Leapşa: Vânătoare în bibliotecă

Vă era dor de o una nouă? Mie, cu siguranță da! :))

Prin căutările mele, am dat peste această leapșă (destul de veche) care mi-a dat ceva bătăi de cap, dar nu m-am lăsat până ce nu am făcut-o. Nu avea un nume propriu-zis pe blogul pe care o găsisem, așa că inițial mă gândisem s-o numesc „Leapșa spontană”. Totuși, am descoperit între timp că, de fapt, are un nume (cel din titlul articolului).

---

1. Găsește un nume de autor sau titlu de carte care să conțină litera Z.

Monica Ramirez

2. Găseşte o carte clasică.

Vilette de Charlotte Bronte. Un roman pe care îl am de ceva vreme în bibliotecă și pe care nu am ajuns să-l citesc nici în ziua de azi. Ar cam fi cazul să remediez situația asta, deoarece n-am mai citit de mult ceva clasic.

3. Găseşte o carte cu o cheie pe copertă.

În a mea bibliotecă nu am găsit nicio carte cu vreo cheie, de orice fel. Așa că, pentru această cerință, am împrumutat o poză de prin vecini, ca să nu rămân descoperită. Mulțumesc, Duca! :))

4. Găseşte în bibliotecă un obiect care nu e carte.

Am acești doi dragoni minunați de la Gothic Fairy care se completează reciproc și care pot fi folosiți drept „raft” pentru susținerea cărților.

5. Găseşte cea mai veche carte din bibliotecă.

Atunci când mi-am aprofundat pasiunea pentru citit, mi-am însușit câteva din cărțile mamei, iar aceasta se pare că a fost cumpărată în mai 1992 și este mai bătrână decât mine. :))

Anul în care a apărut nu-l știu însă. Unele cărți nu au trecuți și anii în care au fost tipărite.

6. Găseşte o carte cu o fată pe copertă.

7. Găseşte o carte cu un animal.

Are o legendă tare frumoasă acest volum. Vă invit să o descoperiți. 🙂

8. Găseşte o carte în care protagonistul să fie bărbat.

9. Găseşte o carte care să aibă numai cuvinte pe copertă.

10. Găseşte o carte cu ilustraţii.

Am aceste cărți încă din clasele primare, adică de foarte mult timp. La fiecare povestire în parte, ne sunt prezentate ilustrații foarte bine conturate, fiind atractive atât pentru copii, cât și pentru adulți. Datorită lor, m-am bucurat de o istorie povestită mai pe placul meu. 🙂

11. Găseşte o carte care să aibă litere aurii pe copertă.

12. Găseşte un jurnal (real sau fictiv)

L-am găsit doar pe acesta şi este unul creativ. Cum sugerează și numele, în el îți așterni toate trăsnăile ce-ți trec prin cap. :))

13. Găseşte o carte scrisă de un autor cu un nume comun. (ex: Ionescu, Popescu…)

Nume de cod: Arkon de Anamaria Ionescu

14. Găseşte o carte care să aibă pe copertă imaginea apropiată a ceva/cuiva.

Nu am găsit nimic de genul. Mai caut.

15. Găseşte cartea a cărei acţiune se petrece cel mai devreme.

Și aici spun pa… De fapt, vezi mai bine punctul 10.

16. Găseşte o carte cartonată fără supracopertă.

17. Găseşte o carte turcoaz.

Are mai mult turcoaz pe spate, dar faţa e mai frumoasă. ;p

18. Găseşte o carte cu stele pe copertă.

Stele pe cer, stele în titlu, stele peste tot.

19. Găseşte o carte care să nu aparţină genului Young Adult.

O serie pe care tot zic că o încep. Să vedem când. :))

---

Le provoc mai departe pe Duca de la Readers Republic, Maco de la Lectură pentru suflet, Simona de la Adventures after tea și pe Mădălina de la Books are my drug. Dacă mai dorește cineva să preia leapșa, o poate face, cu mențiunea să spună de unde a luat-o. De asemenea, puteți posta și în secțiunea de comentarii răspunsurile voastre, dacă nu aveți un blog. Enjoy! 🙂

Descendența – Cristina Zegheru (recenzie)

Descriere

Jessica află că este șaman și că are darul de a vedea spiritele.
Acuzată de vandalism pe nedrept, este trimisă la Institutul psihiatric K.E.I. unde va cunoaște și alți adolescenți cu puteri supranaturale.

Se leagă prietenii, se crează divergențe și înflorește o poveste de dragoste între două persoane aparent opuse. O poveste care va dăinui dincolo de realitatea umană în care suntem obișnuiți să credem.

Două lumi, un singur suflet.

Gândurile mele

Încă de când a apărut cartea, am fost intrigată de copertă și de ceea ce scrie pe spatele ei. N-am mai întâlnit șamani în nicio lectură citită de mine până acum, așa că, de cum am văzut-o la târg, n-am stat prea mult pe gânduri și am luat-o.

Mi-a plăcut ceea am citit, chiar dacă am întâmpinat anumite lipsuri pe parcurs. De aceea, cred că ar fi necesară o continuare, deoarece ar mai fi destul loc pentru dezvoltarea ideii. În plus, avem nevoie de răspunsuri. Unele evenimente importante nu au fost elucidate și am rămas cu multe întrebări de pe urma lor. Totodată, finalul poate fi luat drept un nou început pentru personajul principal care abia ce și-a acceptat menirea. Drumul Jessicăi nu s-a terminat încă și mai are multe de descoperit și de învățat pentru a ajunge un șaman puternic, așa cum au fost părinții ei.

„- Trebuie să intru, altfel nu voi afla niciodată nimic, răspund…
– Încă te poți opri, șoptește.”

Așa cum reiese și din descrierea de mai sus, tânăra ajunge să fie judecată pe nedrept de ceva ce știe cu siguranță că n-a făcut, însă directorul liceului este de neînduplecat în privința asta, iar bunica pare să fie de acord cu acesta, fără să-i acorde nicio clipă prezumția de nevinovăție nepoatei sale. Probe necunoscute atât ei, cât și nouă, conduc spre laboratorul unde Jessica își susținea meditațiile. Se presupune că există o filmare ce arată că locul a fost vandalizat de ea și alți doi colegi. Pentru a nu fi exmatriculată, tânăra este trimisă la Institutul psihiatric K.E.I, fără să aibă șansa de a se apăra.

Înainte de plecare, aceasta descoperă că este un șaman și că poate vedea spirite, unul anume conducând-o spre câteva lucruri de-ale mamei sale, printre care un lănțișor și o scrisoare ce-i mai ridică puțin din vălul de secrete de pe ochi. Visele urâte de-a lungul vieții, care începuseră să pară din ce în ce mai reale în ultima vreme, lăsându-i urme pe corp, au legătură cu ceea ce a aflat, iar acum că ușa a fost deschisă, nu mai poate da înapoi. Cineva o vrea pentru puterea ei, iar fire invizbile din jur par să o conducă chiar în gura lupului.

„Dacă aș spune cuiva că văd spirite, cine m-ar crede?”

Șederea la Institut nu e una prea măgulitoare, iar serviciile pe care le oferă tinerilor cu probleme sunt limitate, impunându-li-se anumite reguli stricte și sarcini obligatorii de dus la bun sfârșit, fără a le oferi prea mult timp liber de gândit. Un loc care ar trebui să-i ajute să se îndrepte, nu face decât să le urmărească fiecare mișcare și să le interpreteze fiecare cuvânt după bunul plac, prelungindu-le și mai mult agonia în acel sanctuar uitat de lume.

Puștoaica încearcă să se țină la distanță de noii colegi, crezând că aceștia chiar ar putea avea probleme, deși poate că au ajuns acolo din același motiv ca și ea. Însă nu se poate detașa să fie mai prietenoasă, nu când unii o vor moartă, alții o urăsc și Institutul nu pare să vrea a-i da drumul prea curând. Se simte încolțită și cu greu reușește să iasă din carapace, atunci când neîncrederea este la ordinea zilei, iar gândurile că s-ar putea să fie nebună îi cutreieră prin cap.

„Să pot dormi, șoptesc în sinea mea și mă gândesc când a fost ultima dată când am avut o noapte liniștită, fără coșmaruri.

– A trecut atât de mult timp…”

Jessica mi s-a părut o fire slabă și cam plângăcioasă. Nu prea am empatizat cu ea și nu o condamn pentru asta. Coșmarele pe care le-a avut și încă le mai are au contribuit suficient de mult la acest aspect și nimeni nu a fost la capătul patului ca să o liniștească, să-i spună că o să fie bine și că nimic rău din ce a visat n-o să se întâmple. Însă, chiar și așa, speram de la ea la ceva mai multă tărie de caracter, fapt insuflat de replicile schimbate cu prietena sa, înainte ca totul să o ia razna. Se pare că a fost doar o mască sub care se ascundea, sperând că nimeni nu avea să vadă cât e de speriată pe interior.

Autoarea are un stil ușor de urmărit, încât nici nu simți când ai ajuns deja la final. Mi-aș dori să mai citesc cărți de-ale ei pe viitor, dar, în mod special, mi-aș dori ca Descendența să devină o serie. Povestea chiar are potențial și ar fi păcat să rămână doar un volum de sine stătător.

Nota mea: 3.5/5

Book Haul #8 – Gaudeamus 2018+

De data asta am plecat de la târg cu mai multe cărți acasă decât mi-am propus, dacă e să fac comparație cu anii trecuți. După cum se observă, tot autorii români predomină printre achizițiile mele și nu cred că se va schimba acest aspect nici pe viitor. Mare parte din ele sunt continuări de serii pe care abia aștept să le citesc, dar asta nu înseamnă că nici celelalte nu-mi fac cu ochiul. Altfel nu le-aș mai fi luat. :))

Deja am terminat de citit Descendența. N-am mai întâlnit ideea de șaman în lecturile citite de mine, așa că a mea curiozitate s-a activat și mi-am dorit să descopăr povestea din spatele acestei cărți. Mi s-a părut interesantă și mi-a plăcut destul de mult, încât să vreau o continuare, deși e un standalone.

De asemenea, am plecat acasă cu cărțulii și lucrușoare faine și de la fetele mele dragi. De la Ghanda am primit sacoșa cu Dorothy pe care mi-o dorisem tare mult de cum am văzut-o prima dată și Colivia Regelui, volumul trei al seriei Regina Roșie de Victoria Aveyard. ❤

Maco mi-a oferit o pereche super cute de papuci pufoși Hogwarts pe care-i port acum zi de zi, renunțând la rozalii mei. :)) De asemenea, am primit de la ea Pierdut în Purgatoriu de Cosmina Posedaru care îmi făcea de ceva vreme cu ochiul și Alt cuvânt pentru dor de Georgiana Vâju. ❤

Iar pe pagina de blog a Fetei din bibliotecă am câștigat trilogia Blestemul Câștigătorului de Marie Rutkoski. Nu-i așa că sunt superbe coperțile? ❤

Am vrut să profit puțin și de zilele negre de pe elefant, dar am zis pas de data asta. Sunt mult prea multe cărți necitite în bibliotecă, ca să mai iau altele, iar cele vechi se simt jignite, deoarece le ignor. Nu mai zic că mă bat la cap pentru că nu au spațiu de cafea. Așa că rămâne pe data viitoare. :))

---

Voi cu ce ați plecat acasă de la târg? Iar dacă nu ați reușit să ajungeți, ați profitat de zilele de Black Friday? ^^

Wrap-up #5 – septembrie/octombrie [2018]

Salutare! Astăzi m-am gândit să vă prezint ce am mai citit în septembrie-octombrie. Mai degrabă, ce nu am citit. Din câte am observat, anul ăsta a luat-o la vale rău de tot. Dacă la începutul lui ianuarie am avut un avânt răsunător, lunile astea au fost din ce în ce mai sărace și am citit doar 5 cărți amărâte. Și motivul nu e lipsa de timp. Vina este în totalitate a mea, deoarece m-am lăsat pe tânjeală și altfel că simțul meu de bookaholic s-a orientat spre altceva: pe lepșe. :))

În septembrie am reușit să termin două cărți: înAltă iubire de Flavius Simion și Pentru câteva cuvinte de Nora Roberts, a doua carte a seriei D.C. Detectives. Am o manie de a începe seriile cu alte volume. În special, seriile romantice. Nu știu când am să mă învăț minte, dar sper să o fac cândva.

3/5

înAltă iubire e despre ceea ce se întâmplă după, când iubirea nu mai e suficientă, când aceasta se pierde pe drum într-o adiere de vânt, când vine doar dintr-o singură bătaie de inimă și se lovește dureros de un zid lipsit de emoții.

„Când începem să iubim, uităm de noi. Uităm de faptul că existăm și de faptul că trebuie să trăim. Devenim ostatici ai sentimentului de apartenență.”

Favi(read) sau cum să te trezești cu o carte în cap

„Reading is a conversation. All books talks. But a good book listens as well.”
Mark Haddon

---

– Dede, trezește-te, strigă o voce răgușită.

Somnoroasă, îmi trag pătura peste cap, dornică de a adormi la loc, dar ceva nu mă lasă și îmi aterizează direct în ceafă. Ceva colțuros și cu greutate. Ce naiba!, gândesc iritată, frecționând zona sensibilă.

– Haida sus!

Cineva repetă ultimul cuvânt ca o casetă stricată. Sus, sus, sus…

Dau pătura la o parte, dar nu mai e nimeni în cameră. O trag înapoi, iar în clipa următoare se aud alte strigăte necunoscute și la fel de răgușite ca prima voce. În același timp, ceva începe să țopăie pe spinarea mea. Fie visez și urmează să mă trezesc, fie sunt victima unei glume neinspirate.

Aruncând pe jos pătura, cu tot cu țopăitoarea de pe mine, ultima variantă pică. Sunt singură în cameră și nu pare să fie nimeni ascuns care să se amuze pe seama mea. Se aude un oftat și mai multe interjecții nu prea delicate de sub pătură. Observ cum aceasta se… mișcă?! Cum ai mei nu țin animale în casă, nu-mi pot închipui nimic care să fie atât de mic și să mai și țopăie. Sigur visez!

Editura Herg Benet la Gaudeamus 2018

Editura Herg Benet va participa la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus 2018 din București, în perioada 14-18 noiembrie 2018, Pavilion Central RomExpo, stand 235, nivel 4.50 (primul inel de la intrarea principală).

Iată programul lansărilor și evenimentelor de la standul propriu:

Sâmbătă, 17 noiembrie:

ora 12.00 – Prezentarea noilor apariții din Colecția Passport: “Refugiul de la Stillhouse Lake”, de Rachel Caine; “În cel mai întunecat colț”, de Elizabeth Haynes; “Te urăsc, te iubesc”, de Sally Thorne; “Al nostru este cerul”, de Luke Allnutt.

ora 12.30 – Prezentarea noilor apariții din Colecția Speculativ și Cărțile Arven: “Omul focului”, de Joe Hill; “Magia fetelor Belles”, de Dhonielle Clayton; “Extraordinarele circumstanțe ale vieții lui Weylyn Grey”, de Ruth Emmie Lang; “Neamul Corbilor”, de Lavinia Călina.

ora 13.00 – Lansarea romanului “Singurătatea singularității”, de Alexandru Lamba

ora 13.30 – Întâlnire culinară cu Gina Bradea

ora 14.00 – Lansarea romanului “Drumurile amanților”, de Corina Ozon

ora 15.00 – Lansarea romanului “V”, de Laura Nureldin

ora 15.30 – Lansarea volumului “În așteptare”, de Adina Popescu

ora 16.00 – Lansarea volumului “Privind înăuntru”, de Petronela Rotar

ora 17.00 – Lansarea romanului “Nemuritorii de rând”, de Ana Barton

ora 18.00 – Lansarea romanului “Boris”, de Valentina Negoiță

ora 19.00 – Lansarea volumului “La Paris, nimic din toate astea nu contează”, de Andrei Crăciun (in absentia)

Duminică, 18 noiembrie:

ora 12.00 – Lansarea cărții “Caragiale. O lume într-o operă”, de Gheorghe Lăzărescu

ora 13.00-15.00 – Lansarea cărții “50 de rețete de post. Poftă Bună cu Gina Bradea!”

---

Cimitirul animalelor – Stephen King (recenzie)

Descriere

Ar putea Stephen King să scrie o poveste care să-l sperie chiar și pe el însuși? Să-l sperie într-un asemenea hal încât să-i fie frică să o scrie până la sfârșit? Cimitirul animalelor pare să fie chiar această poveste. Tu, cititorule, ești atât de înspăimântat, încât nu ai dori să continui lectura, dar cartea nu poate fi lăsată din mână. Și nu poți să renunți pentru că este vorba despre tine, despre secretele tale bine ascunse!

„Dorinta de a înșela moartea este ciudată și extrem de serioasă în același timp. Mulți cred că viața începe de abia după intrarea în Împărăția Domnului. Și probabil că pentru ei așa și este. Atunci, de ce să-ți pui problema să aduci pe cineva înapoi? Alții se întreabă la fel de serios ce este dincolo. Și daca există un «după moarte». Oricum, atunci când ești confruntat cu moartea unei ființe dragi, vrei, la rândul tău, să înfrunți moartea, să o păcălești. Ai fi însă în stare să faci tot ceea ce face Louis Creed? Sunt sigur că da, iar acest lucru mă înspăimântă…“ – Stephen King

Gândurile mele

S-a nimerit ca Cimitirul animalelor să fie lectura ce mi-a mâncat ultimele nopți halloweeniene ale lui octombrie. Deși mi s-a sugerat să citesc cartea pe timp de zi, am făcut exact opusul și am citit cartea aproape de miezul nopții, cu pătura trasă peste cap, la lumina telefonului. Am vrut să fiu în ton cu atmosfera apăsătoare ce trona în carte și în spatele acestei sărbători a morților.

Louis se mută cu familia într-un oraș nou, la distanță de două zboruri cu avionul de locul natal, luând în primire postul de doctor al unui dispensar universitar din Maine. Cu toții sunt încordați și triști din cauza asta, sperând totuși că va fi bine și că, pe măsură ce timpul va trece, se vor obișnui cu sentimentul. Încă din primele zile, își cunosc vecinii de peste drum și descoperă că o cărare din spatele casei duce spre un cimitir al animalelor, un loc îngrijit și foarte vizitat de către copiii din zonă.

„…odată ce ai fost acolo, locul devine al tău.”

Pe măsură ce avansăm cu povestea (cam lent din punctul meu de vedere, din cauza descrierilor lungi și a frământărilor personajelor care mi s-au părut uneori interminabile), lucruri neobișnuite încep să se manifeste în jurul lui Louis. O prezență fantomatică îi produce fiori reci pe șira spinării în noua casă. Ajunge să fie bântuit de spiritul unui tânăr student care a murit în prima sa zi de lucru la dispensar. Bătrânul Jud îl introduce în legendele și poveștile din spatele Cimitirului animalelor și nu numai. Aflăm că dincolo de acesta, mai există un altul (Cimitirul indienilor Micmac), cunoscut de prea puțini care au curajul să ajungă așa departe, un loc pândit de creaturile nopții și de alte ciudățenii ce-ți fac pielea de găină numai când te gândești la ele. Acest loc „special” are darul de a aduce vietățile înapoi la viață. Dar oare cu ce preț? Să se oprească doar la animale?

„Se petrecea ceva în spatele ochilor lui, Louis.”

Motanul iubit al fiicei lui Louis moare, în timp ce soția și cei doi copii sunt plecați în vacanță la bunici, iar acesta nu știe cum îi va da de veste micuței, fără ca ea să sufere. Ca o tradiție transmisă de la unul la altul, vecinul Jud, care trecuse printr-o situație asemănătoare în trecut, îl conduce în noapte spre al doilea cimitir pentru a-l îngropa pe Church, ieșire care are ca rezultat întoarcerea motanului a doua zi, total schimbat față de ce a fost înainte și purtând un iz de moarte cu el.

În urma acestui „eveniment”, și atitudinea lui Louis se schimbă. Rațional din cale afară, cu greu s-a încrezut în aceste mituri locale ce se învârt în jurul cimitirelor, însă atitudinea lui Jud, pe care ajunsese să-l considere un prieten bun, chiar un tată, i-a dat de știre că vorbește serios și că totul este real, nu doar niște zvonuri de speriat pe cei mai slabi de înger. Iar faptul că motanul s-a întors din morți a plusat aceste gânduri ce-i tulburau fiecare noapte.

„Acestea sunt secrete, Louis… solul din inima omului e și mai pietros… așa ca solul din vechiul cimitir al indienilor Micmac. Omul cultivă ceea ce poate… și are grijă de ceea ce cultivă.”

Atunci când băiețelul său sfârșește lovit de un camion în fața casei (moment care mi-a adus lacrimi în ochi), durerea crește în intensitate și doar Louis știe ce e în mintea lui. Însă bătrânul Jud, care mai că citește gândurile, știe că acel loc blestemat a pus acum stăpânire și pe el și că e doar o chestiune de timp până ce Louis îl va dezgropa pe micuț și-l va aduce „înapoi”. Până și soția și fiica lor vor avea premoniții și vise în legătură cu acest lucru, că ceva rău se va întâmpla cu bărbatul. Cu toții vor avea de înfruntat momente pline de suferință, neliniște și pură nebunie, fiind neputincioși în fața morții care va lua ce-i al ei fără să se uite vreo clipă înapoi.

Pentru o primă lectură de genul, am primit destul de bine povestea. M-am simțit ca și cum urmăream un film de groază, fiind deranjată totuși de situațiile în care acțiunea stagna și unde abundența de detalii amplifica starea de teamă și disperare a personajelor, pregătindu-le pentru lovitura ce avea să urmeze în final. Nu știu dacă voi mai citi curând ceva de King, însă las deschisă posibilitatea aceasta.

Nota mea: 3.5/5

Destine împletite – Corina Cîndea (recenzie)

Descriere

De o frumusețe uluitoare și cu o inteligență ieșită din comun, Chelsea Reed este concentrată doar pe facultatea proaspăt începută și pe afacerea pe care o are, nefiind pregătită pentru întâlnirea cu Jack Stone, unul dintre cei mai râvniți burlaci din Houston și un afemeiat cunoscut. Iar acesta este doar începutul unor schimbări majore în viața ei.

Obișnuit cu libertatea și un trai fără obligații, Jack nu este pregătit pentru efectul pe care îl au asupra lui doi ochi superbi și nici pentru ceea ce stârnește în el minunata lor posesoare.

Însă DESTINUL nu ține cont de ceea ce dorește fiecare dintre ei…

Gândurile mele

Deși am citit și recitit toate cărțile Corinei încă de dinainte de a fi publicate în format fizic, de-abia acum vin oficial cu o primă recenzie pentru una dintre ele. Mi-am promis de multă vreme că o să le recitesc pe fiecare din nou și că o să scriu câte ceva despre poveștile sale, dar am tot amânat momentul. Până acum. S-a nimerit ca prima carte pe care o voi prezenta să fie chiar povestea de debut a autoarei pe platforma Wattpad: Destine împletite.

Încă de la prima carte citită – Triplu H – am fost fascinată de poveștile romantice ce ies din mâinile Corinei, povești pline de speranță și umor care au întotdeauna un final fericit. Astfel că Destine împletite am găsit-o la fel de emoționantă și de minunată ca la prima lecturare. O poveste de dragoste ce te amețește (la propriu) doar cu o privire aruncată printre paginile sale!

“Deși trecuseră doar câteva zile de la începutul cursurilor, reușise să facă rost de invitații la mai multe petreceri, printre care și cea la care ne pregăteam să plecăm. Din câte auzisem, David și Thomas – băieții erau gazdele acestei petreceri – erau un fel de “zei” căzuți pe pământ doar pentru ca noi, bietele muritoare de rând, să-i putem adora. Cel puțin asta a lăsat Gina să se înțeleagă.”

O petrecere studențească aduce în viața personajelor noastre dragostea la prima vedere. Pentru Chelsea Reed, o fire rațională și pasionată de programele făcute pe calculator, un job personal făcut din plăcere încă din liceu, aceste sentimente îi sunt străine, nemaifiind până atunci îndrăgostită. Același lucru îl putem spune și despre Jack Stone, un arhitect cunoscut și de succes, unul dintre cei mai sexy masculi ai Houston-ului și un „veritabil playboy”, apărând în poze cu diverse femei la brațul său.

Când întâlnirea lor predestinată le zguduie pământul de sub picioare, niciunul nu știe exact ce își dorește cu adevărat: să se ignore în continuare unul pe altul până ce are să le treacă sau să încerce să fie împreună? Chelsea este cea mai dată peste cap de situația creată, confruntându-se cu o nesiguranță ce n-o caracterizează atunci când vine vorba despre munca pe care o adoră, pe când Jack caută să se afle mai tot timpul în preajma ei, deși e doar o puștoaică cu ochi de vrăjitoare, total diferită de femeile pe care le cucerește el de obicei.

„Ușor încruntat, Jack părea la fel de uimit ca și mine de modul în care reacționam unul lângă celălalt, ca și cum corpurile noastre aveau o voință proprie, atrăgându-se unul pe altul.”

Începând seara în brațele unui pretendent, tânăra sfârșește în ale bărbatului care o scapă de avansurile prea directe ale acestuia. Însă atingerea lui o lasă amețită și fără cuvinte. Se simte distrasă de cel din fața sa, care numai a student nu arată, și se trezește acceptându-i invitația la cina de a doua zi, după câteva sărutări pătimașe ce i-au zăpăcit pe amândoi de-a binelea.

Nici Jack nu pare să se recunoască atunci când gândurile îi sunt pline de Chelsea. Are un mic acces de gelozie atunci când, fiind la o întâlnire de afaceri, o observă pe tânără luând masa în același local împreună cu gemenii Ryan și Ross, colegii ei de facultate. Furia iscată pe neașteptate din interiorul său îl face să se îndrepte către masa lor și să și-o adjudece pe Chelsea ca iubita lui, deși nu se cunosc nici măcar de o zi. Ieșirea lui nervoasă se alege cu anularea cinei din partea fetei, chiar dacă Jack nu pare să o creadă. Însă va descoperi că ea chiar a vorbit serios atunci când se va trezi așteptând-o de la întâlnirea cu clientul de la ora patru, o situație foarte comică care se transformă rapid în scântei și pasiune, odată ce privirile s-au atins și sentimentele au explodat.

„- Ce a fost asta? […]
– Nimic, doar cineva care crede că reprezintă mai mult decât e adevărat, am răspuns deranjată de situația în care am fost pusă, iar cei doi au făcut un schimb de priviri ironice.
– El știe asta? m-a întrebat râzând Ross. Sau poate era Ryan, pentru că nu îi puteam încă deosebi.
– Nu, dar va afla în curând, le-am răspuns în timp ce o idee îmi trecea prin minte.”

Atracția dintre ei începe să ia amploare, iar lucrurile se precipită rapid, ajungând să se mute împreună, să se logodească și să aștepte copilul ce le va bucura viețile împreună. Mult prea repede pentru Chelsea și nu suficient pentru Jack. Încrederea ei inexistentă în el îi dărâmă pe amândoi atunci când se așteaptă mai puțin și îi lovește exact unde doare mai tare: în inimă. Și nu o dată!

Având în vedere reputația de Don Juan a lui Jack, femeile ce roiesc în jurul său și piperul presărat de ziariști, Chelsea nu poate avea încredere deplină în el, așa cum acesta are în ea. Se aruncă să creadă tot ce e mai rău și nu acceptă explicații, lăsând zvonurile și aparențele înșelătoare să o rănească de fiecare dată, deși se iubesc mai presus de toate acestea. Însă Jack nu se va lăsa cu una, cu două, ci va lupta să-i arate adevărul. Chiar dacă e posesiv, protector și gelos pe fiecare bărbat care o atinge, o iubește ca pe ochii din cap și nu ar putea trăi știind că ea nu l-ar mai vrea.

„M-aș fi dus până la capătul pământului după ea.”

”— Ești o gâsculiță! m-a întrerupt Gina ușor amuzată. Chiar mă întreb, la cât ești de deșteaptă, unde mai are loc și prostia! a chicotit ea. Jack e bărbat în toată firea, cu capul pe umeri. Este tânăr, foarte bogat și arată bestial. Cine nu și-ar dori să fie în locul lui? Cred că ar putea avea orice femeie și-ar dori. Cu toate astea, de când te-a cunoscut, găsește tot felul de scuze ca să fie lângă tine.”

Mi-a plăcut mult de Jack, deoarece știa ce își dorește, odată ce puștoaica a intrat în viața lui ca un vârtej amețitor. Cu siguranță că diferența de vârstă dintre cei doi a fost un mic impediment la început, fiecare având planuri diferite în ceea ce privea prezentul și viitorul, însă iubirea i-a cam deviat puțin de pe loc și i-a adus în situația de a privi viața cu alți ochi. Chelsea nu a știut cum să facă față și, de fiecare dată când lucrurile mergeau prost, alegea calea cea mai ușoară – fugea de responsabilități, în loc să le rezolve. Toată lumea era de partea ei, până când și-au dat seama că Jack chiar o iubește și că nu ar face nimic intenționat care să o rănească. Cunoșteau cu toții faptul că mass media nu spune întotdeauna adevărul care trebuie, iar Chelsea va afla pe propria piele atunci când va inversa rolurile cu Jack și ea va fi cea vizată de bliț-urile ziariștilor.

O poveste plină de emoții, umor și pasiune, în centrul căreia doi încăpățânați, posesivi și îndrăgostiți până peste cap, luptă pentru iubirea lor împotriva tuturor obstacolelor și suferințelor apărute de-a lungul drumului pe care au pornit împreună. Le va fi oare destinul prielnic, astfel încât să ajungă acolo unde au cel mai mult nevoie să fie: unul în brațele celuilalt?

Nota mea: 5/5

Mulțumesc Corinei și Editurii Hathor pentru povestea vrăjită de care m-am bucurat la maximum! Cartea o puteți găsi aici, alături de celelalte romane ale autoarei. Lecturi frumoase să aveți! ^^