Publicat în Recenzii

Râurile din Londra (Peter Grant #1) de Ben Aaronovitch (recenzie)


20181021_133010

Descriere

Ofițerul stagiar Peter Grant visează să ajungă detectiv al Poliției Metropolitane din Londra. Păcat că superiorii lui au de gând să îl repartizeze Unității de Progresie a Investigațiilor, unde cel mai mare pericol pe care l-ar putea înfrunta este să se aleagă cu o tăietură de la hârtiile birocrației moderne. Însă perspectivele de carieră și de viață ale lui Peter se schimbă după ce are loc o crimă neobișnuită, iar el intervievează un martor ocular care se întâmplă să fie și fantomă. Abilitatea unică a lui Peter de a putea discuta cu ființe trecute prin moarte îl aduce în atenția Inspectorului Thomas Nightingale, care investighează infracțiunile ce implică magia și supranaturalul. După ce o serie de crime brutale și stranii cuprinde Londra, Peter, acum ucenic vrăjitor, devine parte a unei lumi în care zeii și zeițele se amestecă printre muritori, iar un spirit teribil și încă nestins al trecutului își dorește să scufunde orașul în haos.

Gândurile mele

„— Vrei să fii vrăjitor, a zis.
— Nu ştiu.
— Mincinosule. Vrei să-i fii ucenic şi să înveţi magia şi să călăreşti pe o mătură.
— Nu prea cred că vrăjitorii adevăraţi călăresc mături.”

Deși a durat ceva vreme până am terminat de citit cartea, nu știu pe ce să dau vina mai mult: pe lipsa de chef din unele zile sau pe lectura propriu-zisă la care a fost nevoie să citesc mai pe îndelete pentru a digera ceea ce se întâmpla, în ciuda faptului că stilul autorului e unul simplu și ușor de citit. Chiar și așa, m-a captivat destul de mult povestea, încât să continui să mă las purtată de misterul ce însoțea crimele de pe străzile Londrei.

Mi-a plăcut ideea abordată de Aaronovitch și, până spre final, nu m-am gândit nicio clipă cine e adevăratul făptaș care a orchestrat toată șarada ce le-a dat peste cap investigațiile polițiștilor în legătură cu neobișnuitele „căderi de față”. Printr-o magie puternică, victimelor le cădea fața la propriu, iar dacă nu erau salvate la timp, aceasta se răspândea în tot creierul și îl făcea terci.

„- Ați pus o vrajă pe câine, am spus după ce am plecat.
– Doar una mică, a zis Nightingale.
– Deci magia e reală, am zis. Ceea ce vă face să fiți…ce, mai exact?
– Un vrăjitor.
– Ca Harry Potter?
Nightingale a oftat.
– Nu, a spus, nu ca Harry Potter.
– În ce fel?
– Nu sunt un personaj fictiv, a spus Nightingale.”

Tot ce își dorește ofițerul stagiar Peter Grant, personajul principal al seriei, de la cariera sa, este să devină un detectiv important al Londrei, să aibă parte de aventură și să rezolve cazurile stând în primul rând, nu în spatele cortinei. Norocul nu e de partea lui, atunci când ajunge să lucreze într-un alt departament al poliției decât cel dorit, un loc unde teancurile de hârtii și calculatorul sunt singurele pericole ce i-ar putea amenința viața și l-ar îngropa de viu. Minunat, nu-i așa?

Într-una din serile liniștite ale orașului londonez, de la un bețiv împiedicându-se de un trup pe stradă, ne trezim aruncați într-un caz absolut înfiorător. Peter și amica sa, Lesley May, sunt lăsați să păzească scena crimei, iar în acest timp, tânărul se întâlnește cu prima lui fantomă, descoperind că are darul de a vedea mai mult decât restul lumii. Chiar dacă în gândul său crede că a înnebunit, reacția lui fizică mi se pare cam nelalocul ei. Mă așteptam să fugă și să fie cu adevărat speriat de ceea ce vede, dar el se comporta de parcă discuta cu o persoană reală și nu cu o ciudățenie supranaturală.

Odată intervievat personajul animat în legătură cu crima ce a avut loc, Peter se lipește de o divizie mai puțin polițienească, una în care supranaturalul își adjudecă cea mai mare parte din cazurile însoțite de ființe nelumești. Astfel că se trezește sub aripa protectoare a Inspectorului Thomas Nightingale, maestrul care îl va conduce pas cu pas spre ceea ce înseamnă magia în viața reală. Cu ajutorul acestuia, învață primele sale vrăji, însă este nevoit să studieze și latina pentru a înțelege mai bine ceea ce face și, de ce nu, pentru a crea noi vrăji pe viitor.

„Dacă ți se pare că acum ești în conflict cu tine însăți, am spus, gândește-te cum o să fie după ce Nightingale o să afle că m-ai păpat la cină.”

Peter este invitat de Nightingale să locuiască cu el într-o clădire în stil georgian, numită Bizareria, având la dispoziție trei biblioteci uriașe de care să se bucure în vederea studiului său. Acolo o întâlnește și pe Molly, un fel de slujnică a casei, una destul de ciudată (dacă mă întrebați pe mine), care mi-a amintit, în mod special, de o anume „tanti” dintr-un film de groază. Pare destul de inofensivă la prima vedere, dar te asigur că nu ai vrea să rămâi singur cu ea în aceeași cameră. Chestie ce poate fi confirmată și de Peter.

Misteriosul Nightingale a fost un personaj interesant de urmărit care, în ciuda sau poate chiar datorită vârstei înaintate (foarte înaintate, deși nu arată), are niște aptitudini intrigante. Uneori aveam impresia că-i citește gândurile lui Peter și că știe ce vrea acesta să facă, iar alteori, îl lăsa, voit sau nevoit, pe tânăr să preia anumite părți din caz de unul singur, simțind că va reuși și fără ajutorul lui. Nu conta dacă Grant se lovea cu fruntea de pragul de sus, important era să se descurce și să învețe din greșeli.

ade3cae73c22080d111a3c8b6a3fdc56.jpg

Un alt personaj care mi-a atras atenția a fost Lesley May, una din femeile pentru care Peter are o pasiune. Mi-a plăcut modul în care gândește și rezolvă problemele, faptul că e o tipă încrezătoare în forțele proprii și cu capul pe umeri, spre deosebire de colegul ei. Aș fi vrut o lumină în plus pe ea, dar poate că o vom cunoaște mai bine și mai mult în volumele ce vor urma.

Peter mi s-a părut defel cam aerian și imatur. Pe de-o parte, nu acorda prea multă atenție și importanță anumitor chestii. Pe de altă parte, a câștigat, prin șiretenie și firea-i băgăcioasă, informații care să-l ajute să deslușească cazul ce provoca atâtea probleme tuturor. De la o simplă întâlnire cu o fantomă, a devenit ucenicul unui „vrăjitor” și a ajuns să lucreze într-o divizie mai specială, secție ce i-a adus în cale râurile Londrei și alte creaturi ce mișună în lume.

„Pe măsură ce m-am apropiat, am putut mirosi apă sărată și cafea, diesel și banane, ciocolată și intestine de pește. Nu aveam nevoie de Nightingale ca să îmi spună că simțeam ceva supranatural, o vrajă atât de puternică, încât era ca și cum ai fi aruncat la mal de un flux. Aflându-mă în prezența ei, n-am găsit nimic ciudat în faptul că Zeița Râului era nigeriană.”

Cum spuneam și mai sus, mi-a luat ceva timp să citesc această carte (mai mult de jumătate de lună), ceea ce mi se întâmplă destul de rar. Pe alocuri am găsit-o ușor plictisitoare, datorită pasajelor întregi de detalii cu care ne-a învrednicit autorul, iar acțiunea a înaintat destul de lent, bătând pasul pe loc, din punctul meu de vedere. Acest lucru nu m-a distras așa de mult, încât să nu vreau să descopăr și finalul, ci doar mi-a îngreunat puțin lectura până am ajuns în acel punct. Spre a doua parte a cărții, această senzație a dispărut sau, pur și simplu, am ajuns să mă obișnuiesc cu ea și să nu mă mai deranjeze ca la început.

Acest prim volum a fost ușor altfel de ceea ce citesc de obicei și mi-a plăcut această diferență. Aparținând de sfera urban fantasy, cu note accentuate ale genului polițist, am pătruns într-o capitală modernă, bântuită de un trecut propriu și de un spirit neliniștit în căutarea răzbunării. M-a atras, de asemenea, și ideea personificării râurilor londoneze în trupurile unor persoane care erau, de fapt, niște zeități locale cu puteri nebănuite aflate în conflict. Ca și în cazul lui Lesley, abia aștept să le cunosc mai bine și să le descopăr secretele.

O lectură amuzantă în care realul se bate parte în parte cu supranaturalul, iar veșnica luptă dintre bine și rău continuă să se reverse și pe străzile prezentului. O poveste care aduce ceva diferit și fascinant deopotrivă.

Nota mea: 4/5

nota-4

Mulțumesc Editurii Herg Benet pentru șansa de a descoperi o lectură mai altfel! O puteți comanda de aici sau din librăriile online partenere.

74860_169257519770573_7813986_nFoto: pinterest (de la stânga la dreapta: Frank Caffrey, Sergent Detectiv Stephanopoulos, DCI Seawoll, Lesley May, Dr. Walid, Molly, Thomas Nightingale, Peter Grant, Beverley, mama Tamisa, Tyburn, Isis, tata Tamisa, Oxley)

capture-20160928-044054

 

 

Publicat în Fragmente, poezii

Fragmente #13 | Râurile din Londra (Peter Grant #1) – Ben Aaronovitch


„Nu îi spui patronului tău că ai nevoie de o conexiune bună, de preferință prin cablu, pentru că vrei să te uiți la fotbal. Îi spui că ai nevoie de internet ca să poți accesa direct HOLMES, în loc să fie nevoie să te bazezi tot timpul pe Lesley May. Programul de fotbal, filmele și consolele de jocuri multiplayer sunt simple beneficii întâmplătoare și colaterale.
– Asta ar implica trecerea fizică a unui cablu prin Bizarerie? a întrebat Nightingale atunci când am adus în discuție subiectul, în timpul unei ore de practică în laborator.
– D-asta i se zice cablu, am spus.
– Mâna stângă, a zis Nightingale, iar eu m-am conformat cu diligență, producând o luminență cu mâna mea stângă.
– Menține-o, a zis Nightingale. Nu putem permite ca ceva fizic să intre în clădire.
Citește în continuare „Fragmente #13 | Râurile din Londra (Peter Grant #1) – Ben Aaronovitch”