Descriere
Izzy și prietenii ei au un adevărat ȘOC în clipa în care îl întâlnesc pe noul director al școlii lor. Acesta este brunet, poartă o pelerină și are niște buze ciudate, ca două râme. Odată l-au auzit sâsâind în cancelarie, asemenea unui șarpe, iar lumina soarelui îi colorează pielea în roșu aprins!
Gândurile mele
Directorul școlii mele este un șobolan-vampir! face parte din colecția Eu Supererou – Corint Junior, a Grupului Editorial Corint. Este dedicată copiilor care au cel puțin 8 ani împliniți. Deși eu nu m-am potrivit cu ea (sau ea cu mine!?), aceștia vor gusta cu siguranță din aventururile lui Izzy, Jodi, Maisie și Zach.
Poate că sunt deja prea mare pentru a mă mai putea bucura total de o asemenea lectură la vârsta mea, însă mai sunt unele excepții care îmi aduc aminte de copilărie și care reușesc să mă transpună în acea perioadă, în special la năzbâtiile pe care le făceam cu prietenii și colegii mei. De data asta, nu prea am fost chiar pe aceeași lungime de undă, din păcate.
Povestea de față ne prezintă mentalitatea specifică puștilor de 8-11 ani, când tot ce vor aceștia, este să vorbească despre toate lucrurile prin care trec și pe care le fac, exagerând pe alocuri. Dacă se poate, să vorbească chiar despre toate în același timp. Orice gest mărunt sau schimbare ciudată, le activează instantaneu rotițele și îi îndeamnă la găsirea unor planuri care mai de care mai nebunești, în speranța că vor ajunge la un deznodământ fericit. Chiar dacă ideile lor le par victorioase, pe parcurs cineva are de suferit din cauza asta, însă totul e bine când se termină cu bine.
„A fost cel mai ÎNFRICOȘĂTOR moment din istorie, pentru că a implicat sute de șobolani-vampiri, brioșe cu usturoi – iar celălalt prieten al nostru, Zach, era cât pe-aci să fie secătuit de sânge de noul nostru director!
Așa cum obișnuiește Jodi să spună: atunci când am pătruns în biroul directorului ca să luăm de acolo sicriul, am fi putut sfârși, cu toții, mâncați de vii!”
Alături de cei 4 eroi ai noștri, ne aventurăm într-o situație foarte ciudată! Diferite locuri din incinta școlii încep să fie interzise din cauză că unele încăperi s-ar fi crăpat și era pericolul ca acestea să pice pe ei. Dar Izzy, Jodi, Maisie și Zach nu cred nici în ruptul capului asta, fiind supărați că ai lor, 4J, trebuie să împartă o clasă cu cei de la 6B până când se vor rezolva „reparațiile”. De asemenea, în locul domnului Murphy apare subit un nou director, domnul Graves. Copiii sunt hotărâți să descopere care este de fapt adevărul din jurul acestor evenimente neașteptate.
Auzindu-i pe cei mari, de după perdeaua ce delimitează cele două clase, puștii află că școala ar fi invadată de șobolani. Acum, că o fi sau nu adevărat, ei vor să cerceteze terenul și, astfel rezolvate odată lucrurile, să se întoarcă mai repede în clasa lor. Dar noile indicii descoperite îl aruncă pe noul director într-o umbră nu prea prietenoasă.
Acesta, dorind să-și cunoască elevii, îi invită pe copii, doi câte doi, pentru a afla mai multe unii despre alții. Primii care îi trec pragul biroului întunecat sunt Izzy și Zach care nu știu cum să plece mai repede de-acolo. O cutie imensă și extrem de „fragilă” staționează într-o parte și o poză din spatele directorului le atrage atenția și-i înțepenește în loc: domnul Graves purta o pelerină împreună cu alții asemenea lui. Odată aflați de cealaltă parte a ușii, se trezesc cu Maisie și Jodi în fața lor, dar nu îndrăznesc să le lase să intre, așa că, pentru binele lor, le trag cât mai departe de ceea ce se află înăuntru.
Tot ce se întâmplă arată că directorul este un șobolan-vampir: pelerina, numele acestuia care trimite la morminte, tenul palid, întunericul din birou, înfățișarea la fel de tânără ca în poza de „demult”, interzicerea usturoiului la cantină, expresia terifiantă de pe fața acestuia la vederea sângelui, liliecii-vampiri, apariția șobolanilor în școală odată cu domnul Graves. Toate aceste SEMNE demonstrează clar cu ce au de-a face și nu se vor lăsa până ce nu vor arăta lumii cine le conduce școala.
Brioșa cu usturoi are efect asupra directorului, dar nu chiar cel așteptat de copii, însă tot nu au de gând să renunțe. Asta e chestia atunci când ești mic. Nu te gândești prea mult care ar putea fi consecințele faptelor tale, ci dai înainte crezând că este bine ceea ce faci. Într-un fel este de apreciat, dar nu întotdeauna.
Fontul este destul de mare, astfel că lectura decurge rapid și ne putem bucura, totodată, și de ilustrațiile alb-negru ce însoțesc aproape fiecare pagină din carte. De asemenea, mi-a plăcut faptul că, de fiecare dată când intrau în biroul directorului, paginile erau întunecate, pentru a accentua misterul ce-l înconjoară pe acesta, dar și temerile copiilor cu privire la el.
Dacă se va termina cu bine și aici,
Vă invit să descoperiți singuri, dragi pitici.
Cartea mi-a fost oferită de Editura Corint (Leda Edge), căreia îi mulțumesc pentru exemplar! O puteți achiziționa de aici.
Praf de stele 