Favi(read) sau cum să te trezești cu o carte în cap

„Reading is a conversation. All books talks. But a good book listens as well.”
Mark Haddon

---

– Dede, trezește-te, strigă o voce răgușită.

Somnoroasă, îmi trag pătura peste cap, dornică de a adormi la loc, dar ceva nu mă lasă și îmi aterizează direct în ceafă. Ceva colțuros și cu greutate. Ce naiba!, gândesc iritată, frecționând zona sensibilă.

– Haida sus!

Cineva repetă ultimul cuvânt ca o casetă stricată. Sus, sus, sus…

Dau pătura la o parte, dar nu mai e nimeni în cameră. O trag înapoi, iar în clipa următoare se aud alte strigăte necunoscute și la fel de răgușite ca prima voce. În același timp, ceva începe să țopăie pe spinarea mea. Fie visez și urmează să mă trezesc, fie sunt victima unei glume neinspirate.

Aruncând pe jos pătura, cu tot cu țopăitoarea de pe mine, ultima variantă pică. Sunt singură în cameră și nu pare să fie nimeni ascuns care să se amuze pe seama mea. Se aude un oftat și mai multe interjecții nu prea delicate de sub pătură. Observ cum aceasta se… mișcă?! Cum ai mei nu țin animale în casă, nu-mi pot închipui nimic care să fie atât de mic și să mai și țopăie. Sigur visez!