Publicat în Recenzii

Nopţi înflăcărate (Edilean #3) de Jude Deveraux (recenzie) – Campania Promovăm Literatura #1


nopti-inflacarate_1_fullsize

Descriere

Ce-ai zice dacă ai afla că logodnicul tău nu este cine pretinde? Logodită cu fermecătorul și seducătorul Greg Anders, Sara Shaw așteaptă cu nerăbdare căsătoria. Data a fost fixată, florile comandate, chiar și rochia de mireasă este gata. Dar, cu trei săptămâni înainte de nuntă, Greg primește un telefon și pleacă fără nici o explicație. Două zile mai târziu, în Edilean apare un bărbat care pretinde că este fratele prietenei ei. Motivul pentru care Mike Newland este aici, este mult mai ascuns. El este un detectiv sub acoperire și misiunea lui este de a se folosi de Sara pentru a pune mâna pe una dintre cele mai sinistre criminale, care este și mama bărbatului cu care Sara urmează să se căsătorească. Dar Mike habar nu are ce surprize are pentru el misiunea aceasta. Vechi secrete din familiile lor ies la iveală și în timp ce Mike și Sara încep să se cunoască mai bine, el nu se poate împiedica să nu-i împărtășească secrete despre el însuși, de nimeni altcineva știute până atunci. Iar Sara își deschide inima în fața lui, cu lucruri pe care nu ar fi putut niciodată să i le spună lui Greg. Lucrând să dezlege două mistere, dragostea crescândă dintre ei începe să îi vindece pe căi pe care nu și le-ar fi imaginat niciodată.

Gândurile mele

Mulţumesc fetelor de la Literatură pe tocuri, Iasmy și Mili, pentru cărțile autoarei Jude Deveraux (Mai presus de timp & Nopți înflăcărate) pe care mi le-au trimis în cadrul campaniei Promovăm Literatura pentru luna noiembrie!


10404187_275299115992333_1360514128482132839_n

Campania ,,Promovăm Literatura” este organizată de blogul Literatură pe tocuriÎn cadrul acesteia, vor apărea recenzii de cărţi, noutăţi editoriale, concursuri, interviuri, articole literare, poezie, creaţie literară.

Vă invităm să vă alăturaţi nouă în promovarea şi susţinerea literaturii – Bloggeri, Autori, Edituri, Cititori, Librării.

,,Literatura este expresia societăţii, aşa cum cuvântul este expresia omului.” – Louis Jaques Maurice Cardinal de Bonald

,,Oricât de ocupat ai fi, trebuie să găseşti timp să citeşti. Altfel vei capitula în faţa ignoranţei.” – Confucius

„Cărţile: Glasuri eterne în spaţiu.” – Alexandru Vlahuţă

Folosiţi #PromovamLiteratura şi, împreună, poate vom reuși să ridicăm acest univers minunat, să nu capitulăm în faţa ignoranţei.

Cine dorește să ne susțină, dați un share!

Perioada campaniei: 26.08-30.11.2016


Campania a cam luat sfârșit de mult, iar eu sunt o întârziată se pare. Îmi cer scuze pentru acest lucru! Oricât am încercat să fiu zilele astea la termen, nu prea mi-a ieșit.

Revenind la lectura noastră, trebuie să vă mărturisesc că mi-a plăcut enorm de mult, chiar mai mult decat precedenta carte a autoarei pe care am citit-o! Cartea este scrisă foarte simplu și într-un stil fluidizat, citindu-se destul de rapid. Umorul nu lipsește din ecuație, având momente când mă trezeam râzând în hohote.

Odată cu anii petrecuți ca detectiv și agent sub acoperire în mai multe misiuni importante și extrem de periculoase, Mike Newland a învățat să-și ascundă foarte bine reacțiile, secretele și legăturile sale familiale cu Edilean, o minunată și iubitoare, dar cam bârfitoare comunitate ce dă și numele seriei. Dar, până la urmă, acestea încep să iasă la iveală, fie că vrea sau nu.

Astfel că, după ce revine din ultima sa misiune, acesta se „lovește” atât de faptul că șeful său știe despre sora sa și sătucul în care au copilărit, lucruri știute doar de prietenul său, cât și de vestea incendierii apartamentului în care locuia. Se pare că agenția a dat de urma familiei Vandlo, renumită pentru fraude financiare și violențe, în special Mizelli (Mitzi) și fiul său, Stefan.

„- Nu, nu-mi spune. Nu vreau să aud cît de mare a fost prostia mea.
– Nu ești proastă. Ei înșeală lumea de generații.
– Grozav. Înseamnă că sunt o proastă istorică.
Ochii lui Mike trădau amuzamentul.”

Șeful său îl va trimite într-o misiune deja în lucru, chiar în Edilean, pentru a o salva pe Sara Shaw, buna prietenă a surorii sale, de Greg Anders, alias Stefan Vandlo, bărbatul cu care tânăra urma să se căsătorească. Individul o dorea pentru ceva valoros care se afla în posesia tinerei, fapt care i-ar fi adus într-un final moartea, pentru ca acel ceva să ajungă în mâinile familiei lor.

Federalii reușesc să o rețină pe fosta soție a lui Vandlo pe când femeia era în stare de ebrietate la volan, ceea ce îl va aduce pe acesta în Florida de sud pentru a o elibera, știind că Stefan încă ține la ea. Ce nu știe tipul, este faptul că i s-a întins o capcană, iar el a picat rapid în ea, plecând de lângă viitoarea soție cică, fără a-i da prea multe detalii despre ce s-a întâmplat. Și, uite cum pentru vreo două săptămâni, poate chiar mai puțin, Vandlo dispare fără nici o urmă din comunitatea care-l urăște, Sara fiind singura care crede că-l iubește.

„- Ești gata să urci la etaj?
– Te urmez oriunde te duci, spuse el.”

Mike își anunță sora proaspăt căsătorită cu Ramsey McDowell de ceea ce se întâmplă și-i cere să-și prelungească luna de miere, nedorind ca ea să se întoarcă acasă până ce totul nu va lua sfârșit și să devină o țintă în misiunea sa. Tess acceptă și, cu această ocazie, pune la cale un plan propriu, acela de a-i aduce împreună pe fratele ei și pe Sara. Îl sună pe vărul soțului și prietenei sale, Luke Connor, un foarte bun prieten și un mare scriitor, al cărui fan înrăit este și șeful lui Newland, și-l roagă să o facă pe Sara să se mute în apartamentul ei, locul în care va sta și Mike pe toată perioada misiunii. Ideea e că niciunul nu va ști de surpriza pregătită, fapt ce va duce la o întâlnire în miez de noapte total neașteptată.

„Gata cu fetele cuminți, care oricum nu aveau nici un sens.”

În camera lui Tess, este o portiță în podea care face legătura cu un tunel. Înafară de Sara și Joce, soția gravidă a lui Luke, restul populației din Edilean știu de acel loc secret. Ele sunt singurele care nu cunosc acel secret, Joce pentru propria siguranță și pentru ca soțul ei să fie sigur că aceasta nu va lua la pas tunelul dacă ar afla, iar Sara, ei bine, pentru firea ei mult prea curioasă?

Dar, acum, știe și Mike, asta doar datorită surorii sale ce l-a descoperit singură pe când încerca să-și dea seama de ce există o ridicătură în podeaua camerei sale. Bărbatul nu ezită să-l folosească pentru a ajunge în apartamentul ce-i va fi casă pentru ceva vreme.

„- Nu. Vreau să capete mai multă încredere în mine înainte de a-i spune.
– Din cîte mi-am dat eu seama, mai multă decît are acum este imposibil.
– Da? Mike nu-și putu abține un zîmbet.
Luke își arcui o sprînceană.
– Ești conștient, da, că te omorîm dacă o rănești pe Sara?
– Și ce se întîmplă dacă inima mea va fi cea frîntă? întrebă Mike.
– Am în portbagaj un capsator.”

Acesta nimerește peste Sara în plină noapte, iar fata se sperie îngrozitor, crezând că e vreun hoț, ceva. Deși Mike își aruncă pe tavă nevinovăția, tânăra tot nu-l crede. Astfel că ajunge să vorbească prin intermediul telefonului tipului cu Tess, care îi dovedește că tot ce acesta i-a spus, este adevărat, dar tot nu-l poate agrea, chiar de Mike nu i-a făcut nimic…încă.

Pe măsură ce zilele trec, zidurile dintre ei încep să cadă, Edilean primindu-l pe Mike cu mai mult entuziasm decât pe așa-zisul Greg. Toată lumea pare că-l iubește, numai Sara e mereu împotrivă, încercând să-l facă să pară cel rău din poveste, dar nu reușește, oricât ar încerca. Tot ajunge să îl compare cu viitorul ei soț, constatând că diferențele dintre aceștia sunt uriașe. Pe când Mike nu face absolut nimic pentru a primi aprobarea oamenilor, fiind doar el însuși, Greg parcă se făcea dinadins neplăcut de aceștia, motivul pentru care se comporta astfel aflându-l ceva mai târziu.

„- Pe naiba! mormăi el. Am fost ademenit în orășelul ăsta cu momeala unei ferme vechi, cu mobilier confortabil și cu cea mai drăgălașă, mai dulce și mai atrăgătoare ființă care a pășit vreodată pe pămînt. Dacă este cineva sedus, atunci acela sînt eu.”

Deși, la început, Sara încă îi mai ducea dorul lui Anders, găsindu-se mereu în postura de a-l apăra în fața familiei, prietenilor și celor care nu-l aveau la inimă, aceștia acceptându-l oarecum, doar pentru afecțiunea pe care i-o purtau fetei, acum e învăluită într-o mantie de confuzie, neîncredere și vinovăție. Descoperă adevărul despre cel de care urma să-și lege destinul pentru totdeauna, despre ceea ce a fost în stare să facă pentru a ajunge la ea și ce urma să se întâmple dacă nimeni nu ar fi intervenit să o salveze, iar ea reacționează mult prea bine într-o astfel de situație, ceea ce m-a enervat puțin, dar am trecut repede peste acest aspect.

Neobișnuit ca toată lumea să știe totul despre toată lumea, Mike află pe pielea lui că în Edilean e destul de greu să păstrezi un secret. Iar un exemplu bun este chiar Sara, femeia pentru care a început să simtă mai mult decât pentru oricare dintre cele care i-au pășit în viață înainte. Prins în „capcană”, acesta e nevoit să-i împărtășească câteva din secretele misiunii, iar tânăra, în loc să le țină pentru ea, le spune mai departe vărului său și lui Joce, chiar de față cu el, ceea ce-l enervează la culme pe Mike, determinându-l să aibă mai mare grijă la ce-i va destăinui în continuare despre caz.

„- Ai dreptate. Știu că este un clișeu, dar părerea mea este c-ar trebui să-ți asculți inima.
– Dacă aș face asta, m-aș mărita cu Ferma Merlin. Ea este ceea ce iubesc eu cu adevărat.”

Dar Sara este o femeie mult prea deșteaptă și își dă seama când încearcă s-o mintă sau s-o fraierească, pentru ca el să se ocupe singur de chestiile periculoase, iar ea să fie în siguranță. Așa că ea îl urmează, chiar de acesta e sau nu de acord.

Dacă lucrurile ar fi stat altfel, Sara nu ar fi ieșit din cuvântul lui Greg, din dorința de a nu-l supăra și ar fi stat frumușel acasă, în timp ce ar fi cusut numeroasele rochii pentru clientela de lux a magazinașului pe care-l dețineau amândoi. Dar, pentru binele ei și al celorlați, asta nu se va mai întâmpla, iar ea era liberă din nou. Ușor, ușor redevenea aceeași Sara care era odinioară și asta doar datorită lui Mike, iar Edilean îi era foarte recunoscător fiindcă le-a adus-o înapoi.

„- Crezi că n-aș suporta să plec departe de mama mea care-și închipuie că e datoria ei să-mi spună cum să trăiesc? Că nu mă pot despărți de rudele mele băgăcioase care țîțîie spre mine crezînd că bărbatul cu care m-am întîlnit vreme de patru ani m-a părăsit? Să plec departe de mila lor că am căzut în plasa unui bărbat pe care nimeni nu-l poate suferi? Asta mă întrebi?”

Iar asta nu e tot! Când logodnicul ei se supăra din cauza sa, încerca să lase de la ea și să-l împace, iar faptul că el ar fi putut deveni violent o speria. Dar cu fratele lui Tess nu era așa. Când acesta se enerva, ea se simțea mult mai în largul ei cu acest bărbat, deoarece, în adâncul ei, știa că Mike nu o va răni vreodată fizic. Decât plecarea lui avea să-i lase un gol imens în suflet, ceea ce cu Greg nu i se întâmplase să simtă astfel nicicând.

Acesta devenise doar o obișnuință în viața ei, pe când Mike era imprevizibilul ce-i lipsea.

„Dar acest sărut era altfel. Era în el ceva dincolo de pasiune. Era o sete, un dor pentru ceva mult mai mult decît își oferiseră unul altuia pînă atunci. Cu toate că Sara era înconjurată de oameni care o cunoșteau și cu toate cuceririle lui Mike, în esență erau doi oameni singuri. Care se agățau acum unul de celălalt.”

Oare ce-și dorește familia Vandlo cu atâta ardoare, de au așteptat luni bune pentru ca fiecare părticică pusă la punct a planului lor să dea roade? Ce deține Sara atât de valoros, încât viața i se apropie cu pași repezi de final? Va reuși Newland să o salveze înainte ca totul să fie prea târziu? Dar el, va reuși să se țină la distanță de ea și, în același timp, să o scape de pericol?

„Cum îl chema? se întrebă ea încercînd să-și amintească. Avea un nume oarecare. William sau James. Nu. Mike. Tess îi spunea cel mai des ‘frate’, ca în ‘Fratele meu poate urca munții într-o fugă sau poate prinde în lasou, oricînd are chef.’ Sau ca în altele la fel. Sara și Joce obișnuiau să o tachineze de cîte ori alerga la telefon cînd o auzea pe Bonnie Tyler cîntînd Caut un Erou, melodia pe care o pusese Tess pentru fratele ei.

Odată, cînd se aflau în oraș, la o ieșire cu fetele, sunase mobilul lui Tess, dar era Rams, logodnicul ei și Tess îl ignorase. Dar peste câteva minute, cînd o sunase fratele ei, i-a răspuns, spunînd mai ales ‘da’ și apoi închizînd. Cînd Sara și Joce au izbucnit în rîs, Tess nu a marșat la glumă.”

Un aspect care m-a amuzat încă de la început a fost faptul că Tess, sora lui Mike, crede că acesta poate face absolut orice, ceea ce nu este prea flatant pentru soțul ei și restul bărbaților cărora le împărtășește acest lucru. Nu ezită nicio clipă să îi răspundă fratelui ei la telefon. Nu contează ce oră este, dacă e zi sau noapte. Îi răspunde indiferent de activitatea pe care o desfășoară în acel moment.

Dar dacă o căuta altcineva, cum ar fi fost Rams, nu găsea important să răspundă persoanei respective chiar mereu. Soțul ei nu găsea amuzant ideea de a-i întrerupe neținând cont de nimic, uneori chiar în cele mai nepotrivite momente. Totuși, Tess reușește să-l împace de fiecară dată, așa că el se resemnase deja în privința aceasta.

O lectură despre unitate, despre legăturile strânse între membrii familiei, despre dragoste în aproape toate formele ei. O lectură despre viață, despre secrete care nu pot fi ținute, oricât de mult ți-ai dori ca alții să nu știe. O lectură despre sprijinul comunității care, deși e foarte curioasă din fire și se bagă acolo unde nu le fierbe oala, fac orice pentru ai lor, când apariția străinilor amenință să le distrugă echilibrul.

Nota mea: 5/5

nota-5

capture-20160928-044054

Publicat în Recenzii

Mai presus de timp (Nantucket Brides #2) de Jude Deveraux (recenzie) – Campania Promovăm Literatura #1


mai-presus-de-timp1
Descriere

La petrecerea de nuntă a lui Alix Madsen cu Jared Montgomery, vărul mirelui, Graydon, nu-și poate lua ochii de la domnișoara de onoare, Toby Wyndam. Este fascinat de ea, dar nu numai pentru frumusețea ei discretă sau pentru modul în care îl face să râdă. Toby posedă abilitatea cu adevărat remarcabilă de a-l deosebi pe Graydon de geamănul său identic, Rory, și conform unei legende de familie, un asemenea har o transformă în Adevărata lui dragoste.

Dar Graydon știe că nu există nici o posibilitate ca ei să fie vreodată împreună, căci, în calitate de moștenitor regal, trebuie s-o ia de soție pe femeia cu rang nobil care a fost aleasă pentru el. Cu toate acestea, atras de Toby, o roagă să-l ajute să se ascundă pe insula Nantucket pentru o săptămână, departe de responsabilitățile oficiale. Cum amândoi știu că nu pot avea o relație amoroasă, își promit că nu vor fi decât prieteni.

Dar magia insulei și forțe necunoscute intervin, aruncând asupra lor o vrajă seducătoare, convingându-i că, dacă le este destinat să fie împreună, trebuie să lupte să schimbe trecutul, dar și viitorul.

Gândurile mele

Mulţumesc fetelor de la Literatură pe tocuri, Iasmy și Mili, pentru cele două cărţi ale autoarei Jude Deveraux (Mai presus de timp & Nopți înflăcărate) pe care mi le-au trimis în cadrul campaniei Promovăm Literatura pentru luna noiembrie!


10404187_275299115992333_1360514128482132839_n

Campania ,,Promovăm Literatura” este organizată de blogul Literatură pe tocuriÎn cadrul acesteia, vor apărea recenzii de cărţi, noutăţi editoriale, concursuri, interviuri, articole literare, poezie, creaţie literară.

Vă invităm să vă alăturaţi nouă în promovarea şi susţinerea literaturii – Bloggeri, Autori, Edituri, Cititori, Librării.

,,Literatura este expresia societăţii, aşa cum cuvântul este expresia omului.” – Louis Jaques Maurice Cardinal de Bonald

,,Oricât de ocupat ai fi, trebuie să găseşti timp să citeşti. Altfel vei capitula în faţa ignoranţei.” – Confucius

„Cărţile: Glasuri eterne în spaţiu.” – Alexandru Vlahuţă

Folosiţi #PromovamLiteratura şi, împreună, poate vom reuși să ridicăm acest univers minunat, să nu capitulăm în faţa ignoranţei.

Cine dorește să ne susțină, dați un share!

Perioada campaniei: 26.08-30.11.2016


Cum ai reacționa dacă te-ai trezi în corpul unei alte tu, cu vreo câteva sute de ani în urmă? Dar dacă ți-aș spune ca ai putea schimba puțin din cursul istoriei, astfel încât să-i fie bine acelei „tu” care ești și nu ești, totodată, tu? Ce ai alege? Să lași totul așa cum s-a consemnat, pentru multă vreme, în cărțile de istorie și jurnale sau să dai un refresh acelei bucăți de timp, pentru ca și acea „tu” să aibă șansa de a gusta din plin fericirea „până la adânci bătrâneți”? 

Așa cum se prezintă și în sinopsis, Graydon, un văr îndepărtat al mirelui, pune ochii pe frumoasa domnișoară de onoare, Toby, lăsându-se total vrăjit de aceasta și de capacitatea ei de a-l diferenția de fratele său geamăn. O legendă a familiei lui spune că persoana care va reuși să deosebească doi gemeni între ei, va ajunge adevărata dragoste a unuia dintre frați. O poveste frumoasă care presupune un final fericit, nu-i așa?

„- Cum de ți-ai dat seama? întrebă el. […]

– Ce anume să-mi dau seama?

– Că astă-noapte ai avut de-a face cu fratele meu în bar, și nu cu mine.

Toby abia își înăbuși un hohot de râs. Se părea că-i ardea de glume. Din punctul ei de vedere, cei doi nu se asemănau câtuși de puțin. Își ținu nervii în frâu și îi întoarse privirea, reușind chiar să zâmbească puțin. La urma urmei, era vărul lui Jared.

– Fratele tău se aseamănă cu un pirat, pe când tu arăți… ca un… avocat.”

Odată descoperit acest fapt, Graydon decide spontan, ceva total necaracteristic lui, să rămână pentru o vreme pe insula Nantucket. Convins de fratele său, Rory, care se afla și el pe insulă la acel moment, acesta îi mărturisește lui Toby adevărul despre speța sa. Îi aduce la cunoștintă faptul că este un prinț și că dorește să ia o pauză de la toate oficialitățile pe care este obligat să le facă zi de zi pentru țara sa. Graydon nu ratează ocazia de a se folosi de chestia asta, pentru a ascunde adevăratul motiv din spatele șederii sale acolo pentru câteva zile. Astfel că îi cere ajutorul fetei, rugându-o să-i găsească o locuință provizorie, dar sperând totodată că îl va primi în apartamentul ei și nu-l va trimite în altă parte.

Rory, ca un bun frate ce este, intervine și rezolvă problema, discutând cu prietenul lor, Roger Plymouth, șeful lui Lexie, cea mai bună prietenă a lui Toby, pentru a o ține pe aceasta departe de tânără și pentru ca Graydon să se asigure că Toby este într-adevăr aleasa. Bărbatul dorește să-i străpungă zidul înalt și gros de care ea s-a înconjurat în privința masculilor și să ajungă la inima ei, așa cum s-a întâmplat și în cazul său, deși nu-și dă seama pe moment ce semnificație să atribuie simțămintelor sale.

Negăsindu-i un loc în care să stea, Toby îi permite să preia camera prietenei sale, când află că aceasta va pleca în Franța să aibă grijă de sora mai mică a șefului său. Dar fata nu se lasă așa ușor păcălită de aparențe și știe că e ceva putred la mijloc, altfel nu-și poate explica cum un bărbat care mai e și prinț pe deasupra și care știe să facă aproape orice lucru, de la gătit până la grădinărit, fără niciun pic de ajutor, ar vrea să stea cu ea. Bineînțeles că îi aruncă nervoasă aceste cuvinte în față, dar Graydon nu știe nici el de ce face ceea ce face.

„- În regulă, spuse ea. Vei dormi în camera lui Lexie.

– Ești foarte amabilă. Nici nu m-am gândit că…

– Pe cine vrei să duci de nas? Firește că ți-ai dorit să înnoptezi la mine. Asta urmăreai de la bun început. Aluziile tale sunt la fel de subtile ca o turmă de elefanți.”

Pe măsură ce zilele trec, iar cei doi petrec din ce în ce mai mult timp împreună, apropierea dintre tânără și prinț devine tot mai evidentă pentru cei din jur, chiar dacă aceștia nu au permis legăturii lor să depășească gradul de prietenie.

De asemenea, Victoria, o autoare foarte cunoscută, localnică de-a insulei, presimte că între cei doi ar putea să fie mai mult decât lasă să se vadă la prima vedere, așa că mânuiește lucrurile în așa fel încât Toby să aibă toată săptămâna liberă pentru a-i putea ține de urât lui Graydon.

Fiindcă nunta a avut un real succes, datorită pregătirilor coordonate de Toby, femeia o roagă pe aceasta (mai degrabă îi cere) să se ocupe și de nunta sa, deoarece ea era în urmă cu romanul pe care-l scria și nu avea timp și pentru acest lucru. Cunoscând prea bine firea extravagantă a Victoriei și nefiind calificată ca organizator de nunți, deși s-a bucurat de multe felicitări în privința primei sale reușite, tânăra încearcă să se sustragă de la această sarcină, dar fără câștig de cauză. Unde mai pui că autoarea vrea ca nunta să fie peste exact două luni?

ckpwutavxbebmzxjuwg

Paralel cu strădaniile prințului și ale lui Toby de a găsi tema perfectă pentru nunta Victoriei, aceștia au parte de unele peripeții neobișnuite. Una din casele de pe Nantucket pare oarecum bântuită: ușa de la intrare se deschide singură ca și cum ar aștepta pe cineva anume, odată ce i-ai pășit pragul, simți că ceva grav s-a petrecut cândva acolo, o stare de acută tristețe te acapară și nu știi cum să te depărtezi mai repede de acea casă, iar visele te poartă cu sute de ani în urmă, în corpul altcuiva care ești tu, dar persoana ți-e cu totul alta pentru cei din jur. Nu mai știi ce este real și ce e doar imaginea creată de amintirile unei case vechi de două sute de ani.

„- Dacă vrei ca bărbatul pe care-l iubești să fie rege, trebuie să te porți ca o regină. O regină nu permite altora să știe ce simte înlăuntrul ei.

– Poate așa o fi în Lanconia, dar…

– Carpathia! spuse Millie pe un ton care o făcu pe Toby să sară în sus.

– Am înteles, Alteța Voastră. Regina din mine va ieși la iveală.”

Atât Toby, cât și Graydon, se trezesc ca fiind Tabby și Garrett. Conștiința le e cea din lumea reală, dar corpurile sunt ale celor de atunci. Amândoi doresc să-i ajute pe Tabby și Garrett să fie împreună, chiar dacă mama fetei și marea le sunt împotrivă. Vor din tot sufletul să le fie bine celor doi și iubirea lor să fie cea care dăinuie peste timp, nu tristețea, durerea și regretele.

Singura familie a Tabithei mai erau mama sa, cumnatele și copii acestora, deoarecea marea i-a răpit tatăl și frații. Tânăra era singura care mai avea o șansă la o căsătorie bună pentru a-și putea întreține familia. Mama sa ținea cu tot dinadinsul ca ea să se mărite cu un bărbat care să nu-și aibă sufletul dăruit mării, așa că îi găsise deja pe cineva „potrivit”, un personaj neagreat de nimeni de pe insulă. Dar inimii nu-i poți dicta pe cine să iubească, iar fata se îndrăgostise de Garrett, exact genul de bărbat pe care mama ei nu îl dorea prin preajma fiicei sale, deoarece acesta iubea mai mult marea decât o iubea pe Tabby.

Empatici față de povestea lor de dragoste care pare că nu va avea un final fericit, Toby și Graydon le influențează acestora gândurile și atitudinea, preluând asupra lor unele decizii, pentru ca celor doi să le fie bine. Dar odată ce cred că au reușit să facă ceva pentru ei, descoperă că totul s-a sondat cu un eșec și că Tabby s-a măritat cu cel ales de mama ei, murind destul de tânără, înecată în propria sa amărăciune, iar Garrett a fost pierdut pentru totdeauna în iubita sa mare.

„Trase cu ambele mâini de lambriu și, când reuși într-un sfârșit să-l dea la o parte, lacrimile-i curgeau pe obraji, iar sângele îi șiroia pe față. „Aici am murit”, își spuse ea în gând.” 

Eroii noștri nu se dau bătuți și așteaptă cu nerăbdare să pătrundă din nou în lumea celor doi, pentru a-l convinge pe bărbat că el nu este un bun navigator și că ar fi mai bine să rămână pe insulă să-și câștige pâinea, astfel luându-o și pe Tabby de nevastă. Dar nici planul acesta nu le reușește, fata murind la naștere, împreună cu copilul, din cauza doctorului chemat de Garrett, iar acesta din urmă își găsește sfârșitul tot în mare.

Toby nu mai știe ce ar trebui să facă pentru ca cei doi să fie fericiți și să nu mai fie loviți de tragediile acestea. Oricâte soluții ar găsi, niciuna nu pare cea mai bună. Asta până într-o zi. Dacă acest ultim plan va reuși, rămâne să descoperiți voi.

Atunci când Toby și prințul pătrund în bucățica aceea de trecut, putând fi liberi să-și arate dragostea, neconstrânși de nimeni și nimic, cei doi parcă ar vrea să rămână acolo pentru totdeauna și să nu mai revină înapoi. Dar știu amândoi că asta nu este posibil și că prezentul are nevoie de ei. Inconștient, consideră că, dacă reușesc să-i aducă pe Tabby și Garrett împreună, aceștia putând să-și trăiască viața până la adânci bătrâneți, astfel, într-o anumită măsură, ei își vor trăi iubirea prin ei, chiar dacă în trecut. 

Dar, pentru dragostea lor, cine va lupta?

Mai presus de timp este mai mult decât o simplă poveste de dragoste, este o poveste de viață trăită la intensitate maximă de către personajele noastre, o poveste desprinsă parcă din timpuri străvechi. Aceasta ne demonstrează că sufletele pereche există cu adevărat și ne arată că ele se vor (re)găsi, indiferent de obstacolele pe care li le aruncă în față destinul necruțător. Dragostea va avea întotdeauna sorți de izbândă în fața timpului, oricât va trece până ce aceasta își va lăsa amprenta veșnică peste el. 

Nota mea: 5/5

nota-5

capture-20160928-044054

Publicat în Recenzii

Emma şi banditul cel rău (Orphan Train #2) de Linda Lael Miller (recenzie) – Campania Promovăm Literatura #1


emma-si-banditul-cel-rau_1_fullsize

Descriere

„Povestea celor trei surori, trimise în lume cu trenul orfanilor își găsește finalul fericit în această carte, Emma și banditul cel rău. Lili și-a găsit iubirea adevărată în Lili și Maiorul, Caroline și-a întîlnit alesul inimii în Amăgirile iubirii. Trei povești de dragoste romantice, inteligente și senzuale.” – Publisher Weekly

Citește în continuare „Emma şi banditul cel rău (Orphan Train #2) de Linda Lael Miller (recenzie) – Campania Promovăm Literatura #1”

Publicat în Recenzii

„Pirații” de Linda Lael Miller (recenzie) – Campania Promovăm Literatura #1


piratii_1_fullsize

Descriere

Scenele de dragoste arzătoare și aventurile spectaculoase fac din pasiunea dintre o femeie frumoasă și bărbatul care reprezintă destinul ei o poveste romantică de neuitat.

Pirații este un roman despre puterea magică a dragostei, care înfruntă timpul și piedicile, dovedind că este un miracol mai presus de orice.

Citește în continuare „„Pirații” de Linda Lael Miller (recenzie) – Campania Promovăm Literatura #1″

Publicat în About

Dorinţe pentru 2016


Voi începe această postare prin a va ura un sincer “La mulți ani!” și bine ne-am (re)găsit în noul an! Sper că ați petrecut frumos alături de ai voștri, așa cum am făcut-o și eu, și că anul 2015 v-a îndeplinit mare parte din dorințele gândite, dar și altele la care nu v-ați așteptat. Cel puțin, la mine așa a fost!

43c6b0379f925e389f275a93736d2da1

Anul trecut, m-am prezentat, pentru prima dată, la târgul de carte Gaudeamus și am avut parte de o zi minunată, alături de niște oameni frumoși. Mi-am întâlnit o parte dintre prietenele virtuale și, în sfârșit, am putut schimba o îmbrățișare, câteva cuvinte și față-n față, nu doar pe rețelele de socializare. Am cunoscut și câteva dintre autoarele noastre: Lavinia Călina, Simona Stoica (pe care o mai întâlnisem și în orașul natal) și Oana Arion. Așa că sunt destul de hotărâtă să vizitez târgul și anul acesta, pentru a le revedea și pentru a le cunoaște oficial și pe restul prietenelor! Predomină fetele, așa că n-am ce face, decât să vorbesc la genul lor. *smile*

Citește în continuare „Dorinţe pentru 2016”

Publicat în Tag-uri şi lepşe

Premiile Liebster #2


Doresc să-i mulţumesc lui Mili de pe blogul Literatură pe tocuri pentru leapşă. Este a patra oară când răspund la iniţiativa aceasta şi parcă aş mai face-o. :)) Celelalte le găsiţi aici, aici şi aici.

liebster-award-logo

Regulile Premiilor sunt cele de mai jos:

– Mulţumeşte-i persoanei care te-a nominalizat scriind link-ul către blogul ei în postare;
– Răspunde la toate întrebările primite;
– Nominalizează 11 bloggeri;
– Formulează 11 întrebări la care să răspundă cei nominalizaţi de tine;
– Nu poţi nominaliza persoana care te-a nominalizat pe tine;
– Trimite-le nominalizaţilor un link la postarea în care i-ai numit, pentru a-i informa.

Ce întrebări am primit eu….

1. De ce blog de cărţi şi nu unul personal?

Eu aparţin de două bloguri, Shattering Words, unde ne întrunim 5 fete cucuiete, respectiv Praf de stele, blogul meu personal. Pe primul, veţi găsi tot ceea ce este legat de cărţi (recenzii, recomandări, viitoare apariţii, ecranizări ale acestora), lepşe pe diferite teme, recenzii filme/seriale şi interviuri ale autorilor sau ale oamenilor frumoşi de prin blogosferă. Pe când, pe al doilea, ceva mai personal, veţi găsi, pe lângă ceea ce este legat de cărţi, şi încercări de-ale mele (nu prea multe la număr deocamdată) în ale scrisului, atunci când mă mai loveşte inspiraţia: aici, aici şi aici.

2. Dacă te-ai reîncarna, ai prefera să iei corpul unui personaj anume?

Mă simt bine în pielea mea, aşa că, dacă m-aş reîncarna, aş prefera să fiu tot eu.

3. Cartea bate filmul sau filmul bate cartea? Oferă un exemplu pro sau contra.

Pentru mine, cartea este pe primul loc. Deocamdată, n-am dat peste vreun film care să ia faţa acesteia.

4. Ce gen literar preferi? Obişnuieşti să evadezi din zona de confort sau mergi la sigur alegând întotdeauna ce îţi place să citeşti.

Acum ceva ani, mergeam la sigur şi mă axam pe cărţile romantice şi cele fantasy. De ceva vreme însă, mi-am permis să-mi mai lărgesc orizonturile şi să citesc şi altceva.

5. Coperta unei cărţi este relevantă? Te poate determina să o cumperi deşi nu ai suficiente informaţii despre ea?

Înainte, înafară de titlu şi descrierea de pe spatele cărţii, şi coperta mă determina să cumpăr sau nu cartea respectivă. Acum, nu prea mai ţin cont de asta, deoarece poţi descoperi cărţi extrem de bune, ce prezintă o copertă delăsătoare, care te îndeamnă s-o ocoleşti.

6. Ce părere ai de blogosfera din domeniul nostru, al literaturii?

Este o „lume” foarte faină şi mă bucur că am ajuns să fac parte din ea. Este una dintre deciziile pe care nu le regret! Prin intermediul pasiunii comune pentru citit, am cunoscut persoane minunate, pe care, sper, să ajung să le întâlnesc şi face-to-face, nu doar virtual.

7. Care este ultima carte citită care te-a stors de energie?

Abis de Monica Ramirez, volumul cinci al seriei Alina Marinescu. M-a stors efectiv de energie, ca şi întreaga serie de altfel, şi m-a trecut printr-o multitudine de sentimente contradictorii pe care nu credeam că le pot trăi în doar câteva ore. O adevărată lecţie de viaţă, plină de suişuri şi coborâşuri, ce-ţi transmite o senzaţie acută de fiori reci pe şira spinării, dar şi bucuria că, pentru sufletele pure, mai există însă o speranţă, chiar atunci când credeai că totul s-a terminat!

8. Dacă ai avea o putere miraculoasă ce ai dori să schimbi la lumea cărţilor?

Cred că fiecare carte a fost scrisă cu un scop, chiar dacă unora nu prea le-a ieşit ceea ce au dorit să transmită sau, poate, chiar acel rezultat îl doreau. Trebuie să existe şi cărţi bune şi cărţi mai puţin bune. Altfel, cum am mai face diferenţa între ceea ce ne-a plăcut şi ceea ce nu ne-a plăcut, dacă am alege să schimbăm cărţile aşa cum vrem? Mai consider că editurile ar trebui să ofere şanse tinerilor cu adevărat talentaţi în ale scrisului şi să-i sprijine în demersurile lor.

9. Ai avut o carte care nu ţi-a plăcut şi ai ales să faci o recenzie negativă?

Da, au fost cărţi care nu mi-au plăcut, dar nu le-am făcut recenzie negativă sau nu le-am făcut deloc recenzie. Am mare grijă să aleg ceva care să-mi placă şi încerc să nu am prea mari aşteptări de la ele, pentru a nu fi dezamăgită la final.

10. Ce ecranizare a unei cărţi ţi s-a părut originală?

Nu-mi trece vreuna prin minte în momentul acesta.

11. Menţionează o carte care a fost waw şi te-a lăsat fără cuvinte?

O carte doar? :)) Am menţionat de Abis ceva mai sus, aşa că o să aleg altceva. Hmm..o altă carte care mi s-a părut de-a dreptul wow, este primul volum de debut al Simonei Stoica, Provocarea. O poveste în care persoana de lângă tine nu este ceea ce pare, o poveste în care prietenia şi chiar familia sunt puse la grea încercare şi nu mai ştii în cine să te încrezi: în cei lângă care ai crescut de când te ştii sau în cei care apar pe neaşteptate în viaţa ta, avertizându-te de pericolele ce încep să te încolţească încet, dar sigur? O provocare sinceră şi plină de mister pentru cei care n-au pus încă mâna pe ea!

Întrebările mele:

  1. Cum ai ajuns în „lumea” cărţilor?
  2. Uită-te în jurul tău şi spune-mi ce carte se află cel mai aproape de tine în acest moment? După ce ai găsit-o, du-te fuguţa la ea şi spune-mi care este primul fragment de la pagina 22.
  3. Care este citatul preferat dintr-o carte pe care ai citit-o?
  4. Ai găsit vreun personaj cu care te identifici? Care este acela şi de ce?
  5. Un film făcut după una dintre cărţile preferate? Ce ţi-a plăcut sau nu ţi-a plăcut la el?
  6. Ultima melodie pe care ai ascultat-o?
  7. Urmăreşti seriale? Dacă da, ce mi-ai putea recomanda?
  8. Ce impresii ţi-a lăsat blogul meu?
  9. Cartea pe care o citeşti acum, este…?
  10. Crezi că literatura contemporană este prea diferită de cea a secolului trecut? De ce?
  11. Care este editura ta preferată?

Provoc mai departe pe:

1. Simona Stoica – Pălărisme.ro

2. HopeLess

3. Audrey Parker – The Sagittarius Books

4. doareu57 – Sânge şi Trandafiri

5. maryliyn – My World of Books

6. illusion – Illusion’s Street

7. Blogul Guliei

8. Duca – Reader’s Republic

9. Alina – Curcubeul unui vărsător

10. Tocilara

11. Adrian Ivan – Cerşetor de zâmbete

Dede

Publicat în About

Dorinţe pentru 2015


o-zi-cu-dorinte-implinite-1_abda39a48378ddÎmi doresc multe chestii, poate prea multe. Dacă măcar câteva se vor împlini, eu voi fi foarte mulţumită. Deja, am pornit-o cu dreptul în acest nou an şi sper, din tot sufletul, să o ţin tot aşa. 🙂

Îmi doresc să fiu mai organizată! Am o mare problemă cu organizarea timpului. Deşi îmi propun, ca de fiecare dată, să îmi pun la punct diferite activităţi şi aspecte din viaţa mea, nu prea reuşesc. Sper ca anul acesta să se schimbe ceva. Dacă aveţi idei sau sfaturi în legătură cu acest lucru, nu ezitaţi să mi le împărtăşi! 😉

Citește în continuare „Dorinţe pentru 2015”