Publicat în Reviews

Te aștept (Te aștept #1) de J. Lynn/Jennifer L. Armentrout (recenzie)


teastept.jpg

Descriere

Unele lucruri merită să le aştepţi.

Să plece la mii de kilometri depărtare de casă pentru a se înscrie la colegiu e singura cale prin care tânăra de nouăsprezece ani, Avery Morgansten, poate scăpa de ceea ce i s-a întâmplat, în urmă cu cinci ani, la o petrecere de Halloween, care i-a schimbat pentru totdeauna viaţa. Tot ce trebuie să facă e să ajungă la timp la cursuri, să se asigure că brăţara de la încheietura mâinii stângi e la locul ei, să nu atragă deloc atenţia asupra propriei persoane şi poate, dă Doamne! să-şi facă nişte prieteni, pentru că, fără îndoială, asta ar fi o schimbare bine-venită. Singurul lucru de care n-are nevoie şi la care nu s-a gândit este să-i trezească interesul singurului băiat care ar putea să-i zdruncine fragilul viitor pe care şi-l construieşte pentru ea însăşi.

Unele lucruri merită încercate.

Cameron Hamilton – 1,90 mde fizic pentru care poţi să leşini, completat cu o pereche de ochi şocant de albaştri. Și cu o remarcabilă abilitate de a o face pe Avery să-şi dorească lucruri despre care crezuse că-i fuseseră răpite irevocabil. Ea ştie c-ar trebui să stea departe de el, dar Cam e înnebunitor de omniprezent, cu farmecul lui, cu tachinările lui isteţe şi cu păcătoasa aceea de gropiţă în obraz, atât de să-ţi vină s-o mănânci. Să se încurce cu el e periculos, dar când nu mai e cu putinţă să ignore tensiunea clocotitoare ce scoate scântei ori de câte ori sunt unul în preajma celuilalt, el face să iasă la lumină o latură a ei despre care ea habar n-avea că o are.

Unele lucruri n-ar trebui trecute sub tăcere niciodată.

Dar când Avery începe să primească emailuri de ameninţare şi telefoane care o silesc să-şi înfrunte un trecut pe care ea îl voia îngropat, nu mai are de ales şi trebuie să admită că există cineva care nu-i îngăduie să uite de noaptea aceea când totul s-a schimbat. Când adevărul devastator va ieşi la iveală, o să mai scape ea şi de data asta întreagă, cu doar o cicatrice? Şi va putea Cam să fie acolo, s-o ajute să iasă la liman, sau va fi târât în adâncuri odată cu ea?

Iar pentru unele lucruri merită să lupţi.

Gândurile mele

Nu-mi găsesc nici acum chiar toate cuvintele pentru a exprima ce am simțit față de această carte. Știu doar că am iubit să o citesc și nu mă pot desprinde de povestea personajelor, deși am dat ultima pagină acum ceva vreme. Avery și Cam au fost pur și simplu o gură de aer proaspăt ce m-a salvat atunci când aveam nevoie. Mi-am încălcat regula de a mai citi ceva chiar înainte de licență, dar bineînțeles că am vorbit degeaba. Însă nu regret. M-am bucurat de o lectură pe cinste, amuzantă, spirituală, romantică și absolut adorabilă, așa cum Jennifer L. Armentrout aka J. Lynn știe să ne ademenească.

„O luasem pe calea greșită aproape jumătate din viața mea, se părea.”

Sinopsisul dezvăluie suficient de multe, încât să ne facem o idee, sau mai multe, asupra poveștii ce ne așteaptă din spatele copertei. Avery Morgansten părăsește orașul copilăriei și adolescenței sale, pentru a se duce la facultate în colțul opus al țării, cât mai departe de locul pe care ar fi trebuit să-l numească „acasă”, dar unde nu s-a simțit niciodată așa. A ales să fugă cât mai departe de ei, de evenimentele ce i-au făcut rău și au împins-o să capete semnul rușinii ce o poartă de la 16 ani, când totul a devenit prea mult pentru ea și a explodat. E decisă să înceapă o viață nouă și să uite de ceea ce i s-a întâmplat, dar trecutul nu o lasă să scape așa ușor, nu când mesajele și telefoanele necunoscute încep să o urmărească din nou.

7eb13e6e6e64d96f32cf5b0426a08928.jpg

Deși părinții au fost împotriva plecării ei, asta nu a oprit-o să evadeze din aerul închis ce o îneca în acel orășel putred. Pentru prima dată, a simțit nevoia să facă ceva pentru ea însăși, ceva care să fie în totală contradicție cu familia ei mult prea perfectă. Odată schimbată locația, s-a eliberat de o parte din greutatea ce-i presa umerii. Aici nu era nimeni care să o cunoască, care să-i știe secretul ce o consuma atât de mult pe interior. Aici putea fi din nou ea, fără ca nimeni să o mai rănească într-un fel sau altul.

„- Tu dând peste mine, eu aproape dând peste tine, explică mai departe Cam. Parcă am fi o catastrofă pândind prilejul să se întâmple.”

Prima zi de facultate nu se dovedește așa cum a sperat. Deși și-a făcut „temele” pentru a fi sigură că nu va întârzia, s-a trezit lovind în spate un tip în fuga ei. Bineînțeles că și-a pierdut mințile din prima clipă în care acesta și-a întors privirea azurie spre ea. Cameron Hamilton. Sau Cam pentru prieteni. La fel și pentru ea. Se părea că deja își atrăseseră atenția unul altuia și asta în doar câteva minute de schimbat niște vorbe și priviri. Mai ales priviri! Descoperă faptul că amândoi au același curs, astronomie, dar Avery nu servește la el, deoarece teama că noii colegi se vor holba la ea, de întârziată ce e, câștigă teren detașat, astfel că se întoarce înapoi, așa cum a și venit – o rupe la fugă.

Și uite cum o săritură în spatele cuiva poate conduce spre o serie de scene amuzante generate atât de cei doi, cât și de prietenii lor carismatici ce-i vor împreună. Vom afla că sunt și vecini de palier, nu doar parteneri întârziați la proiectul de astronomie. Deși vor încerca să se țină la distanță unul de altul, în special Avery, amândoi vor continua, inconștient, să caute inevitabil prezența celuilalt.

„Doamne, avea atâta dreptate. Toți acești ani, de după noaptea aceea, nu rostisem niciodată cuvintele. Eram prea speriată ca să spun cuiva, ca să-i spun măcar lui Cam. Și tocmai de aceea el plecase, pentru că și el avusese dreptate. Nu mă desprinsesem de trecut și nu exista nici un viitor până ce n-o făceam.”

Am pândit cu ochii în patru momentul în care tânăra avea să accepte în sfârșit să iasă la o întâlnire oficială cu tipul nostru încântător și aveam impresia că nu mai venea. Zi de zi, Cam i-a pus această întrebare, însă Avery l-a refuzat de fiecare dată, chiar dacă rezistența ei în fața lui începea să cedeze puțin câte puțin. Acesta a avut o răbdare extraordinară, fiind dispus să aștepte destul de mult până ce ea l-a fericit cu un răspuns afirmativ. Și nu doar pentru acest lucru a avut atâta răbdare! Au fost situații în care atitudinea lui Avery chiar m-a enervat. Deși îl voia pe Cam în viața ei, strica totul și îl îndepărta, rănindu-se pe amândoi deopotrivă. Înțeleg că ceea ce s-a întâmplat în trecutul ei a afectat-o, dar, la un moment dat, această reacție a ei de a-i ține la distanță pe toți mi se pare ușor exagerată.

Nu mi-au plăcut părinții lui Avery. Nu mi-a plăcut nepăsarea lor față de ea și faptul că imaginea pe care o aveau în societate și relațiile cu alți oameni așa-ziși importanți erau mai vitale pentru ei decât propria fiică. Iar acest lucru s-a remarcat cel mai mult în zilele de după o noapte dezastruoasă de Halloween din urmă cu cinci ani, când ei ar fi trebuit să fie alături de puștoaica Avery, să o susțină și să o ajute să treacă peste acel moment. În schimb, au ales să-și salveze imaginea, în timp ce fata lor trăgea foloasele de pe urma acelei nopți.

„- Mulțumesc.
El zâmbi într-o parte.
– Pentru ce?
– Pentru că m-ai așteptat.”

O lectură despre prima dragoste a doi tineri care nu au avut parte de o adolescență prea fericită în trecut, o lectură despre încrederea ce se poate naște din lucrurile mici și despre speranța unui nou început. O lectură despre două suflete ce aveau nevoie de șansa de a lăsa prezentul să le bucure viețile împreună.

Nota mea: 5/5

nota-5

capture-20160928-044054

Reclame
Publicat în Books I've Read/Wrap-up

Wrap-up #2 ~ martie/aprilie/mai [2018]


Luna martie am început-o la fel de promițător ca și celelalte două, continuând participarea la provocarea de pe grupul Prefață de carte&Porția de citit. La genul acesta de challenge-uri îmi place mult faptul că pot reveni asupra titlurilor care mă așteaptă de prea mult timp în bibliotecă și pe care le-am tot amânat, aducând altele în fața lor. Astfel, mai pot bifa din cele necitite, înainte să mă arunc să cumpăr altele noi. Nu că acest lucru ar fi un obstacol, atunci când reducerile îmi sar în ochi. :))

IMG_20180303_191435_851.jpg

4/5

Dar să revenim! O altă carte pe care am citit-o pentru duelul culorilor a fost o lectură care, în mod normal, ar trebui citită mai mult prin preajma iernii, a Crăciunului, însă eu am citit-o în luna lui mărțișor. În plus, fulgii de zăpadă aproape că se topiseră și am zis să-mi iau rămas bun de la ei așa cum se cuvine. Cartea despre care vorbesc este Fulgi de iubire, o lectură ce întrunește trei povestiri romantice scrise de John Green, Maureen Johnson și Lauren Myracle.

Mi-au plăcut mult poveștile și am empatizat, acolo unde era cazul, cu micile „drame” ale personajelor adolescentine, bucurându-mă când într-un final lucrurile s-au așezat și pentru ele. Mi-aș fi dorit câte o întreagă carte pentru fiecare în parte, în mod special pentru cea scrisă de Maureen JohnsonExpresul lui Jubilee, dar mă mulțumesc și cu atât. Într-o oarecare măsură, aceste povestiri se leagă între ele, având mai mulți numitori comuni: acțiunea se petrece în aceeași zonă, o parte dintre personaje se cunosc și învață la aceeași școală, iar zăpada e cea care le dă viețile peste cap și le deschide ochii asupra a ceea ce contează cu adevărat.

20180926_143418

4/5

Provocarea s-a încheiat într-o notă romantică, asezonată cu ceva acțiune și suspans de data asta. Iubind foarte mult cărțile Amandei Quick, am ales să citesc Dragostea nu are reguli. Personajul feminin, Grace Elland, este una dintre acele persoane care văd mereu partea plină a paharului și încearcă să vadă doar ce e mai bun în oameni, chiar dacă uneori se poate înșela în privința lor, cum ar fi cazul de față.

Unul dintre cei mai bine titrați guru motivaționali, totodată și șeful ei, își are sfârșitul în propria casă, iar o anume sticlă de vodcă, găsită lângă cadavru, îi răscolește trecutul și o face să retrăiască cel mai îngrozitor lucru la care luase vreodată parte în adolescență. Coșmarele reapar, atacurile de panică par s-o încolțească și ele, iar ea e cea bănuită de uciderea bărbatului și de faptul că a început să se hărțuiască singură cu afirmații motivaționale cu iz de moarte. Nimic nu se leagă și cei vinovați nu par a fi dibuiți.

Paralel cu toate acestea, îl cunoaște pe Julius Artwright, unul dintre cei mai buni investitori, printr-o întâlnire aranjată de cea mai bună prietenă a sa, însă se termină destul de nașpa, atunci când acesta o întreabă direct dacă ea e cea care l-a ucis pe șeful ei. O primă întâlnire eșuată care va continua la miezul nopții, fiecare aflându-se la casa lui, cu mărturisiri sincere la telefon, spuse pe un ton mult prea intim pentru doi oameni ce abia s-au cunoscut. Ceva pare să-i tragă unul spre celălalt, chiar și când nu sunt împreună, iar lupta cu trecutul, ce nu-i lăsa să aibă o viață normală petrecută lângă cineva alături, începe să câștige teren prin pași mărunți, dar siguri.

IMG_20180312_224839_824.jpg

4/5

Tot pentru o provocare (grupul Love books), numită #carteacălătoare, am citit Labirintul rozelor de Titania Hardie care m-a surprins nesperat de mult. O carte fascinantă, pe care nu am crezut că o să ajung s-o citesc vreodată, însă drumurile noastre s-au intersectat chiar și așa, „pașii” întâlnindu-ni-se într-un labirint marcat de parfumul rozelor sub razele luminoase ale soarelui și ale lunii.

A fost nevoie doar de o privire curioasă aruncată într-o istorie împletită, de la Adam și Eva, până la John Dee și William Shakespeare, ajungând în prezentul zilele noastre; numere cu însemnătate, dezvăluiri surprinzătoare, secrete ascunse de generații și comori ale sufletului mai presus de această lume, transformă acest roman într-un amalgam de credință proprie, dragoste și eliberare, ce poate fi atins doar de două inimi care devin una și aceeași. Cavalerul Crucii Roșii și Doamna Luminii. Trandafirul roșu și roza albă, „o nuntă celestă – cea mai desăvârșită expresie a masculinității și a feminității de pe pământ”.

received_2396144007279627

3/5

Foto: Diana. Mulțumesc! ❤

În luna aprilie am citit o singură carte, una despre care mai auzisem, De vorbă cu Emma de Vitali Cipileaga. Printr-un schimb, aceasta a ajuns în posesia mea și, cum doream ceva ușor și cu mai puține pagini față de lectura precendenta, m-am pus pe citit. Nu prea am rezonat cu aceasta însă. Pur și simplu nu m-a ținut acolo, lipită de paginile ei. Adevărul este că nici eu nu am avut stare și am lălăit-o mai bine de o săptămână cu ea, când, în mod normal, aș fi putut să o dau gata în una-două zile. Pe alocuri, au fost câteva fragmente și citate ce mi-au plăcut destul de mult, încât să le păstrez pentru mine sau să le împărtășesc cu cei din jur.

Autorul parcurge, mai mult sau mai puțin, etapele unei relații în doi, între o Emma și un Greg, două suflete care își doresc să găsească fericirea, înțelegerea și dragostea alături de persoana care îi va completa. Dincolo de bine și de rău, ei încearcă să se apropie unul de celălalt, să se cunoască mai bine și să conviețuiască împreună, uneori rătăcind drumul, alteori revenind înapoi pe calea inimii, pentru ca, într-un final, să găsească împlinirea alături de cel de lângă ei.

32620866_939845569531748_3620181230324023296_n5/5

Săptămâni bune nu am mai citit absolut nimic și astfel că aprilie a trecut, aproape se dusese și mai, însă chiar în ultima sa zi, înainte de ultimul examen din sesiune, am început să citesc Fugi! de Oana Arion (recenzie), pe care am terminat-o a doua zi. Un thriller alert și plin de suspans, care mi-a plăcut foarte mult. După o serie fantasy răsunătoare, plină de magie și cu iz de supranatural, autoarea vine cu o apocalipsă absolut terifiantă ce nu pare a fi prea departe de era tehnologizată în care trăim. Când crezi că știi ce urmează, exact atunci ți se dă peste nas și ești nevoit să regândești fiecare pas în parte. Minciunile, secretele, teama și neîncrederea te vor urmări pe tot parcursul lecturii, întrebându-te constant dacă lumea va scăpa în final sau ăsta va fi sfârșitul ei.


Să vă mai întreb oare care a fost lectura voastră preferată citită în aceste luni? :))

small-3114-5b9951ea49c08

Publicat în Book Haul

Book Haul #7 – septembrie 2018


Hey, hey! M-am gândit să vă mai arăt ce cărți au poposit în biblioteca mea, deși îmi promisesem că nu o să mai cumpăr absolut nimic până la Gaudeamus. După cum bine observați, am eșuat în această privință. Elefantul a devenit unul dintre cei mai buni prieteni ai mei în ultima vreme și nu se poate abține să nu mă ispitească ori de câte ori are chef de joacă. Prin urmare, am profitat de el, în ideea de a-mi mai completa niște serii de dragoste, însă am sfârșit prin a mai lua și altele pe lângă. :))

Printre autoarele mele romantice preferate, se află și Lisa Kleypas, cu ale ei cărți historical care m-au cucerit de la prima lectură, iar, de ceva timp, începe să mă fascineze Linda Howard, o autoare care știe cum să te prindă în mrejele pasiunii înflăcărate.

O serie pe care o ador și pe care abia aștept să o recitesc, după ce o voi completa cu alte două volume ce-mi lipsesc, este Wallflowers. Un bărbat îndrăgostit este cartea ce încheie planul a patru tinere de a-și găsi un soț în societatea londoneză. Diavolul în primăvară este o continuare în seria The Ravenels pe care nu am ajuns încă să o citesc. Iar O noapte de neuitat mi-a întregit seria Familiei Mackenzie, pe care sper s-o descopăr cât mai curând.

20180915_113212

De pe unul din grupurile de vânzare/schimb cărți de pe facebook, am cumpărat aceste două cărți pe care mi le doream de ceva vreme, de la Antoaneta, căreia îi mulțumesc tare mult pentru ele! Nu am citit nimic de Natașa Alina Culea până acum, însă recenziile cărților sale mi-au trezit interesul, așa că nu am ratat ocazia de a o avea în bibliotecă, mai ales că este chiar cartea de debut a autoarei. De asemenea, am auzit multe și despre duologia Victoriei Schwab și acum am și eu prima carte, a cărei copertă arată minunat. ❤

20180915_113410.jpg

Următoarele două cărți au fost o surpriză plăcută și neașteptată de la Editura Herg Benet. Ambele sunt noutăți ale editurii pe care le puteți deja comanda de pe site-ul lor, dar și de pe librăriile online partenere. Coperțile lor mă fac să le strâng în brațe, ceea ce am și făcut în ziua în care au ajuns la mine, și să nu le mai dau drumul vreodată. Nu cred că sunt singura care suferă de aceste simptome bookaholice, nu-i așa? :))

20180918_134621.jpg

Cum spuneam și la începutul postării, Elefantul s-a jucat cu mintea mea, așa că am profitat de 3+1 de la Editura Nemira. Rebelul nisipurilor, Prințul spinilor, Fata cu toate darurile și o altă carte pe care o voi dărui (nu vreau să mă dau de gol :)) ) și-au făcut loc în biblioteca mea. În aceeași comandă, mi-am luat și Prințesa mecanică, ultimul volum al trilogiei Dispozitive Infernale a Cassandrei Clare.

20180914_120620

20180914_120916

2018-09-14_12.18.52

20180914_121437


Cam acestea au fost cărțile pe care eu am pus mâna luna asta (și încă nu s-a terminat!). De ce volume s-au bucurat bibliotecile voastre? 🙂

11

Publicat în Books I've Read/Wrap-up

Wrap-up #1 ~ ianuarie/februarie [2018]


vampirii-sudului_10-volume_pt-blog1.jpg

sdf.jpg

vs11capcanamortala-horz.jpg

Luna ianuarie a fost cea mai productivă din punct de vedere al lecturii, deoarece am reuşit să citesc zece volume din seria Vampirii Sudului de Charlaine Harris, urmând să continui cu cel de-al unsprezecelea şi cu povestirile lui Sookie Stackhouse în luna februarie. Încă am rămas restantă la cititul ultimelor două cărţi ale acestei serii, dar poate că le voi citi cândva sau poate că nu. Aruncând un ochi peste unele recenzii de pe goodreads, s-ar putea să nu mă prea bucur de finalul ei, aşa că amân cât pot de mult momentul respectiv.

Fiecare volum al seriei m-a aruncat într-o intrigă captivantă, mi-a oferit acțiune și un deznodământ la care nu m-am așteptat, oricât a părut de previzibil uneori, și, bineînțeles, nu a lipsit nici doza de erotism. M-am bucurat de o întreagă arie de răsturnări de situație care m-a ținut în suspans și cu sufletul la gură, așteptând curioasă ce avea să se mai întâmple în final cu anumite personaje. Găsiţi câte ceva despre fiecare volum al seriei aici şi aici.

20180920_122319-e1537436311129.jpg

5/5

De asemenea, tot în februarie, odată cu participarea la o nouă provocare de pe grupul Prefață de carte&Porția de citit, am citit continuările trilogiei Norei Roberts, Stelele din Mithra, care mi-au plăcut mai mult decât primul volum. Al doilea volum a fost mai alert, pe toată durata lecturii m-a ținut în priză și nu am avut timp nici măcar să respir de ușurare că protagoniștii au scăpat, că se ivea un alt obstacol în calea lor. Pe când ultimul volum, acesta a avut ca principal atu emoția. Autoarea s-a pliat tare bine pe sentimentele protagoniștilor și a știut cum și ce să transmită.

Recenziile: aici pentru Steaua Captivă, iar aici pentru Steaua Secretă.

[Cum spuneam și într-una din recenziile de prin primăvară, provocarea a constat în împărțirea participanților, în mod egal, în două echipe: cea albastră și cea neagră. Echipa albastră trebuia să citească titluri ale căror coperți/coperte erau albastre sau aveau această culoare predominantă pe ele, iar echipa neagră citea titluri negre. Eu m-am numărat printre colegii albăstrii. Câștiga echipa care avea cele mai multe cărți citite la sfârșit. Scorul a fost destul de strâns, iar provocarea s-a terminat la egalitate. ^^ ]

dc30b480a9dc607cb6ef832887a4b988.jpg

4/5

O altă carte pe care am citit-o, de data asta, în afara provocării, a fost un volum de poezii pentru suflet – Milk and Honey de Rupi Kaur, un volum care mi-a plăcut nesperat de mult. Versuri dedicate femeilor de orice vârstă. Femeilor care și-au pierdut încrederea în ele, care nu se mai iubesc. Femeilor care se lovesc de cuvintele urâte ale celor din jur, de nedreptățile pe care acestea sunt nevoite să le suporte în anumite circumstanțe. Sunt tratate diverse sentimente, etape prin care autoarea a trecut și în care oricine se poate regăsi: durerea, iubirea, ruptura și vindecarea.

20180920_122347

5/5

Am mai citit pentru provocare primul volum din trilogia Tratament Special de Davine M. Vesco & Lexi B. Newman, Anna, o carte care mi-a plăcut tare mult și care mi-a stârnit râsul sau, cel puțin, m-a lăsat cu un zâmbet pe față la fiecare moment în care protagonista mai făcea o boacănă și se împiedica în probleme.

20180920_122303

3.5/5

O ultimă carte, începută pe final de februarie și terminată în primele zile ale lui martie, este Năluca și Năucul de Stacey Kade. A fost o lectură simpatică, destul de amuzantă în unele clipe și mi-a plăcut ideea cu fantome abordată de autoare. Începutul mi s-a părut cam greoi sau poate nu m-a prins pe mine într-o pasă bună atunci când am început să o citesc. Pe parcurs însă, această stare a dispărut și am citit-o mai ușor.


V-aș întreba acum ce lecturi ați citit voi în primele două luni ale lui 2018, dar probabil o să credeți că am înnebunit. Numai eu mă puteam trezi să fac un wrap up trecut lejer de jumătatea anului, iar chestia e că am de gând să vin și cu restul lunilor peste voi. Nu scăpați de mine așa ușor. Anul ăsta nu am fost prea activă, având în vedere cât de rar am postat, și vreau să recuperez acum spre final. :))

small-3114-5b9951ea49c08.png

Publicat în Reviews

Vampirii Sudului – Charlaine Harris #2


Știu că am zis că revin curând cu cea de-a doua parte a seriei, un curând care s-a transformat în jumătate de an, însă m-am luat cu altele și am bătut pasul pe loc cu acest articol. Îmi cer scuze. De asemenea, cum am mai uitat din acțiunea volumelor rămase, am fost nevoită să mai arunc un ochi prin cărțile respective, pentru a-mi reaminti unele evenimente, astfel încât să nu le încurc între ele.

Fiecare volum al seriei m-a aruncat într-o intrigă captivantă, mi-a oferit acțiune și un deznodământ la care nu m-am așteptat, oricât a părut de previzibil uneori, și, bineînțeles, nu a lipsit nici doza de erotism. M-am bucurat de o întreagă arie de răsturnări de situație care m-a ținut în suspans și cu sufletul la gură, așteptând curioasă ce avea să se mai întâmple în final cu anumite ființe, fie ele omenești sau supranaturale.

Personajele din imaginația autoarei sunt absolut delicioase și frumos conturate. Sookie este o eroină care se face plăcută instantaneu. Este mereu gata de acțiune și hotărâtă să ducă un lucru până la capăt, oricât de teamă și de greu i-ar fi. Se lasă însă foarte ușor cucerită, spre disperarea mea. A avut ceva legături romantice de-a lungul seriei cu ființele supranaturale și, deși și-ar fi dorit ca lucrurile să stea altfel cu alte personaje, a reușit să le țină la distanță și nu le-a alimentat speranțele.

Bill mi-a plăcut foarte mult în primele volume, deoarece era mereu acolo lângă Sookie, iubind-o și având grijă de ea, însă totul s-a schimbat undeva prin al treilea volum și nu-mi mai era așa simpatic ca la început. A fost doar vina lui, pentru că nu a știut să-și joace șansa, și a pierdut. Pe când Eric, ei bine, el este preferatul meu dintre preferați. Șarmant, sexy și sarcastic până-n măduva oaselor, vampirul emană un suflu de bad boy dat naibii, dar unul cu suflet mare, deși nu o să recunoască vreodată asta, nici de ar mai muri din nou. Încă din primele momente de când o cunoaște pe Sookie, îi ține spatele și o salvează în momentele de criză. Nu se sfiește în a-i arunca în față cuvinte deocheate când și când, sperând că va avea parte de o mică aventură cu ea. Însă roata se întoarce și, odată cu ea, și sentimentele lor.

sdf

vs11capcanamortala-horz


Morţi cu toţii (#7)


“Ha,” I said. „Oh, ha-ha. Yeah, ’cause they love me. You see how many vampires are up here? Zero, right?”
One,” said Eric, stepping out of the stairwell.”

“Was I just curious about what the agenda might be at a vampire summit? Did I want the attention of more undead members of society? Did I want to be known as a fangbanger, one of those humans who simply adored the walking dead? Did some corner of me long for a chance to be near Bill without seeking him out, still trying to make some emotional sense of his betrayal? Or was this about Eric? Unbeknownst to myself, was I in love with the flamboyant Viking who was so handsome, so good at making love, and so political, all atthe same time?


Situația nu se anunță una prea roz în acest volum. Avem parte de mai multă moarte și teroare și nu pare că se va termina aici. Odată cu evenimentul tragic din Categoric moartă și cu lovirea uraganului Katrina, Regina Louisianei, Sophie-Anne, începe să piardă din puterea pe care o deține. Se intentează un proces, ca urmare a uciderii Regelui din Arkansas. Astfel că Regina apelează la protagonista noastră în ideea de a se folosi de harul telepatic pentru a-l descoperi pe cel sau pe cei ce o vor cu adevărat moartă. Sookie nu are nici o șansa de a refuza, știind prea bine care sunt consecințele, dacă se împotrivește. Pentru a nu rămâne chiar singură pe timpul zilei, în timp ce vampirii își fac somnul de frumusețe, tânăra pândește zona alături de Barry, care a fost înzestrat cu același har.

Pe lângă această misiune, Sookie nu știe ce să mai facă în privința lui Quinn. Se pare că și bărbatul este prezent la reuniune, dar abia dacă au timp să-și vorbească, fiecare fiind ocupat cu treaba lui. De asemenea, împreună cu Stackhouse descoperim lucruri din trecutul acestuia, iar faptul că nu pot să discute despre ceea ce a aflat, o enervează.

Procesul are loc la Rhodes, punct de întâlnire unde se vor prezenta toți Regii și Reginele de pe continent. Aparent, datorită lui Sookie, Sophie-Anne reușește să câștige, dar nu are timp să se bucure prea mult de victorie. Hotelul în care erau cazați cu toții explodează. Frăția Soarelui s-a gândit să le facă de petrecanie atât morților, cât și celor care îi venerau și îi ajutau pe aceștia. Sookie și Barry sunt cât de cât pe fază și reușesc să le scape pe majestățile sale, însă Sophie-Anne rămâne fără picioare, iar mâna ei dreaptă, Andre, este ucis. (Au meritat-o!)

Deși Regina are un chip delicat, de copil, care nu-i trădează adevăratele intenții, căpșorul ei frumos a fost în stare să născocească multe. Alături de Andre, au călcat în picioare pe oricine li s-au pus în cale. Dar, acum, totul s-a întors împotriva lor.


Mai rău decât moartea (#8)


“I want to be first. I know that’s selfish, and maybe unattainable, and maybe shallow. But I just want to come first with someone. If that’s wrong of me, so be it. I’ll be wrong. But that’s the way I feel.” (Sookie Stackhouse)

“But when I heard his voice, I felt content. When I was with him, I felt beautiful and happy. And there was nothing I could do about it.” 


Ne bucurăm de aceeași acțiune alertă și fără momente de respiro, ca și până acum. Nici nu și-a revenit bine din șocul provocat de evenimentele trecute, că Sookie e nevoită să facă față altora, mai mult sau mai puțin.

După tragedia de la Rhodes, Quinn dispare și pare a fi de negăsit. Vampirii au nevoie de un nou conducător, Regina Louisianei găsindu-și, în cele din urmă, sfârșitul, iar tensiunile în rândul lor cresc mai mult ca niciodată. Nici vârcolacii nu o duc prea bine, când haita începe să piardă câte un membru, iar aceștia se învinovățesc între ei, deși primejdia vine din afară.

Fratele lui Sookie începe să se confrunte cu probleme în căsnicie, mai ales atunci când au de oficializat ritualurile specifice teriantropilor-panteră din micul lor orășel. Iar fata noastră, pe de-o parte, Debbie Pelt nu s-a învățat minte și încă îi face necazuri, iar pe de altă parte, trebuie să se obișnuiască cu familia nou descoperită. Pe lângă toate astea, îl salvează pe Felipe de Castro, un vampir care se dovedește a fi noul Rege al Louisianei și, astfel, se alege cu o favoare din partea acestuia când va avea nevoie.

În privința bărbaților din viața ei, Bill încă este prin jur, gata să-i sară în ajutor și dorindu-și ca ei să fie din nou împreună. În anumite momente, mi-a adus aminte de aspectele care au condus la legătura lor din prima carte, așa că sper să găsească și el pe cineva în cele din urmă. Tachinările dintre Sookie și Eric sunt încă la cote înalte, însă, chiar și așa, cei doi par să se îndrepte spre un drum ceva mai sigur. De când cu pierderea memoriei de către vampir și cu sângele acestuia băut de Sookie, legătura lor s-a amplificat și stă să explodeze în orice clipă.


Mort și-ngropat (#9)


“Don’t you just hate nights like that, when you think over every mistake you’ve made, every hurt you’ve received, every bit of meanness you’ve dealt out? There’s no profit in it, no point to it, and you need sleep.”

“The vampire is not a bad man, and he loves you.” 

“Darling, you can nail my ass anytime.” – Eric Northman


Vârcolacii și teriantropii se decid în sfârșit să se arate lumii, reacțiile omenirii fiind împărțite, ca și în cazul marii dezvăluiri pe care au avut-o vampirii cu ceva ani în urmă. Însă, de data asta, aceste ființe, pe jumătate animale, par să fie văzute mai bine de oameni sau, pur și simplu, nu li se acordă atât de multă atenție. Cel puțin, pentru moment. Printre aceștia se află și Sam, cel mai bun prieten al lui Sookie, care naște reacții diverse printre semenii săi, atunci când își arată propria natură. Astfel că Merlotte’s începe să se golească, fiind evitat de la aflarea veștii. Puțini sunt cei care rămân și se opresc, ca de obicei, la localul lor preferat.

Consecințele nu întârzie să apară nici în acest caz. Crystal, teriantrop, dar și fosta soție gravidă a lui Jason, este găsită crucificată în spatele barului lui Sam. Vârcolacul Dawson, iubitul pentru scurt timp al vrăjitoarei Amelia, dispare rapid din peisaj și el. Spre deosebire de Crystal, vârcolacul chiar îmi devenise simpatic. Au loc și alte morți suspecte și, chiar dacă vinovatul e în fața lor, nimeni nu-l vede.

Acum căsătoriți, legătura amorezaților noștri, Sookie și Eric, atinge punctul dorit, aceștia ajungând să fie din nou împreună. Acum este conștient și vampirul de relația lor, nu mai este amnezic, deși și-a adus aminte de acea scurtă și frumoasă perioadă din viața sa. Eric este mai sigur pe ceea ce simte, dar Sookie încă este confuză, neștiind dacă să dea vina pe legătura de sânge pe care au făcut-o la Rhodes sau dacă ei chiar se iubesc.

Stackhouse se trezește răpită și torturată de zânele psihopate care i-au ucis părinții, în timp ce Eric este ținut captiv de Victor Madden pentru a n-o ajuta, cel care are grijă de Louisiana atunci când Felipe nu e prin preajmă. Cineva apropiat moare încercând să o salveze, iar străbunicul Niall, conducătorul zânelor, alege să închidă portalurile dintre lumi și pe el de partea cealaltă, pentru a evita ca alte evenimente catastrofale să mai aibă loc vreodată.


Moarte în familie (#10)


„Cu toate că eu nu mă consideram căsătorită, din moment ce nu făcusem decât să-i înmânez un cuțit ceremonial (Eric profitase de ignoranța mea în cadrul magistralei sale strategii), vampirii vedeau altfel lucrurile. O căsătorie între un vampir și un om obișnuit nu este tocmai ca o însoțire cu „iubește, cinstește și supune-te” ca între oamenii normali, dar Eric se așteptase ca mariajul să-mi aducă vreo câteva avantaje în lumea vampirilor. De atunci, lucrurile decurseseră destul de bine, vampirește vorbind. Adică, în afara uriașei erori, când Victor nu-l lăsase pe Eric să-mi vină în ajutor atunci când eram pe cale să mor; Victor, cel care trebuia neapărat să moară.”

“I hurt with you. I bled with you – not only because we’re bonded but because of the love I have for you.” – Eric Northman

„— Te iubesc, îmi zise. Nimic din ceea ce ai face sau ai spune nu va putea schimba asta. Dacă mi-ai cere să îngrop un cadavru pentru tine – sau să omor pe cineva – aș face-o fără crâcnire.
— Există unele povești urâte între noi, Bill, dar tu o să ocupi mereu un loc special în inima mea. M-am chircit parcă în mine însămi auzind această frază răsuflată ieșindu-mi din propria gură. Dar, uneori, clișeele exprimă adevărul…”


Lupta cu zânele a lăsat urme adânci în sufletele personajelor și s-a soldat cu pierderi de ambele părți. Bill a căpătat o boală care îl termină puțin câte puțin și, deși știe că ar putea fi ajutat, nu face nimic în acest sens. Însă Sookie nu poate sta cu mâinile în sân atunci când prietenii ei suferă. Reușește să o găsească pe „sora” lui Bill și să o aducă înapoi în viața lui pentru a-l salva. Cum spuneam, Bill ar fi putut-o chema singur, dar cred că a dorit să o vadă pe Sookie având grijă de el și păsându-i de ceea ce i se întâmplă.

De asemenea, blonda noastră continuă să-l ajute pe Alcide Herveaux, noul conducător al haitei din Shreveport. Chiar îi pune la dispoziție pădurea de pe proprietatea sa pentru o vânătoare nocturnă. Totodată, e nevoită să se ferească de zânele rele ce au rămas în lume și caută răzbunare. Iar prietena ei, Amelia, hotărăște să se întoarcă acasă, dorind să-și revină după pierderea vârcolacului. În ceea ce privește locuitorii orășelului Bon Temps, Tara, prietena bună din copilărie a lui Sookie, este însărcinată și se informează de buna creștere a copilului ce se va naște, iar fratele ei Jason se vede deja cu cineva, după mariajul eșuat de care a avut parte. Până și Sam și-a găsit o iubită, încercând să se distragă de la ceea ce simte pentru Sookie.

În peisaj apare un nou vampir, unul extrem de bătrân, Appius Livius Ocella, creatorul lui Eric, dar nu singur, ci cu un alt „fiu”, adolescentul Alexei Romanov. Cel din urmă începe să cauzeze necazuri, ucide oamenii ce-i ies în cale pentru a se hrăni și face o pasiune pentru Jason. Ambele personaje vor avea parte de o surpriză destul de neașteptată.

Între Sookie și Eric încă există unele tensiuni care, odată cu apariția vampirului bătrân, se întețesc. Autoarea continuă să se joace cu cei doi și nu-mi prea place drumul pe care o apucă. Ador acest cuplu și chiar nu îmi doresc ca ei să se despartă. Nu vreau să mă mulțumesc doar cu ce primesc, ci îi vreau pe ei împreună și pe nimeni altcineva care să intervină între! 😦


Capcană mortală (#11)


“We might be on the same page, but I wasn’t happy about reading it.” 

“One of the most wonderful, and the most appalling, things about Eric loving me was that he didn’t give a shit about anyone else.” 

“I love you,” Bill said helplessly, as if he wished those magic words would heal me. But he knew they wouldn’t.
“That’s what you all keep saying,” I answered. “But it doesn’t seem to get me any happier.” 

„Într-un fel, îmi cam lipsește legătura aia, i-am mărturisit; dar, în același timp, e o ușurare că a dispărut.”


Merlotte’s, barul în care lucrează Sookie, cade pradă unui atentat. Pentru că vestea existenței celor cu dublă natură nu a fost chiar pe placul tuturor, suspecții par să fie cei care le sunt împotrivă. Folosindu-se de harul ei, tânăra se aruncă în miezul problemei, împreună cu Sam, pentru a descoperi cine este inculpatul.

Acum, nu mai împarte casa cu vrăjitoarele, ci locuiește împreună cu zânele, vărul Claude și cu unchiul Dermot care seamănă extrem de mult cu fratele ei Jason. De asemenea, o bucățică din portalul acestor creaturi, care-i traversează pădurea, a rămas deschisă și blonda se folosește de acesta pentru diverse lucruri. Debbie Pelt continuă să-și facă simțită prezența, însă nu pentru mult timp. Victor Madden cauzează și el destule necazuri personajelor, dar acestea se vor întoarce împotriva lui.

Un personaj foarte intrigant, domnul Desmond Cataliades, fostul avocat demonic al Reginei Sophie-Anne și, totodată, tutore al lui Sookie, îi oferă o moștenire rămasă de la bunica ei, pe care o primise în dar de la Fintan, bunicul-zân adevărat, și îi povestește despre trecutul familiei sale și despre cum a ajuns ca ea să capete telepatia. Un alt personaj care mi-a atras atenția încă de la începutul seriei a fost și este Pam, fiica lui Eric. O tipă badass care spune direct ceea ce gândește și care nu se sfiește de absolut nimic, nici măcar de faptul că ar putea s-o pățească, fiindcă îi dezvăluie unele secrete ale lui Eric prietenei ei, Sookie. [Pot să spun că iese cam șifonată din situația asta.]

În privința relației personajelor noastre preferate (mai mult, Eric), deși m-au enervat ambele în aceeași măsură pentru modul în care au reacționat, lucrurile încep să stea din ce în ce mai prost. Chiar dacă Occela a dispărut, a avut grijă să le ofere un mic „cadou” celor doi, cadou ce a dus inevitabil la distrugerea legăturii și-așa fragile pe care o mai aveau.


Atingerea morţii (povestiri)


“Vampires like fairies the way dogs like bones: great toys, good food.”


Povestirile au fost destul de simpatice și de amuzante, așa cum ne-a obișnuit autoarea, chiar dacă nu au fost la fel de pline de acțiune și de suspans ca volumele din serie. Acestea vin ca o completare, unde descoperim anumite detalii din viața personajelor secundare ce nu au fost prea accentuate în serie și astfel putem să le cunoaștem ceva mai bine.

Cunoaștem deja din serie că una din zâne, Claudette, tripleta lui Cluade & Claudine, a murit, dar nu aflăm cum anume s-a întâmplat. Prima povestire se leagă de acest aspect și împreună cu Sookie și cei doi gemeni rămăși pornim în căutarea celui vinovat. Cine ar fi crezut că Eric Northman este un fan înrăit al lui Vlad Țepeș? A doua povestire debutează cu noaptea de Halloween, iar vampirul nostru drag și-a decorat clubul Fangtasia, sperând că, în acel an, Dracula va alege să-și facă apariția în bârlogul său.

În cea de-a treia, aflăm mai multe amănunte în legătură cu Hadley, verișoara lui Sookie care a ajuns în cele din urmă vampir. Următoarea povestire nu pare să se piardă prea mult în decorul creat în serie de către autoare. Situația pe care o au de rezolvat protagonista și prietena ei vrăjitoare, Amelia, nu e una periculoasă și nici nu se pune accent pe elementele fantasy ca și până acum. Ultima povestire reprezintă o adevărată surpriză.

Eu am citit această carte la urmă, dar v-aș recomanda să citiți fiecare din cele 5 povestiri ce o alcătuiesc atunci când le vine rândul. V-am vorbit deja despre ordinea acestora în prima parte.


Atât a fost și cu restul cărților citite de mine din serie. Nu promit că o să revin și cu ultimele două volume care pun capăt aventurilor lui Sookie Stackhouse și a vampirilor sudiști, însă nu se știe niciodată ce va fi. Pentru moment, aș putea considera Capcana mortală încheierea seriei (dintr-un anume punct de vedere). Povestea personajelor noastre pare să o ia deja spre final și, poate, într-o zi, o să vreau să aflu care e acela.

capture-20160928-044054

Publicat în Tag-uri şi lepşe

Elite Readers Book Tag


Hey, hey! Revin cu un nou tag. De data aceasta ne vom infiltra printre umbre și nuanțe de gri, foarte atenți la ceea ce ne înconjoară. Vom face alegeri dificile, total necaracteristice nouă, vom risca chiar cu prețul vieții noastre și vom spera că nu totul e pierdut, așa cum ne vor lăsa alții să credem.

Dacă sunt și alți doritori, pe lângă cei pe care-i voi nominaliza la finalul articolului, îi poftesc să preia leapșa, cu condiția de a nu uita să menționeze de unde au luat-o. De asemenea, puteți posta și în secțiunea de comentarii răspunsurile voastre, dacă nu aveți un blog. Acestea fiind spuse, să-i dăm bătaie!

Asasin la feminin:
Te-au prins. Ești nevinovat/ă, dar lor nu le pasă. Te vor și deja știu că le aparții. E doar o chestiune de timp până îți vei da seama și tu. Nu vrei să mori, dar nici de partea lor nu vrei să te dai, fiindcă ceea ce te așteaptă dincolo e mult mai rău. Sunt singurele tale opțiuni. Ce alegi?

Pentru Alex și Alina nu a fost prea ușor să aleagă să-și continue viețile departe de casă și de tot ce-i lega de locul natal. Cu greu au acceptat să o ia de la început, să renască sub o nouă identitate și să lupte într-o lume mult mai întunecată, care le urmărea fiecare pas. Însă au supraviețuit și încă o fac. De aceea, voi face aceeași alegere ca ei, fiindcă nu se știe niciodată ce te așteaptă cu adevărat de partea cealaltă.

***

Identități secrete:
Nu ai mai râs de mult și nu-ți amintești când ai zâmbit ultima oară. Nimeni nu pare să-ți intre în grații, orice ar face. Însă tu știi pe cineva care ar putea să te binedispună, fără să depună nici măcar un efort, ci pur și simplu să fie el însuși. Ni-l prezinți și nouă?

Ironic, carismatic și foarte glumeț, Ford (seria Alina Marinescu 😀 ) te face să zâmbești chiar și atunci când moartea stă țanțoșă în dreptul lui. Ai putea spune că se ascunde în spatele acestei fațade și poate că, pe de-o parte, chiar așa e, însă avem și-așa destulă moarte în jurul agenților, ca să mai contribuie și el la apăsarea ce le îngreunează umerii, afișând o mutră mult prea serioasă și rece. O fac alții suficient și pentru el.

***

Balanța puterii:
Pleci în una dintre cele mai importante misiuni ale vieții tale. Nu știi unde, nu știi când sau dacă te mai întorci. Cunoști doar că ești nevoit/ă să preiei o nouă identitate, să renunți la cea mai importantă parte. Să renunți la tine. Cine ești acum?

Georgina Kincaid. Din cauza unui lucru săvârșit în viața ei de om, a fost nevoită să renunțe la tot ceea ce ținea de ea în trecut. Devenită sucub, își poate lua orice înfățișare își dorește, dacă își menține energia vitală ridicată. De-a lungul anilor, s-a schimbat de multe ori atunci când ceva intervenea în calea sa și era nevoită să o ia de la capăt, chiar dacă voia să rămână.

***

Bariere de fum:
Dragostea este un „joc” subestimat. Nu oricine are parte de ea și nu oricine poate jongla cu ușurință printre ițele sale încurcate. Iar atunci când se strecoară pe neașteptate printre oglinzile ce te privesc sfidător înapoi, pare că locul ei nu e acolo, cu tine. Dar ei nu-i pasă absolut deloc de ceea ce crezi tu. Te va căuta și-n gaură de șarpe, dacă își va pune în gând. Perechea care te găsește este… ?

Vampirul Eric Northman din seria Vampirii Sudului a Charlainei Harris. Cu siguranță, mă va găsi oriunde m-aș ascunde, deoarece, uneori, îți dă senzația că știe tot ce mișcă și că nimic nu scapă privirii sale vigilente. În niciun caz nu va lăsa să-i scape ceva ce își dorește cu ardoare.

***

Abis:

Cazi. Nu ai de ce să te agăți. Singurul care te însoțește în tot acest timp este întunericul. Negru, plin de umbre, primejdios și mărginit de nuanțele subtile de gri. Prieten sau dușman? (se poate interpreta)

Cred că dacă știi cum să-l iei, întunericul îți poate deveni orice ai tu nevoie.

***

Recviem pentru un asasin:
Ai doi îngeri păzitori, unul mai plin de contraste decât celălalt. Ai șansa să-ți iei viața în propriile mâini, dar nu poți face asta fără să-i ai alături pe cei pe care îi iubești. Cine sunt?

Marius Stephano și Arrio Raul. Probabil v-am zăpăcit în ultima vreme cu cei doi, dar chiar nu aș putea și nici nu vreau să aleg pe altcineva în locul lor, să fie clar! Cu ei lângă mine, știu că aș fi în siguranță și că, dacă ceva neașteptat s-ar întâmpla, vor fi pregătiți. 😎

***

Bonus: Doar pentru cei care au citit seria! Monica, ai putea răspunde chiar și tu! La întreg tag-ul sau la oricare dintre întrebări. :))

Alina Marinescu:
Care este personajul vostru preferat din serie?

Alina Marinescu. Îmi amintesc chiar și acum tremuratul ce o cuprinsese în prima sa misiune, în clipa în care Alex putea să moară în fața ei, însă, cumva, a reușit să-și îndrepte arma spre inamic și să apese pe trăgaci. Acel glonț s-a transformat într-un altul, în alte zeci de mii de gloanțe ce și-au atins ținta negreșit de-a lungul parcursului ei ca agent Elite, până când numărătoarea s-a risipit în vâltoarea emoțiilor puternice generate de pericolul ce-i apăsa umerii zi de zi. Chiar și așa, ori de câte ori a pierdut o parte din ea în abisul ce o pândea din umbră, și-a găsit salvarea și speranța în cei din inima sa.


Le nominalizez pe Maco de la Lectură pentru suflet, Duca de la Reader’s Republic și Oli de la Delicatese Literare.

zjHl2lgef9cYrQL0JFa7kzbw2vuEqRFIkB3O0jd9OXdE9g5shnN1i.png

*Poză preluată de pe pinterest și editată.