Publicat în Apariţii

Editura Litera: Fascinația (Crossfire #4) de Sylvia Day


lt_coperta_sylvia_day_fascinatia_cmykPatimă… Vrajă… Fascinaţie… O relaţie care atinge noi culmi şi abisuri cu fiecare zi.

„Gideon mă numește Îngerașul lui, însă el este cel care reprezintă un miracol pentru viața mea. El este războinicul meu minunat și rănit, atât de hotărât să se lupte cu demonii mei, în vreme ce refuză să și-i înfrunte pe ai lui. Jurămintele pe care le-am schimbat ar fi trebuit să fie legătura care să ne apropie tot mai mult, dar în schimb au deschis răni vechi, au expus dureri și incertitudini adânc îngropate și au atras dușmani aprigi care pândeau din umbră. Am început să simt cum se îndepărtează de mine, și astfel cea mai mare teamă a mea se transformă în realitate; acum dragostea îmi este pusă la încercare în feluri pe care nu sunt sigură că am suficientă putere să le îndur. Când credeam că trăim cele mai luminoase momente ale vieții noastre, întunericul din trecutul lui a început să înconjoare și să amenințe tot ceea ce am construit cu atâta efort. Iar acum, în fața noastră se află o alegere teribil de dificilă: să ne refugiem în siguranța familiară a vieților pe care le avea fiecare înainte sau să luptăm pentru un viitor care brusc a început să pară un vis imposibil și lipsit de speranță.”

Seria CROSSFIRE a fost publicată până în prezent în 40 de țări, devenind unul dintre cele mai mari succese comerciale din lume. Peste 16 milioane de exemplare vândute la nivel mondial!

capture-20161017-044417

Publicat în Apariţii

Editura Trei: „Analfabeta care ştia să socotească” de Jonas Jonasson


11053242_513024608852112_2794499335192588074_nDe la autorul bestsellerului Bărbatul de 100 de ani care a sărit pe fereastră şi a dispărut. Un roman savuros despre noroc, dragoste, bombe nucleare şi relaţii internaţionale.

Analfabeta care ştia să socotească e povestea unei fete care a încercat să-şi schimbe viitorul, sfârşind prin a produce tulburări majore la nivel mondial.

Nombeko Mayeki fuge de cel mai nemilos serviciu secret internaţional – împreună cu trei surori chinezoaice, doi fraţi gemeni care sunt, oficial, aceeaşi persoană, şi un fermier bătrân.

Iar soarta regelui Suedei – şi a lumii – stă pe umerii ei.

Ideea de la care pleacă acest roman este aceea că poţi schimba soarta lumii chiar dacă eşti de cea mai umilă condiţie.The Observer

O satiră necruţătoare ce ne poartă prin toată lumea: de la liberalii suedezi, la colonelul Gaddafi, la apartheid şi, desigur, la prim-ministrul Africii de Sud, B.J. Vorster.The Times

Pe fundalul relaţiilor politice internaţionale, Jonasson îmbină realismul cu cea mai pură fantezie.The Guardian

„După ce termină de desenat, realiză că inginerul van der Westhuizen nu pricepea ceea ce scrisese ea într-o măsură mai mare decât oricare dintre foştii ei colegi curăţători de latrine. Sau, că tot veni vorba, mai mult decât un asistent de la departamentul de salubritate al municipalităţii din Johannesburg.
— Domnule inginer, faceţi, vă rog, un efort să pricepeţi, zise ea, că am podele de frecat. Gazul şi fluorura nu se tolerează reciproc şi această incompatibilitate creşte în mod exponenţial.
— Şi atunci care e soluţia? întrebă inginerul.
— Nu ştiu, răspunse Nombeko. N-am avut timp să mă gandesc la asta. După cum v-am mai zis deja, nu sunt decât o simplă femeie de serviciu.”

După o lungă carieră de jurnalist, consultant media şi producător TV, Jonas Jonasson decide să înceapă o nouă viaţă. Lucrează la un manuscris, vinde drepturile de autor unei edituri importante din Suedia şi se mută apoi într-un orăşel de pe malul Lacului Lugano din Elveţia, la doar câţiva metri de graniţa italiană. Manuscrisul devine un roman, Bărbatul care a împlinit 100 de ani şi a sărit pe fereastră. În 2010 a fost cea mai bine vândută carte din Suedia. La Editura Trei a apărut în 2011.

capture-20161017-044417

Publicat în Apariţii

Editura Trei: „Trenul orfanilor” de Christina Baker Kline


2793_f0c82f83#1 Bestseller: New York Times, USA Today, Toronto Star

Între anii 1854 şi 1929, aşa-numitele „trenuri ale orfanilor” străbăteau în mod regulat distanţa dintre oraşele de pe Coasta de Est şi ţinuturile din Midwest, ducând mii de copii abandonaţi, a căror soartă avea să depindă doar de noroc. Urmau să fie adoptaţi de o familie iubitoare sau aveau să îndure o copilărie plină de lipsuri?
De origine irlandeză, Vivian Daly a fost un astfel de copil, trimis cu trenul de la New York City către un viitor nesigur. Mai târziu, Vivian se întoarce în est şi duce o viaţă liniştită. Dar în podul casei sale, ascunse în valize, se află vestigiile unui trecut dureros.

Atunci când, ca să scape de casa de corecţie, adolescenta Molly Ayer se angajează s-o ajute pe Vivian să facă ordine în pod, se dovedeşte că cele două femei nu sunt atât de diferite pe cât par.

Trenul orfanilor este o poveste zguduitoare despre schimbare şi curaj, despre noi începuturi şi prietenii dintre cele mai neaşteptate.

Kline descrie memorabil legătura dintre Molly, tânăra cu probleme emoţionale din pricina criticilor neîntrerupte a căror ţintă a fost, şi Vivian, care îşi vede propria copilărie nefericită reflectată în rebela Molly. O poveste profund impresionantă, adusă la suprafaţă din negurile trecutului. –
Kirkus Reviews

„Nimeni nu mă compătimeşte pentru că mi-am pierdut familia. Fiecare dintre noi are propria lui poveste tristă; altfel n-am fi aici. Sentimentul general e că e mai bine să nu vorbim despre trecut, că uitarea ne va aduce cel mai repede alinarea. Societatea pentru Ajutorare ne tratează ca şi cum ne-am născut în momentul în care am fost aduşi la ei, ca şi cum, precum fluturii care ies din cocon, ne-am lăsat în urmă viaţa dinainte şi, cu voia Domnului, vom începe în curând o viaţă nouă.”

Christina Baker Kline a mai scris romanele Bird in Hand, The Way Life Should Be, Sweet Water şi Desire Lines. Între 2007 şi 2011 a fost Writer in Residence la Fordham University. De asemenea, a primit o bursă acordată de Geraldine R. Dodge Foundation şi mai multe burse de cercetare în Irlanda şi Minnesota. Locuieşte lângă New York City şi petrece cât mai mult timp în nordul statului Minnesota şi pe coasta Maine. Pe internet, o găsiţi la http://www.christinabakerkline.com

capture-20161017-044417

Publicat în Reviews

Jocul Final. Convocarea (Endgame #1) de James Frey&Nils Johnson Shelton (recenzie)


endgame #1Descriere

Jocul Final e real. Jocul Final are loc acum.
Pământ. Acum. Astăzi. Mâine. Jocul Final e real, Jocul Final a început.
Viitorul e nescris.
Ce va fi va fi.

12 Jucători. Tineri, dar din seminţii străvechi. Din care se trage toată omenirea. Şi care au fost create şi alese cu mii de ani în urmă.

De atunci Jucătorii se pregătesc neîncetat. Nu au puteri supranaturale.

Niciunul nu poate să zboare, să transforme plumbul în aur sau să-şi vindece rănile. Când le sună ceasul, Jucătorii mor. Mor ei, murim şi noi.

Jucătorii sunt moştenitorii Pământului şi ei trebuie să rezolve Marea Enigmă a Salvării. Unul dintre ei trebuie să reuşească, altminteri vom pieri cu toţii.

Citeşte cartea. Găseşte indiciile.
Descifrează enigma.
Există un singur câştigător.
Jocul Final e real.

Jocul Final a început.

Gândurile mele

Cartea aceasta chiar te prinde şi nu te lasă până ce n-ai terminat tot de citit şi nu este chiar subţire, având puţin peste 500 de pagini. Totuşi, am terminat-o surprinzător de repede şi încă mai vreau. Probabil că o voi mai reciti până la următorul volum.

Unele personaje le-am îndrăgit chiar de la început, iar, pe altele, le-am urât instant, chiar dorindu-le moartea, deoarece, în loc să găsească o cale de mijloc pentru ca toată lumea să supravieţuiască, aceştia ucideau şi torturau cu sânge rece pe oricine le pica pe mâini.

Jocul Final ne prezintă lumea reală (mai bine spus, se desfăşoară chiar în lumea reală), atât cu părţi pozitive, cât şi cu părţi negative, dar, totodată, încearcă să combată ceea ce credeam noi adevărat, încă de când ne naştem, cum că oamenii sunt făcuţi de Dumnezeu, provin din primate sau mai ştiu eu ce am fost învătaţi. În acest prim roman, ni se spune că lumea a fost creată de Annunaki, aşa zişii Mari Părinţi, nişte fiinţe ciudate care nu par a fi nici bărbaţi, dar nici femei.

Jocul Final este un joc foarte periculos, dar, totuşi, poţi să-ţi dai seama de unele aspecte care l-ar putea pune într-o lumină chiar favorabilă. Trebuie doar să ştii să citeşti printre rânduri. La un moment dat, unul dintre personaje chiar îşi dă seama de acest lucru şi va încerca să le unească pe celelalte şi să le aducă pe calea cea bună. Asta, numai dacă îl vor asculta.

semintii

La acest joc participă 12 concurenţi din doisprezece seminţii diferite: 6 fete şi 6 băieţi cu vârste cuprinse între 13 şi 20 de ani. Limita de vârstă este o condiţie impusă încă de la începuturi, ca să zic aşa. Cei 12, încă de mici, au fost crescuţi şi învătaţi, conform tradiţiei seminţiei fiecăruia, să fie asasini, să dezlege enigme, să fie rapizi atât în gândire, cât şi în mişcări, să fie puternici, răbdători, să fie foarte buni observatori, să ştie să se descurce în orice situaţie şi câte şi mai câte. Pe scurt, să fie cei mai buni dintre cei buni. Celor, care au fost aleşi să participe la acest joc, li se spune Jucători. Au fost destui înaintea lor care au purtat acest titlu şi care au dorit să ia sau nu parte la joc, dar n-au avut şansa, deoarece Jocul loveşte exact când nu te aştepţi, nu când vor Jucătorii.

3e10fbfa9a9986ef6513bb8847700569

Iar, acum, când acesta s-a dezlănţuit, unele dintre personajele noastre sunt foarte entuziasmate, abia aşteptând să pună în aplicare tot ceea ce ştiu, pe când altele, nu, dar, din păcate pentru ele, n-au cum să se opună lucrurilor fireşti din viaţa lor, aşa cum este Jocul Final. Aceştia trebuie să lupte unul împotriva celuilalt prin orice mijloace, „călcând pe cadavre”, astfel încât să le fie doar lor bine, iar, la final, trebuie să rămână un singur câştigător. Odată cu moartea câte unui Jucător, seminţia acestuia va dispărea. Astfel că, la finalul acestui Joc, 11 seminţii îşi vor avea sfârşitul, mai devreme sau mai târziu, fiecare depinzând doar de Jucătorul care o reprezintă sau poate că…nu.

Convocarea celor 12 participanţi are loc într-o zonă din China, pe lângă oraşul Xi’An. Aceştia fac cunoştiinţă atât între ei, cât şi cu Annunaki. Mai precis, doar cu unul dintre cei trei Annunaki care li s-au arătat, şi anume cu kepler22b (un nume ciudat pentru o fiinţă ciudată).

„Silueta e înaltă şi subţire. Are umeri laţi şi mâini lungi, iar în picioare poartă nişte încălţări strălucitoare…Labele îi sunt foarte lungi şi foarte plate. Are un cap lung şi îngust, păr lung, alb şi lucios, piele sidefie şi ochii înguşti, complet negri. La fel ca vocea, faţa nu e nici masculină, nici feminină.”

Această creatură le explică despre ce este vorba, cu ce vor avea de-a face şi ce au de făcut pentru a câştiga Jocul Final. Totodată, le arată acestora şi o imagine cu Pământul, o imagine ce surprinde înfăţişarea acestuia după eveniment, după ce Jocul Final va lua sfârşit, iar milioane de oameni nu vor mai exista. Se pare că Jucătorii trebuie să găsească trei Chei: Cheia Pământului, Cheia Cerului şi Cheia Soarelui.

„Jocul Final este enigma vieţii şi cauza morţii. Conţine originea tuturor lucrurilor şi soluţia prin care poate fi evitat sfârşitul tuturor lucrurilor. Găsiţi cheile în ordinea stabilită. Aduceţi-le la mine şi veţi câştiga. După ce voi pleca, fiecare dintre voi va primi un indiciu. Şi Jocul Final va începe. Regulile sunt simple. Găsiţi cheile în ordine şi aduceţi-le la mine. În rest, nu există reguli.”

După ce fiecare şi-a primit indiciul, trebuie să facă orice pentru a-l putea desluşi şi pentru a scăpa de concurenţă. Se vor forma noi legături, deşi, la început, toată lumea voia să fie pe cont propriu, să nu se ataşeze de absolut nimeni sau să se folosească de prietenii şi iubiri false pentru a câştiga. Dar Jocul le dă planurile peste cap tuturor. Oare ce se va întâmpla cu Jucătorii noştri? Cine cu cine se va alia şi de ce alte provocări vor mai avea parte, înafară de jocul propriu-zis şi de imprevizibilul ce domneşte în jurul Jucătorilor?

Mi-a plăcut mult faptul că romanul ne prezintă mai multe perspective, cunoscând şi ştiind aproape tot ce fac şi gândesc Jucătorii noştri. Astfel, am ajuns să ştiu cu cine voi ţine mai departe şi care merită să fie eliminat din acest joc. Totuşi, sper că cei rămaşi în viaţă, se vor unii şi vor reuşi să găsească o cale prin care să se salveze cu toţii, până nu va fi prea târziu.

Un roman complex, antrenant şi plin de imprevizibil, cu personaje bine conturate, Endgame este genul de lectură care te prinde imediat în mrejele sale şi nu-ţi mai dă drumul până ce n-ai ajuns la finalul jocului în care te-ai aventurat.

Nota mea: 4.5/5

nota 4.5

Publicat în Apariţii

Cărțile de sâmbătă #4


cropped-women-taking-tea-albert-lynch

Titlurile pe care le veți putea citi în luna AUGUST în cadrul colecției IUBIRI DE POVESTE:

♫ 1 august CUM SĂ DEVII ÎMPĂRĂTEASĂ de Heather Webb
Un roman istoric de dragoste despre relația tumultuoasă dintre împărăteasa Josephine și Napoleon.

♫ 8 august TREI NOPȚI DE DORINȚE de Tessa Dare
Volumul al treilea al seriei „Clubul Armăsarilor”, din care mai fac parte UN DANS CU UN DUCE și DUBLĂ TENTAȚIE.

♫ 15 august MĂRITATĂ CU UN VICONTE de Sabrina Jeffries
Romanul al cincilea al seriei „Fetele bătrâne Swanlea”, din care mai fac parte: O DRAGOSTE PERICULOASĂ, O IUBIRE CELEBRĂ, O RĂPIRE CU URMĂRI NEAȘTEPTATE, DANSUL SEDUCȚIEI.

♫ 22 august UN DUCE DOAR PENTRU MINE de Kelly Bowen
Primul volum al unei serii foarte noi, Lorzii din Worth”.

♫ 29 august UN PACT CU DIAVOLUL de Lorraine Heath.
Primul volum al seriei Ticăloșii din St. James”.

capture-20161017-044941

Publicat în Reviews

Amor la Paris (Amor la Paris #1) de Juliette Sobanet (recenzie)


Amor la ParisDescriere

DRAGOSTE ŞI CIOCOLATĂ ÎN ORAŞUL IUBIRII

Charlotte Summers, o profesoară de franceză tânără şi plină de viaţă, mai are două zile până să se mute la Paris cu iubirea vieţii sale. Ea descoperă însă pe un dating site că logodnicul ei s-a văzut pe ascuns cu o roşcată voluptuoasă. Aşa că se desparte de el şi decide să plece singură la Paris.

Ca să nu păţească şi alte femei ca ea, Charlotte creează un blog anonim în care le sfătuieşte cum să acţioneze în amor ca… un bărbat – mai precis, cum să sară din pat în pat fără a se îndrăgosti vreodată. Dar cu atâţia parizieni sexy, Charlotte nu mai este deloc sigură că nu va cădea săgetată de Cupidon de-adevăratelea.

Acest roman de debut, amuzant şi alert, este genul de carte în care să te cufunzi la sfârşitul zilei, cu un pahar de vin în mână, uitând de toţi şi de toate. – SOPHIE MOSS

Amor la Paris are ritm, antren şi, mai presus de orice, o profunzime sufletească surprinzătoare, care m-a atins la coarda sensibilă. – TRACIE BANISTER

Amatorii de poveşti despre femei puternice care îşi regăsesc drumul în viaţă şi îşi vindecă inima rănită vor adora această carte. – MICHELLE BELL

Gândurile mele

Renunţând la job-urile ei, Charlotte Summers abia aşteaptă ca, peste doar două zile, să plece la Paris împreună cu logodnicul ei, Jeff. Pentru a sărbători plecarea lor, aceasta cumpără şampanie şi se îndreaptă spre locul de muncă al iubitului ei. Dar, când intră în biroul lui Jeff şi descoperă pe computerul lui că, cel pe care-l credea iubirea vieţii ei, şi-a postat poza pe mai multe site-uri de „date”-uri, simte că totul s-a prăbuşit în jurul său.

Observând că acesta tocmai ce a primit un mail, şi curioasă din fire, îl deschide şi citeşte mesajul, care provenea de la o roşcată foarte atrăgătoare. Decide să-i răspundă fetei, pe nume Brooke, şi află că Jeff juca la două capete şi nu numai. Dorea să continue acest „joc” cu don’şoara şi după ce ei ajungeau la Paris.

#2

Când „iubitul” îşi face apariţia, Charlotte hotărăşte să se despartă de el. Se duce la prietena ei cea mai bună şi-i povesteşte ce s-a întâmplat şi că nu mai vrea să plece la Paris. Katie îi spune să nu renunţe, să-l dea uitării pe idiot şi să plece, aşa cum şi-a dorit mereu. Până la urmă, Charlotte decide să-şi urmeze visul – cel de a deveni profesoară de franceză într-una din şcolile pariziene – şi pleacă singură la Paris. Ei, bine, nu chiar singură, ci cu 15.000 de dolari şi cu inima frântă.

Ajunsă la Paris şi cazată la un cămin studenţesc, tânăra se simte copleşită de singurătate şi de iubirea pe care încă o simte pentru logodnicul ei. Este confuză şi o încearcă sentimentul de a trece peste trădarea lui, oferindu-i o nouă şansă. Dar nu cade pradă tentaţiei şi îşi creează un blog în care le va sfătui pe femei cum să acţioneze în amor exact ca un bărbat, dând exemple chiar din viaţa ei.

Dar Luc e un tip periculos. E arătos, drăguţ şi uimitor în pat, dar secretos şi divorţat şi îndrăgostit de o altă femeie. Exact genul de tip pe care ar trebui să-l evit.”

Luptând cu greu împotriva impulsului de a-l suna pe Jeff şi nemairezistând nicio clipă să stea închisă, Charlotte se hotărăşte să iasă în oraş. Aşa că porneşte spre duşuri, care erau la comun, din păcate. Pe când ieşea de-acolo, înfăşurată doar într-un prosop, dă peste un francez sexy pe jumătate dezbrăcat. Şi ce mai francez!

„Totuşi, prietenii adevăraţi nu te mint, oricât de mult te-ar durea. Şi Fiona asta a făcut în seara asta.”

Dar asta nu este tot! Odată ieşită în oraş, alături chiar de francezul sexy, o va cunoaşte pe Lexy. Împreună cu aceasta, va avea parte de numeroase peripeţii şi ieşiri nebune, unde îşi va pune în aplicare propriile sfaturi.

Pe parcursul poveştii, o vom cunoaşte şi pe Fiona, o tânără englezoaică timidă, înşelată şi ea de propriul iubit, ce va deveni o bună prietenă pentru Char a noastră, şi pe Marc, un tânăr francez, viitor medic, ce va fi elevul Charlottei, luând lecţii de engleză de la aceasta.

Uitasem cât de mult îndrăgesc Lyonul. Are ceva magic, ceva ce nu vei găsi în niciunul dintre locurile turistice din Paris şi care mă face să mă simt în largul meu, să mă simt ca acasă.” 

Treaba cu blogul merge tot mai bine, Charlotte fiind încântată de comentariile primite. Dar, când se lasă cu urmări neplăcute, deşi aceasta a fost bine intenţionată atunci când le-a scris, toată lumea va avea de suferit. Chiar şi ea. 

Katie a avut dreptate în toate privinţele. Am fost atât de obsedată de regulile mele, de blogul meu de misiunea de a mă comporta ca un bărbat, încât nu m-am obosit să-mi iau răgazul de a mă gândi în ce măsură vorbele mele îi afectează pe cei din jur.”

Oare ce va face Charlotte? Va reuşi să-şi dreagă faptele, înainte să fie prea târziu?  

O carte numai bună de citit în vacanţă, o lectură relaxantă şi amuzantă, care îţi arată că, de cele mai multe ori, ceea ce îţi imaginezi, ceea ce vizualizezi în mintea ta, nu va coincide cu realitatea crudă ce-ţi spulberă speranţele şi visele, chiar înainte de a ţi le materializa. 

Nota mea: 4/5

nota 4

Publicat în Reviews

O soţie potrivită pentru un marchiz (The rules of scoundrels #1) de Sarah MacLean (recenzie)


o-sotie-potrivita-pentru-un-marchiz_1_fullsizeDescriere

 

Ticăloşii nu cer niciodată, îşi iau singuri tot ceea ce-şi doresc…

Cu zece ani în urmă, marchizul de Bourne a căzut în dizgraţie, fiind obligat să părăsească înalta societate. Astfel, se va transforma în Bourne cel dur şi lipsit de sentimente, ajungând unul dintre proprietarii celui mai exclusivist club de jocuri din Londra, şi va face tot ce-i va sta în putinţă pentru a-şi recâştiga moştenirea – inclusiv s-o ia de soţie pe cuviincioasa şi perfecta Lady Penelopa Marbury.

Ruperea unei logodne şi anii de curtări dezamăgitoare au determinat-o pe Penelopa să nu mai fie interesată de o căsnicie liniştită şi confortabilă, tânjind după un bărbat care să-i ofere mult mai mult de-atât. Ce noroc că soţul ei are acces la o lume de plăceri gata să fie explorată!

Deşi este prinţul lumii decăzute din Londra, Bourne jură să o ţină pe Penelopa neatinsă de păcat – ceea ce se va dovedi o mare provocare în momentul în care doamna sa îşi va descoperi dorinţa de a paria orice pentru fericirea lor… chiar şi inima.

Gândurile mele

 Doresc să mulţumesc mult de tot Editurii Litera pentru această lectură minunată!

logo-editura-litera

Cartea o puteţi găsi în toate librăriile online!

Vin cu recenzia la o altă carte romantică, care mi-a plăcut la nebunie şi sper să reuşesc să vă îmboldesc şi pe voi să o citiţi – chiar şi pe cei care nu agreaţi acest gen. O soţie potrivită pentru un marchiz de Sarah MacLean este prima carte din seria The rules of scoundrels, serie ce a apărut în colecţia Iubiri de poveste la editura Litera, în afară de ultimul volum.

M-am îndrăgostit pur şi simplu de jocul de cuvinte al autoarei şi nu m-am putut opri din citit. M-a captivat atât de tare povestea personajelor, încât nu ştiam când trecea atât de repede timpul pe lângă mine. Cu fiecare rând, cu fiecare pagină citită, mă transpuneam în vremea de atunci şi eram mai aproape de sufletul personajelor, fiind părtaşă la toate momentele lor de bucurie, suferinţă, iubire, tandreţe, gelozie, furie şi neputinţă. Aş putea continua până mâine cu laude la adresa cărţii, a stilului lejer şi simplu al autoarei de a-şi transpune creaţia pe hârtie şi tot nu cred că m-aş putea opri.

Personajele principale, Michael şi Penelopa, au fost un adevărat deliciu! Era o plăcere să urmăreşti cât de bine se completau unul pe celălalt, în ciuda temperamentelor lor contradictorii. Aroganţa lui se împletea uşor cu naivitatea ei. Duritatea cu gingăşia. Ironia cu bunătatea. Ignoranţa cu devotamentul. Mândria cu sacrificiul. Răzbunarea cu dragostea.

„Se pare că te-ai rătăcit.”

Ceea ce mi-a mai plăcut foarte mult, a fost şi faptul că, la aproape fiecare început de capitol, ni se prezenta câte un schimb de scrisori între cele două personaje. Dar, după ce a avut loc evenimentul nefericit, Michael nu i-a mai răspuns. Totuşi, Penelopa continua să-i fie alături prin intermediul lor, continua să-i scrie, chiar şi după ce acesta pierduse totul, fiind nevoit să plece, dar nu chiar aşa departe precum credeau toţi. Continua să-i scrie, chiar dacă pe ultimele scrisori a renunţat să le mai trimită. Spera că, într-o bună zi, el se va întoarce înapoi la ea şi totul va fi iar ca înainte.

~ acum 10 ani ~

Având numai 21 de ani şi fără pic de experienţă, marchizul de Bourne îşi pierde toată moştenirea în faţa lordului Langford, la un joc de cărţi. Câştigând mână după mână, Michael crezuse că norocul avea să-i fie tovarăş până la sfârşit.

„- Adevărul nu este relevant. Ceea ce este relevant este dacă ei vor crede sau nu.
– Prima regulă a ticăloşilor?
– Prima regulă a pariorilor.
– Acelaşi lucru, spuse ea, cu ţâfnă.”

Dar n-a fost să fie. El pierde totul, destul de ironic, chiar pe numărul 21. Astfel, acesta este obligat să părăsească înalta societate, rămânând doar cu hainele de pe el, cu un conac gol şi cu o guinee (monedă de aur), ultimul lucru primit de la Langford. Nici măcar bunul lui prieten, Tommy, n-a fost în stare să-l ajute prea mult, de teamă să nu fie dezmoştenit de tatăl său.

„- Dacă adversarul tău îţi garantează că vei câştiga, Penelopa, pariază.
– O altă regulă a pariorilor?
– O altă regulă a ticăloşilor.”

~ prezent ~

Bourne nu mai este tânărul care era odată: plin de viaţă, mereu cu zâmbetul pe buze, respectuos, cu simţul umorului şi al aventurii, care ar fi făcut orice pentru bunii săi prieteni. Aceste lucruri au fost înlocuite de duritate, de aroganţă, de ironie, de egoism, sentimentele sale de afecţiune fiind ascunse cu temeinicie de ochii celorlalţi. Prin forţe proprii, dar şi cu ajutorul noilor săi prieteni, marchizul ajunge să fie, împreună cu aceştia, proprietarii celui mai exclusivist club de jocuri din Londra.

„- Nu paria ceea ce nu eşti gata să pierzi, draga mea. A treia regulă a pariorilor.
– Şi a ticăloşilor, spuse ea iritată.”

Bourne revine cu o dorinţă aprigă de răzbunare pentru cel care a profitat de naivitatea şi nesăbuinţa tânărului care era pe atunci, luându-i totul. Răzbunarea decurge uşor şi cu un scop precis, aceasta aducându-l în faţa şansei de a recupera o parte din ce a pierdut – Falconwell, conacul în care a crescut. Dar ca proprietatea să ajungă din nou în mâinile sale, Michael trebuie să o ia de soţie pe prietena sa din copilărie, Lady Penelopa Marbury.

„- Eşti plictisită, nevastă?
– De ce aş fi plictisită? Este atât de fascinant să mă uit pe pereţii casei tale.”

Cu Penelopa sau Penny (cum o strigă surorile ei) sau Şasepenny (cum îi spunea Michael) avem altă problemă: acum câţiva ani, fusese pe punctul de a deveni ducesă, ceea ce ar fi încântat-o foarte mult pe mama sa, care dorea tot ce este mai bun pentru fiicele ei. Dar, din păcate, logodna a fost umbrită de căsătoria ducelui cu femeia de care era îndrăgostit.

„Ea ştia că se putea retrage… ştia că ar fi trebuit să se retragă… şi totuşi… Nu voia. În schimb, rămase acolo, în pragul a ceva nou şi diferit şi, în acelaşi timp, incitant. Îi întâlni ochii, negri în lumina focului, şi îl imploră în tăcere să facă ceva. Dar el nu făcu. În schimb, spuse:
– Joacă-ţi cartea Penelopa.”

După acel eveniment nefericit, au urmat nişte cereri de căsătorie care nu i-au trezit deloc interesul. Ajunsă acum la vârsta de 28 ani, fiind considerată deja fată bătrână, tatăl ei, Lord Needham, adaugă în zestrea acesteia şi Fallconwell. Astfel, are loc o ultimă cerere în căsătorie sau poate că nu este chiar ultima. Prietenul ei cel mai bun, Tommy Alles, îşi încearcă şi el norocul, dar fără prea mari izbânde. Cererile erau acceptabile, iară tânăra femeie nu dorea doar o căsnicie liniştită şi confortabilă. În schimb, Penelopa dorea mai mult. Tânjea după un bărbat care să-i ofere mult mai mult decât o căsnicie plictisitoare şi nefericită.

Şi iată! Altă cerere la orizont!

Neavând somn, Penelopa iese la o plimbare nocturnă, la ora şi locul nepotrivite pentru o tânără lady. Ajungând pe proprietatea Falconwell-ului – pierdută de Langford la un joc de cărţi în faţa tatălui ei -, aceasta dă peste un Michael total diferit de tânărul pe care-l ştia ea.

„- Nu pleci până când nu terminăm. Până când nu îmi dai cuvântul tău că vei sta departe de Tommy Alles.
Bineînţeles că nu pleca nicăieri cu Tommy. Dar refuza să-i dea satisfacţia de a şti asta.
– De ce? Nu ţi-ar fi mai uşor dacă aş pleca cu el? Atunci îţi vei primi răzbunarea şi libertatea dintr-o singură mişcare.”

Profitând de acest lucru, Bourne o răpeşte şi o duce în conacul părăsit pentru a o compromite şi a recupera Falconwell-ul. Dimineaţă, lord Needham apare să-şi salveze fiica, fiind sigur că deja Bourne a aflat de zestrea ei. Dar ca această căsătorie să aibă loc, tatăl Penelopei doreşte ca Bourne să găsească soţi potriviţi pentru cele două fiice mai mici, Philippa şi Olivia, neştiind că fiica sa cea mare se întocmise deja cu Michael pe acest subiect cu câteva ore înainte. În plus, Needham îi oferă o scrisoare ce l-ar putea distruge pe lord Langford.

„Să nu te ascunzi niciodată de mine.”

Oare cum se va desfăşura acum viaţa celor doi, odată căsătoriţi, şi cu o încăpăţânare mai mare ca a unui catâr? Va reuşi Penelopa să-l facă pe Michael să renunţe la ideea absurdă de răzbunare? Oare ce ar putea conţine scrisoarea, în urma căreia Langford va avea de suferit?

Chiar ar trebui să citiţi această carte! N-o să fiţi dezamăgiţi absolut deloc, vă promit. Are exact ce trebuie acolo unde trebuie. Plus că veţi descoperi cea mai importantă regulă a ticăloşilor, cum le spune Penelopa. Pune-ţi mâna pe ea!

Nota mea: 5/5

nota 5

Publicat în Apariţii

Editura Epica: E uşor să mă răneşti (E uşor să te iubesc #2) de Tammara Webber


15461214DIN 1 AUGUST LA EDITURA EPICA

Se simțea singur și își pierduse calea. Apoi, a găsit-o pe ea.

Și viitorul i s-a părut mai nesigur ca niciodată.

În copilărie, Landon Lucas Maxfield credea că are o viață perfectă și se aștepta la un viitor EXTRAORDINAR… până când o tragedie i-a zdruncinat familia şi, astfel, a ajuns să pună la îndoială toate lucrurile în care CREZUSE PÂNĂ ATUNCI.

Tot ceea ce voia era să lase trecutul în urmă. Când a întâlnit-o pe Jacqueline Wallace, dorința de a fi el tot ceea ce ea ar fi avut nevoie a prins contur ATÂT DE UȘOR… Atât de ușor cât poate un om care a aflat pe pielea lui că sufletul poate fi RĂNIT cu ușurință și că toate speranțele pe care le-a avut vreodată se pot risipi CÂT AI CLIPI.

Tammara Webber, autoarea bestsellerului New York Times E UȘOR SĂ TE IUBESC, propune cititorilor un roman sfâșietor și impecabil scris, oferind o nouă perspectivă asupra sentimentului și farmecului de a fi îndrăgostit, care, după părerea autoarei, exclude întotdeauna latura rațiunii.