Publicat în Reviews

Jocul Final. Convocarea (Endgame #1) de James Frey&Nils Johnson Shelton (recenzie)


endgame #1Descriere

Jocul Final e real. Jocul Final are loc acum.
Pământ. Acum. Astăzi. Mâine. Jocul Final e real, Jocul Final a început.
Viitorul e nescris.
Ce va fi va fi.

12 Jucători. Tineri, dar din seminţii străvechi. Din care se trage toată omenirea. Şi care au fost create şi alese cu mii de ani în urmă.

De atunci Jucătorii se pregătesc neîncetat. Nu au puteri supranaturale.

Niciunul nu poate să zboare, să transforme plumbul în aur sau să-şi vindece rănile. Când le sună ceasul, Jucătorii mor. Mor ei, murim şi noi.

Jucătorii sunt moştenitorii Pământului şi ei trebuie să rezolve Marea Enigmă a Salvării. Unul dintre ei trebuie să reuşească, altminteri vom pieri cu toţii.

Citeşte cartea. Găseşte indiciile.
Descifrează enigma.
Există un singur câştigător.
Jocul Final e real.

Jocul Final a început.

Gândurile mele

Cartea aceasta chiar te prinde şi nu te lasă până ce n-ai terminat tot de citit şi nu este chiar subţire, având puţin peste 500 de pagini. Totuşi, am terminat-o surprinzător de repede şi încă mai vreau. Probabil că o voi mai reciti până la următorul volum.

Unele personaje le-am îndrăgit chiar de la început, iar, pe altele, le-am urât instant, chiar dorindu-le moartea, deoarece, în loc să găsească o cale de mijloc pentru ca toată lumea să supravieţuiască, aceştia ucideau şi torturau cu sânge rece pe oricine le pica pe mâini.

Jocul Final ne prezintă lumea reală (mai bine spus, se desfăşoară chiar în lumea reală), atât cu părţi pozitive, cât şi cu părţi negative, dar, totodată, încearcă să combată ceea ce credeam noi adevărat, încă de când ne naştem, cum că oamenii sunt făcuţi de Dumnezeu, provin din primate sau mai ştiu eu ce am fost învătaţi. În acest prim roman, ni se spune că lumea a fost creată de Annunaki, aşa zişii Mari Părinţi, nişte fiinţe ciudate care nu par a fi nici bărbaţi, dar nici femei.

Jocul Final este un joc foarte periculos, dar, totuşi, poţi să-ţi dai seama de unele aspecte care l-ar putea pune într-o lumină chiar favorabilă. Trebuie doar să ştii să citeşti printre rânduri. La un moment dat, unul dintre personaje chiar îşi dă seama de acest lucru şi va încerca să le unească pe celelalte şi să le aducă pe calea cea bună. Asta, numai dacă îl vor asculta.

semintii

La acest joc participă 12 concurenţi din doisprezece seminţii diferite: 6 fete şi 6 băieţi cu vârste cuprinse între 13 şi 20 de ani. Limita de vârstă este o condiţie impusă încă de la începuturi, ca să zic aşa. Cei 12, încă de mici, au fost crescuţi şi învătaţi, conform tradiţiei seminţiei fiecăruia, să fie asasini, să dezlege enigme, să fie rapizi atât în gândire, cât şi în mişcări, să fie puternici, răbdători, să fie foarte buni observatori, să ştie să se descurce în orice situaţie şi câte şi mai câte. Pe scurt, să fie cei mai buni dintre cei buni. Celor, care au fost aleşi să participe la acest joc, li se spune Jucători. Au fost destui înaintea lor care au purtat acest titlu şi care au dorit să ia sau nu parte la joc, dar n-au avut şansa, deoarece Jocul loveşte exact când nu te aştepţi, nu când vor Jucătorii.

3e10fbfa9a9986ef6513bb8847700569

Iar, acum, când acesta s-a dezlănţuit, unele dintre personajele noastre sunt foarte entuziasmate, abia aşteptând să pună în aplicare tot ceea ce ştiu, pe când altele, nu, dar, din păcate pentru ele, n-au cum să se opună lucrurilor fireşti din viaţa lor, aşa cum este Jocul Final. Aceştia trebuie să lupte unul împotriva celuilalt prin orice mijloace, „călcând pe cadavre”, astfel încât să le fie doar lor bine, iar, la final, trebuie să rămână un singur câştigător. Odată cu moartea câte unui Jucător, seminţia acestuia va dispărea. Astfel că, la finalul acestui Joc, 11 seminţii îşi vor avea sfârşitul, mai devreme sau mai târziu, fiecare depinzând doar de Jucătorul care o reprezintă sau poate că…nu.

Convocarea celor 12 participanţi are loc într-o zonă din China, pe lângă oraşul Xi’An. Aceştia fac cunoştiinţă atât între ei, cât şi cu Annunaki. Mai precis, doar cu unul dintre cei trei Annunaki care li s-au arătat, şi anume cu kepler22b (un nume ciudat pentru o fiinţă ciudată).

„Silueta e înaltă şi subţire. Are umeri laţi şi mâini lungi, iar în picioare poartă nişte încălţări strălucitoare…Labele îi sunt foarte lungi şi foarte plate. Are un cap lung şi îngust, păr lung, alb şi lucios, piele sidefie şi ochii înguşti, complet negri. La fel ca vocea, faţa nu e nici masculină, nici feminină.”

Această creatură le explică despre ce este vorba, cu ce vor avea de-a face şi ce au de făcut pentru a câştiga Jocul Final. Totodată, le arată acestora şi o imagine cu Pământul, o imagine ce surprinde înfăţişarea acestuia după eveniment, după ce Jocul Final va lua sfârşit, iar milioane de oameni nu vor mai exista. Se pare că Jucătorii trebuie să găsească trei Chei: Cheia Pământului, Cheia Cerului şi Cheia Soarelui.

„Jocul Final este enigma vieţii şi cauza morţii. Conţine originea tuturor lucrurilor şi soluţia prin care poate fi evitat sfârşitul tuturor lucrurilor. Găsiţi cheile în ordinea stabilită. Aduceţi-le la mine şi veţi câştiga. După ce voi pleca, fiecare dintre voi va primi un indiciu. Şi Jocul Final va începe. Regulile sunt simple. Găsiţi cheile în ordine şi aduceţi-le la mine. În rest, nu există reguli.”

După ce fiecare şi-a primit indiciul, trebuie să facă orice pentru a-l putea desluşi şi pentru a scăpa de concurenţă. Se vor forma noi legături, deşi, la început, toată lumea voia să fie pe cont propriu, să nu se ataşeze de absolut nimeni sau să se folosească de prietenii şi iubiri false pentru a câştiga. Dar Jocul le dă planurile peste cap tuturor. Oare ce se va întâmpla cu Jucătorii noştri? Cine cu cine se va alia şi de ce alte provocări vor mai avea parte, înafară de jocul propriu-zis şi de imprevizibilul ce domneşte în jurul Jucătorilor?

Mi-a plăcut mult faptul că romanul ne prezintă mai multe perspective, cunoscând şi ştiind aproape tot ce fac şi gândesc Jucătorii noştri. Astfel, am ajuns să ştiu cu cine voi ţine mai departe şi care merită să fie eliminat din acest joc. Totuşi, sper că cei rămaşi în viaţă, se vor unii şi vor reuşi să găsească o cale prin care să se salveze cu toţii, până nu va fi prea târziu.

Un roman complex, antrenant şi plin de imprevizibil, cu personaje bine conturate, Endgame este genul de lectură care te prinde imediat în mrejele sale şi nu-ţi mai dă drumul până ce n-ai ajuns la finalul jocului în care te-ai aventurat.

Nota mea: 4.5/5

nota 4.5

Anunțuri

2 gânduri despre „Jocul Final. Convocarea (Endgame #1) de James Frey&Nils Johnson Shelton (recenzie)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s