Publicat în Ce am citit/Wrap-up

Wrap-up #2 ~ martie/aprilie/mai [2018]


Luna martie am început-o la fel de promițător ca și celelalte două, continuând participarea la provocarea de pe grupul Prefață de carte&Porția de citit. La genul acesta de challenge-uri îmi place mult faptul că pot reveni asupra titlurilor care mă așteaptă de prea mult timp în bibliotecă și pe care le-am tot amânat, aducând altele în fața lor. Astfel, mai pot bifa din cele necitite, înainte să mă arunc să cumpăr altele noi. Nu că acest lucru ar fi un obstacol, atunci când reducerile îmi sar în ochi. :))

IMG_20180303_191435_851.jpg

4/5

Dar să revenim! O altă carte pe care am citit-o pentru duelul culorilor a fost o lectură care, în mod normal, ar trebui citită mai mult prin preajma iernii, a Crăciunului, însă eu am citit-o în luna lui mărțișor. În plus, fulgii de zăpadă aproape că se topiseră și am zis să-mi iau rămas bun de la ei așa cum se cuvine. Cartea despre care vorbesc este Fulgi de iubire, o lectură ce întrunește trei povestiri romantice scrise de John Green, Maureen Johnson și Lauren Myracle.

Mi-au plăcut mult poveștile și am empatizat, acolo unde era cazul, cu micile „drame” ale personajelor adolescentine, bucurându-mă când într-un final lucrurile s-au așezat și pentru ele. Mi-aș fi dorit câte o întreagă carte pentru fiecare în parte, în mod special pentru cea scrisă de Maureen JohnsonExpresul lui Jubilee, dar mă mulțumesc și cu atât. Într-o oarecare măsură, aceste povestiri se leagă între ele, având mai mulți numitori comuni: acțiunea se petrece în aceeași zonă, o parte dintre personaje se cunosc și învață la aceeași școală, iar zăpada e cea care le dă viețile peste cap și le deschide ochii asupra a ceea ce contează cu adevărat.

20180926_143418

4/5

Provocarea s-a încheiat într-o notă romantică, asezonată cu ceva acțiune și suspans de data asta. Iubind foarte mult cărțile Amandei Quick, am ales să citesc Dragostea nu are reguli. Personajul feminin, Grace Elland, este una dintre acele persoane care văd mereu partea plină a paharului și încearcă să vadă doar ce e mai bun în oameni, chiar dacă uneori se poate înșela în privința lor, cum ar fi cazul de față.

Unul dintre cei mai bine titrați guru motivaționali, totodată și șeful ei, își are sfârșitul în propria casă, iar o anume sticlă de vodcă, găsită lângă cadavru, îi răscolește trecutul și o face să retrăiască cel mai îngrozitor lucru la care luase vreodată parte în adolescență. Coșmarele reapar, atacurile de panică par s-o încolțească și ele, iar ea e cea bănuită de uciderea bărbatului și de faptul că a început să se hărțuiască singură cu afirmații motivaționale cu iz de moarte. Nimic nu se leagă și cei vinovați nu par a fi dibuiți.

Paralel cu toate acestea, îl cunoaște pe Julius Artwright, unul dintre cei mai buni investitori, printr-o întâlnire aranjată de cea mai bună prietenă a sa, însă se termină destul de nașpa, atunci când acesta o întreabă direct dacă ea e cea care l-a ucis pe șeful ei. O primă întâlnire eșuată care va continua la miezul nopții, fiecare aflându-se la casa lui, cu mărturisiri sincere la telefon, spuse pe un ton mult prea intim pentru doi oameni ce abia s-au cunoscut. Ceva pare să-i tragă unul spre celălalt, chiar și când nu sunt împreună, iar lupta cu trecutul, ce nu-i lăsa să aibă o viață normală petrecută lângă cineva alături, începe să câștige teren prin pași mărunți, dar siguri.

IMG_20180312_224839_824.jpg

4/5

Tot pentru o provocare (grupul Love books), numită #carteacălătoare, am citit Labirintul rozelor de Titania Hardie care m-a surprins nesperat de mult. O carte fascinantă, pe care nu am crezut că o să ajung s-o citesc vreodată, însă drumurile noastre s-au intersectat chiar și așa, „pașii” întâlnindu-ni-se într-un labirint marcat de parfumul rozelor sub razele luminoase ale soarelui și ale lunii.

A fost nevoie doar de o privire curioasă aruncată într-o istorie împletită, de la Adam și Eva, până la John Dee și William Shakespeare, ajungând în prezentul zilele noastre; numere cu însemnătate, dezvăluiri surprinzătoare, secrete ascunse de generații și comori ale sufletului mai presus de această lume, transformă acest roman într-un amalgam de credință proprie, dragoste și eliberare, ce poate fi atins doar de două inimi care devin una și aceeași. Cavalerul Crucii Roșii și Doamna Luminii. Trandafirul roșu și roza albă, „o nuntă celestă – cea mai desăvârșită expresie a masculinității și a feminității de pe pământ”.

received_2396144007279627

3/5

Foto: Diana. Mulțumesc! ❤

În luna aprilie am citit o singură carte, una despre care mai auzisem, De vorbă cu Emma de Vitali Cipileaga. Printr-un schimb, aceasta a ajuns în posesia mea și, cum doream ceva ușor și cu mai puține pagini față de lectura precendenta, m-am pus pe citit. Nu prea am rezonat cu aceasta însă. Pur și simplu nu m-a ținut acolo, lipită de paginile ei. Adevărul este că nici eu nu am avut stare și am lălăit-o mai bine de o săptămână cu ea, când, în mod normal, aș fi putut să o dau gata în una-două zile. Pe alocuri, au fost câteva fragmente și citate ce mi-au plăcut destul de mult, încât să le păstrez pentru mine sau să le împărtășesc cu cei din jur.

Autorul parcurge, mai mult sau mai puțin, etapele unei relații în doi, între o Emma și un Greg, două suflete care își doresc să găsească fericirea, înțelegerea și dragostea alături de persoana care îi va completa. Dincolo de bine și de rău, ei încearcă să se apropie unul de celălalt, să se cunoască mai bine și să conviețuiască împreună, uneori rătăcind drumul, alteori revenind înapoi pe calea inimii, pentru ca, într-un final, să găsească împlinirea alături de cel de lângă ei.

32620866_939845569531748_3620181230324023296_n5/5

Săptămâni bune nu am mai citit absolut nimic și astfel că aprilie a trecut, aproape se dusese și mai, însă chiar în ultima sa zi, înainte de ultimul examen din sesiune, am început să citesc Fugi! de Oana Arion (recenzie), pe care am terminat-o a doua zi. Un thriller alert și plin de suspans, care mi-a plăcut foarte mult. După o serie fantasy răsunătoare, plină de magie și cu iz de supranatural, autoarea vine cu o apocalipsă absolut terifiantă ce nu pare a fi prea departe de era tehnologizată în care trăim. Când crezi că știi ce urmează, exact atunci ți se dă peste nas și ești nevoit să regândești fiecare pas în parte. Minciunile, secretele, teama și neîncrederea te vor urmări pe tot parcursul lecturii, întrebându-te constant dacă lumea va scăpa în final sau ăsta va fi sfârșitul ei.


Să vă mai întreb oare care a fost lectura voastră preferată citită în aceste luni? :))

small-3114-5b9951ea49c08

Autor:

O găsiți la andreea.ilie17@yahoo.com.

6 gânduri despre „Wrap-up #2 ~ martie/aprilie/mai [2018]

  1. Dintre toate titlurile prezentate de tine am citit doar „De vorbă cu Emma”, o carte asemeni unui pansament pentru un suflet măcinat de grijile dragostei. Celelalte tituri îmi par intrigante, dar cu programul meu pentru lectură mega încărcat, îmi va fi greu să mă apuc de altceva :))

    Apreciat de 1 persoană

    1. Cum ești mare fană Dan Brown, îți recomand să ai (neapărat!) în vedere „Labirintul rozelor”. 😉 Poate îți vei găsi timp pentru acest monstru de carte (are în jur de 650 de pagini). :)) Și, bineînțeles, să nu uităm de „Fugi!”. Un thriller care se apropie de o distopie care, cred eu, o să-ți placă. ^^

      Apreciat de 1 persoană

  2. Nu am citit nici o carte din cele menționate de tine în postare, dar am ochit de ceva timp „Fulgi de iubire” și acum m-ai făcut curioasă cu „Dragostea nu are reguli”.

    Cât despre ce am citit eu în perioada martie-mai, nu am idee. Eu abia îmi amintesc nicimăcar cina de aseară și tu ai pretenția să îmi amintesc ce am făcut acum jumătate de an?! :))

    Apreciat de 1 persoană

    1. Eu apelez la goodreads ca să-mi reamintesc ce am mai citit, altfel mă încurc în ele și nu mai știu care, cum a fost. :))

      Chiar sunt curioasă dacă o să-ți placă „Dragostea nu are reguli”. Nu prea te-am văzut citind din sfera strictă a romance-ului. Îți aștept părerea după ce o vei citi. 🤔

      Apreciat de 1 persoană

  3. Am citit ceva din colecția “ Iubiri de poveste”, iar “Dragoste de probă” de Victoria Alexander a fost preferata mea. Cred că uneori, îmi face bine să schimb “peisajul”. Așa că, de ce nu? ^^

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.