Publicat în Recenzii

Aleea cu licurici – Kristin Hannah


28168194_10160166784680464_2513774018692946008_n

Descriere

În vara agitată a anului 1974, Kate Mularkey pare că s-a împăcat cu faptul că viața nu are să-i ofere nimic special. Dar, spre uimirea sa, „cea mai grozavă fată din lume“ se mută pe strada ei și vrea să-i fie prietenă. Tully Hart pare să aibă totul: frumusețe, inteligență, ambiție. La prima vedere, cele două fete sunt cât se poate de diferite: Kate, condamnată să fie veșnic o ființă obișnuită, cu o familie iubitoare care o umilește în permanență; Tully, plină de strălucire și mister, dar cu un secret care o distruge. Ele fac un pact pentru a fi cele mai bune prietene pe vecie, iar până la sfârșitul verii devin de nedespărțit. Timp de treizeci de ani, Tully și Kate se sprijină una pe alta, trecând printr-o mulțime de evenimente și stări care le pun la încercare prietenia: gelozie, furie, durere, resentimente. Și cred că au supraviețuit tuturor încercărilor vieții până când un singur act de trădare le va despărți… și le va supune curajul și prietenia la testul final.

Gândurile mele

„Li se spunea fetele de pe Aleea cu licurici! […] Pe atunci, fiecare privea realitatea prin ochii celeilalte. Când stăteau împreună, vedeau locurile unde vor ajunge cândva.”

Prima dată când am făcut cunoștință cu stilul autoarei a fost spre final de 2017 și, de atunci, mi-am zis că o să mai citesc și alte cărți de-ale sale. Acest lucru s-a datorat lecturii A doua șansă care mi-a plăcut foarte mult. O femeie, soție și mamă, se dedică familiei trup și suflet, renunțând la ceea ce o făcea fericită. Aceasta primește o nouă șansă de a se (re)găsi pe sine, de a lupta și pentru ea, nu doar pentru cei din jur.

Ocazia s-a lăsat așteptată și de-abia zilele acestea am descoperit o nouă poveste – Aleea cu licurici. Așa cum reiese și din descriere, este despre prietenia cu suișuri și coborâșuri a două femei, de-a lungul a peste treizeci de ani, femei care au avut și au grijă una de cealaltă din clipa în care s-au cunoscut.

Am avut un început destul de greoi cu această carte. Deși se citește destul de repede, în ciuda celor aproape 500 de pagini pe care le are, am simțit totuși nevoia să fac o pauză de câteva zile, deoarece nu mă (a)trăgea să continui cu lectura. După micul repaus, am revenit în forță la ea și am trecut mai ușor peste restul paginilor rămase, ajungând la final cu lacrimi în ochi. A fost o lectură care m-a impresionat, care m-a făcut să empatizez cu personajele și cu ceea ce li se întâmpla, astfel că m-am trezit plângând pentru o prietenie ce poate că ar fi avut un alt final, dacă lucrurile s-ar fi petrecut altcumva.

„Asta era special la cei mai buni prieteni. La fel ca în cazul surorilor și al mamelor, puteau să te calce pe nervi, să te facă să plângi și să-ți frângă inima, dar în final, în caz de forță majoră, îți erau alături, făcându-te să râzi chiar și în cele mai grele momente.”

Aleea cu licurici este structurată în patru părți, fiecare reprezentând o etapă importantă din viața celor două prietene, Tully (Tallulah) și Kate (Kathleen). Într-o zi, fetele se întâlnesc pe aceeași stradă, Aleea cu licurici, și devin vecine. Singurătatea ce le marca pe amândouă le aduce împreună și noi speranțe se nasc în sufletele lor. Își promit că vor fi cele mai bune prietene pentru totdeauna, orice s-ar întâmpla.

Anii trec, aspirațiile pentru viitor cresc și prietenia fetelor devine tot mai puternică, cu fiecare obstacol înlăturat. Tully își dorește să ajungă cea mai cunoscută reporteriță din lume, pentru a o face mândră pe mama prietenei sale, iar Kate îi ține isonul, deși visul ei era total diferit. Cu toții se învârt în jurul lui Tully, dar pe ea n-o întreabă nimeni ce vrea cu adevărat.

1548599851839-e1548600364643.jpg

– Nu e bine să stai deoparte, să aștepți ca cineva sau ceva să-ți schimbe viața. Din acest motiv, femei ca Gloria Steinem și-au dat foc la sutiene și au pornit spre Washington.
– Ca să-mi fac eu prieteni?
– Ca să știi că poți fii așa cum îți dorești. Generația ta e foarte norocoasă! Poți fi orice vrei. Dar uneori trebuie să-ți asumi și riscuri. Acționează. Un lucru pe care pot să ți-l spun cu certitudine este că regretăm tot ce n-am făcut în viață.”

Prietenia lor va fi traversată de numeroase emoții, răzvrătiri, tensiuni, gelozii și iubiri trecătoare. În timp ce Kate e cea care face mereu primul pas spre împăcare, ori de câte ori se ceartă, Tully continuă să arunce vina pe ceilalți, deși ea greșește în majoritatea cazurilor. Maică-sa i-a spus, pe vremea când era doar un copil, că doar celor slabi le pare rău, iar această noțiune i s-a întipărit bine în minte și face întocmai chiar și cu prietena ei.

Părăsită de mama narcomană (Cloud) și crescută de bunicii ce vor pleca în cele din urmă, Tully simte acut lipsa dragostei în viața sa. Prezența constantă a lui Kate și a familiei acesteia îi aduc un oarecare comfort, însă singurătatea este tot acolo, arzând la foc mic. Nu știe să iubească și nici să se lase iubită cu adevărat, cariera de succes fiind singurul lucru pentru care se dedică trup și suflet. Se are doar pe sine și pe Cloud, femeia ce dispare de fiecare dată când are cea mai mare nevoie de o mamă.

Kate are aproape tot ce își dorește, mai puțin un timp dedicat propriei persoane. Familia pe care și-a întemeiat-o îi aduce fericirea și iubirea de care are nevoie, iar aceste lucruri par suficiente pentru ea, chiar dacă a renunțat la job și a ales să devină o femeie casnică dedicată alor ei. Însă nu se poate abține să nu arunce un ochi în viața televizată a bunei sale prietene Tully și să nu simtă un strop de invidie pentru ceva ce nu va mai veni niciodată pe strada ei.

„- Mă întreb cine a dat numele străzii noastre, spuse Tully. N-am văzut niciun licurici.
Kate ridică din umeri. 
– Dincolo de pod este strada Missouri. Poate cuiva îi era dor de casă. Sau se rătăcise.
– Poate e o magie. E posibil ca asta să fie o stradă magică. Tully se întoarse spre ea. Aceasta ar putea însemna că am fost destinate să fim prietene.
Kate se înfioră la auzul afirmației făcute de Tully.
– Înainte să te muți tu aici, credeam că este doar un drum înfundat, care nu duce nicăieri.
– Acum este drumul nostru.” 

Fiecare dintre cele două femei își dorește puțin din ceea ce are cealaltă, simțindu-se neîmplinite din acest punct de vedere. Tully vrea o familie iubitoare care să o aștepte acasă, iar Kate vrea timp pentru a avea mai multă grijă și de ea. Totuși, destinul nu pare să le ofere prea curând aceste dorințe ce le macină interiorul. Nu fără ca ele să depună efortul necesar spre împlinirea lor.

Aleea cu licurici este despre familie și prietenie, despre dragostea și obstacolele ce le inundă pe amândouă. Este o poveste mărginită de speranță, de visuri și de șansa de a lupta pentru ceea ce îți dorești. E despre iertare și păreri de rău, e despre puterea de a merge mai departe. Este despre toate acestea la un loc, un întreg care reprezintă însăși viața de toate zilele, cu bucuriile și dezamăgirile ce o însoțesc pas cu pas în trecerea ireversibilă a timpului.

Nota mea: 4/5

nota 4

langit-merah.regular

Autor:

O găsiți la andreea.ilie17@yahoo.com.

8 gânduri despre „Aleea cu licurici – Kristin Hannah

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.