Publicat în Apariţii

Lansare de carte: „Moștenirea babei Stoltz” de Alina Pavelescu


Lansare-Alina-Pavelescu-Cismigiu.jpg

Sâmbătă, 4 martie, Editura Herg Benet și Librăria Humanitas de la Cișmigiu vă invită la lansarea romanului „Moștenirea babei Stoltz” de Alina Pavelescu. Evenimentul va avea loc de la ora 17, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu din Bulevardul Regina Elisabeta, nr. 38.

Alături de autoare, vor vorbi despre carte Ana Barton și Cristian Pătrășconiu, iar moderator va fi Alexandru Voicescu.

Romanul „Moștenirea babei Stoltz – psihanaliza unei secretare de primărie” a apărut la Editura Herg Benet, în colecția Radical din 7, și este debutul scriitoarei Alina Pavelescu.

În mijlocul Bărăganului, viața are propriile reguli, căpătate de întreaga suflare a satului prin ani și ani de obiceiuri, mai mult sau mai puțin potrivite unui trai liniștit, așezat pe făgașul istoriei și al credinței. Însă când secretara primăriei se îndrăgostește, lucrurile nu pot rămâne la fel, desigur. Pornită pe un drum al schimbării, ea întâlnește pe bătrâna Stoltz, deținătoarea unui număr impresionant de acareturi ancestrale, ca orice babă la casa ei, dar și de miraculoase soluții pentru o întrebare fundamentală: ce rost poartă sufletul omului?

„Cartea de debut a Alinei Pavelescu transformă debutul într-o mai mult decât frumoasă realizare personală a autoarei. […] Psihanaliza, autopsihanaliza e miezul acțiunii; deci, aparent, n-ar trebui să avem de-a face cu foarte multă acțiune, ci doar cu lungi, prea lungi dialoguri cu Sinele, în speranța unei prea bune îndreptări; să citești și să nu crezi – nimic din toate acestea! Ironia devine cu adevărat o armă de foc în mâinile scriitoarei Alina Pavelescu, autoironia vine și ea la pachet, dimpreună cu realismul mult prea bine concretizat în fapte pline de ridicol.” (Bookhub.ro)

„Visele oamenilor au oase de sticlă, atât de fragile, încât adeseori nici înşişi visătorii nu au curajul să şi le pipăie, atât de transparente, încât, atunci când le visezi, nu pe ele le vezi, ci doar pe tine prin ele. Dar hultanii, cei consacraţi şi cei în devenire, reuşesc întotdeauna să prăduiască visele altora. Le dau obsesiv târcoale, nu pentru că i-ar interesa cum arată scheletul transparent al viselor, nici pentru că, atunci când rămân singure, visele se aprind şi îşi strigă pe nume stăpânii rătăciţi, nici măcar dintr-o poftă sadică, fiindcă le-ar plăcea sunetul cristalin al osului de vis fărâmat, ci, pur şi simplu, pentru că orice carieră de hultan are nevoie de o cauză fondatoare. Chiar dacă n-au învăţat-o nicăieri – n-am auzit să existe vreo şcoală care dă doctorate în hultanism, asta e mai degrabă o vocaţie, hultanul e artist în felul lui – ei ştiu din instinct că la fundaţia oricărei opere din lumea noastră, fie şi a uneia mediocre, trebuie să îngropi un vis.”

*

Alina Pavelescu s-a născut pe la 19…, în mitologica mahala Giuleşti, unde mai trăieşte şi în zilele noastre. Ca profesie declarată, e arhivistă, adică o creatură suficient de exotică încât să i se poată ierta toate extravaganţele. În vieţile ei anterioare, a trecut prin diverse rătăciri, în urma cărora s-a ales cu un doctorat în ştiinţe politice, luat de la Paris. Din păcate, nevindecabil.

Sus-numita nu ştie dacă va reuşi vreodată să devină scriitoare, dar asta nu o împiedică să rămână o încăpăţânată cititoare de literatură. Până în prezent, singurele sale încercări de a ieşi în spaţiul public cu literatura proprie au fost textele de pe blogul savonarolawho (de care între timp s-a plictisit). Nu posedă opere de sertar, preferă să le trăiască. Nu deţine averi personale, cu excepţia unui bărbat, a unui căţel şi a unei armate de pisici indiscrete.

Pentru edificare, listăm aici singurele asemănări dintre ea şi naratoarea din romanul său: fumează mult, îi plac maidanezii şi obişnuieşte să gândească neîntrebată.

capture-20161017-044417

Publicat în Interviuri

La șuetă cu autorii români #6 – Marcica Belearta


14192757_1246728465371654_7161130289452419747_n.jpg

Gamer, killer, lover, smoker, joker.


1. Descrie-ne, în câteva cuvinte, cine este omul Marcica Belearta.

Omul Marcica Belearta îi tot omul Florescu Ioana-Laura, da omu ăla care vorbește prostii și scuipă pe stradă.

2. De când ai început să scrii și ce te-a influențat pe această cale?

De când am divorțat și am un prieten cam bolund și stau cu bunica. Și de când m-am îmbolnăvit, că trebuia să scot pe-o parte ura față de sistem.

3. De ce poezii?

Mi-i mai ușor, că-s scurte și-mi vin pe loc. Pac, pac, dac, vârcolac. You know?

4. Ai încercat și proză? Dacă da, despre ce ai scris?

Am încercat prin clasa a 12-a, da am scris ceva atâta de nașpa, că până și profa de română -care mă iubea- mi-o zis STAI JOS.

15895281_1371560322888467_4438332823141470327_n.jpg

5. Împărtășește cu noi câteva rânduri din ce ai scris ultima dată.

Da sigur. Îi o poveste despre cum bunica îi super iubitoare de flori. Și îi și despre boala mea, cu cârcei, pitici.

Într-o bună dimineață
Pe-o tulpină de cârcel
M-am trezit cam amorțită
Și-am ginit un ghiocel.

M-am uitat cu ochiu rău
De s-o speriat bunica
O zvârlit și ghiocelu
Și ciorbica și pisica.

6. Cum s-a născut „Poezii pentru văduve”? Și ce înseamnă pentru tine?

Păi am zis. Îi ceva cu care mă defulez când mă enervează o pată de cafea sau pătura că stă strâmbă. Sau bunica că face borș de lobodă când îs io-n cură.  De aia i-am dat Alzheimer în poezii,  că poate mai uită din rețete :))

7. Planuri pentru un nou volum de poezii?

Băi, am 100 de planuri. Am încă un volum plin de văduve, da am și unul cu poezii în engleză. Mă fascinează Tim Burton.

8. Autorul preferat din toate timpurile? De ce?

Ionel Teodoreanu.
Pentru căăă… Fata din Zlataust… s-a cam îndulcit la… trust.

9. Ce fel de cărți citești?

Horrors, mostly. Da și absolut tot ce-I de citit și-mi pică-n mână, când îs la WC la gagiu-miu.

15590601_1351701604874339_4698765121629053311_n.jpg

10. Ce altceva te mai pasionează?

Jocurile, filmele și serialele. Am jucat toate jocurile, am văzut toate filmele și serialele.
Și oamenii. Mă pasionează oamenii.

11. Mulțumesc pentru că mi-ai acceptat invitația! Câteva gânduri pentru cititorii blogului?

Eu mulțumesc. Gânduri… Hmmm. Faceți ca mine… dacă vă vine.

Cartea Marcicăi o puteți comanda de aici.

capture-20170630-084158

Publicat în Recenzii

„Camere de hotel” de Anda Docea (recenzie)


16923317_1324971560879531_1830041587_n

Descriere

Viaţa ne ordonează relaţiile aidoma unor camere de hotel, fiecare dintre ele însemnând un alt loc din suflet. Intrăm în el cu o geantă de mărime medie, conţinând nimic mai mult decât ce e nevoie, cu freamăt de nou şi chef de viaţă, ca şi când suntem primii oaspeţi şi nimeni n-a mai dormit acolo vreodată. Ca şi când ni s-a predat, la cheie, un palat pe care îl putem decora după propriul gust. Şi începem să o facem. Ne zugrăvim amintirile, ne transformăm visele în ornamente perfect asortate, împrăştiem în aer parfum de altă poveste, alt om, alt loc. Şi rămânem, rămânem o vreme.

Gândurile mele

„Oamenii nu ştiu niciodată cine sunt, ştiu doar să spună ce fac, ați observat?”

Hotărâtă să iau o pauză de la învățatul pentru sesiune, imediat după unul dintre examene m-am trezit în fața bibliotecii, gata să o iau cu asalt. Am întins mâna spre prima carte ce mi-a sărit în ochi și aia a fost. Camere de hotel. Anda Docea. Deși coperta nu era una chiar pe gustul meu, titlul suna destul de fain pentru a nu alege altceva. Speram ca lectura acestui volum să mă scoată din starea mult prea solicitată în care mă aflam și să mă facă să respir și altceva, nu doar fizică și chimie.

Și nu puteam alege mai bine! Cartea Andei a reușit să îmi invadeze mintea, impregnându-se în fiecare cotlon al acesteia, ceea ce a fost mai mult decât puteam cere.

„În viaţă, ca şi în iubire, nu există scurtături spre ceea ce ne dorim. Putem alege însă să construim cu grijă, atenţi la detalii, nerepetând greşelile şi, mai ales, bazându-ne în primul rând pe noi înşine. Singurii care suntem ceea ce pretindem a fi. În faţa sufletului nostru nu e nevoie să purtăm nici o mască.”

Lectura a decurs atât de sincer și de curat, încât, pe tot parcursul ei, a fost ca și cum aș fi avut-o pe autoare chiar în fața mea. Deși eu eram cea care citea, aveam impresia că, de fapt, ascultam total fascinată tot ce Anda îmi împărtășea numai mie, atrăgându-mă, într-un mod cât se poate de subtil, în jocul său de cuvinte.

„Până la urmă, nu există cadou mai bun pentru o fată decât acela ca un bărbat care îi traversează viața să o facă, pe alocuri, fericită.”

Camere de hotel este ca un amalgam de stări și emoții intense, de fiori și trăiri, de povestioare cu și despre viață, acestea fiind împărțite în patru părți, iar fiecare parte este dedicată uneia dintre „camerele” bine ferecate ale inimii. Textele sunt scurte și scrise într-o manieră simplistă, pe înțelesul tuturor, îndemnându-te să te pierzi, fără să vrei, în cuvinte și să dai pagină după pagină, cu gândul că o altă povestioară își așteaptă cuminte rândul. Poate că n-o să te identifici chiar cu toate, dar sigur anumite rânduri o să-ți atragă atenția și o să te facă să le recitești ori de câte ori o să ai nevoie.

„Uneori mergi înainte nu pentru că eşti curajos, şi visător, şi motivat, ci pentru că nu mai ai la ce să te întorci. N-ai cum, ce ştiai tu nu mai e acolo. Iar zborul în sus nu e decât o consecință aproape mecanică a fricii stăruitoare de cădere. Până la stele.”

Atunci când simți că ceva nu mai merge, că nu mai ai stare, că vrei să spargi ceva, că nu mai poți și că în orice moment vei ceda, pune mâna pe această carte și citește-o. Citește-o și lasă-te prins în atmosfera atât de personală și de caldă indusă de autoare. Încearcă să uiți, pentru câteva clipe, de ceea ce te apasă și lasă-ți sufletul să „asculte” un alt suflet.

O mărturisire sinceră despre viață, despre a te ridica după ce te-ai împiedicat de un vis mai răzleț, despre iubiri pierdute și prietenii uitate, despre adevăruri pe la spate și minciuni pe față, despre măști cu zâmbet și lacrimi apuse, despre amintiri și poze fără culoare, despre momente de neuitat și timp trecut, despre prezent și viitor, despre emoții și sentimente, despre suflet pentru suflet și despre oameni. 

Nota mea: 5/5

nota-5

Mulțumesc, Herg Benet, pentru oferirea acestui exemplar! ^_^

Cartea o puteți achiziționa de aici.

74860_169257519770573_7813986_n

capture-20160928-044054

Publicat în Fragmente, poezii

Fragmente #8 | Camere de hotel – Anda Docea


78ef82e77a9b5409ff4e2655e733e55b

„Un optimist ar fi de părere că, pentru două persoane menite să rămână împreună, destinul va găsi mereu o cale. Eu însă cred că sincronizarea e totul. Că trebuie să vorbeşti, să te mişti, să fii atent, să nu scapi momentul. Se duce şi povestea odată cu el, ca nisipul printre degete. Iar viața nu devine altceva decât o succesiune de vorbe rămase nerostite şi de fapte uitate nefăcute.”
Citește în continuare „Fragmente #8 | Camere de hotel – Anda Docea”

Publicat în Apariţii

Editura Corint: „Sultana KÖSEM” de Aslî Eke


Sultana Kosem.jpg

Eroina serialului de succes Kösem, acum personaj într-un roman plin de intrigi și taine ca un harem de odinioară

Astăzi, 20 februarie, Editura Corint a lansat pe piață romanul istoric Sultana Kösem de Aslî Eke, o incursiune captivantă în viața plină de taine a sultanelor și cadânelor din haremul Palatului Topkapî, din secolul al XVII-lea.

Sultana Kosem este un roman plin de suspans și romantism, o poveste de dragoste care împletește inocența tinerei sultane cu impulsivitatea și autoritatea soțului, sultanul Ahmed I.

Demnă urmașă a sultanei Hürrem, Kösem devine, dintr-o sclavă grecoaică, pe nume Anastasia, una dintre sultanele cele mai puternice ale Imperiului Otoman, marea iubire a sultanului Ahmed I.

Sultana Kösem rămâne un personaj fascinant, o femeie puternică, fiind una dintre figurile emblematice din perioada cunoscută, în istoria Imperiului Otoman, drept Sultanatul femeilor.

Despre autoare:

Născută la 1 decembrie 1993 la Ankara, Aslî Eke a început să scrie de la o vârstă fragedă. Este atrasă de filosofie, politică şi istoria otomană. Când a scris romanul, Aslî Eke avea 14 ani. Aceeași vârstă ca Anastasia, viitoarea sultană Kösem, când a fost adusă la Istanbul și închisă în harem.

Prima sursă de inspiraţie au reprezentat-o toate scrierile despre sultana Kösem care au ieşit din mâna scriitorului Reşad Ekrem Koçu. Chiar ea a recunoscut că, atunci când a început să scrie romanul, a folosit foarte mulţi termeni din limba otomană, pentru că fusese foarte impresionată de limbajul lui Koçu… Aslî povesteşte într-un asemenea mod, încât îţi dai seama că, în timp ce scria romanul, ea a și acumulat noi cunoștințe de istorie și civilizație, dar s-a și maturizat.

Despre Grupul Editorial Corint:

Grupul Editorial Corint reunește editurile Leda, Corint, Corint Junior și Corint Educațional, precum și compania Corint Logistic.

De peste 20 de ani, editurile din cadrul Grupului Editorial Corint oferă cele mai de încredere manuale școlare, auxiliare didactice și lucrări științifice, cele mai pasionante romane și cele mai atrăgătoare cărțipentru copii și adolescenți.

Editura Corint publică în principal lucrări de non-ficțiune, colecția Corint Istorie devenind, la scurt timp de la lansare, un reper atât pentru specialiștii din domeniu, cât și pentru publicul larg.

capture-20161017-044417

Publicat în Stories

Să fie azi (II)


68747470733a2f2f73332e616d617a6f6e6177732e636f6d2f776174747061642d6d656469612d736572766963652f53746f7279496d6167652f76623977446d43644471784d51773d3d2d34362e31343939663737333338326436656434323435373436

– Jake!

Privesc surprinsă la bărbatul din fața mea, neputând să nu observ aceeași stare care-i traversează chipul când mă vede. N-a durat mai mult de o fracțiune de secundă, șocul fiind înlocuit rapid de rânjetul său diavolesc care îmi plăcea și mă enerva în aceeași măsură.

Mi-a spus că va lucra toată ziua, iar acum se afla aici. De ce m-a mințit?

Trebuie să-l fac să plece cumva. Dacă-l vede Colin, o să iasă urât. Din nou. Cei doi nu s-au înțeles din prima clipă în care s-au cunoscut, ceea ce mă distruge lent pe interior. Simt că nu voi mai avea nicio șansă să-l descos de ceea ce-l apasă în ultima vreme pe prietenul meu, dacă el ne va acompania.

E doar vina mea. L-am neglijat și m-am dedicat total relației cu cel ce-mi ocupa fiecare parte din minte și inimă, încât nu mai aveam timp pentru nimeni.

– Iubito!

Citește în continuare „Să fie azi (II)”

Publicat în Stories

Miracol (#4) – Dragostea plutește în aer


1dc8465806df1079c44f0370ab11efdf

David’s POV

Călcam ușor stratul de zăpadă ce se așternea, ca o pătură albă și pufoasă, înaintea mea. Pierdusem numărătoarea la drumul pe care îl parcurgeam pentru a nu știu câta oară spre lacul înghețat. Șirul nesfârșit de castani, ce străbăteau de-o parte și de alta cărarea din pietre, păreau astăzi și mai semeți decât de obicei, de parcă fulgii imenși ce se opreau pe crengile lor groase, adunându-se la zăpada deja depusă, nu aveau să-i facă să-și plece frunțile prea curând. Rezistau stoic în fața schimbării de vreme, chiar și după atâta vreme.

Totuși, ceva nu era la locul lui azi. Ca și cum un străin s-ar fi strecurat în peisajul strălucitor dinaintea ochilor mei, doar pentru a-și imprima ființa într-un loc ce nu-i aparținea.

Mă las ușor în fund și privesc cu mare atenție în jurul meu, pregătit să găsesc ceva care să mă ducă mai aproape de Miracol. Simțeam că, de data asta, o să dau peste mănușa rămasă. Aceasta era singura cale ce ducea spre lac, de care eram foarte sigur, așa că nu avea unde să mai „piardă” mănușa accidental.

Citește în continuare „Miracol (#4) – Dragostea plutește în aer”

Publicat în Stories

Să fie azi (I)


68747470733a2f2f73332e616d617a6f6e6177732e636f6d2f776174747061642d6d656469612d736572766963652f53746f7279496d6167652f32466b713471434a4b59746653413d3d2d3335363738383630382e313439376463623335303530613934

„Girls like her were born in a storm. They have lightning in their souls. Thunder in their hearts. And chaos in their bones.”
Nikita Gill


Soarele strălucea puternic și mândru pe cer, dar nicio fărâmă de rază nu reușea să pătrundă prin draperiile groase de la fereastra camerei lui Colin. Acesta încă moțăia, după ce noaptea trecută plânsese ca un copil pentru iubirea pierdută, chiar dacă ea știa doar indirect care-i erau sentimentele.

Nu avusese curaj să i le mărturisească sincer în față. Își tot spunea că nu e momentul potrivit și-și rata șansa de fiecare dată când aceasta se ivea.

Acum nu mai putea exista vreodată un astfel de moment.

Citește în continuare „Să fie azi (I)”

Publicat în Apariţii

Noutăți prin blogosferă!


Editura Quantum Publishers

Vol. 2 al seriei Urlet în tăcereTe văd de Marina Neagu.

16299456_566376983571806_6094963039905192566_n.jpg

Fragment:

„— Sara, am auzit vocea lui Markus, chiar când reuşisem să mă aşez.
M-am răsucit spre el şi am lăsat toată ura să îmi răzbată prin ochi.
— Să nu îndrăzneşti să îmi vorbeşti. Nici măcar să nu te apropii de mine, i-am spus printre dinţii încleştaţi de furie.
Cuvintele mele l-au făcut să tresară de parcă o palmă l-ar fi pocnit peste faţă. Pe lângă faptul că îndrăznise să atace pe unul dintre cei mai apropiaţi prieteni, fapt care mă revolta mai mult decât puteam exprima în cuvinte, nu înţelegeam ce mai dorea de la mine? Oare ce se aştepta să fac? Să îi cad la picioare şi să îmi declar dragostea nemuritoare?”

Sursa aici.


Editura Paladin

Cheia de sticlă de Dashiell Hammett

cheia-din-sticla-cover_big

În America anilor 1930, un politician corupt aspiră să urce pe scara socială căsătorindu-se cu fiica unui senator, dar planurile îi sunt zădărnicite când devine principalul suspect într-o crimă. Însărcinat să investigheze asasinatul este chiar prietenul lui cel mai bun. Va reuşi acesta să-şi ducă la bun sfârşit misiunea sau va încerca să muşamalizeze omorul?

Ned Beaumont îşi luă mâinile de pe cadavru şi se ridică în picioare. Capul mortului căzu puţin spre stânga, departe de bordură, așa că faţa îi era acum luminată în întregime de felinarul de la colţ. Era tânăr, iar expresia de furie întipărită pe chip era intensificată de rana întunecată care-i traversa fruntea, de la marginea părului blond şi buclat, până la una dintre sprâncene.

Sursa aici.


Editura Epica

Dumplin’ de Julie Murphy

16463200_1551228581555722_3154633061234972988_o


capture-20161017-044417