până aici, totul pare cât se poate de normal.

Dar când, într-o noapte târzie, pe o alee întunecată de lângă Coquette, un necunoscut îi moare în brațe, lăsându-i o monedă străveche de argint de care trebuie să aibă mare grijă, lucrurile încep să se complice. Iar tot ce credea Victoria că este doar o plăsmuire a imaginației altora, devine cât se poate de real. Și periculos.

Iar, până la sfârșitul anului, vom avea seria completă, ceea ce mă încântă foarte tare!

Recenzia aici.

ultimul-viking-seria-nemuritor-vol-1-4300-4.jpeg

ULTIMUL VIKING este un roman care abundă în creaturi fantastice, dar care, în același timp, este presărat cu date şi fapte istorice reale. Nu lipsesc situaţiile amuzante şi o poveste de iubire cum nu s-a mai văzut. Cititorul are totodată ocazia de a afla lucruri interesante despre credinţele şi zeităţile vikingilor, precum şi despre creaturile mitologice întâlnite în legendele diferitelor culturi.
 
Victoria Grey, o tânără pragmatică şi bine ancorată în real, se trezeşte prinsă într-o aventură periculoasă având ca miză un străvechi tezaur viking, asupra căruia planează un blestem îngrozitor. Pornind într-o călătorie extraordinară către o lume ascunsă şi întunecată, sceptica Victoria este obligată să înţeleagă şi să accepte regulile acestei noi lumi. Va reuşi acest lucru? Oare de-a lungul drumului se va regăsi pe sine, cea de odinioară?

„Tu ești a mea. Nu contează ce se va întâmpla. Chiar dacă vreodată vom rătăci drumul, te voi găsi.” 


♚♚♚

1. Asasin la feminin (Alina Marinescu #1) de Monica Ramirez

În prim plan, ni se prezintă povestea Alinei şi a lui Alex, două personaje complexe din toate punctele de vedere. Două personaje atât de diferite şi, totuşi, uşor asemănătoare, care au avut „norocul” de a ajunge într-un univers ce îi monitorizează la fiecare pas făcut, la fiecare şoaptă lăsată în aer, la fiecare gest ce le-ar putea trăda gândurile. Un thriller contrastant, care te va întoarce pe dos, demonstrându-ţi că nimic în viaţă nu se obţine uşor, mai ales libertatea.

Și unde mai pui că ai la dispoziție și restul volumelor? Mie îmi sună a maraton! Vouă?

Recenzia aici.

asasin-la-feminin-tile.jpg

O iubire imposibilă, interzisă, din altă lume…

Alina Marinescu este o rebelă. A fost o rebelă înainte de recrutarea ei ca agent operativ şi rămâne o rebelă şi după. Acum însă, moartea face parte din viaţa ei de zi cu zi. Secţiunea Operaţiuni Speciale o recrutează împotriva voinţei ei şi Alex Therein, bărbatul pe care crede că-l iubeşte, o transformă într-un asasin de elită. Dragostea este o noţiune abstractă pentru Alex, un bărbat cu un trecut întunecat şi o expresie impenetrabilă, eficient de rece, care ucide pentru a putea supravieţui. Fără întrebări inutile. Alex nu este un bărbat real, ci mai degrabă o fantomă, o iluzie creată cu ajutorul oglinzilor. Misiunea lui este să o seducă pe Alina, aşa că o atrage în mod intenţionat în lumea lui misterioasă şi plină de senzatii, prăbuşindu-se emoţional pentru prima dată de la propria lui recrutare. Ca mentor al ei în timpul procesului de antrenament, trebuie să se confrunte nu numai cu atitudinea ei recalcitrantă, dar şi cu responsabilitatea de a transforma o persoană inocentă într-o unealtă a morţii. Cu toate acestea, cei doi sunt atraşi unul către celălalt şi relaţia paradoxală ură-iubire devine şi mai complicată datorită jocului aproape zilnic cu moartea. Probabil cea mai arzătoare întrebare este: o iubeşte Alex pe Alina cu adevărat?


„Ochii ei frumoşi, odinioară atât de plini de pasiune şi de poftă de viaţă, erau acum goi şi opaci. Aproape morţi. Avea sentimentul că priveşte prin el.”


received_1536478693048168

Articol participant la concursul pentru bloggeri organizat de Librex. Pe site-ul acestora (Librex.ro), puteţi găsi multe cărţi online pe placul vostru. De asemenea, aceştia promovează autori români, mai mult sau mai puțin cunoscuţi, sub egida editurii lor, Librex Publishing.

Mai multe detalii despre concurs, găsiţi chiar aici.

11

 

 

Publicat în Fragmente

Fragmente #7 | „Cealaltă faţă a lui Aaron Manson” – Davine M. Vesco & Lexi B. Newman (prima parte)


911a845bfde9036392f14b78cf646ecb

„Nu ştiu cum ajung în curtea liceului, însă ştiu cum intru în sala de curs. Dau buzna, fără să bat la uşă. Profesoara Monte se opreşte din predat şi mă priveşte dur. Am cam dat de belea. Cred. Sper să nu.
— Domnişoară White, mă bucur că te-ai hotărât să ne încânţi cu prezenţa ta întârziată, îmi spune ironică.
Nu am ce să îi răspund. Da, azi sunt o întârziată. Am ajuns acasă cu o oră înainte să înceapă cursurile, apoi am adormit instant. Nici măcar nu am ajuns în pat, am adormit ca un soţ pedepsit pe canapea, imbrăcată. Noroc cu tata care s-a trezit înaintea mamei şi mi-a dat deşteptarea, însă prea târziu. Am ajuns abia la a treia oră. Astăzi am trei ore cu domnişoara Monte – o domnişoară, care nu e prea domnişoară, în vârstă de vreo cincizeci şi ceva de ani – iar eu am ajuns la jumătatea ultimului curs cu ea.
— Îmi pare rău, doamnă Monte.
Felul în care se uită în momentul acesta la mine, îmi trimite şocuri în tot corpul. Pot spune că deja am gafat-o.

— Domnişoară Monte, neobrăzato! se răsteşte la mine, aproape pocnind de nervi. Treci în banca ta. Acum!
Ei, dacă o spune cu o aşa hotărâre, nu mai comentez. Trec ca vântul pe lângă ea şi mă duc spre ultima bancă, la singurul loc liber care a mai ramas. Lângă cea mai ciudată, enervantă şi idioată fată din clasă. Nu-mi vine să cred!
Mă aşez cu tragere de inimă lângă ea şi încerc să îmi feresc privirea de a ei.
— În sfârşit stau şi eu cu cineva în bancă, îmi spune entuziasmată pe o voce ciudată, de parcă e nebună.
O privesc cu groază, mărindu-mi ochii. După ce că sunt obosită, acum mai sunt şi speriată. Îmi vine să mă ascund sub bancă şi să mă pun pe bocit. Preferam să stau cu Mel, tocilara clasei, care nu vorbeşte prea mult. Tot ce face ea e să îşi facă temele în pauze, să deseneze şi să repete lecţiile de la fiecare materie, ca nu cumva să uite vreun cuvânt important, din cine ştie ce lecţie deja uitată de 99,9% din colegi.
— Datorită colegei voastre foarte conştiincioase, astăzi vom da un test fulger din ultimele lecţii de anul trecut.
Ce? Cred că îşi bate joc de mine! Eu nu mai ştiu ce a predat ora trecută, dar anul trecut! Toţi îşi pironesc ochii pe mine şi îmi îndeasă în frigider injurii la adresa mea, a neamului şi a strămoşilor strămoşilor pe care nici măcar eu nu îi cunosc. Doar Mel bate entuziasmată din palme. Am dat de naiba!

♪ ♫ ♩ ♬ ♩ ♫ ♪

La naiba cu ea de zi! Una dintre cele mai proaste chiar. Astăzi mi-a mers mai prost ca niciodată. Pe lângă faptul că am luat cea mai mică notă din istorie la ora de franceză, ciudata cu care am fost obligată să stau jumătate de oră lângă ea, a vărsat cafeaua pe mine. Pe toată. Nu ştiu cum de reuşeşte să fie atât de ameţită. Şi, cu toate astea, Aaron mă aşteaptă în faţa porţilor, sprijinit de un stâlp. Nu am niciun chef; nu vreau să dau ochii cu el. În momentul ăsta par un mort viu; sunt mai palidă ca niciodată. Înainte să ies de la ora domnului Brown m-a oprit şi m-a întrebat dacă am gripă. Nu mai am nevoie de public acum. Tot ce vreau e o baie fierbinte şi o comedie bună. Şi de Adam, dar al naibii să fie… argh, nici nu vreau să mă mai gândesc la trădătorul ăla!
Ies pe porţi, căutând din tot dinadinsul să nu mă uit spre Aaron. Poate reuşesc să trec neobservată, deşi şansele nu-mi prea zâmbesc. Simt mâinile cuiva pe umerii mei şi mă răsucesc brusc, întorcându-mă cu faţa spre el, spre Aaron – care se uită confuz la mine. Nici măcar nu ştiu ce să spun în momentul ăsta. Ne privim unul pe altul şi nu scoatem niciunul vreun sunet. Devine stânjenitor şi o simt pe pielea mea – tot sângele mi s-a urcat în obraji, iar inima începe să îmi pompeze din ce în ce mai tare.
— Te grăbeşti? mă întreabă, tonul lui fiind lipsit de ironie.
Dau din cap dezorientată, inducându-l în eroare. Am încuviinţat, dar am şi negat. Ce naiba se întâmplă cu mine?
— Ăăă… da, nu, nu, îi zic repede şi într-o bâlbâială. Doar… nu te-am observat stând acolo, sprijinit de stâlp.
Îmi strâng uşor buzele când îmi dau seama că am dat cu bâta în lac. De ce gura nu se coordonează cu creierul şi scot numai prostii pe ea? Cred, de fapt, sunt aproape sigură că numai el e de vină. El îmi încurcă toate circuitele şi încep să gândesc pe dos şi să spun numai aiureli. Viaţă crudă!
Un zâmbet mic îi curbează buzele şi mă trezesc zgâindu-mă la el ca o obsedată. Îmi revin rapid în fire, scuturându-mi puţin capul. Nu am crezut vreodată că un simplu zâmbet îmi va inmuia genunchii, la propriu.
— Până la urmă, te grăbeşti sau nu? mă întreabă.
Mă grăbesc? Am uitat. Cred că am uitat şi cum mă cheamă; asta ca să fiu sinceră cu mine însămi. Mă comport ca o dobitoacă. Asta nu-i a bună.
— Nu, nu mă grăbesc, îi răspund după câteva clipe agonizante de tăcere, în care doar i-am privit părul.
Îmi place cum îi stă. Şi cred că e momentul oportun să încetez să îl mai laud în gând.”

Fragment preluat de la tinerele autoare, Davine & Lexi.

Sursa pozei: pinterest.com

8

Publicat în Apariţii

Editura Trei: Atracție fatală (Hacker #2) de Meredith Wild


3034

Al doilea volum din seria Hacker: relația dintre Erica și Blake este pusă la încercare.

Deși îi place să dețină con¬trolul, atrăgătorul hacker Blake Landon a reușit să câștige încrederea femeii pe care o iubește. Erica și-a depășit reținerile și și-a des¬chis inima în fața lui.

Dornică să înceapă o viață nouă, e hotărâtă să nu lase nimic să le afecteze relația, chiar dacă asta înseamnă să-i ofere lui Blake controlul după care acesta tânjește – atât în dormitor, cât și în afaceri.

Însă atunci când demonii din trecutul ei le amenință viitorul, Erica ia o decizie care le-ar putea schimba viețile pentru totdeauna.

„O carte plină de pasiune, dramă, intrigi, inimi frânte, înflăcărare, mister și dragoste.“ – Kiss and Tell Reviews

„Te lasă cu gura căscată și nu vrei decât să dai paginile mai repede.“ – Busy Mom of 3 Blog

„Nu cred că vreo altă carte a avut un asemenea impact asupra mea precum Atracție fatală.“ – Made for You Book Reviews

Meredith Wild este o autoare de bestselleruri romance New York Times și USA Today. Locuiește pe coasta Floridei, împreună cu soțul și cei trei copii. Spune despre sine că este dependentă de tehnologie, că-i place whisky-ul și că e o romantică incurabilă.

Când nu trăiește în lumea imaginară a personajelor sale, poate fi găsită pe http://www.facebook.com/ meredithwild.

De aceeași autoare, la Editura Trei a apărut Întâlnire periculoasă.

„Meredith își construiește personajele cât mai aproa¬pe de realitate. Emoțiile, reacțiile și relațiile dintre ele sunt cu totul autentice.“ – Obsession is a Book Blog

capture-20161017-044417

Publicat în Tag-uri şi lepşe

This or That Book Tag


Am primit o nouă provocare de pe blogul The land of books. Mulțumesc, Angela!

this-or-that-book-tag

Aici sunt regulile:

  • Menționează creatorul tag-ului
  • Menționează blogger-ul care ți-a transmis ție tag-ul
  • Alege o opține din cele de mai jos
  • Dă tag altor 5 persoane pentru a realiza acest tag.

Preferi cititul în pat sau în alt loc?

Întotdeauna voi alege patul pentru a citi, fiindcă mi se pare a fi cel mai confortabil loc din lume. Mai am momente când cedez locul și aleg să-mi desfășor activitatea pe canapeaua din sufragerie, dar se întâmplă extrem de rar.

e636c7c8473621826cb4fe54c6f8d87f.jpg

Personaj principal feminin sau personaj principal masculin?

Feminin! Ador când eroinele pot să-și poarte de grijă, sunt independente, au atitudine și știu să dea replica idioților, nelăsându-se călcate în picioare. Deși, recunosc, uneori mai au nevoie și să se lase salvate. Doar uneori, să fie clar! Nu pot să facă chiar totul singure, fără cineva care să le susțină și să fie lângă ele.

1cdfe582fd28f2f810c7285312ad152b.jpg

Gustări dulci sau gustări sărate?

Nu sunt pretențioasă. :)) Bineînțeles că am mare grijă să nu pătez filele cărților pe care le citesc, atunci când mănânc.

Trilogii sau serii alcătuite din mai multe volume?

Depinde de poveste. Totuși, ador seriile care au mai multe volume, dar nu să se exagereze cu numărul lor. Cele mai lungi serii pe care le-am citit, aveau fiecare câte 6 volume: Academia Vampirilor de Richelle Mead și Alina Marinescu de Monica Ramirez. Ambele sunt și vor rămâne preferatele mele!

87761c1e5c345afac1f45c7f30685a4a.jpg

Narațiune la persoana I sau la persoana a III-a?

Ambele narațiuni au avantajele și dezavantajele lor, dar, atât timp cât rezonez cu acea carte, totul e bine și frumos.

Librărie sau bibliotecă?

Nu prea am mai fost la bibliotecă în ultima vreme, deoarece am prea multe cărți necitite chiar în a mea și nu are rost să mai împrumut deocamdată. Iar în librărie, ei bine, acolo am mai intrat să văd dacă e ceva care mă atrage sau pur și simplu pentru a le atinge. Îmi dă o stare de bine, chiar dacă nu-mi permit să le achiziționez pe moment.

fa26fc10f25217f1bece33981362eb6c

Cărți care îți provoacă râsul cau cărți care te fac să plângi?

Ambele. Totuși, am momente când aleg o carte special pentru a mă face să râd, dacă am vreo stare nașpa și vreau să-mi revin mai repede. Și, chiar de se mai întâmplă să nimeresc o carte la care voi ajunge să plâng, nu am vreo problemă cu asta.

24e46a4cf3cce9ad6143d949ff3330d1

Copertă albă sau copertă neagră?

N-am vreo preferință anume.

Roman psihologic sau roman de acțiune?

De acțiune, deși nu zic nu nici romanelor care le îmbină pe amândouă.

Provoc mai departe pe Geo (Just reading my books), Andreea (Andreea’s Book Club), Alina (Curcubeul unui vărsător) și Diana (Illusion’s Street).

Cine mai dorește să-l facă, poate să-l preia, cu mențiunea că l-a luat de aici. Dacă nu aveți un blog, vă aștept cu răspunsurile în comentarii.

Sursa pozelor: pinterest.com

capture-20161017-044644

Publicat în Fragmente

Fragmente #6 | Căutând fericirea (volumul 3) – Teresa Wojcik


1477b9b10f5ab0d15cc7ecb39bc6c624

„Mi-am luat pachetul de țigări și m-am ridicat.

– Hades…

Am privit-o peste umăr.

– Nu mai contează, a continuat, ferindu-și privirea de a mea.

Mi-am înclinat capul, confuz, apoi m-am aplecat puțin spre ea.

– O spun pentru ultima dată: n-am să mă prefac în fața lui tata.

Căutătura ei a devenit deodată aspră, aidoma tonului.

– Dar nu faci asta deja?

M-am încruntat.

– Ce vrei să spui?

– Te prefaci zi de zi că nu îți pasă de fata aia…

– Nu totul se rezumă la ea, am întrerupt-o.

Indignată, mi-a aruncat o privire precaută și mi-am dat seama că avea să înțeleagă numai ceea ce voia.

– Într-adevăr, mi-a zâmbit rece. Nu totul se rezumă la iubire.

Am zăbovit cu privirea pe chipul ei, întrebându-mă când avea să se topească cubul de gheață ce o înconjura ca o armură.

– Ce știi tu despre iubire, Victoria? am râs, întorcându-i spatele.

– Dacă într-adevăr vrei să știi ce înseamnă iubirea pentru mine, Hades, atunci binevoiește și privește-te câteva clipe în oglindă.”

Fragment preluat de la autoare.

Sursa pozei: pinterest.com

8

Publicat în Concursuri

Câștigători Concurs Aniversar #2 – Fragmente de decembrie


Salutare!

Mulțumesc tuturor celor care au participat la concurs și îmi pare rău că nu vă pot recompensa pe toți, dar vă asigur că vor mai exista ocazii!

15435798_1257493000960721_2072730789_n.jpg

Câștigătorul primului pachet:

 reeahree

15403074_1257492980960723_1431892146_n

Câștigătorul celui de-al doilea pachet:

Lerinti Nicoleta

Fetelor, felicitări! Aștept datele voastre (nume, prenume, adresa și codul poștal) printr-un mesaj privat aici. Aveți 3 zile la dispoziție, în caz contrar, voi alege pe altcineva.

coollogo_com

Publicat în Fragmente

Fragmente #5 | Puterea (Cercul secret #3) – L.J. Smith


lumanari-colorate

Noaptea zeiţei Hecate

„Faye trasă un cerc pe drum, cu vârful cuţitului cu mâner negru. Apoi merse de jur împrejurul cercului şi stropi pe jos cu apa dintr-o ceaşcă, apoi plimbă de-a lungul lui un băţ de tămâie şi apoi o lumânare aprinsă. Simbolizând elementele pe care Cassie le numise: Pământ, Apă, Foc şi Aer. Mirosul dulceag usturător de tămâie o ameţi pe Cassie, în aerul rece al nopţii.

— În regulă, haideţi în cerc, le zise Faye.

Păşiră toate în cerc printr-o gaură care se afla spre nord-est şi se aşezară de jurul împrejurul lui. Era ciudat să vezi doar chipuri de fete în jurul cercului, se gândi Cassie.

— Vrei să le explici tu sau s-o fac eu? o întrebă Diana pe Faye, cu mâna pe geanta albă, în care avea cele trebuincioase.

— Oh, poţi să le explici tu, zise Faye cu indiferenţă.

— Bine. Luăm fiecare câte o lumânare – înţelegeţi? – şi o aprindem, după care o punem în mijlocul cercului. Şi spunem câte un cuvânt, numind câte o calitate a femeii. Nu stadiile, da? Cum ar fi fecioară, mamă, bătrână… Ci o calitate. Ăăă…

— O virtute, îi sări Melanie în ajutor.

— Exact. O virtute. Ceva ce au femeile. Apoi, după ce terminăm toate, arătăm lumânările elementelor şi le cerem binecuvântarea. Este afirmarea a ceva ce avem noi, fetele; o celebrare.

— Mi se pare minunat! şopti Cassie.

— Bun. Să trecem la fapte. Cine vrea roşu? Sau nu e nevoie să mai întreb?

— Diana scoase din geantă o lumânare roşie. Vag, Cassie simţi mirosul cald şi aromat de scorţişoară.

— Eu. Eu vreau roşu, spuse Faye.

Aceasta răsuci lumânarea în palme, examinând ceara netedă. O ridică şi-i puse palma căuş iute, în jurul fitilului. Cassie văzu flacăra ţâşnind, strălucind între degetele lui Faye care arătau ca nişte scoici roz, făcând ca unghiile-i lungi şi roşii să pară nişte nestemate.

Diana aruncă băţul de chibrit pe care-l ţinuse întins spre Faye.

— Pasiune, spuse Faye cu glas răguşit, zâmbind – era vechiul ei zâmbet schiţat fără grabă – către cele din grup, în timp ce picură ceară topită pe drum şi lipi lumânarea de ea, jos.

— Asta este o virtute? întrebă Melanie, sceptică.

Faye ridică din sprânceană.

— Este o calitate a femeii. Este cea pe care vreau eu să o sărbătoresc.

— Treaba ei! zise Laurel. Pasiunea mi se pare OK.

Lumânarea roşie ardea precum o stea.

— Următoarea este portocalie, spuse Diana. Cine o vrea?

— Eu, răspunse Suzan.

Nuanţa lumânării portocalii se apropia de arămiul părului lui Suzan. Suzan o adulmecă.

— Piersici, zise ea, iar Cassie simţi izul dulceag, voluptuos, de-acolo, de unde stătea. Bun, continuă Suzan. Frumuseţe.

Aprinse cu un băţ de chibrit lumânarea, în felul în care stabiliseră.

— Frumuseţea… în mod hotărât nu este…

— Ei bine, nu este o virtute, dar este ceva caracteristic femeilor, argumentă Cassie.

Melanie îşi dădu ochii peste cap. Suzan îşi lipi propria lumânare în ceara pe care o lăsase să picure pe drum, lângă cea roşie.

— Hei, eu sunt următoarea. Ştiu ce trebuie să fac, spuse Deborah. Se repezi la geanta albă şi căută în ea, scoţând o lumânare galbenă. Chibriturile, zise ea autoritar către Suzan, care i le puse în palma întinsă. Deborah aprinse lumânarea galbenă.

— Curaj, spuse ea, clar şi distinct, aplecând lumânarea astfel încât şuvoiul transparent de ceară galbenă să cadă pe drum.

Cassie simţi mirosul pătrunzător de lămâie şi se gândi că mirosea ca Deborah, precum curajul. Flacăra lumânării galbene strălucea lângă părul negru al lui Deborah şi făcea să lucească nebuneşte jacheta de piele împreună cu celelalte două lumânări.

— OK, verde, zise Diana, luând înapoi geanta.

— Eu, spuse Melanie, şi luă lumânarea verde-închis.

Stătea chiar lângă Cassie, iar aceasta din urmă se plecă să miroasă ceara, când Melanie aprinse lumânarea. Mirosea a esenţa unui lemn: pin, stabili Cassie. Ca pomul de Crăciun.

— Înţelepciune, spuse Melanie, cu ochii ei cenuşii şi reci, în timp ce aprindea fitilul.

Ea inspiră aroma un moment, apoi puse lumânarea verde pe drum. Cele patru lumânări arzând formau un semicerc.

— Acum, cea albastră, spuse Diana.

Cassie tresări, cu nervozitate, agitată. Albastru era culoarea ei preferată şi ar fi vrut-o, dar nu era chiar sigură că trebuia să spună. Totuşi, Diana şi Laurel nu spuseră nimic, şi-şi aminti că lui Laurel îi plăcea ametistul şi că deseori purta liliachiu. Cassie îşi drese glasul.

— O iau eu, spuse ea şi întinse mâna să ia lumânarea de un albastru-deschis, pe care Diana i-o oferea.

Îi făcu mare plăcere s-o ia ea, să reprezinte ea albastru în curcubeul sabatului dar nu se gândise la ce să spună. Cu ce semăna albastrul? Se întrebă pe sine însăşi adulmecând lumânarea, ca să câştige timp. Ce vin un au fetele şi pe care aş vrea eu s-o sărbătoresc?

Nu putea identifica izul, care era dulce, dar fin.

— Este arborele de ceară, îi zise Melanie, în timp ce Cassie continua să adulmece. Un miros al istoriei. Coloniştii obişnuiau să facă lumânări din arborele de ceară.

— Oh!

Poate de-asta i se părea un miros atât de familiar. Poate că bunica ei folosise lumânări făcute din arborele de ceară – bunica ei făcuse o mulţime de lucruri de modă veche. Acum, Cassie ştia ce virtute voia să celebreze.

— Inspiraţie, zise ea. Asta înseamnă imaginaţie… sau probabil întruchiparea unei idei, înţelegeţi? Când bunica m-a ajutat să-mi fac costumul de muză de Halloween mi-a spus ce făceau muzele. Ele le dădeau oamenilor inspiraţia, abilitatea de a se gândi la lucruri noi, de a avea idei strălucitoare. Iar muzele erau femei.

Cassie nu intenţionase să ţină un discurs, aşa că-şi lăsă privirea în jos, încurcată. N-am chibrit, îşi spuse ea, după care se simţi inspirată. Să-şi pună mâna căuş în jurul lumânării, aşa cum făcuse Faye, să se concentreze intens, se gândească la foc, un foc strălucitor şi sprinten – apoi îşi suprasolicită mintea, la fel cum făcuse când cu dobermanul şi cu Sean. Simţi puterea ieşind din ea, ca o explozie de căldură, şi se concentră la fitil: deodată, flacăra apăru, atât de mare, încât fu nevoită să-şi retragă mâna, ca să nu se ardă.

— O idee… exact ca asta, zise Cassie aproape tremurând, apoi picură ceară pe drum, ca să lipească lumânarea jos.

Celelalte fete se uitau la ea cu ochii mari, cu excepţia lui Faye ai cărei ochi erau mijiţi, cu pleoapele pe jumătate lăsate.

Deborah făcu o grimasă.

— Presupun că avem mai mult de-o persoană care mânuieşte focul, spuse ea.

Faye părea chiar şi mai puţin amuzată.

— Ah… liliachiu, zise Diana, tresărind şi luând lumânarea de lavandă din geantă.

— Asta e a mea. Cum ai făcut asta, Cassie? Bun. Continuăm ceremonia. Doar că voiam să ştiu cum ai făcut, spuse Laurel. Se uită la lumânarea ei: Nu ştiu ce să spun într-un singur cuvânt, continuă ea. Aş vrea… conştientizarea a ceea ce e împrejur – ceva de genul acesta, conectivitate între toate lucrurile. Suntem parte a Pământului şi ar trebui să avem grijă de toate celelalte lucruri care trăiesc aici cu noi.

— Ce-ai zice de compasiune? zise Melanie încet. Asta ar însemna ce spui tu, cred.

— E bine: compasiune.

Laurel aprinse lumânarea liliachie.

— A ce miroase? şopti Suzan, în timp ce Laurel lipea lumânarea jos, în drum, între cea albastră a lui Cassie în cea roşie a lui Faye, completând cercul curcubeului.

— E dulce şi florală. Cred că ar putea să fie hiacint şopti Laurel drept răspuns.

— Staţi un pic! spuse Cassie. Dacă locul lumânării e acolo, cum rămâne cu Diana? Tu nu ai o lumânare Diana?

În locul Dianei ar fi fost geloasă, ar fi vrut ca şi fetei blonde să-i vină rândul.

— Da, lumânarea albă vine la mijloc, şi am mai rămas doar eu, doar eu pot s-o aşez acolo.

Şi e perfect, se gândi Cassie, uitându-se la Diana cum scoate lumânarea albă, cu parfum de vanilie, şi o ridică. Diana reprezenta albul, tot aşa cum Faye reprezenta roşul.

Arăta precum virtutea numită de Diana:

— Puritate, spuse ea, simplu, aprinzând lumânarea cu chibritul şi ducându-se spre mijlocul cercului ca s-o pună acolo.

Oricine altcineva ar fi fost ridicol să rostească acest cuvânt, dar Diana, stând acolo, părea întruchiparea purităţii, cu chipul ei frumos, luminat de lumânări, cu părul ei drept şi mătăsos, de culoarea aceea imposibilă, căzut pe spate. Expresia ei era gravă, fără să-şi dea seama. Când Diana spusese puritate, ea întruchipa puritatea, şi nici chiar Faye nu îndrăznea să chicotească.

Cercul de lumânări era drăguţ; şapte limbi de foc pâlpâind şi dansând în noapte; şapte miresme amestecate într-un singur parfum delicios. Adierile vântului păreau să-i ducă lui Cassie în nări mireasma de scorţişoară, apoi un iz de pin, apoi mirosul acru al lămâii.

— Pasiune, frumuseţe, curaj, înţelepciune, inspiraţie, compasiune şi puritate, punctă Laurel, arătând spre fiecare lumânare când rostea ce reprezenta fiecare.

— Fie să le avem toate… spuse Diana, dându-i un cot lui Faye.

— Fie să le avem toate, pe toate, rosti Faye. Pământ, Apă, Foc, Aer, mărturie. Nu că nu le-am avea deja, adăugă ea, privind cercul de lumini, cu un zâmbet de satisfacţie.

Ochii lui Laurel luceau privind-o pe Cassie pe deasupra flăcărilor, iar Cassie îi răspunse la fel, cu o privire scânteietoare.

— Ei bine, oricum, le avem pe toate, dacă ne numărăm şi noi toate, spuse Deborah şi zâmbi. Diana avea zâmbetul ei blând. Pentru un moment, toate fetele îşi zâmbiră una celeilalte, pe deasupra lumânărilor, iar Cassie se simţi de parcă erau toate o parte din ceva mai mare. Fiecare dintre ele contribuia la ceva important, iar împreună erau mai mult decât o sumă a părţilor.”

8

Publicat în Reviews

„Poezii pentru văduve” de Marcica Belearta (recenzie)


img_20170105_154404

Gândurile mele

Deși îmi plac tare mult poeziile, rar se întâmplă să le acord toată atenția mea, fără ca nimic altceva să mă distragă de la ele. Însă Poezii pentru văduve a reușit să pună monopol pe mine și nu pot să cred că deja am dat și ultima pagină și că nu mă mai așteaptă nici o altă poezie creepy la orizont. Lectura a decurs foarte ușor și mult prea rapid, încât abia dacă-mi dădeam seama când paginile îmi zburau nerăbdătoare prin fața ochilor, una după alta. Speram totuși să nu se termine prea curând, însă nu se întâmplă mereu așa cum ne dorim, nu?

Cartea este împărțită pe 6 capitole: Poezii văduve, Poezii despre filme, Poezii despre mobilă, Afurisilă, Poezii din tren și Random, iar fiecare dintre ele pare oarecum legat de următorul, deși tratează situații destul de diferite.

img_20161230_122152

Primul capitol ne prezintă o tanti văduvă ce ne lasă impresia că îi este mult mai bine acum, față de perioada în care soțul ei trăia. Imediat după, autoarea ia la mișto câteva dintre cele mai cunoscute filme din lume, printre care Fifty shades of grey, Spiderman, Matrix și Twilight. Îl vom cunoaște apoi pe iepurașul Afurisilă căreia îi place să spună verde-n față ce are de spus, chiar dacă nu e pe placul interlocutorilor săi, iar când roata se întoarce, cere ajutor de unde nu-i. Iar, prin poeziile din tren, autoarea dă viață pe un ton zeflemist „culorii” omenești ce ia amploare în mijloacele de transport publice.

Dacă ar fi totuși să aleg care parte mi-a plăcut cel mai mult, aș spune că prima. Poate pentru că cele mai multe poezii sunt în cuprinsul acestui capitol? Glumesc. Ideea este că mi s-au părut mult mai ironice, mai întrepătrunse și mai pline de „veselie” decât restul poeziilor, nu că celelalte m-ar fi lăsat indiferentă la citirea lor. Din contră, pot afirma cu sinceritate că nu mi-a dispărut zâmbetul de pe față pe întreaga durată a lecturii.

Nota mea: 4/5

nota-4

Cartea o puteți achiziționa de aici.
Mulțumesc pentru acest exemplar Editurii Herg Benet!

74860_169257519770573_7813986_n

capture-20160928-044054