Publicat în Recenzii

Steaua secretă (Stelele din Mithra #3) de Nora Roberts (recenzie)


20180221_113302

Descriere

Stătea față în față cu o femeie moartă… iar ea ținea un pistol îndreptat înspre el.

Investigația locotenentului Seth Buchanan – și inima lui – sunt complet date peste cap când Grace Fontaine, bogata și ireal de frumoasa victimă a unui presupus asasinat se dovedește a fi vie și nevătămată… și în posesia unuia dintre uriașele diamante albastre cunoscute drept Stelele lui Mithra.

Polițistul cel sobru, a cărui calitate de căpătâi este autocontrolul, nu a permis niciodată ca sentimentele lui să stea în calea unei anchete. Și deși tot ce a aflat, din cercetările sale, despre celebra moștenitoare îi dovedește că este o femeie extrem de periculoasă, în prezența ei irezistibilă îi este foarte greu să-și amintească faptul că are de rezolvat un mister mai important decât Grace însăși. Căci Stelele sunt obsesia unui colecționar nebun, care a lăsat în urmă un lung șir de victime, iar acum nu se va da înapoi să facă pasul decisiv pentru a și le însuși… și se pare că o consideră pe Grace cel mai important exponat al colecției sale.

Trădat, decepționat în dragoste, a ales să nu dezvolte sentimente în relațiile lui. Și iată că se găsește o femeie care îl face să vibreze.

Gândurile mele

Asistăm intrigați la așa-zisa moarte a lui Grace Fontaine care a fost ucisă în propria casă. O față desfigurată, o balustradă ruptă, un seif spart, casa răscolită de sus până jos și câteva lucruri furate par să fie singurele elemente ce alcătuiesc acest tablou confuz al crimei sau al sinuciderii?! Cazul este în plină derulare pentru aflarea adevărului ce stă la baza acestui eveniment nefericit, iar locotenentul Seth Buchanan caută să dezlege ițele încurcate ale „jocului” de-a vânătoarea. Totodată, bărbatul se trezește fascinat de portretul tinerei, considerată „răsfățata” familiei în ochii tuturor celor ce nu se riscau să vadă mai departe de un chip frumos. „Un studiu al perfecțiunii frumuseții feminine” sunt cuvintele la care se gândește bărbatul, atunci când fiecare detaliu al portretului i se impregnează în minte.

„… fusese iubită. El subestimase profunzimea la care putea ajunge prietenia. Dar văzuse acea profunzime și acea mâhnire șocată și sfâșietoare pe fețele celor două femei de la care plecase. Existase o legătură între Bailey James, M.J. O’Leary și Grace, care era cea mai puternică din câte văzuse el vreodată. Nu pur și simplu dorită de bărbați, ci iubită și de două femei. Ce era dincolo de acei ochi, ce se ascundea dincolo de chipul acela, care meritase acel sentiment de încredere? Cine naiba ai fost tu? murmură el.”

Protagoniștii primelor două volume, Bailey și Cade (Steaua ascunsă), MJ și Jake (Steaua captivă) îl pun la curent pe Buchanan cu tot ce au avut de îndurat în ultimele zile, de când două dintre diamantele albastre au intrat în posesia lor. Știind că cel de-al treilea era la Grace și că pericolul era mult mai aproape de cât credeau ei, femeile se simt neputincioase în fața veștii îngrozitoare primite. Primul impuls este de a nu crede în spusele polițistului, dar șocul le lovește atât de puternic, încât cu greu reușesc să nu se lase doborâte.

De cealaltă parte, Seth nu se poate opri în a se gândi la Grace Fontaine, oricât s-ar împotrivi. Chipul femeii nu-i dă pace absolut deloc și, astfel, continuă să tot revină la casa acesteia, chiar și în afara orelor sale de muncă. Se simte din ce în ce mai mult ademenit de chipul acela desăvârșit ce a ajuns să-l obsedeze în propriile vise. Însă, într-una din vizitele sale, are parte de o surpriză de proporții. Ajunge să privească direct în ochii tinerei care este mai vie ca niciodată și care-l amenință cu un pistol, crezând că el e băiatul rău. Dar atunci cine e cea care a avut parte de un așa sfârșit tragic? Răspunsul ni-l dă chiar Grace. Femeia era verișoara ei care nu făcuse decât să o copieze pe protagonista noastră, de la purtarea acelorași haine, până la asemuirea aceleiași înfățișări.

„- Ai fi putut pierde perlele, ai fi putut pierde totul. Și totuși nu ți-ai fi pierdut amintirile.”

Grace Fontaine nu este cine pare a fi în ochii presei și a rudelor sale. Moștenitoare a unei familii de renume, în afară de prietenele sale și de personalul spitalului la care ea face vizite constante, nimeni nu a reușit să vadă dincolo de zidul pe care tânăra l-a ridicat în jurul ei. Preferă să arate lumii o față superficială, de pe urma căreia s-au iscat numeroase controverse, dorind să-și păstreze sufletul departe de lumina reflectoarelor. Deși pare imună la realitatea lumii în care trăiește, acceptă să sufere în tăcere, arătând celor care nu știu să vadă, o indiferență și o siguranță de sine covârșitoare.

Bineînțeles că învinovățirile din partea familiei nu catadicsesc să apară nici de data asta. Mătușa o consideră vinovată de moartea fiicei sale și îi pune în cârcă aranjarea înmormântării. Iar ea se supune acestui ordin, nu însă fără a arunca unele cuvinte la schimb, cuvinte ce par să treacă pe lângă persoana în cauză. Ca de obicei.

Pe lângă toate acestea, ceva inexplicabil o atrage spre locotenentul sobru, controlat, care este atât de hotărât să se țină departe de o implicare emoțională, cât mai departe de ea. Însă această atitudine rece n-o face să renunțe, ci continuă să-l ațâțe, să-l împingă spre limitele sale, până când îi va ceda.

„Pentru prima dată în viața lui, o femeie se strecurase și îi apucase inima în mâna ei. Și o strângea foarte tare.”

Visele nu-i ocolesc pe niciunul. O iubire din timpuri străvechi în care Grace și Seth sunt personajele principale, iar cineva îi pândește din umbră pentru a le face rău și a lua ceva ce le aparține, complică lucrurile între cei doi, tulburându-le viețile și-așa destul de fragile. Niciunul nu e pregătit să se lanseze într-o legătură care să dureze, să se dedice jumătății ce i-ar putea completa. Fiecare e decis să nu lase ca atracția dintre ei să atingă cote alarmante, nedorind ca în final să ajungă răniți de propriile decizii luate din instinct. Însă, destinul le-a fost scris cu un scop, iar cei doi vor suferi și mai mult dacă se vor împotrivi unul altuia.

„- Nu-mi place de dumneata.
– Nu ești obligată. Seth deschise portiera și așteptă. Nu mai mult decât trebuie să te plac eu pe dumneata.
Ea făcu un pas spre ușă și, dincolo de ea, îi întâlni privirea.
– Dar diferența este că, dacă eu aș avea energia sau dorința, te-aș putea face să-mi mănânci din palmă.
Intră, strecurându-și picioarele lungi și mătăsoase. „Slabe șanse”, își spuse Seth în timp ce trânti portiera. Dar nu era prea convins de asta.”

În această ultimă carte vom afla cine este colecționarul care dorește cu disperare diamantele zeului Mithra pentru el, cine este bărbatul obsedat de frumusețe și de perfecțiune, de nemurire. Acesta crede cu tărie că stelele îi vor oferi ceea ce-și dorește și continuă să se joace cu viețile oamenilor pentru a pune mâna pe ele. Eroii noștri fac tot ce pot pentru a-l împiedica să-și ducă planurile până la capăt, dar oare cu ce preț?

Un final fascinant, o lectură care mi s-a părut mult mai bună decât celelalte cărți ale trilogiei. Fiecare dintre cele trei a avut acel ceva al ei: Steaua ascunsă a fost mai romantică, ușor mai liniștită și misterioasă, Steaua captivă s-a bucurat de acțiune, (re)cunoaștere și adrenalină din plin, dar Steaua secretă a avut o emoție care cu greu poate fi descrisă și simțită. A fost diamantul generozității totale, a oferit și a luat înapoi în aceeași măsură, făcându-ne părtași la dragostea unică a sufletelor pereche.

Nota mea: 5/5

nota-5

capture-20160928-044054

 

Publicat în Fragmente, poezii

Fragmente #12 | Steaua secretă (Stelele din Mithra #3) – Nora Roberts


“Verdictul fusese sinucidere, deși apropiații ei insistaseră că nu consumase niciodată droguri. Fusese extraordinar de disciplinată în ceea ce privea corpul ei. DeVane fusese interogat și în această chestiune, dar numai formal. Cinase la Casa Albă chiar la ora la care tânăra balerină intrase în comă și apoi murise. Totuși, Seth și detectivul italian conveniră că era, într-adevăr, o coincidență fascinantă.

„Un colecționar”, se gândi Seth, stingând lumina. Un achizitor de lucruri frumoase și de femei frumoase. De asemenea, un bărbat care ar plăti dublul valorii unui smarald pentru a avea în posesie o legendă. Avea să vadă câte alte fire mai putea să lege, și hotărî că urma să poarte o discuție oficială cu ambasadorul.

Citește în continuare „Fragmente #12 | Steaua secretă (Stelele din Mithra #3) – Nora Roberts”

Publicat în Recenzii

Steaua captivă (Stelele din Mithra #2) de Nora Roberts (recenzie)


20180209_200806.jpg

Descriere

Când vânătorul de recompense Jack Dakota acceptă să se ocupe de un nou caz, nu crede că va întâmpina vreo dificultate. Tot ce trebuie să facă este să o determine pe femeia care a ieşit din închisoare pe cauţiune să îşi plătească datoria către firma care i-a acordat împrumutul.

Cazul pare cu atât mai simplu cu cât frumoasa femeie nici nu încearcă să se ascundă. Dar Jack va constata în curând că M.J. O’Leary nu este atât de uşor de prins – mai ales că firea ei rebelă şi aprigă o face un adversar pe măsura abilităţilor lui Jack.

În plus, realitatea se dovedeşte a fi cu totul alta faţă de ceea ce credeau la început, când descoperă că, de fapt, amândurora li s-a întins o capcană. Viaţa le este acum ameninţată de doi asasini profesionişti, iar M.J. complică lucrurile când refuză să explice de ce ascunde în geantă un uriaş diamant albastru.

Totul îi spune lui Jack că nu poate avea încredere în această necunoscută care i-a dat viaţa peste cap – totul, în afară de inima lui care a căzut pradă unei pasiuni cum nu a mai cunoscut până atunci.

Gândurile mele

M-a mâncat în cot și iar am pus-o de o provocare marca Prefață de carte & Porția de citit de pe grupul lor de facebook (vă invit să intrați, dacă nu sunteți deja în el). Deși eram în plină sesiune, acest aspect nu m-a oprit; știam că voi pierde mult timp cu învățatul și că sigur nu voi citi prea multe cărți pentru provocare. Dar încă sper să recuperez și să dau gata un număr semnificativ de lecturi pe care le-am cam amânat. Dacă la prima provocare, am făcut parte din echipa fantasy, condusă de Cătălina, luptând cu echipa romance și terminând la egalitate, de data aceasta sunt o albastră de-a Adrianei și trebuie să facem față echipei negre. În ce constă această provocare? Avem de citit cărți care au culoarea respectivă predominantă pe copertă.

Iar prima carte ce mi-a făcut cu ochiul a fost Steaua captivă, al doilea volum al trilogiei Stelele din Mithra a Norei Roberts, o autoare pe care am ajuns să o îndrăgesc. Deși a trecut ceva vreme de când am citit primul volum, mai mult de doi ani chiar, asta nu m-a făcut să uit în mare parte de acțiunea sa. Bailey James, designer de bijuterii, specializată în pietre prețioase, nu stă nicio clipă pe gânduri și are grijă ca două dintre cele trei stele să ajungă la prietenele sale cele mai bune, MJ și Grace, înainte ca frații vitregi să și le însușească și să le vândă pe piața neagră cui oferă mai mult. Își pierde memoria, are asupra sa o geantă plină cu bani și diamantul albastru care reprezintă iubirea, iar nimic din ce are cu ea n-o ajută să-și aducă aminte cine este. Având nevoie disperată de ajutor, ajunge să-l cunoască pe Cade Parrish, detectiv particular, care va face tot ce-i stă în putere să afle adevărul și să o descopere pe ea – îngerul blond ce a „aterizat” pe neașteptate în biroul său.

După cum anunță și descrierea, mai întâi facem cunoștință cu tipul atrăgător, pe numele său Jack Dakota, un vânător de recompense cu simțul dreptății, care își face propriile reguli, pe care tot el le încalcă după bunul plac, fără niciun regret. Niciodată în viața sa nu și-a dorit să fie sub controlul cuiva și să facă lucrurile după voia altora, așa că o pasiune de vechi și adrenalină s-a transformat într-o meserie în toată regula, una care îi face plăcere, indiferent de pericolul ce-l pândește din umbră. Pur și simplu își trăiește viața la intensitate maximă, mai mult în propria mașină, pe drumuri, decât în apartamentul prăfuit.

Lectura ne-o aduce totodată și pe MJ O’Leary, o tipă focoasă, roșcată și cu sânge irlandez în vene, care se ocupă cu administrarea unui bar, pasiune desprinsă din generație în generație în familia ei. Tânăra se trezește cu una dintre stele asupra sa și cu un bilețel în care Bailey o roagă să țină diamantul cu ea tot timpul, ceea ce înseamnă că situația e una dată naibii și că ceva mai mult decât neplăcut s-a întâmplat deja sau urmează să se întâmple. Mai știe și că a treia stea se află la Grace și e foarte posibil ca prietenele sale să fie în pericol, implicit ea.

„… acum era ocupată să îi aplice lovitură după lovitură, scoțând un icnet scurt după fiecare. La început reuși să i le pareze, chestiune deloc ușoară. În mod clar era antrenantă pentru luptă-un mic detaliu pe care Ralph omisese să îl menționeze. Ea sări în poziție ghemuită, gata de un nou atac, iar el o imită.

– Degeaba, n-o să te ajute cu nimic. Nu-i plăcea deloc gândul că trebuia să o doboare la pământ, poate chiar să-i tragă una în bărbia aceea provocatoare și trufașă. Am de gând să te duc la poliție, și aș prefera să o fac fără să te ciufulesc prea tare. Drept răspuns primi un șut în plex pe care și-ar fi dorit să-l admire de undeva de la distanță. Acum însă era prea ocupat să se prăbușească peste o masă. Dumnezeule, era tare.”

Prima întâlnire dintre cele două personaje nu va fi uitată prea ușor. Probabil niciodată. Se va transforma cu siguranță într-o amintire frumoasă, pe care să o spui cu zâmbetul pe buze la bătrânețe nepoților și oricui va dori s-o asculte și să tragă foloase de pe urma ei. Pentru că, să fim sinceri, nu în fiecare zi te trezești acostată de un străin care se oferă să te ajute cu bagajele, dar sfârșești prin a fi asaltată de către acesta în propriul apartament și faci tot ce se poate pentru a-l opri din orice ar încerca asupra ta. Și, deși știi că o s-o pățești sau, cel puțin, așa crezi, inima ta nu se poate opri din a bate cu putere pentru chipeșul atacator care mai mult încearcă să se ferească de loviturile tale și să te țină potolită, ambele acțiuni în același timp, decât să încerce altceva ce te-ar putea răni. Asta nu te împiedică să-l rănești tu pe el, apropo. Unde mai pui faptul că o namilă de om intră peste voi și vă întrerupe jocul de-a șoarecele și pisica, vă aliați ireproșabil în a-l cafti bine de tot și fugiți mâncând pământul de cei care vă urmăresc pentru a vă ucide și pentru a intra în posesia a ceva ce dețineți? Ce să mai! Întâlnirea perfectă sau nebunie curată?! Poate ceva din amândouă?

Iar ceea ce urmează este mai mult decât hilar! Ei bine, asta dacă nu ești chiar tu personajul feminin, fiindcă te asigur, cititorule, că nu mai e așa amuzant să alergați încolo și-ncoace, ascunzându-vă de urmăritori, în timp ce mâinile-ți sunt captive în cătușe, iar neîncrederea partenerului de fugă planează ca un ghimpe în coaste asupra ta. Nici măcar planul de scăpare pe care ți-l faci în toaleta unui local nu te ajută prea mult. Nu face decât să-ți arate că lucrurile au cam luat-o pe arătură, atunci când planul tău prostesc îi atrage pe ucigași și mai aproape de voi. Chestia asta îți bagă frica în oase și te determină să nu mai faci după cum te taie capul, deoarece nu doar tu vei ajunge să o pățești, ci e posibil ca cei dragi ție s-o pățească înaintea ta.

„- E bine atunci. O mușcă de lobul urechii. Pentru că de data asta o s-o iau mai ușor. Știi cum se spune, M.J., cine-i lent și constant câștigă cursa.
– Cred c-am mai auzit vorba asta undeva.
– Ce-ar fi să verificăm? îi sugeră el și o sărută.”

Când Jack descoperă că a fost fraierit de cel care l-a trimis pe o pistă falsă, acesta fiind în cele din urmă ucis cu sânge rece, după cum avea să descopere, și MJ nu e vinovată de absolut nimic, iar ei doi devin ținta unui nebun ce vrea cu disperare diamantul albastru, amândoi ajung să-și dea voie să se încreadă unul în celălalt și să accepte atracția inevitabilă ce i-a acaparat instantaneu, luptând să se salveze de cel care dorește diamantul cu orice preț.

Paralel cu acest joc al morții, legătura celor doi prinde din ce în ce mai mult contur, simțind la celălalt o recunoaștere parcă dintr-un alt timp. Au senzația aceea ciudată, ca și cum s-ar știi unul pe altul, deși nu s-au mai întâlnit niciodată până acum. Iar steaua ce planează asupra lor le amplifică simțurile, făcându-i parte la un sentiment mai presus de atracție, un sentiment ce va pune stăpânire pe ei și le va oferi speranță.

„Porni spre ea, zări licărirea de pe obrazul ei și încremeni, de parcă s-ar fi izbit de un perete de sticlă. – Ce faci? Plângi? O spusese pe un ton acuzator, cu o voce încărcată de teroare abjectă. […] Vreau să încetezi. Imediat. Vorbesc serios. Nu te ajută cu nimic să te smiorcăi. Și cu siguranță nici pe el nu-l ajuta cu nimic. Îl îngrozea, îl făcea să se simtă prost, neputincios și enervat. […] – Plec, M.J. Mârâi spre ea și se întoarse spre ușă. Mă duc să beau ceva și să fac un duș. După ce te liniștești, o să vedem ce facem mai departe.
– Atunci, pleacă. Du-te.
Merse până în prag, apoi se întoarse pe călcâie, înjurând ca la ușa cortului.
– Nu-mi trebuie așa ceva, bombăni el.
N-avea nici cea mai vagă idee cum să procedeze cu o femeie care plângea, mai ales că era o femeie puternică, ajunsă la capătul puterilor. Înjură din nou și o luă în brațe, strângând-o la pieptul lui. Continuă să înjure și atunci când o luă pe sus și se așeză cu ea în brațe într-un fotoliu mare.
– Termină, te rog. O sărută pe tâmplă. Te rog. Mă termini psihic.”

Obișnuită să aibă mereu controlul asupra situației, MJ nu credea că va ajunge într-una căreia să nu reușească să-i facă față prea bine, așa cum se întâmpla în aceste momente. Încăpățânată și cu o mândrie imensă, mai mereu a crezut că se poate descurca singură în orice împrejurare, dar, cumva, Jack a reușit să spulbere zidul ce o înconjura și să pătrundă dincolo de rămășițele lui, ceea ce a determinat-o să-i accepte ajutorul fără să mârâie… prea mult.

Același lucru l-am putea spune și despre Dakota. Cine se aseamănă, se adună. După cum am descoperit, răbdarea nu mai este punctul lui forte de când a dat peste MJ care, pur și simplu, îl scoate din minți mai mult decât orice pe lume. Însă asta nu-l oprește să nu mai se simtă atras de ea, ci din contră, îl îndeamnă să stea și mai mult prin preajma ei. Dacă la început, picioarele lungi, părul roșcat și atitudinea bătăioasă au fost cele care l-au ademenit în plasă, recunoașterea ei ca suflet al său îl face al naibii de sentimental, deși cu greu ar mărturisi unul dintre ei așa ceva. Amândoi sunt oameni de acțiune, ce adoră distracția și glumele bune, iar apropierea de altcineva trebuie să merite cu adevărat atenția lor, pentru a spune direct ce simt.

Asemenea prietenei sale Bailey, și MJ are vise legate de diamantul său (cunoașterea) și de un bărbat căreia îi e destinată, așa cum pare că îi este și el ei. Sufletul și subconștientul îl recunosc ca fiind Jack, cel puțin la înfățișare. Acesta apare ca un cavaler pe calul său, pregătit să o salveze pe domniță de pericolul ce o pândește din întuneric sub forma unui șarpe cu ochi de om. Ar putea fi într-adevăr Jack, bărbatul din vis? Sau să fie de vină oboseala și fuga asta continuă cele care-i induc aceste vise îngrozitoare și atât de reale?

„- Era doar o misiune nenorocită.
– Nu ți-a cerut nimeni să o tratezi altfel.
Își miji ochii și făcu un pas provocator spre ea.
– Da, dar e altfel.
– Da. Își coborî mâinile și își semeți bărbia. Și ce-ai de gând să faci?
– O să mă mai gândesc. Se duse la comodă, luă diamantul și-l puse la loc. Am crezut că de vină au fost doar circumstanțele, dar nu e așa. Se întoarse și îi studie chipul. S-ar fi întâmplat oricum.
Inima ei își încetini ritmul.
– Așa cred și eu.
– Bine. Dădu scurt din cap și-și propti picioarele în podea. Tu prima.
– O-o! Se strâmbă pentru prima dată de când deschisese el ușa de la baie. Ba tu.
– Fir-ar!
Își băgă o mână prin părul ud și se simți ca ultimul fraier. Bine, bine, mormăi el, deși ea nu mai comentase nimic, ci aștepta răbdătoare. Își simțea toate terminațiile nervoase și mușchii încordați la maximum, dar o privi drept în ochi.
– Te iubesc.
Răspunsul ei a fost înlocuit de un hohot de râs care îl făcu să scrâșnească din dinți până îi zvâcni un mușchi.
– Dacă-ți imaginezi că poți să-ți bați joc de mine, dulceață, te sfătuiesc să te mai gândești.
– Scuze, zise ea și mai pufni o dată în râs. Dar mi-ai zis-o atât de încrâncenat și cu capsa pusă… Inima mi-a tresăltat de atâta romantism.
– Doar nu vrei să ți-o zic cântând…
– Poate mai târziu. Râse din nou, iar sunetul acesta de încântare se revărsă din toată ființa ei și umplu camera. De data asta te iert. Și eu te iubesc. Acum este mai bine?”

Față de primul volum (unde romantismul era mai accentuat), acesta mi-a plăcut ceva mai mult, datorită dinamismului și a acțiunii alerte ce izvorăsc dintre paginile ce zboară rapid. Stilul autoarei este cât se poate de cursiv și ușor de străbătut, nedându-ți șansa de a lăsa cartea din mână. Ne bucurăm de atracția stârnită între personaje, o atracție ce are un impact răsunător asupra caracterelor puternice și încăpățânate ce se luptă să stea departe unul de celălalt. Ironia și cinismul sunt prezente la fiecare pas. Chiar și când încearcă să fie romantici (ceva total necaracteristic lor), nu se pot abține să nu râdă unul de altul atunci când situația o cere. Sunt adorabili! :))

Nota mea: 5/5

nota-5

capture-20160928-044054

Publicat în Recenzii

Steaua ascunsă (Stelele din Mithra #1) de Nora Roberts (recenzie)


Steaua-ascunsa_Nora-RobertsDescriere

Detectivul Cade Parris rămâne înmărmurit când în biroul lui îşi face apariţia o blondă uluitor de frumoasă – şi simte că dragostea la prima vedere nu este doar o vorbă goală. Din păcate însă, fascinanta femeie are nevoie de Cade pentru a o ajuta să găsească o persoană dispărută – pe ea însăşi.

Fragilă şi evident vulnerabilă, Bailey James nu îşi mai aminteşte nimic legat de trecutul şi de numele ei. Un lucru este însă sigur – Bailey a intrat într-o încurcătură uriaşă, doar că nu ştie cu certitudine în ce fel. Cade este convins că este imposibil ca tânăra delicată aflată în faţa lui să fi comis vreo infracţiune gravă.

Însă atunci din ce motiv are cu ea o geantă în care se ascund mai mult de un milion de dolari, un pistol şi un diamant albastru de o valoare inestimabilă?

Şi chiar dacă şi Bailey se simte atrasă de Cade în aceeaşi măsură, cei doi trebuie să descifreze rapid misterul acestei poveşti, mai ales că pe străzile din Washington un criminal este încă liber şi decis să recupereze prada care i-a scăpat printre degete.

Gândurile mele

Această serie are ca subiect povestea a trei stele din Mithra, un fel de diamante albastre, ce, laolaltă, ar putea aduce putere şi nemurire celui care le posedă. Stelele sunt pietre foarte vechi, ce odată se găseau fixate într-un triunghi de aur, aşezat în mâinile unei statui a lui Mithra, zeul antic persan al luminii şi al înţelepciunii. Se spune că „cele trei stele sunt un mit, o legendă născută din trinitate, deşi unii savanţi credeau ferm în existenţa lor descriindu-le drept simboluri ale iubirii, cunoaşterii şi generozităţii.”

Primul volum are deja în „posesie” prima piatră – dragostea. Eroii noştri nu trebuie decât să-i afle secretul şi să afle cine o doreşte cu atâta patos, încât ar ucide pentru fiecare dintre cele trei.

„Cade nu era într-o dispoziţie nemaipomenită când femeia visurilor sale intră în birou.” Cam acestea sunt primele cuvinte, ei bine, prima frază, prin care debutează cartea şi sunt cât se poate de sincere şi adevărate.

În ciuda situaţiei materiale extraordinare şi a petrecerilor fastuoase la care mama sa îl tot bate la cap să meargă, Cade Parris preferă mai degrabă viaţa de detectiv particular, pe care o practică în micul său spaţiu închiriat, care seamănă mai curând cu o magherniţă decât cu un birou. Ceva total opus vieţii de acasă. Acesta rezonează mult mai bine cu liniştea şi echilibrul pe care i le oferă investigaţiile sale, de cele mai multe ori banale, decât cu isteria şi insistenţa necruţătoare a rudelor. Telefoanele necontenite ale mamei şi ale surorii sale nu-l ocolesc nici măcar atunci când se presupune că lucrează.

Dacă mai adăugaţi şi o secretară care şi-a dat demisia, deşi oricum era preocupată mai mult de manichiură decât de propria muncă, un calculator care-i dă bătăi de cap doar pentru a-i face în ciudă, un condiţionator defect, un tavan găurit, o căldură dogoritoare, o cafea uitată pe foc, nişte cioburi, o pilă de unghii ascuţită şi un ghiveci ce-i stă în cale, aveţi reţeta perfectă pentru un viitor dezastru, am putea spune, sau pentru o viitoare…dragoste la primă vedere?!

„Femeia aceasta frumoasă, fără trecut, care apăruse din ploaie, păşind în biroul lui era un vis împlinit, se gândi el.”

„Iată-te, în sfârşit. Ce naiba ţi-a luat atât?” au fost primele cuvinte nerostite care i-au trecut prin minte, atunci când, în biroul său, sub forma unei „domniţe aflate la ananghie”, s-a materializat o zână blondă, ce l-a năucit total. Ceva ce nu i-a fost dat să trăiască niciodată. Cel puţin, până în momentul de faţă.

Tânăra care a nimerit în biroul detectivului nu-şi aduce aminte nimic din viaţa ei. Nici măcar propriul nume. Asupra sa are un diamant destul de neobişnuit, fiind uşor de confundat cu un safir, peste un milion de dolari şi un pistol. Nu are habar cum a intrat în posesia acestor lucruri, dar are disperată nevoie să afle cum s-a întâmplat una ca asta. Tot ce ştie este faptul că s-a trezit în acea dimineaţă, într-o cameră de hotel, doar cu hainele de pe ea şi cu o geantă, iar femeia care se holba din oglindă, nu-i transmitea niciun sentiment cum că ar cunoaşte-o de undeva. În plus, găseşte în haina sa un bileţel, un posibil nume, Bailey, pe care Cade i-l atribuie ei, după ce o pune să scrie câteva cuvinte.

„Trebui să se stăpânească să nu o ia în braţe şi să o ducă înăuntru. Vedea imaginea clar – bravul cavaler, apărătorul doamnei sale, ducând-o în braţe în castel, la adăpost de toţi balaurii care îi făcuseră rău.”

Mii de întrebări şi frământări îi trec prin mintea confuză, fără nicio şansă în a le putea opri. Se gândeşte doar la ce este mai rău. Nu ştie dacă a participat voit la vreun jaf sau la vreo răpire. Nu ştie dacă este vreo criminală şi a ucis pentru preţioasa piatră, care nu face decât să-i transmită sentimentul ciudat că ştie destule în privinţa ei. Nu ştie dacă are pe cineva acasă care o aşteaptă sau care deja a început s-o caute, atunci când i-a observat lipsa. Nu ştie dacă şi-a întemeiat o familie sau dacă este singură. Nu ştie nimic.

Astfel, printre numele a mulţi alţi detectivi din cartea de telefoane, Bailey îl alege tocmai pe Cade Parris, numele acestuia transmiţându-i putere şi siguranţă. Simte că el este persoana potrivită care ar putea să o ajute să afle cine este cu adevărat şi ce i s-a întâmplat de au ajuns acele obiecte pe mâinile ei. Poate, pe parcurs, pe măsură ce-i va da de cap situaţiei în care se găseşte, va fi în stare să-şi aducă aminte de cea care stă ascunsă în spatele pânzei de umbre ce s-a aşternut peste amintirile ei, nelăsând-o să vadă dincolo de ea.

„Putea să fie o nesăbuinţă din partea ei să aibă încredere în bărbatul acesta, să-şi încredinţeze viaţa în mâinile lui, aşa cum o făcuse. Dar avea, într-adevăr, încredere în el. Nu numai pentru că lumea ei se rezuma la el şi la ce îi spusese el, ci pentru că toate instinctele îi spuneau că era un bărbat în care putea să se încreadă.”

Deşi nu este primul angajament ce pare a fi extrem de complicat, mai ceva ca un puzzle cu numeroase piese, Cade simte că, de data asta, nu doar mintea sa va fi cea pusă pe tavă şi servită pentru rezolvarea misteriosului caz, ci şi inima sa. Este total şi iremediabil vrăjit de frumoasa tânără ce are mare nevoie de ajutorul său.

De când se ştie, femeile n-au reprezentat niciodată „mai mult” în viaţa sa, ele fiind doar de distracţie. Însă, acum, totul s-a schimbat. Cupidon a avut mare grijă să-l ţintească şi pe el, fără a-i da ocazia să se pregătească pentru iminentul impact ce avea să vină.

Totuşi, nu se poate lipsi nici el de frământările ce-l apasă. Dacă, într-adevăr, ea este o criminală sau este căsătorită şi cineva o caută disperat de absenţa ei sau o aşteaptă frumos acasă, atunci ce va face? Va renunţa la femeia care a reuşit să-i fure inima atât de uşor sau va ţine piept oricui ar sta în calea fericirii şi dragostei ce s-au ivit în sfârşit şi pe cerul său întunecat? Cum va putea să mai trăiască liniştit, când Bailey se va afla apoi în braţele bărbatului ei, bărbat care nu este el?

„- Din experienţa mea, sărutul nu e ceva înspăimântător, decât dacă vorbim despre bunica Parris, caz în care e absolut terifiant.”

Lucrurile iau o întorsătură urâtă, atunci când tânăra începe să primească ameninţări cu moartea. Aşa că, pentru a o ţine ceva mai departe de acestea, Cade decide să o ia cu el acasă. Astfel, va putea s-o protejeze mai bine, fiind mai tot timpul în atenţia lui.

Bineînţeles că, pe celălalt plan, cel amoros, propriile lor sentimente cam scapă de sub control şi aceştia se pierd în intensa vâltoare pricinuită de acestea. Va afla Bailey cine este cu adevărat şi ce se ascunde în spatele obiectelor aflate în posesia ei? Dar preţiosul diamant? Va pica oare pe mâinile cui nu trebuie? În final, vor putea cei doi să fie împreună, după elucidarea cazului sau o vor porni pe drumuri total opuse?

O lectură uşoară, extrem de relaxantă, ce are darul de a ne captiva atenţia de la primul cuvânt până la ultimul. Umorul, sarcasmul şi replicile pline de spirit se împletesc într-un mod absolut delicios şi, alături de dragostea arzătoare ce înfloreşte în sufletele personajelor noastre, ne conduc pas cu pas spre fiecare piesă de puzzle, reuşind ca, într-un final, să aflăm o parte din misterul ce însoţeşte „stelele din Mithra”!

Nota mea: 4/5

nota 4

Dede