Publicat în Book Haul

Book Haul #6 – aprilie-iunie 2018


Nu am mai făcut de mult (foarte mult timp chiar!) un unboxing, așa că m-am gândit că e cazul să revin și cu un astfel de articol, să vă arăt ce a mai poposit în biblioteca mea în ultima vreme. De pe la jumătatea anului trecut sunt parte a unui grup „sub acoperire”, alături de cinci suflete frumoase care mi-au devenit bune prietene, un grup legat datorită pasiunii noastre pentru ceea ce înseamnă lectură și nu numai. Vorbim despre cam orice, ne ispitim una pe alta și ne ridicăm moralul împreună. În ultimele luni am primit multe cărticele de la fete și m-am lăsat și pradă tentației. De asemenea, blogul continuă colaborarea (după un an de pauză) cu Editura Herg Benet și dispune de una nouă cu Editura Celestium care a renăscut sub o nouă imagine.

Primele cărți pe care mi le-am cumpărat au fost nuvelele grafice din Academia Vampirilor de Richelle Mead, părțile 2 și 3 ale seriei. Cam la o lună distanță, am găsit disponibil și primul volum, pe toate trei achiziționându-le de pe elefant. Sunt foarte încântate de ele, deoarece AV este una dintre seriile mele preferate și chiar mi le doream de mult timp.

20180627_180042

Am primit de la Editura Celestium primele două cărți apărute la ea, Lacrimi de îngeri a Ioanei Dumitrăchescu și primul volum din Război în doi a Mirelei B. Florentina, a cărei recenzie o găsiți deja pe blog.

20180524_172734

Cu ocazia Sărbătorilor Pascale, am primit Printre tonuri cenușii de Ruta Sepetys de la Simona (Adventures after tea), ultimul volum al seriei Am murit, din fericire de Theo Anghel – Diabolic și O mare de lacrimi de Ruta Sepetys, ambele de la Maco (Lectură pentru suflet), plus câteva semne de carte făcute de ea. Mulțumesc încă o dată, fetelor! ❤

20180619_132208

20180619_133223

Ghanda (Jurnalul unei cititoare) m-a ajutat să-mi iau câteva cărți de la Bookfest, deoarece târgul m-a lovit chiar în timpul sesiunii și nu am avut cum să ajung: Tinerele Elite, Un tron întunecat și Ecouri eterne. Tot prin intermediul ei, am luat de la o tipă din grupurile de vânzare cărți alter.ego și Nume de cod: Arkon și mi-a făcut rost de primul volum din seria Alina Marinescu, în ediția de la Tritonic. V-am zis oare că am de gând să-mi îmbogățesc lecturile marca Ramirez și cu această ediție? :)) De asemenea, am câștigat pe blogul ei Furia Roșie cu autograf de la autor! De ziua mea, am primit de la ea Rogue și Partea întunecată a magiei. Mulțumesc mult, Ghanda! ❤

20180619_13161520180619_13082420180619_133340

Cu ocazia reînnoirii colaborării cu Editura Herg Benet, în biblioteca mea au ajuns Bad Romance de Heather Demetrios, Ielele Anei Mănescu și Râurile din Londra de Ben Aaronovitch. Am citit deja primele două cărți, recenzia la Bad Romance putând să o găsiți aici.

20180619_130308

Tot de ziua mea, am primit de la Maco cele două volume ale trilogiei Ephialte de Cristine C.C. și Păcatele fiului de Theo Anghel, pe care mi le doream tare mult! Mulțumesc, Machissimo! ❤

20180619_125914

Aveam în plan să mă abțin de la cumpărat cărți până ce nu aveam să mai citesc din cele ce mă așteaptă de ceva vreme pe rafturi, dar ispitele, bată-le vina să le bată, nu m-au lăsat în pace, așa că mi-am mai luat ultimul volum al trilogiei Salem a Corinei Cîndea, Jurnal de librar și Sertarul cu ură ale Ancăi Zaharia, pe acestea din urmă citindu-le deja. ^^

20180619_133124

20180627_192958

De asemenea, Andreea Pandelea (blogul ei) a pornit o inițiativă tare faină, dorind să ofere bookaholicilor câteva cărți din biblioteca sa. Recunosc că m-a surprins și m-a încântat peste măsură gestul ei, atunci când m-a contactat. Cu ocazia asta. vreau să-i mulțumesc din nou pentru că s-a gândit și la mine! ❤ #femeialacarte

20180619_124856


Cam asta a fost tot. Voi cu ce cărți v-ați mai îmbogățit biblioteca?

11.png

 

 

Publicat în Interviuri

Let’s meet them! #4 – Arrio Raul & Victoria Grey


Personajele ce ne vor încânta astăzi sunt Arrio & Victoria din seria Nemuritor a Oanei Arion. Și deja au început să se tachineze unul pe altul, ca de obicei. :)) Veți zâmbi cu gura până la urechi la iubirea ce plutește în aer sau vă veți trezi chiar râzând cu lacrimi în ochi la replicile lor spirituale, mai ales la cele ale vampirului, veți fi la asentiment cu stările lor și vi se va mai îndulci dorul de ei, doar „ascultându-i”.

Lectură plăcută! ^^


Victoria Grey

„Pierdusem mult, oameni la care am ţinut sincer, locuri care îmi fuseseră dragi. Şi, cel mai important, pierdusem o bucăţică din mine. Mă schimbasem. În urmă cu un an, Victoria era doar o femeie normală cu multe visuri şi planuri de viitor. Astăzi era stăpâna argintului, cea atinsă de blestem.”

Arrio Raul

„…era înalt și avea cel mai negru păr pe care îl văzusem vreodată, știți, nuanța aceea de negru care bate în albastru. Și era ondulat, aproape prea perfect ca să pară real. Destul de lung cât să îi încadreze fața, se răsucea în bucle spre ceafă. Eram de-a dreptul invidioasă în acel moment pentru că părea nedrept ca un bărbat să aibă un astfel de păr.”


Dede (D): Bună, dragilor! Mă bucur tare mult că ați acceptat să fiți astăzi aici și să îmi răspundeți la câteva întrebări… mai indiscrete. Sunteți pregătiți?

Victoria (V): Bună, Andreea. Mă bucur să te cunosc. Oana mi-a povestit numai lucruri bune despre tine.

Arrio (A): Bună, frumoaso.

D: Vom începe cu… hmm. Grey? Pentru început, ce mai faceți?

V: Suntem bine. Ne-am liniştit în sfârşit şi pot spune că în momentul de faţă suntem o familie normală. Sau pe cât de normali putem fi noi doi, ca şi cuplu.

D: Raul, mai ai ceva de adăugat?

A: Da, doamnă! În ultimii ani viaţa noastră a fost de un banal delicios.

D: Care a fost primul gând ce te-a lovit atunci când ai văzut-o pentru prima dată pe Victoria? Te-ai simțit în vreo clipă nesigur de faptul că ea l-ar fi putut alege la început pe Ian?

A: Nici măcar o secundă! (Râde)

D: Dacă arogantul de lângă tine s-ar fi îndrăgostit într-adevăr de Lili, Ian ar fi fost o posibilă alegere? Te-ai vedea formând un cuplu cu el, poate într-o altă viață? Sau preferai să rămâi cu Liam, mai aproape de normalitate?

V: Dragă Andreea, Ian îmi este ca un frate mai mare. Cât despre Liam… (îşi pleacă încet ochii, iar Arrio o strânge uşor de mână)… am ţinut foarte mult la el. Nu ştiu ce s-ar fi întâmplat dacă el nu ar fi dispărut, probabil că am fi fost cei mai buni prieteni.

D: Cum v-ați descrie unul pe altul? Ce înseamnă celălalt pentru voi și ce ați învățat în toți acești ani de când sunteți împreună?

V: Încăpăţânat.

A: Încăpăţânată.

(Râd amândoi)

V: Ce am învăţat? Să nu renunţ. Ştiu că sună a clişeu, dar asta ne-a adus împreună şi ne-a ajutat să trecem peste obstacole.

A: Dap, ce a zis ea.

D: Cum e viața de părinte? Vă așteptați să ajungeți într-un asemenea punct al vieții voastre? Vă gândeați că miracolul o să vă atingă și pe voi cândva?

V: Eu, ca muritoare am avut întotdeauna această opţiune. Faptul că s-a întâmplat cu Arrio este cu adevărat un miracol.

A: (Îşi ia o figură serioasă) Scutece, pudră, loţiune de baie, lapte praf. A, şi da, mai multe scutece. Problema este că nu pot sub nici un chip să-l constrâng sa tacă atunci când se trezeşte urlând la două dimineaţa.

V: N-ai face asta!

A: (Râde) Bineînţeles că nu, Victoria, drept cine mă iei! Acum serios vorbind, este incredibil. Nu cred că am fost vreodată mai fericit.

D: Credeți că „te iubesc” ar trebui să fie spus doar atunci când simțiți sau ori de câte ori aveți ocazia să vă exprimați față de cel drag? Sau va înțelegeți pur și simplu din priviri, fără să mai fie nevoie de vorbe? 

A: Eu tot încerc să îi transmit telepatic chestii, dar o ştii pe Victoria: nu crede până nu vede sau, mă rog, până nu aude.

V: Glumeşte. Nu, eu cred că după ce ai trecut prin ce am trecut noi nu mai este nevoie de cuvinte. Am rămas împreună şi asta nu s-ar fi întâmplat dacă nu ne legau sentimente extrem de puternice. Da, ne iubim şi nu avem nevoie de cuvinte…

A: Asta o zici acum, că suntem în public.

(Victoria îl loveşte uşor peste mână, iar el râde cu poftă. Se privesc apoi unul pe celălalt şi-şi zâmbesc.)

D: Regretați ceva ce ați făcut de-a lungul acestei „călătorii”?

V: Multe lucruri. Dar dacă privesc în urmă, nu aş face altfel, pentru că în acele momente toate deciziile au fost cele corecte, date fiind condiţiile. Da, îmi doresc uneori ca lucrurile să fi stat altfel şi să pot avea puterea de a le schimba. Dar ştim cu toţii ce înseamnă să te amesteci în planurile destinului. Am experimentat asta când m-am întors în timp.

A: Eu nu am regrete, draga mea. Am învăţat să mă împac cu mine însumi, De fapt, am fost nevoit să o fac. Nu poţi trăi genul de viaţă pe care am avut-o eu dacă te laşi copleşit de regrete. Te pot ucide.

D: Dragul meu Arrio, cum te simți când atâtea fane oftează după tine, sperând să primească și cel mai mic semn din partea ta? Victoria ce părerea are despre asta?

A: Este foarte greu. (Îşi duce mâna la frunte, mimând oboseala..) Epuizant chiar. Glumesc. Nu ştiu ce să-ţi răspund. Sunt încântat că povestea noastră, spusă de Oana, a plăcut. Că noi am plăcut.

(Victoria îi dă un ghiont)

V: Îi place să pozeze în modest uneori. (Se apleacă în faţă şi şopteşte.) În fiecare zi îşi verifică mailul şi pagina de Facebook.

D: I-ai spus odată Victoriei că dacă vreodată veți rătăci drumul, o vei găsi, indiferent de ce se va întâmpla. Ea te-a găsit pe tine. Cunoaștem cât de mult a afectat-o pe ea situația de atunci. Am simțit pe pielea noastră! Însă a venit și rândul tău. Ai fost nevoit să suporți „pierderea” ei și chiar erai dispus să sacrifici tot. Ce-a fost în capul tău brunet, când te-ai gândit că ai fi putut să trăiești cu asta pentru tot restul vieții tale plictisitoare?

A: Cine a spus că urma să supravieţuiesc pierderii ei? (Zâmbeşte trist) Da, eram dispus să fac orice pentru a o aduce înapoi. Orice. Chiar dacă asta ar fi însemnat să dispar. Nu am făcut-o, nu din laşitate, ci pentru că mi-am dat seama că EA nu ar fi putut trăi cu asta. Oricum am fi dat-o, ieşea prost pentru unul dintre noi.

D: Draga mea Victoria, ai putea împărtăși cu noi câteva rânduri despre cărticica ta de debut dedicată copiilor?

V: Oh, încă nu. Sunt superstiţioasă.

D: Mai știi cum arăta o zi din viața ta obișnuită, dinainte să te trezești aruncată într-o lume ce exista doar în legende? Cât de mult consideri că s-au schimbat zilele de-atunci față de ceea ce trăiești astăzi?

V: Nu foarte mult. Acum suntem trei, dar rutina zilnică este minunată. Plecăm în călătorii lungi şi am reuşit să vedem în ultimul an o mare parte din Europa. Eu scriu, iar Arrio, ei bine, nu voi dezvălui natura proiectului la care lucrează, dar pot să vă spun că va fi o surpriză.

D: Dar tu, Arrio? Cum era înainte să o cunoști pe Victoria?

A: Întunecată. Blazată. Crudă. Sunt vampir, pentru Dumnezeu! Dar (îşi atinge pandantivul legat în jurul gâtului cu un şiret subţire) după aproape trei sute de ani de întuneric, pot sta dimineaţa pe terasă ţinându-mi fiul în braţe. Dacă asta nu este un miracol, atunci nu ştiu ce este.

D: Dacă ai avea din nou șansa de a alege între a continua ca medic veterinar și a te întoarce acasă pentru a prelua micuța cafenea, ai porni din nou pe același drum, războinică Grey? Ai mai alege să accepți moneda necunoscutului sau ai arunca-o de data asta?

V: Cu siguranţă da! Aş face exact ce am făcut în trecut. Pas cu pas!

D: Odată cu moneda, ceva s-a schimbat și în tine, nu doar lumea din jurul tău. Ai ajuns să poți ucide creaturi supranaturale, să le oferi vindecarea și chiar să retrezești morții ce-și găsiseră deja împăcarea eternă. Experiența această te-a marcat extraordinar de mult, așa că te întreb: cum te-ai descrie în clipa asta? De ce adăugiri are acum parte noua versiune a Victoriei Grey?

V: Este mai sigură pe sine. Am învăţat că, de fapt, curajul nu înseamnă să nu-ţi fie teamă, ci să continui să lupţi chiar dacă îţi este teamă. Şi am mai învăţat ceva: să-mi asum deciziile. Şi greşelile.

D: Doriți să împărtășiți câteva gânduri cu cititorii blogului?

A: Păi, ca să o citez pe Oana, citiţi şi rămâneţi frumoşi. Şi nu vă lăsaţi muşcaţi de vampiri (Râde şi îşi arcuieşte sprâncenele într-o grimasă sugestivă)

V: Termină, Arrio! (Râd amândoi) Păi, pot să îi încurajez să nu renunţe. Să rămână bine ancoraţi în realitate şi în prezent, dar să nu uite să viseze. Cam atât!

D: Vă mulțumesc pentru că v-ați rupt din timpul vostru și ne-ați lăsat să vă cunoaștem mai bine. Sper să ne revedem cu bine!

V: Noi îţi mulţumim!

A: Mulţumim, Andreea! (Se ridică şi o sărută uşor pe Andreea pe obraz) Eşti foarte foarte drăguţă.


În rubrica Citește românește!, veți găsi toate recenziile volumelor, cât și părerea mea asupra aventurii la care am luat parte alături de personajele Oanei.

Ne citim data viitoare! ^^

small-1302-5bfadc376de0e

Publicat în Reviews

„Bad Romance” de Heather Demetrios (recenzie)


 20180618_144154

Descriere

„Așa începe cel mai groaznic an al vieții mele: într-o mașină Mustang cu geamuri aburite, alături de un băiat superb care plânge.”

Grace vrea să iasă. Să iasă afară din casă, de acolo de unde tatăl ei vitreg tună și fulgeră, paralizând-o de frică, iar mama ei o pune să frece noroi închipuit de pe podele. Să iasă din orășelul ei din California, prea mic pentru a-i cuprinde visurile despre o metropolă cu freamăt neîncetat. Să iasă din propria piele și să intre în cea a unui artist parizian, regizor din New York, orice, orice altceva, numai să nu mai fie speriată și singură.

Și iată-l pe Gavin: fermecător, talentat, adorat. Obsedat de control. Periculos. Atunci când Grace și Gavin se îndrăgostesc, Grace e convinsă că e prea minunat totul ca să mai fie și adevărat. Și totuși, nu are nici cea mai vagă idee că relația lor va deveni o închisoare din care îi va fi imposibil să scape.

De o intensitate emoțională apăsătoare și cu o neîndurătoare sinceritate, aceasta este povestea alunecării în întuneric și a revenirii în forța luminii: Bad Romance.

Gândurile mele

“Now I look at that girl who adores you, who thinks she’s safe with you, and I want to scream at her to jump out of that car and run like hell. Because you won’t be her happy place for long.”

„Nu știu cine naiba mai sunt!”

Nu cred că am mai întâlnit până acum un personaj pe care să-l urăsc din tot sufletul meu de cititoare, pe toată durata lecturii, sau să-i doresc ca acel lucru pe care l-a încercat să fi avut un alt rezultat. Au fost nenumărate momentele când mi-am dorit să arunc cartea și să nu mai dau peste un asemenea personaj vreodată. Ba chiar am vrut să-l scot cu forța din poveste și să-l strâng cu mâinile mele de gât, poate așa scăpam de el mai repede, numai să stea cât mai departe de Grace. Și nu doar cu el am experimentat această senzație de tristețe, de neputință, de furie. Părinții fetei sunt și ei trecuți pe lista neagră, pentru felul în care își tratează copilul, obligând-o să-i slugărească până când cedează din toate punctele de vedere.

Bad Romance trage un semnal de alarmă asupra a ceea ce se poate întâmpla dacă ești prins într-o relație abuzivă, fie ea familială sau o legătură amoroasă. Cea din urmă este inspirată chiar din viața autoarei care cu greu a avut curajul să iasă dintr-o relație de doi ani și jumătate, odată cu finele liceului. Personajele principale, Grace și Gavin, pornesc pe un astfel de drum și se complac într-o legătură ce stă să explodeze oricând. Nefiind de ajuns situația de acasă, întocmită pe reguli rigide și constrângătoare, acesteia i se va lua chiar și puțina libertate de care dispune de către iubitul mult prea posesiv și gelos.

“Nu o știu acum, dar asta va fi una dintre cele mai fericite amintiri ale noastre. E de dinainte de țipete și lacrimi, înainte de vină și de tăcerile apăsătoare. Dinainte să îmi doresc să nu fi fost eu fata pe care o sărutai la petrecere.” 

Dar să începem cu începutul! Cartea debutează oarecum cu finalul, știm că ea s-a despărțit de el, dar nu știm cum au ajuns cei doi să fie împreună și cum a avut loc ruperea acestei legături bolnave. Acțiunea este redată la persoana a doua, Grace fiind cea care ne înșiră evenimentele și tot ceea ce se întâmplă în jurul ei pe parcursul ultimilor ani de liceu. Am putea spune că povestea e prezentată sub forma unui jurnal, unde aflăm fragmente importante din perioada cea mai frumoasă a unui adolescent. Cel puțin, așa ar fi trebuit să fie. Însă Grace nu a fost una dintre norocoși.

Înainte ca totul să degenereze, erau doar ele trei: Grace, sora ei mai mare, Beth, și mama lor. Tatăl lor le părăsise, între timp, după ce se întorsese de pe front, fiind măcinat de moarte și de pierderea camarazilor, căzând astfel în patima alcoolului și a drogurilor. Indiferent dacă o duceau bine sau nu, cel mai important lucru pentru ele conta faptul că erau împreună. Cântau și râdeau până le dureau burțile, mâncau prăjituri la micul dejun și câte și mai câte. Însă fericirea nu a durat mult, iar mama lor s-a recăsătorit. Au fost nevoite să se mute într-un alt oraș și să o ia de la capăt.

“Ești ca un labirint. Nu știu cum să ies din tine, nu pot vedea unde sunt. E ca alergatul pe întuneric atunci când sunt cu tine. Mă simt prinsă într-o capcană. Oriunde întorc privirea, e o fundătură. Mă tot întorc în punctul din care am plecat.” 

Situația nu a devenit una prea roz după aceea. Singurul care îi întreține este tatăl vitreg (Matahala, cum l-au poreclit surorile), mama lor necâștigând mare lucru, având în vedere că ea primește o sumă moderată în fiecare săptămână de la soțul ei. Astfel că bărbatul este cel care conduce în casă și impune restricții. Iar femeia, ca să intre în grațiile lui și pentru a evita certurile ce se termină uneori cu lovituri, își pune fiicele să facă majoritatea treburilor casnice. De teamă și neputință, ajunge să vadă mizerie peste tot, chiar dacă este curat lună. Îi sare repede țandăra de la o simplă pată pe masa din bucătărie, de la firele mult prea lungi de iarbă din grădină și chiar de la neîmpachetarea perfectă a hainelor proaspăt spălate. Face caz de absolut tot ce se poate lega.

Nici cele două fete nu erau ferite de furia Matahalei, alegându-se cu urme și vânătăi pe corp. Nu se mai înțelegeau cu propria mamă, nu o mai recunoșteau pe femeia care era înainte. Între timp, familia s-a mărit cu un frățior, dar chiar și așa, fericirea era departe de casa lor. Pentru ca adolescentele să poată ieși afară cu prietenele sau să primească o amărâtă de înghețată, erau obligate să facă ceva la schimb. Dacă încălcau vreo regulă, erau pedepsite, iar libertatea lor nu mai exista. Singurul care mai aducea o scânteie de speranță în acea familie plină de probleme era Sam, mezinul. Dar era prea mic pentru a cunoaște cele ce se întâmplau chiar lângă el.

“Când îți cresc aripile, nu simți nicio durere. E ca o furnicătură pe spate, apoi în tot corpul.”

„- Încerc să te apăr de mine.
– Asta ce vrea să însemne?
– Dacă m-ai vedea… pe mine cel adevărat, poate că nu ai vrea… ” 

După ce Beth a plecat la facultate, totul a căzut pe Grace. Sarcinile s-au dublat și a început să lucreze pentru a-și putea cumpăra cele necesare, neprimind mai nimic de la „scumpii” ei părinți. Pe lângă toate astea, încearcă să-și facă timp pentru prietenele sale cele mai bune și pentru pasiunea ei de regizor de teatru, participând constant la activitățile liceului. Însă, ca orice adolescentă, începe să simtă și primii fluturi în stomac: Gavin Davis, cel mai cool băiat din liceu, solist și chitarist al formației Evergreen, împreună cu prietenii săi, și actor în piesele de teatru. Acesta nu pare chiar atât de perfect pe cât este la prima vedere. Iubita lui actuală se desparte de el, iar tipul încearcă să se sinucidă. Grace, tare naivă în acele momente, deși este o tipă foarte rațională în general, își scrie sentimentele pe o foaie pe care i-o și trimite. Pasionată și veșnic îndrăgostită de operele shakespeariene, a considerat că este romantic gestul lui dramatic, făcut pentru iubita care l-a părăsit. Dacă ar știi ea care este de fapt adevărul…

De aici, începe cea mai emoționantă, fericită și tumultoasă etapă a vieții ei, totodată și cea mai plină de durere, neîncredere și neputință. Începe să devină ceea ce urăște cel mai mult: mama ei. Pe de o parte, Gavin îi mai ia gândul de la familia nesănătoasă ce o așteaptă acasă și o surprinde mai mereu, de la o aventură în miezul nopții, până la ceva ce ea își dorea foarte mult. Pe de altă parte, semnalele sunt acolo, o alertează de fiecare dată când ceva nu i se pare în regulă, dar Grace le ignoră. Prietenii și sora sa îi atrag atenția că tipul începe să capete control asupra vieții sale, însă se trezește că îi tot ia apărarea, chiar dacă știe că ei au dreptate, că își aude propriile gânduri rostite cu voce tare de către altcineva. Nu-l poate părăsi. Îl iubește. Nu-i așa?!

“Tu, eu și alți oameni venim din stele. Ține minte asta data viitoare când te vei mai simți la pământ.” 

Tânărul îi spune doar ce ar vrea fetele să audă de la tipul de care sunt îndrăgostite, îi compune cântece de dragoste, plânge la comandă pentru a o sensibiliza și a o face să se simtă ea vinovată, îi interzice să se mai lase atinsă de alți băieți (nu mai are voie să-și îmbrățișeze proprii prieteni!), îi mărturisește că a renunțat la facultatea lui de vis pentru că o iubește, așteptând ca ea să facă la fel pentru el, să renunțe la cel mai mare vis al său dintotdeauna, acela de a ajunge un regizor renumit. După ce Gavin se duce la facultate, își pune unul dintre prietenii de liceu să o urmărească, pentru a fi sigur că nu stă prin preajma altui tip. De asemenea, o pândește din umbră chiar și la locul de muncă, acolo unde lucrează împreună cu fostul ei iubit care îi este acum ca un frate mai mare. Nici măcar acasă nu o lasă să respire, spionând-o în miezul nopții atunci când ea doarme.

Spuneți voi că nu este ceva absolut înfricoșător ca tipul care ți-e iubit să-ți facă așa ceva! Și acestea sunt doar o parte. Grace se așteaptă oricând ca el să-i spună că se va sinucide din nou, dacă ea îl părăsește, ceea ce nu este prea îmbucurător. Nu vrei să-l ai pe conștiință, dar nici nu-ți convine ca el să arunce cu asta în tine, să te facă pe tine vinovată de ceea ce i se întâmplă. Speri din tot sufletul ca el să te părăsească sau să existe măcar o altă cale de a ieși cu bine din toxicitatea de care te-ai înconjurat.

„E ceva ce voi învăța cât timp voi fi cu tine – nu acum, ci mai târziu: sunt mai multe felurile în care poți să te îneci.”

Recunosc că au avut și momentele lor bune, dar din păcate au fost puține. Gavin a încercat să pară tipul perfect, care știe cum să-și facă iubita fericită, dar obsesia pentru Grace a câștigat teren și nu a făcut decât să o îndepărteze de el, să o sperie și să o facă să-și dorească înapoi libertatea. A făcut-o să-și dorească să fie din nou ea, nu doar o păpușă, a cărei sfori erau controlate mai tot timpul de către el. Ajunsese să-și aleagă cu grijă cuvintele în preajma lui, de teamă să nu-l supere și să o rănească apoi. Sentimentele pentru el se aflau într-o învălmășeală totală, iar senzația că era urmărită oriunde mergea o termina psihic. O situație extraordinar de tristă pe care nu i-ai dori-o nimănui.

Mi-a plăcut mult prietenia strânsă dintre Grace, Natalie și Lys. Legătura lor puternică a ajutat-o pe tânără să se mențină la suprafață, chiar și atunci când era prea pierdută în mrejele lui Gavin. Faptul că cele două nu au părăsit-o la greu, când ea petrecea mai mult timp cu iubitul și pe ele le lăsa baltă, i-a oferit forța necesară de a-i ține lui piept și de a încerca să scape din ceea ce îi făcea rău și o distrugea puțin câte puțin.

Îndemnul autoarei vine în ideea de a ne impulsiona să avem încredere că va fi mai bine și că nu trebuie să renunțăm la noi, în detrimentul celor care ne rănesc: „Oricine ai fi, fii convinsă că va fi mai bine. Trebuie doar să sari. Să ai încredere în tine.”

Nota mea: 4/5

nota 4

Mulțumesc Editurii Herg Benet pentru exemplarul oferit! Cartea o puteți găsi aici, dar și în librăriile partenere. ^^

74860_169257519770573_7813986_n

capture-20160928-044054

Publicat în Tag-uri şi lepşe

Nemuritor Book Tag


v zxv.jpg

Bună, dragilor! Iată că vin cu primul meu tag pe care abia așteptam să-l împărtășesc cu voi. Mă tot gândeam de ceva vreme la el și zilele astea am reușit să mă „joc” puțin, iar acesta e rezultatul final. Sper să vă placă cel puțin la fel de mult! Am încercat să mă leg de fiecare volum în parte și, cred eu, că am reușit destul de bine să mă asociez cu povestea din spatele lor.

Dacă sunt și alți doritori pe lângă cei pe care-i voi nominaliza la finalul articolului, îi poftesc să preia leapșa, cu condiția de a nu uita să anunțe de unde au luat-o. De asemenea, puteți posta și în secțiunea de comentarii răspunsurile voastre, dacă nu aveți un blog. Acestea fiind spuse, să-i dăm drumul!

Citește în continuare „Nemuritor Book Tag”

Publicat în Reviews

Război în doi (Război în doi #1) de Mirela B. Florentina (recenzie)


20180606_201506

Descriere

Abygail Smith crede că știe exact ce își dorește de la viață. Însă, după o petrecere la care merge însoțită de cea mai bună prietenă, lumea ei perfectă este zguduită din temelii.

Dylan Turner obține întodeauna ce vrea. Sexy si provocator, băiatul o face să simtă dragostea și pasiunea, dar îi face cunoștință și cu durerea și suferința.

Deși diferiți, pe cei doi îi leagă ceva: haosul din suflete. Povestea lor este condimentată cu certuri, întâlniri romantice şi despărţiri dureroase. Niciunul nu știe ce vrea, dar ambii își doresc totul.

Gândurile mele

Primul volum ne aduce față în față cu acel clișeu atât de binecunoscut: dragostea dintre fata bună și băiatul rău. Am sperat că o să am parte de o poveste care va aduce ceva nou pe lângă, am sperat că autoarea va oferi un suflu proaspăt lecturii și că va pune în altă lumină acest clișeu universal, am sperat la o poveste care să mă facă să zic: Da, asta e cartea pe care o așteptam! Dar, din nefericire, nu s-a întâmplat mai deloc așa. Am avut așteptări mari, am fost prinsă în capcana copertei și am rămas destul de dezamăgită.

„- Gândește-te puțin la asta și pune lucurile cap la cap! Abygail Smith, meriți să evadezi, măcar pentru câteva ore, din această închisoare care este propria ta viață!”

Mai sunt doar două săptămâni până ce liceul se va termina, până când elevii se vor bucura de vacanță și de libertate, pregătiți de un nou început la facultate sau de truda grea pentru un loc de muncă. Abygail Smith, șefă de promoție, pasionată de lectură, dar și caracterizată de ambiția de a învăța foarte bine pentru a ajunge la renumitul Harvard, se trezește convinsă de cea mai bună prietenă, Madison, să participe alături de ea la o petrecere, așa ca de final de an. Însă distracția asta se anunță cu ceva surprize, cea mai mare fiind apariția chipeșului Dylan Turner, cel mai cunoscut și mediatizat tânăr din oraș. Acesta apare în chip de salvator, alungându-l pe tipul beat ce aproape că a violat-o.

Bineînțeles că acest gest eroic nu durează prea mult, iar Turner o invită într-una din camerele mai liniștite pentru a continua ceea ce începuse cel de dinainte, de data asta cu acceptul ei. Aby nu este însă așa ușor de fraierit, de aceea îl refuză și pleacă de lângă el, scopul ei fiind acela de a ajunge cât mai repede acasă. Pentru câteva clipe, chiar se lăsase păcălită de acest Don Juan, plăcându-i sărutările primite și fiorii dulci ce-i traversaseră întreg trupul.

Din acest moment, lucrurile încep să se precipite, iar Abygail nu mai este atât de sigură pe ea. Ceva se schimbă în interiorul ei, inima pare, mai mult ca niciodată, să gândească singură și să fie în totală contradicție cu mintea. Nu știe exact ce simte față de Dylan, dacă e doar atracție, o noutate de moment sau ceva mai profund ia naștere în sufletul său. E hotărâtă să se țină cât mai departe de el, chiar dacă o doare. Însă inimii nu-i poți dicta, deoarece va găsi o cale pentru a-i fi ei mai bine, indiferent ce alegeri va face creierul. Oricât încearcă să-l evite, tot fata e cea care se trezește căutându-l cu privirea, care-l visează nopțile și în timpul zilei sau care se găsește în brațele lui sărutându-l.

„Dylan este doar un băiat pe care îl știu, care mi-a sucit mințile, lucru pe care îl face și cu alte fete și care m-a sărutat. Suntem doi oameni care se știu și care s-au sărutat.

Doar atât.

Între noi nu este nimic și nici nu va fi. Ne leagă un nimic ce mă face să simt furnicături în stomac doar când îi pronunț numele în gând, un nimic care mă face să mă gândesc doar la el.”

Aby este acea fată bună care ajută pe toată lumea, care își petrece mai tot timpul citind, învățând și uitându-se la seriale și Next Top Model, minunându-se de cât de slabe și de frumoase sunt tipele de acolo. Este o fire destul de singuratică și retrasă, singura persoană care o mai scoate din anonimat fiind exuberanta și zăpăcita de Madi, singura ei prietenă bună. Total opuse ca și atitudine, cele două se înțeleg tare bine și petrec suficient timp împreună pentru a se destăinui și pentru a-și ridica moralul una alteia. Au o prietenie strânsă, chiar dacă se mai ciondănesc câteodată. Odată cu apariția lui Turner, ajung chiar să mintă una pentru cealaltă în fața părinților, nu de puține ori putând fi prinse cu minciuna. Mai ales că Aby nu a mințit niciodată în viața ei. Cel puțin nu așa de mult ca acum. Ajunge chiar să se furișeze din casă pentru a fi cu băiatul de care simte că se îndrăgostește.

Dylan este genul de tip care preferă să se distreze, să participe la curse ilegale și să schimbe fetele zi de zi. Iar mai presus de toate astea, vrea să demonstreze că el este cel mai bun și că nu are comparație, putând să câștige la orice oră din zi și din noapte. Încă din prima clipă, Abygail îi trezește interesul și, astfel, experimentează surprinderea tot mai des, datorită faptului că ea îl cam refuză la început, necăzând în plasă la fel de repede ca și celelalte. Însă nu are de gând să o lase să scape, până ce nu va ajunge în brațele sale. Pe tot parcursul lecturii este secretos, primește apeluri necunoscute ce-l fac să se ferească de Aby, o minte pe fată doar pentru a o atrage în patul lui și chiar acceptă să înceapă un fel de… legătură. Însă chiar și așa, tot își petrece timpul în preajma altor fete, atunci când nu e cu ea.

Această așa-zisă relație a lor nu e cunoscută nimănui, în afara celor doi. Lui Aby îi este teamă de cum ar reacționa părinții ei, deși tatăl său și-a cam dat seama că ea e amorezată de un băiat și chiar au avut o mică discuție profundă despre dragoste. Mama ei și-a exprimat deja părerea în legătură cu băieții, ceea ce îi întărește și mai mult decizia de a le ascunde acest aspect. Nici măcar prietena ei cea mai bună nu e în cunoștință de cauză, evitând să i se destăinuie chiar și ei. La fel e și la Dylan. El niciatât nu s-ar fi lăudat în stânga și-n dreapta că e deja luat și că nu va mai umbla cu alte fete.

„- Uite-o pe fiica mea perfectă, fata care m-a făcut să mă simt cel mai mândru tată din univers! tata mă strânge în brațe și mă ridică, învârtindu-mă apoi de câteva ori. […]

– Discursul tău a fost… bun! Doar bun! o aud pe mama spunând, fără să mă privească, în timp ce înconjoară mașina pentru a urca pe locul ei.

Știam că nu este complet mulțumită de mine.

– Dacă nu ai fi avut sfârșitul ăla lacrimogen, ar fi fost excelent. Ai arătat ca un copil sclifosit, nicidecum ca o tânără femeie ce este pregătită să își ia viața în mâini și să plece singură la drum.”

Pe lângă toate acestea, mama lui Aby este creionată ca o scorpie care nu știe cum să aducă fericirea propriului copil, luând asupra sa toate meritele fetei. Pentru ea pare să nu conteze deloc faptul că fiica ei a fost cea care a depus toate eforturile necesare pentru a avea notele mari ce-i vor asigura intrarea garantată la o universitate cunoscută și grea. Iar chestia e că nu se sfiește să-i arunce aceste cuvinte în față, chiar în ziua absolvirii și a balului, când ar fi trebuit să fie una dintre cele mai fericite zile din viața tinerei.

Narată la persoana I, din perspectiva lui Aby, cartea am citit-o relativ repede, în ciuda faptului că personajele și situațiile în care nimereau m-au enervat cumplit. Naivitatea protagonistei și primii fiori ai iubirii pentru un tip care îi spusese verde în față ce așteaptă de la ea, încă de la prima lor „întâlnire”, m-au făcut să-mi dau ochii peste cap de nenumărate ori. În unele momente am fost foarte aproape să abandonez cartea, dar am strâns din dinți și am continuat, sperând că o să fie mai bine, pe măsură ce paginile zburau. Eram curioasă de cum va fi finalul, de ce alegere va face personajul feminin, o decizie pe care o tot așteptam din partea ei și care parcă nu mai venea. A fost tare nehotărâtă fata asta, neștiind nici ea ce vrea cu adevărat. Această trăsătură i-a cam dăunat și sper să fie mai determinată în ceea ce va urma. Mai are multe de descoperit despre ea însăși, înainte să afle dacă ceea ce o așteaptă în viitor, este chiar ceea ce își dorește sau ce-i doresc alții.

” – Nu, Aby. De data asta, chiar nu te mai las.”

***

„- Ești bolnavă? o voce de copil se aude.
Îmi ia câteva secunde bune până să îmi dau seama că vorbește cu mine.
Atunci când în sfârșit deschid ochii văd că în fața mea stă un băiețel cu ochi mari și negri.
– Da, sunt… răspund cu voce stinsă, încercând să schițez un zâmbet.
Copilul se apropie de mine pentru ca mai apoi să se așeze și el pe iarba rece.
– Ce te doare? mă întreabă privindu-mă cu uimire amestecată cu o umbră de îngrijorare.
– Sufletul.”

Recunosc însă că au fost și câteva momente în care m-am regăsit, care au avut o scânteie de mai bine, de aceea încă am speranțe că volumul doi va aduce schimbări semnificative și că poate o să ajung mai aproape de personaje decât am fost acum.

O lectură despre prima iubire, pasiune, suferință, neîncredere, nesiguranță, minciuni și clipe de neuitat. O lectură pe care o recomand mai mult cititorilor adolescenți. Cu siguranță, aceștia vor rezona cu aceasta mai mult decât am făcut-o eu.

Nota mea: 3/5

nota 3

Mulțumesc Editurii Celestium pentru șansa de a citi acest volum! Cartea o puteți comanda de aici

26730779_2029627223731891_6649054974228985108_n.jpg

capture-20160928-044054