Publicat în Reviews

Ultimul viking (Nemuritor #1) – Oana G. Arion (recenzie)


untitled-horz

Descriere

ULTIMUL VIKING, primul din seria NEMURITOR, este un roman care abundă în creaturi fantastice, dar care, în același timp, este presărat cu date şi fapte istorice reale. Nu lipsesc situaţiile amuzante şi o poveste de iubire cum nu s-a mai văzut. Cititorul are totodată ocazia de a afla lucruri interesante despre credinţele şi zeităţile vikingilor, precum şi despre creaturile mitologice întâlnite în legendele diferitelor culturi.
Victoria Grey, o tânără pragmatică şi bine ancorată în real, se trezeşte prinsă într-o aventură periculoasă având ca miză un străvechi tezaur viking, asupra căruia planează un blestem îngrozitor. Pornind într-o călătorie extraordinară către o lume ascunsă şi întunecată, sceptica Victoria este obligată să înţeleagă şi să accepte regulile acestei noi lumi. Va reuşi acest lucru? Oare de-a lungul drumului se va regăsi pe sine, cea de odinioară?

Gândurile mele

Vă spun sincer că această lectură era exact ceea ce îmi trebuia pentru a întrerupe pauza pe care o luasem de la citit. Am râs atât de mult și am oftat tot pe atât datorită personajelor absolut delicioase, încât și acum mai am momente când mă trezesc chicotind singură, în cele mai nepotrivite momente.

Povestea ne-o aduce în prim plan pe Victoria Grey, o tânără ce a hotărât să renunțe la cariera de medic veterinar și să rămână în micul oraș natal, după ce bunicul său s-a retras din administrarea cafenelei ce o deținea. Fata noastră lucrase încă din adolescență pentru acesta și învățase tot ce era necesar pentru a ține pe picioare afacerea bunicului ei. Așa că era destul de încântată să preia cafeneaua și să o amenajeze după bunul plac.

Deși numeroasele facturi, acte, comenzi și întâmpinarea furnizorilor o lăsau fără vlagă, iar acestea parcă nu se mai terminau, făcându-i dinadins în ciudă, aceasta se dedica trup și suflet pentru Coquette. Victoria spera că totul va ieși bine până la urmă și că nimic nu va interveni peste ceea ce avea de făcut. Dar, se pare că lucrurile nu stau chiar așa. Cu aproape o zi înainte de petrecerea de deschidere, tânără lucra de zor la niște acte pe ultima sută de metri, neobservând ora târzie pe care o indica ceasul. Noroc cu sora sa, Dodo, care o sună și o trimite acasă să doarmă măcar câteva ore, ca să poate sta în picioare în fața celor care vor trece pragul cafenelei chiar în acea zi.

„Tu ești a mea. Nu contează ce se va întâmpla. Chiar dacă vreodată vom rătăci drumul, te voi găsi.” 

Nici nu iese bine pe ușă că aude un geamăt care se repetă și, la doar câțiva pași de ea, observă o “mogâldeață” întunecată cu o formă nedefinită. Luându-și inima în dinți, se apropie ezitantă de aceasta și observă un bărbat rănit. Îl strigă de câteva ori, iar tipul, cu ultimele forțe, scoate un obiect ce se dovedește a fi o monedă de argint și i-o dă femeii, spunându-i că aceasta nu trebuie să ajungă pe mâna lor. Care „lor”? Confuză și plină de îngrijorare, Victoria nu știe ce să mai creadă și, băgând moneda în geantă, sună la salvare.

În timp ce aștepta să audă sirenele specifice, tânăra încearcă să-l mențină pe bărbatul necunoscut conștient de ce se petrece în jurul lor. Dar acesta nu face decât să-i zâmbească liniștitor și să-și dea ultima suflare chiar în brațele ei. În stare de șoc, femeia nu observă că, în secunda următoare, zona abundă de polițiști și paramedici. Trupul bărbatului este luat imediat din brațele sale, iar ea este preluată de autorități pentru a i se lua o declarație cu privire la ce s-a întâmplat mai exact.

„Probabil că sunt în stare de șoc, trebuie că sunt în stare de șoc, altfel aș plânge sau aș tremura. Nu este ușor până la urmă să îți moară cineva în brațe, fie el și un necunoscut.” 

După un somn destul de tulburat de evenimentele petrecute, Victoria revine la Coquette, unde se trezește față-n față cu inspectorul Liam O’Rilley. Ca primă impresie, acesta i se pare prea plin de sine, cinic și tare nesuferit. Unde mai pui că, având în vedere ceea ce s-a întâmplat noaptea trecută, adoptă o mină suspicioasă și încearcă să o intimideze pentru a-și recunoaște faptele. Dar în zadar. Victoria nu știa absolut nimic despre necunoscutul ce-l găsise în apropierea cafenelei sale. Deși a omis să spună cuiva de monedă, nu ținea ca tocmai polițistul să cunoască acest fapt. Așa că, nelăsându-se mai prejos, tânăra îi răspunde în aceeași manieră în care acesta punea întrebările și reușește să-l ia prin surprindere, ceea ce nu se aștepta să-i iasă, invitându-l la inaugurare.

În timpul petrecerii, Victoria îl cunoaște pe “prietenul” managerei sale, anume Arrio Raul. Un mascul plin de mister, ce emană o frumusețe absolut irezistibilă. Un mascul “desprins de pe coperțile romanelor de dragoste despre nobili galanți și domnișoare neajutorate”, ni-l descrie tânăra noastră. Un mascul ce îi trezea o curiozitate acerbă, începând deja să se gândească cum s-o întrebe mai multe pe managera ei despre brunet, fără a-i trezi suspiciunea acesteia.

„…era înalt și avea cel mai negru păr pe care îl văzusem vreodată, știți, nuanța aceea de negru care bate în albastru. Și era ondulat, aproape prea perfect ca să pară real. Destul de lung cât să îi încadreze fața, se răsucea în bucle spre ceafă. Eram de-a dreptul invidioasă în acel moment pentru că părea nedrept ca un bărbat să aibă un astfel de păr.”

După ce petrecerea a avut un real succes, Coquette devenind rapid principala atracție a celor din micuțul oraș, Victoria ajunge să fie și ea victima unui atac. Și, de aici, lucrurile încep să se precipite și mai tare: coșmarele îngrozitoare n-o lasă să se odihnească nopți la rând, moneda de argint, apartenență a neamului de vikingi, își pune „amprenta” pe mâna ei la propriu, anumite creaturi vor moneda și pe ea moartă, ființe supranaturale ce erau prezente doar în legende, Liam începe să se arate interesat de ea și pare că vrea ceva mai mult decât o simplă prietenie, pe când Arrio, deși se deschide în fața ei, nu dă semne că ar vrea să lege ceva, iar Victoria… Ei bine, ea este confuză în privința sentimentelor sale pentru inspectorul îndrăgostit, fiind totodată atrasă iremediabil de brunetul destul de schimbător.

„Poate că dacă nu ar fi fost moneda, m-aș fi îndrăgostit de Liam și am fi început o relație. Poate că – și gândul acesta mă făcu să mă cutremur – el era ‘alesul’, iar eu îl respingeam, aruncând aiurea șansa de a fi fericită.” 

Se remarcă un nou personaj, prieten foarte bun cu Arrio, un personaj care dă și numele cărții. Ultimul viking al neamului său, Ian Tomasson este o combinație de forță, cinism, gheață și calm. În jurul acestui mascul plutește o aură de mister mult mai pronunțată decât în privința celorlalte personaje, ceea ce îi trezește Victoriei un real interes pentru spiritul liber din spatele acestei fațade.

Fiind o fire realistă, femeia nu își închipuia vreodată că va ajunge să creadă într-o lume plină de creaturi mitice și ființe supranaturale. Nu se gândea că se va simți captivată de acestea și că o să încerce chiar să le ajute împotriva celor care le doreau moartea ei și noilor sale “cunoștințe”. Dar uite că totul este real și nu este un vis din care o să se trezească prea curând.

O lectură țesută din mister, suspans, intrigi și secrete vechi de sute de ani, o lectură fascinantă menită să nu te lase nicio clipă să te plictisești. Răsturnările de situație, replicile spumoase, momentele de umor, miturile nordice și amănuntele despre cele nouă lumi străvechi te țin tot timpul în priză și te fac tot mai curios în privința legendei vikingilor ce ni se dezvăluie pas cu pas.

Nota mea: 5/5

nota 5

 Dede
Anunțuri

15 gânduri despre „Ultimul viking (Nemuritor #1) – Oana G. Arion (recenzie)

  1. Suna tentant. Nu am citit pana acum carti de genul acesta. Mereu am fugit de teama ca nu o sa imi placa. Imi place descrierea ta. Ma bucur cand sunt autori romani. Merita promovati 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Te asigur ca o sa iti placa lecturile acestui gen sau macar unele dintre ele. Incepe cu ceva usor, gen trilogia Fortele raului absolut de Kelley Armstrong, Academia vampirilor de Richelle Mead, cartea aceasta, seria Twilight de Stephenie Meyer etc. si vezi cum ti se par. 🙂
      Asa este! Merita promovati si ai nostri! ❤

      Apreciază

  2. Nu am citit o carte despre vikingi, doar benzi desenate cu Thor, care nu erau cine știe ce. De cartea Oanei am auzit de la Lavinia Călina de pe contul ei de pe Youtube. Mi-a plăcut recenzia și m-a făcut să vreau să citesc cartea. Însă nu am apucat s-o cumpăr. Chiar și atunci când era împreună cu nu știu ce ziar nu am reușit. Trist.. Dar sigur am s-o găsesc prin librării sau pe elefant. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s