Publicat în About

4 ani prăfuiți de stele!


După cum se observă sau nu, am ales să schimb numele sub care public. Mă gândeam de ceva vreme că ar cam fi cazul să mai simplific puțin lucrurile pe aici. De la bookysme, am ajuns oficial la Dede, pentru a fi mai ușor pentru voi să mă „strigați” și pentru că m-am obișnuit mai mult cu acest nickname, pe care îl folosesc și în afara blogului, cu dragii mei prieteni de carte. De asemenea, dacă vreți să folosiți și Praf de stele, este binevenit și acest nume.

Sincer, nici nu știu când a trecut și anul ăsta. S-au făcut deja 4 și încă numărăm. 2018 a fost un an destul de aglomerat pentru mine, dar și frumos, cu momente de neuitat care sper să se mai repete. Îmi pare însă rău că nu am reușit să citesc mai mult. De la an la an, îmi promit și îmi impun că o să fac ceva în privința asta, dar degeaba. Nu se lipește absolut deloc de mine.

Totuși, pentru a mă impulsiona cât de cât la citit, încercând să mai alung din lipsa de chef ce m-a tot pândit, am participat (și încă o fac!) la multe provocări din blogosferă în ideea de a reveni asupra cărților ce mă așteptau de mult timp în bibliotecă, iar acesta este un aspect pe care l-am îndeplinit într-o anumită măsură. Încă mai sunt unele lecturi ce strigă să le citesc, dar ușor-ușor recuperez.

Pentru a nu ajunge să vă plictisesc, vreau doar să vă mai spun că eu și blogul nu avem de gând să ne oprim aici. Vrem să ne jucăm și mai mult ca până acum și sperăm că anul care vine să ne găsească mai motivați și mai inspirați. Vrem să vă mulțumim pentru că ne citiți și pentru că sunteți alături de noi, chiar dacă mai lipsim uneori.

La mulți ani nouă, Praf de stele! ❤

small-7304-5bfadc562bd19

Reclame
Publicat în Recomandări

Iarnă printre cărți || Recomandări


Atunci când iarna își cere drepturile și își anunță prezența friguroasă, gândul te duce inevitabil la magia sărbătorii ce se apropie cu pași repezi. Oriunde privești, lumea începe deja pregătirile în așteptarea acesteia, cu o lună înainte dacă se poate, și parcă tot nu sunt de ajuns zilele până la Crăciun. Luminițele multicolore, decorațiunile în fel și chip, mirosul brazilor și colindele ce răzbat de peste tot accentuează și mai mult starea îmbietoare a acestui anotimp și tot ce ne dorim este să stăm în casă la căldură, să privim pe fereastră cum ninge (să sperăm că o să avem ceva mai multă zăpadă), cu o cană de ciocolată caldă sau ceai fierbinte în mână și o carte bună alături de noi. Iar dacă lectura este în ton cu atmosfera ce plutește în aer, atunci e și mai bine. Pentru asta, vă recomand următoarele povești pline de magie și, de ce nu, povești pe care le puteți dărui celor dragi.

20181129_182339

E ușor să te iubesc + E ușor să mă rănești – Tammara Webber

„Dragostea nu e lipsa logicii, ci logica examinată și recalculată, încălzită și pliată să se potrivească pe conturile dinlăuntrul inimii.”

„Aș putea să o desenez doar din atingeri…”

Două lecturi pe care pur și simplu le-am adorat! Primul volum este din perspectiva ei, iar al doilea din perspectiva lui, ambele la fel de emoționante și de frumoase. Povestea începe cu o petrecere de Halloween și se termină cu vacanța de iarnă, însă epilogurile cărților ne prezintă și ce se întâmplă cu personajele după terminarea anului universitar.

Relația celor doi este la început destul de incertă și de confuză: la inițiativa prietenei sale, Jacqueline îl folosește pe Lucas ca pansament pentru eșecul cu fostul, pe când tipul nostru, din dorința de a o avea cât mai aproape, nu-i dezvăluie acesteia faptul că el este și Landon, meditatorul ei la economie. Pe parcurs, lucrurile încep să se precipite însă: Lucas află care era de fapt „jocul” fetei și pare că-i convine pe moment să fie băiatul ei cel rău, iar secrete nespuse din trecutul tânărului încă stau între ei, ceea ce o determină pe J. să-și bage nasul drăguț în ceea ce n-o privește, aspect care îl supără pe acesta.

Le găsiți aici: primul volum – Librex; al doilea volum – Librex, librarie.net, emag

20181129_172440

Lumina iubirii – Jay Asher

„Miroase a Crăciun. Asta e ceea ce majoritatea oamenilor spun când sosesc prima oară, ca și când cuvintele au așteptat tot drumul să fie rostite.”

Crăciunul petrecut printre brazii proaspăt tăiați care așteaptă să-și găsească propria poveste în sânul familiilor. O poveste magică despre primele scântei ale iubirii.

Cartea ne arată că dacă vrei să muți chiar și munții din loc, este nevoie doar să îți dorești din tot sufletul ceva și să ai încredere că se va întâmpla. Poți să ai viața împărțită în două, să trebuiască să locuiești în două locuri pe an și să ai două rânduri de prieteni, însă nu contează distanța, cât de mult sau de puțin timp petreci cu cei la care ții, atâta vreme cât vă lăsați amprenta unii asupra celorlalți. Iar atunci când magia Crăciunului își face de cap, nu-ți pierde speranța. Nu știi ce te va aștepta în final.

O găsiți aici: cartepedia, librarie.netcărturești

20181129_171819

Fulgi de iubire – John Green, Maureen Johnson și Lauren Myracle

„Crăciunul nu se termină niciodată, dacă tu nu vrei asta.”

„Şi, desigur, mai era şi Stuart. […]
O dădusem în bară nasol de tot. Regretul şi umilinţa dureau mai tare decât gerul. A fost nevoie să străbat câteva străzi până să-mi dau seama că nu pe Noah îl regretam… ci pe Stuart. Stuart care mă salvase. Stuart care chiar părea să dorească să-şi petreacă timpul cu mine. Stuart care mi-a vorbit pe şleau şi care mi-a spus să nu mă las călcată în picioare.”

O lectură ce întrunește trei povestiri romantice ce se petrec în preajma Crăciunului.

Mi-au plăcut mult poveștile și am empatizat, acolo unde era cazul, cu micile „drame” ale personajelor adolescentine, bucurându-mă când într-un final lucrurile s-au așezat și pentru ele. Într-o anumită măsură, aceste povestiri se leagă între ele, având mai mulți numitori comuni: acțiunea se petrece în aceeași zonă, o parte dintre personaje se cunosc și învață la aceeași școală, iar zăpada este cea care le dă viețile peste cap și le deschide ochii asupra a ceea ce contează cu adevărat.

O găsiți aici: librarie.netemag, libris, cărturești

20181129_182314

Chemarea îngerului – Guillaume Musso

„Există ființe al căror destin este să se întâlnească. Oriunde ar fi. Oriunde s-ar duce. Într-o bună zi, se vor întâlni.” Claude Gallay (citat inserat în carte)

O întâmplare nevinovată, petrecută în apropierea sărbătorilor de iarnă, aduce împreună doi oameni cu un trecut pe care-l vor uitat. Destinul face în așa fel încât aceștia să se ciocnească unul de altul în aeroport, iar fiecare să se trezească apoi cu telefonul celuilalt, despărțiți de o lume întreagă. Curiozitatea lor în privința a ceea ce se ascunde în micul obiect tehnologizat, care nu le aparține de drept, scoate la iveală secrete ce cândva i-au pus la grea încercare. O legătură comună din trecutul lor revine cu forță în prezent și le dă viețile tihnite peste cap, iar cei doi vor descoperi că îi unesc mult mai multe lucruri, nu doar acea legătură.

Momentan indisponibilă.

20181129_172539

Dragostea mea mi-a dăruit… – ediție coordonată de Stephanie Perkins 

„Dacă îți place de cineva, ar trebui să te străduiești puțin. Ar trebui să te străduiești să o cunoști pe acea persoană, ar trebui să-ți dai osteneala pentru acel prim sărut.”

12 povestiri de sărbătoare pentru toată lumea! Cu siguranță veți găsi cel puțin una care să vă acapareze și care să vă facă să vă doriți ca ea să nu se mai termine. Iubirea și speranța pentru un nou început se simt în fiecare pagină pe care o dai curios, așteptându-te nerăbdătoare să descoperi ceea ce cauți: un strop de fericire, o clipă trăită la maxim, un zâmbet uriaș și momente frumoase alături de cei dragi.

O găsiți aici: cărturești, emaglibrarie.net

20181129_171723

Belzhar – Meg Wolitzer

Cuvintele contează. Asta a spus doamna Quenell de la bun început. Cuvintele contează. Întreg semestrul am căutat cuvintele cu care să spunem ceea ce trebuia să spunem. Ne căutăm propria noastră voce.

Acțiunea acestei cărți se derulează de la începutul școlii până la momentul în care elevii se pot bucura în sfârșit de vacanța de iarnă. The Wooden Barn, o scoală-internat pentru tineri „fragil emoționali și foarte inteligenți” are grijă de cei care-i trec pragul în fiecare an, ajutându-i să-și revină din șocul ce i-a lovit și să se redescopere pe ei care erau înainte.

Belzhar este o lectură care te pune pe gânduri și-ți arată că nu trebuie să fugi de lucrurile negative ce ți se întâmplă în viață, ci trebuie să le întâmpini cu fruntea sus și să încerci să le dobori, fie singur, fie acceptând ajutorul celor din jur. Autoarea creionează niște personaje veridice, complexe, cu probleme ce se întâlnesc la tot pasul în lumea noastră, chiar dacă nu ies la iveală, probleme a căror soluționare dorim mai mult să o evităm, decât să o ducem la capăt.

O găsiți aici: cărtureștielefantlibriscartepedia


Care sunt recomandările voastre pentru cea mai frumoasă perioadă din an? 🙂

small-3624-5bfada7f33e7e

Publicat în About, Cuvinte

Poem de țară


LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!

țara nu mai e a noastră,
și-au făcut-o ei a lor,
lupta asta bătrânească,
veșnică, a unui popor.

speranța încă e acolo
unde ei n-ajung să ceară,
ne-nrăiesc și ne coboară,
ne dezbină așa cum vor.

cad din cer lacrimi amare,
copiii pleacă fără glas,
bătrâni așteaptă făr’ de ceas,
un semn venit din depărtare.

nimeni nu sare să ne-ajute,
vor să-și păstreze locul lor,
suntem doar noi, române, uite,
sperând la un alt viitor.

small-5469-5bfadc9e65e5a

Publicat în Tag-uri şi lepşe

Leapşa: Vânătoare în bibliotecă


Vă era dor de o una nouă? Mie, cu siguranță da! :))

Prin căutările mele, am dat peste această leapșă (destul de veche) care mi-a dat ceva bătăi de cap, dar nu m-am lăsat până ce nu am făcut-o. Nu avea un nume propriu-zis pe blogul pe care o găsisem, așa că inițial mă gândisem s-o numesc „Leapșa spontană”. Totuși, am descoperit între timp că, de fapt, are un nume (cel din titlul articolului).


1. Găsește un nume de autor sau titlu de carte care să conțină litera Z.

Monica Ramirez

20181129_193122

2. Găseşte o carte clasică.

Vilette de Charlotte Bronte. Un roman pe care îl am de ceva vreme în bibliotecă și pe care nu am ajuns să-l citesc nici în ziua de azi. Ar cam fi cazul să remediez situația asta, deoarece n-am mai citit de mult ceva clasic.

20181128_121740

3. Găseşte o carte cu o cheie pe copertă.

În a mea bibliotecă nu am găsit nicio carte cu vreo cheie, de orice fel. Așa că, pentru această cerință, am împrumutat o poză de prin vecini, ca să nu rămân descoperită. Mulțumesc, Duca! :))

IMG-20181128-WA0000

4. Găseşte în bibliotecă un obiect care nu e carte.

Am acești doi dragoni minunați de la Gothic Fairy care se completează reciproc și care pot fi folosiți drept „raft” pentru susținerea cărților.

20181128_120616

5. Găseşte cea mai veche carte din bibliotecă.

Atunci când mi-am aprofundat pasiunea pentru citit, mi-am însușit câteva din cărțile mamei, iar aceasta se pare că a fost cumpărată în mai 1992 și este mai bătrână decât mine. :))

Anul în care a apărut nu-l știu însă. Unele cărți nu au trecuți și anii în care au fost tipărite.

20181129_202005

6. Găseşte o carte cu o fată pe copertă.

20181128_122756-e1543432043679.jpg

7. Găseşte o carte cu un animal.

Are o legendă tare frumoasă acest volum. Vă invit să o descoperiți. 🙂

20181128_133740-e1543432134927.jpg

8. Găseşte o carte în care protagonistul să fie bărbat.

20181128_122411

9. Găseşte o carte care să aibă numai cuvinte pe copertă.

20181128_133656.jpg

10. Găseşte o carte cu ilustraţii.

Am aceste cărți încă din clasele primare, adică de foarte mult timp. La fiecare povestire în parte, ne sunt prezentate ilustrații foarte bine conturate, fiind atractive atât pentru copii, cât și pentru adulți. Datorită lor, m-am bucurat de o istorie povestită mai pe placul meu. 🙂

20181129_200155

20181129_202128

11. Găseşte o carte care să aibă litere aurii pe copertă.

20181129_193819

12. Găseşte un jurnal (real sau fictiv)

L-am găsit doar pe acesta şi este unul creativ. Cum sugerează și numele, în el îți așterni toate trăsnăile ce-ți trec prin cap. :))

20181129_202414

13. Găseşte o carte scrisă de un autor cu un nume comun. (ex: Ionescu, Popescu…)

Nume de cod: Arkon de Anamaria Ionescu

20181129_201939

14. Găseşte o carte care să aibă pe copertă imaginea apropiată a ceva/cuiva.

Nu am găsit nimic de genul. Mai caut.

15. Găseşte cartea a cărei acţiune se petrece cel mai devreme.

Și aici spun pa… De fapt, vezi mai bine punctul 10.

16. Găseşte o carte cartonată fără supracopertă.

20181130_122334

17. Găseşte o carte turcoaz.

Are mai mult turcoaz pe spate, dar faţa e mai frumoasă. ;p

20181129_202259

18. Găseşte o carte cu stele pe copertă.

Stele pe cer, stele în titlu, stele peste tot.

20181130_114858

19. Găseşte o carte care să nu aparţină genului Young Adult.

O serie pe care tot zic că o încep. Să vedem când. :))

20181129_202340


Le provoc mai departe pe Duca de la Readers Republic, Maco de la Lectură pentru suflet, Simona de la Adventures after tea și pe Mădălina de la Books are my drug. Dacă mai dorește cineva să preia leapșa, o poate face, cu mențiunea să spună de unde a luat-o. De asemenea, puteți posta și în secțiunea de comentarii răspunsurile voastre, dacă nu aveți un blog. Enjoy! 🙂

small-7330-5b9952211d4eb

Publicat în Reviews

Descendența – Cristina Zegheru (recenzie)


20181119_172401.jpg

Descriere

Jessica află că este șaman și că are darul de a vedea spiritele.
Acuzată de vandalism pe nedrept, este trimisă la Institutul psihiatric K.E.I. unde va cunoaște și alți adolescenți cu puteri supranaturale.

Se leagă prietenii, se crează divergențe și înflorește o poveste de dragoste între două persoane aparent opuse. O poveste care va dăinui dincolo de realitatea umană în care suntem obișnuiți să credem.

Două lumi, un singur suflet.

Gândurile mele

Încă de când a apărut cartea, am fost intrigată de copertă și de ceea ce scrie pe spatele ei. N-am mai întâlnit șamani în nicio lectură citită de mine până acum, așa că, de cum am văzut-o la târg, n-am stat prea mult pe gânduri și am luat-o.

Mi-a plăcut ceea am citit, chiar dacă am întâmpinat anumite lipsuri pe parcurs. De aceea, cred că ar fi necesară o continuare, deoarece ar mai fi destul loc pentru dezvoltarea ideii. În plus, avem nevoie de răspunsuri. Unele evenimente importante nu au fost elucidate și am rămas cu multe întrebări de pe urma lor. Totodată, finalul poate fi luat drept un nou început pentru personajul principal care abia ce și-a acceptat menirea. Drumul Jessicăi nu s-a terminat încă și mai are multe de descoperit și de învățat pentru a ajunge un șaman puternic, așa cum au fost părinții ei.

„- Trebuie să intru, altfel nu voi afla niciodată nimic, răspund…
– Încă te poți opri, șoptește.”

Așa cum reiese și din descrierea de mai sus, tânăra ajunge să fie judecată pe nedrept de ceva ce știe cu siguranță că n-a făcut, însă directorul liceului este de neînduplecat în privința asta, iar bunica pare să fie de acord cu acesta, fără să-i acorde nicio clipă prezumția de nevinovăție nepoatei sale. Probe necunoscute atât ei, cât și nouă, conduc spre laboratorul unde Jessica își susținea meditațiile. Se presupune că există o filmare ce arată că locul a fost vandalizat de ea și alți doi colegi. Pentru a nu fi exmatriculată, tânăra este trimisă la Institutul psihiatric K.E.I, fără să aibă șansa de a se apăra.

Înainte de plecare, aceasta descoperă că este un șaman și că poate vedea spirite, unul anume conducând-o spre câteva lucruri de-ale mamei sale, printre care un lănțișor și o scrisoare ce-i mai ridică puțin din vălul de secrete de pe ochi. Visele urâte de-a lungul vieții, care începuseră să pară din ce în ce mai reale în ultima vreme, lăsându-i urme pe corp, au legătură cu ceea ce a aflat, iar acum că ușa a fost deschisă, nu mai poate da înapoi. Cineva o vrea pentru puterea ei, iar fire invizbile din jur par să o conducă chiar în gura lupului.

„Dacă aș spune cuiva că văd spirite, cine m-ar crede?”

Șederea la Institut nu e una prea măgulitoare, iar serviciile pe care le oferă tinerilor cu probleme sunt limitate, impunându-li-se anumite reguli stricte și sarcini obligatorii de dus la bun sfârșit, fără a le oferi prea mult timp liber de gândit. Un loc care ar trebui să-i ajute să se îndrepte, nu face decât să le urmărească fiecare mișcare și să le interpreteze fiecare cuvânt după bunul plac, prelungindu-le și mai mult agonia în acel sanctuar uitat de lume.

Puștoaica încearcă să se țină la distanță de noii colegi, crezând că aceștia chiar ar putea avea probleme, deși poate că au ajuns acolo din același motiv ca și ea. Însă nu se poate detașa să fie mai prietenoasă, nu când unii o vor moartă, alții o urăsc și Institutul nu pare să vrea a-i da drumul prea curând. Se simte încolțită și cu greu reușește să iasă din carapace, atunci când neîncrederea este la ordinea zilei, iar gândurile că s-ar putea să fie nebună îi cutreieră prin cap.

„Să pot dormi, șoptesc în sinea mea și mă gândesc când a fost ultima dată când am avut o noapte liniștită, fără coșmaruri.

– A trecut atât de mult timp…”

Jessica mi s-a părut o fire slabă și cam plângăcioasă. Nu prea am empatizat cu ea și nu o condamn pentru asta. Coșmarele pe care le-a avut și încă le mai are au contribuit suficient de mult la acest aspect și nimeni nu a fost la capătul patului ca să o liniștească, să-i spună că o să fie bine și că nimic rău din ce a visat n-o să se întâmple. Însă, chiar și așa, speram de la ea la ceva mai multă tărie de caracter, fapt insuflat de replicile schimbate cu prietena sa, înainte ca totul să o ia razna. Se pare că a fost doar o mască sub care se ascundea, sperând că nimeni nu avea să vadă cât e de speriată pe interior.

Autoarea are un stil ușor de urmărit, încât nici nu simți când ai ajuns deja la final. Mi-aș dori să mai citesc cărți de-ale ei pe viitor, dar, în mod special, mi-aș dori ca Descendența să devină o serie. Povestea chiar are potențial și ar fi păcat să rămână doar un volum de sine stătător.

Nota mea: 3.5/5

nota-3,5

capture-20160928-044054

Publicat în About

Book Haul #8 – Gaudeamus 2018+


De data asta am plecat de la târg cu mai multe cărți acasă decât mi-am propus, dacă e să fac comparație cu anii trecuți. După cum se observă, tot autorii români predomină printre achizițiile mele și nu cred că se va schimba acest aspect nici pe viitor. Mare parte din ele sunt continuări de serii pe care abia aștept să le citesc, dar asta nu înseamnă că nici celelalte nu-mi fac cu ochiul. Altfel nu le-aș mai fi luat. :))

Deja am terminat de citit Descendența. N-am mai întâlnit ideea de șaman în lecturile citite de mine, așa că a mea curiozitate s-a activat și mi-am dorit să descopăr povestea din spatele acestei cărți. Mi s-a părut interesantă și mi-a plăcut destul de mult, încât să vreau o continuare, deși e un standalone.

20181119_162315

De asemenea, am plecat acasă cu cărțulii și lucrușoare faine și de la fetele mele dragi. De la Ghanda am primit sacoșa cu Dorothy pe care mi-o dorisem tare mult de cum am văzut-o prima dată și Colivia Regelui, volumul trei al seriei Regina Roșie de Victoria Aveyard. ❤

20181119_162342.jpg

Maco mi-a oferit o pereche super cute de papuci pufoși Hogwarts pe care-i port acum zi de zi, renunțând la rozalii mei. :)) De asemenea, am primit de la ea Pierdut în Purgatoriu de Cosmina Posedaru care îmi făcea de ceva vreme cu ochiul și Alt cuvânt pentru dor de Georgiana Vâju. ❤

20181119_141655.jpg

Iar pe pagina de blog a Fetei din bibliotecă am câștigat trilogia Blestemul Câștigătorului de Marie Rutkoski. Nu-i așa că sunt superbe coperțile? ❤

20181119_141757

Am vrut să profit puțin și de zilele negre de pe elefant, dar am zis pas de data asta. Sunt mult prea multe cărți necitite în bibliotecă, că să mai iau altele, iar cele vechi se simt jignite, deoarece le ignor. Nu mai zic că mă bat la cap pentru că nu au spațiu de cafea. Așa că rămâne pe data viitoare. :))


Voi cu ce ați plecat acasă de la târg? Iar dacă nu ați reușit să ajungeți, ați profitat de zilele de Black Friday? ^^

small-7330-5b9952211d4eb

Publicat în Books I've Read/Wrap-up

Wrap-up #5 – septembrie/octombrie [2018]


Salutare! Astăzi m-am gândit să vă prezint ce am mai citit în septembrie-octombrie. Mai degrabă, ce nu am citit. Din câte am observat, anul ăsta a luat-o la vale rău de tot. Dacă la începutul lui ianuarie am avut un avânt răsunător, lunile astea au fost din ce în ce mai sărace și am citit doar 5 cărți amărâte. Și motivul nu e lipsa de timp. Vina este în totalitate a mea, deoarece m-am lăsat pe tânjeală și altfel că simțul meu de bookaholic s-a orientat spre altceva: pe lepșe. :))

În septembrie am reușit să termin două cărți: înAltă iubire de Flavius Simion și Pentru câteva cuvinte de Nora Roberts, a doua carte a seriei D.C. Detectives. Am o manie de a începe seriile cu alte volume. În special, seriile romantice. Nu știu când am să mă învăț minte, dar sper să o fac cândva.

20181112_114059.jpg

3/5

înAltă iubire e despre ceea ce se întâmplă după, când iubirea nu mai e suficientă, când aceasta se pierde pe drum într-o adiere de vânt, când vine doar dintr-o singură bătaie de inimă și se lovește dureros de un zid lipsit de emoții.

„Când începem să iubim, uităm de noi. Uităm de faptul că existăm și de faptul că trebuie să trăim. Devenim ostatici ai sentimentului de apartenență.”

20181112_120952

5/5

Pentru câteva cuvinte spune povestea lui Grace care se duce în vizită la sora ei, Kathleen, pe care n-o mai văzuse de ceva vreme. Cele două nu prea se aveau la inimă, fiind oarecum invidioase una pe cealaltă. Mai ales Kathleen. Femeia era divorțată, iar singurul copil pe care-l avea rămăsese în grija fostului soț. Pentru a câștiga custodia micuțului, Kathleen lucra ca profesoară la o școală din zonă, dar întruchipa și dorințele bărbaților cărora le vorbea pe linia fierbinte în miez de noapte. La scurt timp după sosirea lui Grace, Kathleen este violată și ucisă în propria casă de un puștan foarte isteț care reușise să-i asculte toate convorbirile cu clienții și care se credea îndrăgostit de ea.

Ca urmare a acestui eveniment tragic, Grace are de gând să caute ucigașul și nu va avea liniște până ce acesta nu va plăti pentru moartea surorii sale, căreia îi datorează măcar atât. În drumul ei spre găsirea vinovatului, se interpune Ed, polițistul sexy vegetarian care le era și vecin. Bărbatul n-o va lăsa să lupte singură cu pericolul ce planează asupra orașului. Se pare că ucigașul continuă să facă victime în rândul tinerelor care lucrează pentru Hot Line și nimeni nu reușește să-i dea de urmă.

Grace va descoperi că viața e mult mai primejdioasă în realitate decât în romanele polițiste pe care ea le scrie și că într-o zi dragostea o să te facă să rămâi pe loc.

Octombrie a fost o lună puțin mai bună și am terminat trei cărți. Aplauze, vă rog! :)) Râurile din Londra, primul volum al seriei cu același nume a lui Ben Aaronovitch, Destine împletite de Corina Cîndea și Zilele amanților de Corina Ozon. Am participat la un nou duel pe grupul Prefață de carte&Porția de citit, în ideea de a mă motiva mai mult la lectură. Până acum, aceste dueluri mă împingeau de la spate și reușeau să mă facă să citesc destul de mult, însă nu am avut șanse de izbândă nici așa.

20181112_113719

4/5

Râurile din Londra a fost o poveste care a adus ceva diferit și fascinant deopotrivă. Chiar dacă am întâmpinat ceva obstacole pe parcursul lecturii, m-am trezit totuși captivată de poveste și nu m-am oprit până ce n-am dat și ultima pagină. Aparținând de sfera urban fantasy, cu note accentuate ale genului polițist, am pătruns într-o capitală modernă, bântuită de un trecut propriu și de un spirit neliniștit în căutarea răzbunării. M-a atras, de asemenea, ideea personificării râurilor londoneze în trupurile unor persoane care erau, de fapt, niște zeități locale cu puteri nebănuite aflate în conflict. Găsiți mai multe detalii în recenzie.

20181112_114422

5/5

Am citit toate cărțile Corinei Cîndea încă de când i-am descoperit poveștile acum ceva ani pe Wattpad, iar fiecare lectură mi-a plăcut în aceeași măsură. La fel de mult. Chiar dacă unele aveau ceva mai multă dramă și răsturnări de situație, iar altele se bucurau de adrenalină și suspans, toate aveau ca numitor comun dragostea și umorul delicios al personajelor, personaje pe care le-am îndrăgit numaidecât. Cum am spus și în recenzie, Destine împletite este prima carte a Corinei despre care am scris, pe celelalte doar menționându-le în lepșe și diverse articole de pe blog. Însă am de gând să schimb asta și să scriu despre fiecare în parte pe viitor.

Când întâlnirea lor predestinată le zguduie pământul de sub picioare, niciunul nu știe exact ce își dorește cu adevărat: să se ignore în continuare unul pe altul până ce are să le treacă sau să încerce să fie împreună? Chelsea este cea mai dată peste cap de situația creată, confruntându-se cu o nesiguranță ce n-o caracterizează atunci când vine vorba despre munca pe care o adoră, pe când Jack caută să se afle mai tot timpul în preajma ei, deși e doar o puștoaică cu ochi de vrăjitoare, total diferită de femeile pe care le cucerește el de obicei. Atracția dintre cei doi începe să ia amploare, iar lucrurile se precipită rapid pe lângă ei. Mult prea repede pentru Chelsea și nu suficient pentru Jack.

44908256_1995770167132997_3893543228560900096_n.jpg

3/5

Pe Corina Ozon am descoperit-o, pentru prima dată, prin intermediul Tentații(lor) și mi-am dorit să am ocazia de a lectura și alte cărți de-ale sale. Astfel că primul impuls a fost de a începe seria Amanților.

Zilele amanților a fost o lectură ușoară și amuzantă, perfectă pentru a te relaxa după o zi obositoare. O carte cu două fețe în care Mircea, Cati și Teo te vor face să le ții partea, chiar dacă nu vei fi de acord cu ceea ce fac pe la spatele celorlalți. Vei descoperi tipologii de personaje pe lângă care treci zi de zi în viața reală, fără să știi ce îi reprezintă cu adevărat, și te vei întreba de ce fug de probleme și nu stau să le înfrunte așa cum ar trebui.


Voi ce mai citiți? ^^

small-3114-5b9951ea49c08

Publicat în Uncategorized

Favi(read) sau cum să te trezești cu o carte în cap


„Reading is a conversation. All books talks. But a good book listens as well.”
Mark Haddon


– Dede, trezește-te, strigă o voce răgușită.

Somnoroasă, îmi trag pătura peste cap, dornică de a adormi la loc, dar ceva nu mă lasă și îmi aterizează direct în ceafă. Ceva colțuros și cu greutate. Ce naiba!, gândesc iritată, frecționând zona sensibilă.

– Haida sus!

Cineva repetă ultimul cuvânt ca o casetă stricată. Sus, sus, sus…

Dau pătura la o parte, dar nu mai e nimeni în cameră. O trag înapoi, iar în clipa următoare se aud alte strigăte necunoscute și la fel de răgușite ca prima voce. În același timp, ceva începe să țopăie pe spinarea mea. Fie visez și urmează să mă trezesc, fie sunt victima unei glume neinspirate.

Aruncând pe jos pătura, cu tot cu țopăitoarea de pe mine, ultima variantă pică. Sunt singură în cameră și nu pare să fie nimeni ascuns care să se amuze pe seama mea. Se aude un oftat și mai multe interjecții nu prea delicate de sub pătură. Observ cum aceasta se… mișcă?! Cum ai mei nu țin animale în casă, nu-mi pot închipui nimic care să fie atât de mic și să mai și țopăie. Sigur visez!

Hotărâtă să aflu ce se întâmplă, trag de pătură pentru a elibera creatura zgomotoasă, fără a mă da însă jos din pat. Creatură era puțin spus. O carte stătea pur și simplu în fața ochilor mei și bombănea fără-ncetare. Văzând că mă tot holbez la ea, Academia Vampirilor se întoarce țanțoșă spre mine, mai să sară la bătaie. Parcă ar fi Rose Hathaway în varianta mini, mă lovește un gând.

S-au dus și visele. Direct nebună îmi scrie pe frunte! Îmi frec ochii de somn, încercând să alung imaginea din fața mea, dar degeaba. Nu dispare! Stă și mă privește în continuare. Și mai ridică și o sprânceană proaspăt pensată la mine, de parcă ar ști ceva ce eu nu am habar. Pff! Oare cum am ajuns aici? Nici nu-mi dau seama că am întrebat cu voce tare, până ce nu deschide gura.

– Dede, ești atentă la mine? Putem vorbi liniștite cu toatele?

Aprob nesigură din cap, sperând că ea e doar un vis și că eu sunt sănătoasă tun. Stai așa! Care toate?!

Deodată, de parcă mi-ar fi citit gândurile, camera mea devine o hărmălaie de nedescris. Cărțile încep să sară din bibliotecă și din birou, vorbind în același timp. Dumnezeule! Ce e harababura asta? Abia dacă m-am obișnuit cu una (puțin spus „obișnuit”) și acum sar toate?!

– Ho! Le fac atente. Parcă se spunea ceva de liniște. Ce săriți așa pe mine? Le privesc încruntată, încercând să nu mă holbez prea mult.

Odată ce s-au oprit din sărit, fiecare carte a rămas blocată în poziția nimerită. Mai că mă bufnea râsul. O parte dintre ele, pe jumătate desfăcute, căzuseră direct în cap (al lor, nu al meu!), o altă parte se afla încă în aer, restul înșirate peste tot pe unde se putea, unele peste altele. Academia a sărit în pat lângă mine și nu a pierdut din ochi mișcarea mea insesizabilă mai înspre perete.

Neafectată de teama mea, Hathaway, adică Academia, și-a dat drumul la glas, făcându-ne pe toate atente la ea.

– Ai nevoie de o bibliotecă mai mare!

– Poftim?! Exclam surprinsă.

– Nu ne vezi că abia mai respirăm, stând înghesuite una în cealaltă? Mai rău de atât, mai stăm și unele peste altele o parte dintre noi. Avem nevoie de mai mult aer pentru a respira! Crezi că suntem doar niște obiecte de care să te folosești atunci când ai tu chef? Vrem să ne arătăm în toată splendoarea noastră și pentru noi, nu doar pentru pozele tale de pe instagram! Am oftat ușurată atunci când Alina Marinescu și Georgina Kincaid au apărut la timp să o țină. Era cât pe ce să mi-o iau de la o carte. Și ce mai carte!

– Am deja o bibliotecă. Nu am loc pentru una mai mare. Aveam deja ideea în cap, dar ea nu avea nevoie să știe.

– Renunță la pat și s-a rezolvat problema, rânji la mine, ceva mai liniștită.

– Pe bune?! Și eu unde mai dorm? O întreb indignată.

– Afa… Nu termină vorba, că e deja întreruptă de Victoria Grey.

birou-de-scris-cu-raft-de-carti-114x60x145-cm-alb_6287251

– Ceea ce vrea să spună Acade…, adică Rose, rectifică atunci când se trezi privită urât, este că suntem destul de strâmtorate pe aici și chiar nu ar strica un corp de bibliotecă în plus. Știi tu, nu putem să bem nici măcar o amărâtă de cafea, fără s-o vărsăm pe noi. Și nu e nevoie să renunți la pat pentru asta, a continuat repede, când am vrut să intervin. Ai putea să muți biroul mai aproape de pat și să aduci un corp vertical pe peretele cu fereastra. Sau să scapi de birou și să-ți iei unul atașat de o bibliotecă? Bineînțeles, dacă dorești.

– E suficient să ne dorim noi, nu și ea. Și cât mai repede să țină cont de asta. Chiar mâine!

– Și de unde vrei să-ți aduc mobila așa repede? Am întrebat-o pe încăpățânata ce mă ignora complet.

– De la Faviread! Exclamă Academia bătând din palme extaziată spre fete, de parcă n-aș fi aici.

Favi, nu Faviread, interveni Alina atentă la mine.

– Cine sunt? M-am interesat.

– Un site intermediar pe care găsești diverse corpuri de mobilă, decorațiuni și multe altele pentru casă. Chestii foarte mișto!, declară Georgina visătoare.

– Arătați-mi!

– Uite aici ce mobilă drăguță! Îmi arătă Victoria imaginea unei mini biblioteci legate de un birou, ambele albe, potrivite camerei mele lila.

Hmm, cred că aș putea să mă debarasez de biroul actual și să-mi iau unul nou. Tot voiam de ceva vreme să-mi amenajez camera altfel și să am mai mult loc pentru cărțile preferate. Așa aș putea să mai eliberez puțin zona de lângă fereastră și să mă aleg în sfârșit cu propriul spațiu de citit. Tot gândindu-mă, parcă îmi surâde din ce în ce mai mult ideea.

– Oooo, uite aici! Sări repede Academia cu telefonul meu în mână. Asta e pagina mea preferată! Uite, uite! Rame foto! Amintiri! Țopăi în jurul meu, văzând că n-o bag în seamă. Roata se întoarce. Muahahaha!

– Poate că ar trebui să mai aducem ceva nou în cameră. Pereții sunt prea liberi. Ar merge un raft pe colțul patului sau poate un ceas hazliu. Sau chiar o oglindă. Ce ziceți? Spuse Georgina, uitându-se fascinată la ceea ce-i arăta Academia.

– Sau un mic raft pe care să așez o lampă pentru citit, atunci când mă prinde miezul nopții? Întreb cu speranță.

– Am găsit! Spuse Alina care părea să se entuziasmeze de idee mai în liniște. Știu că-ți place matematica, iar ceasul acesta ar merge numai bine deasupra patului, continuă în timp ce-mi arăta poza.

112183wbb-jpg-horz.jpg

– Ce-i cu hieroglifele alea? De ce ar vrea cineva un ceas pe care să se chinuie să-l citească? Întrebă Academia iritată.

– O să-i țină mintea în priză și așa mai înveți și tu ceva matematică. Nu de alta, dar poate ai uitat-o, îi aruncă Alina, făcându-mi complice cu ochiul.

Toate am început să chicotim, iar Academia ne privi indignată de faptul că ne amuzam pe seama ei, când trebuia să fie invers.

– Mai vreți ceva? Le întrerup, simțind cum mă lovește un căscat. Mda, încă îmi era somn.

– Cred că asta e tot. Dacă mai e ceva, te avertizăm din timp, răspunse Victoria zâmbitoare.

– Okay atunci, dar să știți că voi plătiți, declar solemn.

– Mai vedem noi, bombăne Academia.

Hărmălaia se instală din nou, dar pentru scurt timp. Odată așezate cărțile la locul lor în bibliotecă, liniștea s-a lăsat ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

Să fi fost totuși un vis?

small-9469-5b9950760fc50

Publicat în Apariţii

Editura Herg Benet la Gaudeamus 2018


Editura Herg Benet va participa la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus 2018 din București, în perioada 14-18 noiembrie 2018, Pavilion Central RomExpo, stand 235, nivel 4.50 (primul inel de la intrarea principală).

Iată programul lansărilor și evenimentelor de la standul propriu:

Sâmbătă, 17 noiembrie:

ora 12.00 – Prezentarea noilor apariții din Colecția Passport: “Refugiul de la Stillhouse Lake”, de Rachel Caine; “În cel mai întunecat colț”, de Elizabeth Haynes; “Te urăsc, te iubesc”, de Sally Thorne; “Al nostru este cerul”, de Luke Allnutt.

ora 12.30 – Prezentarea noilor apariții din Colecția Speculativ și Cărțile Arven: “Omul focului”, de Joe Hill; “Magia fetelor Belles”, de Dhonielle Clayton; “Extraordinarele circumstanțe ale vieții lui Weylyn Grey”, de Ruth Emmie Lang; “Neamul Corbilor”, de Lavinia Călina.

ora 13.00 – Lansarea romanului “Singurătatea singularității”, de Alexandru Lamba

ora 13.30 – Întâlnire culinară cu Gina Bradea

ora 14.00 – Lansarea romanului “Drumurile amanților”, de Corina Ozon

ora 15.00 – Lansarea romanului “V”, de Laura Nureldin

ora 15.30 – Lansarea volumului “În așteptare”, de Adina Popescu

ora 16.00 – Lansarea volumului “Privind înăuntru”, de Petronela Rotar

ora 17.00 – Lansarea romanului “Nemuritorii de rând”, de Ana Barton

ora 18.00 – Lansarea romanului “Boris”, de Valentina Negoiță

ora 19.00 – Lansarea volumului “La Paris, nimic din toate astea nu contează”, de Andrei Crăciun (in absentia)

Duminică, 18 noiembrie:

ora 12.00 – Lansarea cărții “Caragiale. O lume într-o operă”, de Gheorghe Lăzărescu

ora 13.00-15.00 – Lansarea cărții “50 de rețete de post. Poftă Bună cu Gina Bradea!”


capture-20161017-044417

Publicat în Reviews

Cimitirul animalelor – Stephen King (recenzie)


20181101_114512

Descriere

Ar putea Stephen King să scrie o poveste care să-l sperie chiar și pe el însuși? Să-l sperie într-un asemenea hal încât să-i fie frică să o scrie până la sfârșit? Cimitirul animalelor pare să fie chiar această poveste. Tu, cititorule, ești atât de înspăimântat, încât nu ai dori să continui lectura, dar cartea nu poate fi lăsată din mână. Și nu poți să renunți pentru că este vorba despre tine, despre secretele tale bine ascunse!

„Dorinta de a înșela moartea este ciudată și extrem de serioasă în același timp. Mulți cred că viața începe de abia după intrarea în Împărăția Domnului. Și probabil că pentru ei așa și este. Atunci, de ce să-ți pui problema să aduci pe cineva înapoi? Alții se întreabă la fel de serios ce este dincolo. Și daca există un «după moarte». Oricum, atunci când ești confruntat cu moartea unei ființe dragi, vrei, la rândul tău, să înfrunți moartea, să o păcălești. Ai fi însă în stare să faci tot ceea ce face Louis Creed? Sunt sigur că da, iar acest lucru mă înspăimântă…“ – Stephen King

Gândurile mele

S-a nimerit ca Cimitirul animalelor să fie lectura ce mi-a mâncat ultimele nopți halloweeniene ale lui octombrie. Deși mi s-a sugerat să citesc cartea pe timp de zi, am făcut exact opusul și am citit cartea aproape de miezul nopții, cu pătura trasă peste cap, la lumina telefonului. Am vrut să fiu în ton cu atmosfera apăsătoare ce trona în carte și în spatele acestei sărbători a morților.

Louis se mută cu familia într-un oraș nou, la distanță de două zboruri cu avionul de locul natal, luând în primire postul de doctor al unui dispensar universitar din Maine. Cu toții sunt încordați și triști din cauza asta, sperând totuși că va fi bine și că, pe măsură ce timpul va trece, se vor obișnui cu sentimentul. Încă din primele zile, își cunosc vecinii de peste drum și descoperă că o cărare din spatele casei duce spre un cimitir al animalelor, un loc îngrijit și foarte vizitat de către copiii din zonă.

„…odată ce ai fost acolo, locul devine al tău.”

Pe măsură ce avansăm cu povestea (cam lent din punctul meu de vedere, din cauza descrierilor lungi și a frământărilor personajelor care mi s-au părut uneori interminabile), lucruri neobișnuite încep să se manifeste în jurul lui Louis. O prezență fantomatică îi produce fiori reci pe șira spinării în noua casă. Ajunge să fie bântuit de spiritul unui tânăr student care a murit în prima sa zi de lucru la dispensar. Bătrânul Jud îl introduce în legendele și poveștile din spatele Cimitirului animalelor și nu numai. Aflăm că dincolo de acesta, mai există un altul (Cimitirul indienilor Micmac), cunoscut de prea puțini care au curajul să ajungă așa departe, un loc pândit de creaturile nopții și de alte ciudățenii ce-ți fac pielea de găină numai când te gândești la ele. Acest loc „special” are darul de a aduce vietățile înapoi la viață. Dar oare cu ce preț? Să se oprească doar la animale?

„Se petrecea ceva în spatele ochilor lui, Louis.”

Motanul iubit al fiicei lui Louis moare, în timp ce soția și cei doi copii sunt plecați în vacanță la bunici, iar acesta nu știe cum îi va da de veste micuței, fără ca ea să sufere. Ca o tradiție transmisă de la unul la altul, vecinul Jud, care trecuse printr-o situație asemănătoare în trecut, îl conduce în noapte spre al doilea cimitir pentru a-l îngropa pe Church, ieșire care are ca rezultat întoarcerea motanului a doua zi, total schimbat față de ce a fost înainte și purtând un iz de moarte cu el.

În urma acestui „eveniment”, și atitudinea lui Louis se schimbă. Rațional din cale afară, cu greu s-a încrezut în aceste mituri locale ce se învârt în jurul cimitirelor, însă atitudinea lui Jud, pe care ajunsese să-l considere un prieten bun, chiar un tată, i-a dat de știre că vorbește serios și că totul este real, nu doar niște zvonuri de speriat pe cei mai slabi de înger. Iar faptul că motanul s-a întors din morți a plusat aceste gânduri ce-i tulburau fiecare noapte.

„Acestea sunt secrete, Louis… solul din inima omului e și mai pietros… așa ca solul din vechiul cimitir al indienilor Micmac. Omul cultivă ceea ce poate… și are grijă de ceea ce cultivă.”

Atunci când băiețelul său sfârșește lovit de un camion în fața casei (moment care mi-a adus lacrimi în ochi), durerea crește în intensitate și doar Louis știe ce e în mintea lui. Însă bătrânul Jud, care mai că citește gândurile, știe că acel loc blestemat a pus acum stăpânire și pe el și că e doar o chestiune de timp până ce Louis îl va dezgropa pe micuț și-l va aduce „înapoi”. Până și soția și fiica lor vor avea premoniții și vise în legătură cu acest lucru, că ceva rău se va întâmpla cu bărbatul. Cu toții vor avea de înfruntat momente pline de suferință, neliniște și pură nebunie, fiind neputincioși în fața morții care va lua ce-i al ei fără să se uite vreo clipă înapoi.

Pentru o primă lectură de genul, am primit destul de bine povestea. M-am simțit ca și cum urmăream un film de groază, fiind deranjată totuși de situațiile în care acțiunea stagna și unde abundența de detalii amplifica starea de teamă și disperare a personajelor, pregătindu-le pentru lovitura ce avea să urmeze în final. Nu știu dacă voi mai citi curând ceva de King, însă las deschisă posibilitatea aceasta.

Nota mea: 3.5/5

nota-3,5

capture-20160928-044054