Publicat în About

Dorinţe pentru 2016


Voi începe această postare prin a va ura un sincer “La mulți ani!” și bine ne-am (re)găsit în noul an! Sper că ați petrecut frumos alături de ai voștri, așa cum am făcut-o și eu, și că anul 2015 v-a îndeplinit mare parte din dorințele gândite, dar și altele la care nu v-ați așteptat. Cel puțin, la mine așa a fost!

43c6b0379f925e389f275a93736d2da1

Anul trecut, m-am prezentat, pentru prima dată, la târgul de carte Gaudeamus și am avut parte de o zi minunată, alături de niște oameni frumoși. Mi-am întâlnit o parte dintre prietenele virtuale și, în sfârșit, am putut schimba o îmbrățișare, câteva cuvinte și față-n față, nu doar pe rețelele de socializare. Am cunoscut și câteva dintre autoarele noastre: Lavinia Călina, Simona Stoica (pe care o mai întâlnisem și în orașul natal) și Oana Arion. Așa că sunt destul de hotărâtă să vizitez târgul și anul acesta, pentru a le revedea și pentru a le cunoaște oficial și pe restul prietenelor! Predomină fetele, așa că n-am ce face, decât să vorbesc la genul lor. *smile*

Citește în continuare „Dorinţe pentru 2016”

Publicat în Recomandări

Se poartă cărţile. Întotdeauna.


Pentru că tot suntem în vacanţă (unii dintre noi – eu mai am vreo 3 zile până voi fi) şi pentru că, în mai puţin de o săptămână, este şi Crăciunul, m-am gândit să vă fac câteva recomandări de carte, în caz că nu ştiţi ce să mai citiţi sau să oferiţi cadou în perioada aceasta. Aşa că, să-i dăm bătaie!

hyperliteratura-ce-ne-spunem-recenzie

Ce ne spunem când nu ne vorbim de Chris Simion

„Când eşti pe un drum cu sens unic, fără cale de întoarcere, fiecare secundă te costă altfel. Moartea îmi zâmbeşte din colţul camerei. Mi-ai şoptit toată copilăria că viaţa trebuie să fie o eternă lecţie în care să ne pregătim să murim. Mă auzi? Caută neîncetat să rămâi liber. Inima ta poate iubi tot ce doreşte. În fiecare răsărit de soare există ceva frumos. Călătoria aceasta nu poate avea sfârşit.”

Cartea este structurată sub formă de corespondenţă prin email-uri, datorită acestei structuri citindu-se destul de repede chiar. Acest lucru a conferit şi o oarecare frumuseţe lecturii şi chiar m-a făcut să vreau cu ardoare să aflu ceea ce simt şi trăiesc cele două personaje, floarea_soarelui şi zmeul_albastru, atunci când au fost împreună şi acum că nu mai sunt.

Romanul ne vorbeşte despre veşnicul conflict dintre raţiune şi inimă, dintre ceea ce trebuie să faci şi ceea ce simţi cu adevărat. Nu este chiar uşor să digeri tot ceea ce-ţi transmite această carte, dar, cu răbdare şi atenţie, vei putea reuşi să vezi dincolo de suprafaţă, vei descoperi alte înţelesuri, într-un final, rămânând cu senzaţia aceea că ai purtat o discuţie irevocabil de sinceră, chiar cu tine însuţi.

Citește în continuare „Se poartă cărţile. Întotdeauna.”

Publicat în Recenzii

„Ce ne spunem când nu ne vorbim” de Chris Simion (recenzie)


ce-ne-spunem-cand-nu-ne-vorbim_1_fullsizeDescriere

Un diagnostic fatal o determină să o ia la fugă şi să se ascundă. Fără nicio explicaţie. Îşi abandonează iubitul, părinţii, prietenii… tot. Pleacă din ţară ca să-şi trăiască sfârşitul într-o singurătate deplină, scriind mail-uri pe care nu le trimite niciodată.

După doi ani, îşi reface analizele. Verdictul medical are efect de dinamită. Anulează toate aşteptările. E sănătoasă tun, fără urmă de neoplasm, prin urmare, în viaţă. După doi ani în care a dansat tango cu moartea, revine în povestea din care evadase, dar nu se mai identifică profund cu nimic. Acvariul cu lumea ei de demult, cu peşti-emoţii, cu scoici-amintiri, cu gânduri-nisipuri, cu plante-vise, mediul ei vital de mai înainte, se dovedeşte a fi acum ceva banal, deloc esenţial, foarte simplu de înlocuit. Singurul lucru cu care rămâne după această jupuire e sinele.

Dacă primul diagnostic a fost greşit sau dacă şi-a inventat povestea doar ca să fugă de realitatea în care era… nu mai contează atâta timp cât, însoţind-o pas cu pas pe drumul ei, ne-am făcut ţăndări ca să ne recompunem, am minţit ca să descoperim adevărul, am urât ca să aflăm iubirea adevărată, ne-am pierdut definitiv ca să îl regăsim pe Dumnezeu pentru totdeauna.

„Când eşti pe un drum cu sens unic, fără cale de întoarcere, fiecare secundă te costă altfel. Moartea îmi zâmbeşte din colţul camerei. Mi-ai şoptit toată copilăria că viaţa trebuie să fie o eternă lecţie în care să ne pregătim să murim. Mă auzi? Caută neîncetat să rămâi liber. Inima ta poate iubi tot ce doreşte. În fiecare răsărit de soare există ceva frumos. Călătoria aceasta nu poate avea sfârşit.”

Gândurile mele

Mulţumită librăriei online Librex, am avut onoarea de a citi această superbă carte, „Ce ne spunem când nu ne vorbim”, pe care am „devorat-o” într-o zi şi vreo câteva ore. Este prima carte din literatura contemporană, şi scrisă de un autor român, pe care am citit-o şi sunt foarte încântată de asta.

Sincer, deşi titlul mi-a atras atenţia de ceva vreme, nu mă aşteptam să mă captiveze aşa de mult povestea, în privinţa căreia, aveam mici îndoieli. Dar, după ce am aruncat un ochi peste câteva recenzii şi după ce am citit cartea, mi-am schimbat total părerea şi, datorită acestui roman, am descoperit că îmi place tot mai mult să citesc ceva şi fără pasaje întregi de acţiune.

Citește în continuare „„Ce ne spunem când nu ne vorbim” de Chris Simion (recenzie)”

Publicat în About

Dorinţe pentru 2015


o-zi-cu-dorinte-implinite-1_abda39a48378ddÎmi doresc multe chestii, poate prea multe. Dacă măcar câteva se vor împlini, eu voi fi foarte mulţumită. Deja, am pornit-o cu dreptul în acest nou an şi sper, din tot sufletul, să o ţin tot aşa. 🙂

Îmi doresc să fiu mai organizată! Am o mare problemă cu organizarea timpului. Deşi îmi propun, ca de fiecare dată, să îmi pun la punct diferite activităţi şi aspecte din viaţa mea, nu prea reuşesc. Sper ca anul acesta să se schimbe ceva. Dacă aveţi idei sau sfaturi în legătură cu acest lucru, nu ezitaţi să mi le împărtăşi! 😉

Citește în continuare „Dorinţe pentru 2015”