Publicat în Uncategorized

Se poartă cărţile. Întotdeauna.


Pentru că tot suntem în vacanţă (unii dintre noi – eu mai am vreo 3 zile până voi fi) şi pentru că, în mai puţin de o săptămână, este şi Crăciunul, m-am gândit să vă fac câteva recomandări de carte, în caz că nu ştiţi ce să mai citiţi sau să oferiţi cadou în perioada aceasta. Aşa că, să-i dăm bătaie!

hyperliteratura-ce-ne-spunem-recenzie

Ce ne spunem când nu ne vorbim de Chris Simion

„Când eşti pe un drum cu sens unic, fără cale de întoarcere, fiecare secundă te costă altfel. Moartea îmi zâmbeşte din colţul camerei. Mi-ai şoptit toată copilăria că viaţa trebuie să fie o eternă lecţie în care să ne pregătim să murim. Mă auzi? Caută neîncetat să rămâi liber. Inima ta poate iubi tot ce doreşte. În fiecare răsărit de soare există ceva frumos. Călătoria aceasta nu poate avea sfârşit.”

Cartea este structurată sub formă de corespondenţă prin email-uri, datorită acestei structuri citindu-se destul de repede chiar. Acest lucru a conferit şi o oarecare frumuseţe lecturii şi chiar m-a făcut să vreau cu ardoare să aflu ceea ce simt şi trăiesc cele două personaje, floarea_soarelui şi zmeul_albastru, atunci când au fost împreună şi acum că nu mai sunt.

Romanul ne vorbeşte despre veşnicul conflict dintre raţiune şi inimă, dintre ceea ce trebuie să faci şi ceea ce simţi cu adevărat. Nu este chiar uşor să digeri tot ceea ce-ţi transmite această carte, dar, cu răbdare şi atenţie, vei putea reuşi să vezi dincolo de suprafaţă, vei descoperi alte înţelesuri, într-un final, rămânând cu senzaţia aceea că ai purtat o discuţie irevocabil de sinceră, chiar cu tine însuţi.

chris-simion-coperta-40-de-zile

40 de zile de Chris Simion

„Am ars tot timpul nostru dansând ca nebunii, fără să realizăm că de la un moment dat, dansam pe marginea prăpastiei. L-am iubit fără întrerupere, în toate respiraţiile şi în toate pauzele dintre respiraţii. L-am iubit nemeritat. Am existat iubindu-l.”

Dacă în Ce ne spunem când nu ne vorbim am fost prinşi într-o poveste de dragoste contrastantă, lăsându-ne duşi de val de legătura profundă şi molipsitoare dintre floarea_soarelui şi zmeul_albastru, 40 de zile ne aduce faţă-n faţă cu o altă etapă existenţială prin care trec personajele noastre, o etapă în care ne vom regăsi cu toţii sau, cel puţin, vom trece prin ea la un moment dat.

Acum, avem de-a face doar cu o floarea_soarelui ce n-a reuşit să treacă peste „trădarea” zmeului_albastru, iar, zi de zi, aceasta se închide tot mai mult în ea, nepermiţând nimănui să pătrundă printre tainele sufletului ei întunecat şi fragil. Depinde doar de ea ca totul să revină la normal şi să uite de ceea ce îi face rău sau, cel puţin, să alunge într-unul din colţurile obscure din mintea ei amintirile dăunătoare.

2663_15e271a2

Cioburi de stele (Constelaţii#1) de Amie Kaufman&Meagan Spooner

” … lumea noastră, vieţile noastre sunt reduse la un pumn de cioburi de stele, într-un colţ îndepărtat de spaţiu. ”

Pas cu pas, datorită stilului lejer al celor două autoare, pătrundem într-o lume absolut fascinantă, imprevizibilă, revitalizantă chiar, în care elementele naturii se întrepătrund într-un mod unic şi ciudat, un joc rapid, şocant şi ireversibil.

Icarus, nava cu o capacitate de 50.000 de oameni, explodează aparent fără niciun motiv concret şi ajunge să cadă de pe propria orbită pe o planetă terraformată, dar abandonată, nefiind populată de către absolut nicio fiinţă umană. Singurii supravieţuitori dintre miile de suflete nevinovate sunt doar Lilac şi Tarver care reuşesc, datorită fetei, să se salveze la timp cu una dintre capsulele de urgenţă.

Acum, cei doi nu mai sunt comandantul Merendsen, erou de război, şi domnişoara LaRoux, fiica celui mai bogat om din galaxie, ci sunt doar doi naufragiaţi, doi oameni ce nu au altă cale decât să înveţe să convieţuiască împreună până la sosirea echipelor de salvare. Un lucru al naibii de dificil. Pentru fiecare dintre cei doi.

2699_4b4cf2ac

Jocul Final. Convocarea (Endgame #1) de James Frey&Nils Jhonson Shelton

„Jocul Final este enigma vieţii şi cauza morţii. Conţine originea tuturor lucrurilor şi soluţia prin care poate fi evitat sfârşitul tuturor lucrurilor. Găsiţi cheile în ordinea stabilită. Aduceţi-le la mine şi veţi câştiga. După ce voi pleca, fiecare dintre voi va primi un indiciu. Şi Jocul Final va începe. Regulile sunt simple. Găsiţi cheile în ordine şi aduceţi-le la mine. În rest, nu există reguli.”

Jocul Final ne prezintă lumea reală (mai bine spus, se desfăşoară chiar în lumea reală), atât cu părţi pozitive, cât şi cu părţi negative, dar, totodată, încearcă să combată ceea ce credeam noi adevărat, încă de când ne naştem, cum că oamenii sunt făcuţi de Dumnezeu, provin din primate sau mai ştiu eu ce am fost învătaţi. În acest prim roman, ni se spune că lumea a fost creată de Annunaki, aşa zişii Mari Părinţi, nişte fiinţe ciudate care nu par a fi nici bărbaţi, dar nici femei.

La acest joc, participă 12 concurenţi din doisprezece „neamuri” diferite. Aceştia, încă de mici, au fost crescuţi şi învătaţi, conform tradiţiei seminţiei fiecăruia, să fie asasini, să dezlege enigme, să fie rapizi atât în gândire, cât şi în mişcări, să fie puternici, răbdători, să fie foarte buni observatori, să ştie să se descurce în orice situaţie şi câte şi mai câte. Pe scurt, să fie cei mai buni dintre cei buni. Celor, care au fost aleşi să participe la acest joc, li se spune Jucători. Au fost destui înaintea lor care au purtat acest titlu şi care au dorit să ia sau nu parte la joc, dar n-au avut şansa, deoarece Jocul loveşte exact când nu te aştepţi, nu când vor Jucătorii.

sub-aceeasi-stea-editie-film-732-4

Sub aceeaşi stea de John Green

Este o carte foarte emoţionantă, dar totodată, presărată şi cu momente amuzante, care te vor face să treci prin toate stările posibile şi care nu te va lăsa să te plictiseşti absolut deloc. Ai grijă să îţi pregăteşti pachetul de şerveţele din timp, dacă eşti o persoană mai sensibilă de fel!

Am luat cartea de pe raft.
– Ce zici dacă te sun când termin asta?

– Dar nici măcar n-ai numărul meu de telefon, mi-a spus. 
– Cred cu tărie că mi l-ai scris în carte.
Pe faţă i-a înflorit zâmbetul acela strâmb. 
– Şi mai spuneai că nu ne cunoaştem unul pe altul.

Autorul ne prezintă povestea a doi adolescenţi care luptă zi de zi împotriva aceleaşi boli cumplite. Întâlnirea adolescentei Hazel cu tânărul fermecător Augustus are loc în cadrul unui grup de sprijin, unde se adună persoanele care sunt în diferite stadii de boală şi care aşteaptă o minune ce i-ar putea salva.

Cei doi ne arată că realitatea nu e întotdeauna ceea ce vrem noi să vedem: o lume ideală unde toţi suntem perfecţi şi în care nu putem fi atinşi de nimic. Hazel şi Augustus ne învaţă cum să ne trăim fiecare clipă la maxim şi cum să apreciem fiecare lucru, oricât de mărunt ar fi. Aşa o poveste de dragoste ca a lor, plină de durere, sfâşietoare, despre sacrificiu şi prietenie adevărată, foarte greu se mai găseşte în zilele noastre.

e-usor-sa-te-iubesc-2782-4

E uşor să te iubesc (E uşor să te iubesc #1) de Tammara Webber

“Choosing to be with you, isn’t a difficult decision, Jacqueline…It’s easy. Incredibly easy.”

„- Deci nu vreau să te simţi forţată. Sau copleşită. Dar vreau, categoric vreau, să te sărut chiar în clipa asta. Rău.

Câteodată, dragostea nu-i un lucru simplu…El o urmărește, dar nu face cunoștință cu ea până când, odată, într-o întâlnire neașteptată, el devine salvatorul ei. Atracția dintre ei e incontestabilă.

Jacqueline este o tânără dulce și cu o personalitate puternică, pe care o admir pentru încăpățânarea de care dă dovadă, după niște circumstanțe deloc favorabile pentru orice fată. Îmi place că este o tipă de gașcă, cu un suflet mare și talentată în ale muzicii.

Lucas este genul de tip sexy, misterios și cu o personalitate spontană la care visează orice fată. În spatele numeroaselor tatuaje, acesta ascunde un trecut întunecat și dureros, un trecut ce nu-l lasă să respire cum trebuie. Pe deasupra, este un talent în ale desenului!

Mi-a plăcut mult cum a început să evolueze legătura dintre cei doi, toate acele momente când erau unul în preajma celuilalt sau când conversau prin e-mail despre economie. Unele dintre ele, au fost niște momente cu adevărat speciale.

Totuși trecutul, pe care el s-a străduit atât de mult să-l depășească, și viitorul, în care ea-și pune atât de mari speranțe, amenință să-i despartă. Numai împreună ar putea să lupte cu durerea și vinovăția, să înfrunte adevărul și să găsească neașteptata putere a dragostei.

Sper că v-au plăcut recomandările mele și vă aștept cu ale voastre!

Articol participant la concursul pentru bloggeri, inițiat de blogul Bibliophile Mystery & Librăria Online Librex.

Click pe imagini sau pe titluri pentru a ajunge la cărțile dorite.

Dede

Anunțuri

Un gând despre „Se poartă cărţile. Întotdeauna.

  1. Este nevoie să murim clipă de clipă pentru trecut, pentru a renaște clipă de clipă în prezentul continuu.

    În ciuda faptului că..,în lumea noastră, vieţile noastre sunt reduse la un pumn de cioburi de stele, într-un colţ îndepărtat de spaţiu. ”…totuși tot ceea ce ni se petrece influențează până și cea mai îndepărtată stea…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s