Începuturi nemuritoare…
Acum mai bine de doi ani navigam curioasă pe Amazon, încercând să găsesc o carte dornică să-mi scoată ochii din orbite și care să-mi strige în față, cu toată forța ei de necuvântătoare: CITEȘTE-MĂ, NU VEI REGRETA!
Luând fiecare pagină cu asalt și urmărind cu atenție fiecare colțisor, o copertă albastră, nu prea atractivă vizual și care mă ducea cu gândul spre o cu totul altă poveste, s-a ivit victorioasă, de parcă mă aștepta de multă vreme. Carte scrisă de un autor român (nu știam sigur dacă e femeie, bărbat sau ce altceva ar mai putea fi; tu, cel care mă citești, nu te râde! poate că era vreo fantomă, mai știi? de ce n-ar scrie și ele?), o descriere destul de intrigantă și o întrebare ce mi-a zgâlțâit puțin interesul, de parcă mi-ar fi testat îndrăzneala în a-i da o șansă: oare la sfârșitul drumului mă voi regăsi pe mine, cea de odinioară?