Publicat în Recenzii

Steaua secretă (Stelele din Mithra #3) de Nora Roberts (recenzie)


20180221_113302

Descriere

Stătea față în față cu o femeie moartă… iar ea ținea un pistol îndreptat înspre el.

Investigația locotenentului Seth Buchanan – și inima lui – sunt complet date peste cap când Grace Fontaine, bogata și ireal de frumoasa victimă a unui presupus asasinat se dovedește a fi vie și nevătămată… și în posesia unuia dintre uriașele diamante albastre cunoscute drept Stelele lui Mithra.

Polițistul cel sobru, a cărui calitate de căpătâi este autocontrolul, nu a permis niciodată ca sentimentele lui să stea în calea unei anchete. Și deși tot ce a aflat, din cercetările sale, despre celebra moștenitoare îi dovedește că este o femeie extrem de periculoasă, în prezența ei irezistibilă îi este foarte greu să-și amintească faptul că are de rezolvat un mister mai important decât Grace însăși. Căci Stelele sunt obsesia unui colecționar nebun, care a lăsat în urmă un lung șir de victime, iar acum nu se va da înapoi să facă pasul decisiv pentru a și le însuși… și se pare că o consideră pe Grace cel mai important exponat al colecției sale.

Trădat, decepționat în dragoste, a ales să nu dezvolte sentimente în relațiile lui. Și iată că se găsește o femeie care îl face să vibreze.

Gândurile mele

Asistăm intrigați la așa-zisa moarte a lui Grace Fontaine care a fost ucisă în propria casă. O față desfigurată, o balustradă ruptă, un seif spart, casa răscolită de sus până jos și câteva lucruri furate par să fie singurele elemente ce alcătuiesc acest tablou confuz al crimei sau al sinuciderii?! Cazul este în plină derulare pentru aflarea adevărului ce stă la baza acestui eveniment nefericit, iar locotenentul Seth Buchanan caută să dezlege ițele încurcate ale „jocului” de-a vânătoarea. Totodată, bărbatul se trezește fascinat de portretul tinerei, considerată „răsfățata” familiei în ochii tuturor celor ce nu se riscau să vadă mai departe de un chip frumos. „Un studiu al perfecțiunii frumuseții feminine” sunt cuvintele la care se gândește bărbatul, atunci când fiecare detaliu al portretului i se impregnează în minte.

„… fusese iubită. El subestimase profunzimea la care putea ajunge prietenia. Dar văzuse acea profunzime și acea mâhnire șocată și sfâșietoare pe fețele celor două femei de la care plecase. Existase o legătură între Bailey James, M.J. O’Leary și Grace, care era cea mai puternică din câte văzuse el vreodată. Nu pur și simplu dorită de bărbați, ci iubită și de două femei. Ce era dincolo de acei ochi, ce se ascundea dincolo de chipul acela, care meritase acel sentiment de încredere? Cine naiba ai fost tu? murmură el.”

Protagoniștii primelor două volume, Bailey și Cade (Steaua ascunsă), MJ și Jake (Steaua captivă) îl pun la curent pe Buchanan cu tot ce au avut de îndurat în ultimele zile, de când două dintre diamantele albastre au intrat în posesia lor. Știind că cel de-al treilea era la Grace și că pericolul era mult mai aproape de cât credeau ei, femeile se simt neputincioase în fața veștii îngrozitoare primite. Primul impuls este de a nu crede în spusele polițistului, dar șocul le lovește atât de puternic, încât cu greu reușesc să nu se lase doborâte.

De cealaltă parte, Seth nu se poate opri în a se gândi la Grace Fontaine, oricât s-ar împotrivi. Chipul femeii nu-i dă pace absolut deloc și, astfel, continuă să tot revină la casa acesteia, chiar și în afara orelor sale de muncă. Se simte din ce în ce mai mult ademenit de chipul acela desăvârșit ce a ajuns să-l obsedeze în propriile vise. Însă, într-una din vizitele sale, are parte de o surpriză de proporții. Ajunge să privească direct în ochii tinerei care este mai vie ca niciodată și care-l amenință cu un pistol, crezând că el e băiatul rău. Dar atunci cine e cea care a avut parte de un așa sfârșit tragic? Răspunsul ni-l dă chiar Grace. Femeia era verișoara ei care nu făcuse decât să o copieze pe protagonista noastră, de la purtarea acelorași haine, până la asemuirea aceleiași înfățișări.

„- Ai fi putut pierde perlele, ai fi putut pierde totul. Și totuși nu ți-ai fi pierdut amintirile.”

Grace Fontaine nu este cine pare a fi în ochii presei și a rudelor sale. Moștenitoare a unei familii de renume, în afară de prietenele sale și de personalul spitalului la care ea face vizite constante, nimeni nu a reușit să vadă dincolo de zidul pe care tânăra l-a ridicat în jurul ei. Preferă să arate lumii o față superficială, de pe urma căreia s-au iscat numeroase controverse, dorind să-și păstreze sufletul departe de lumina reflectoarelor. Deși pare imună la realitatea lumii în care trăiește, acceptă să sufere în tăcere, arătând celor care nu știu să vadă, o indiferență și o siguranță de sine covârșitoare.

Bineînțeles că învinovățirile din partea familiei nu catadicsesc să apară nici de data asta. Mătușa o consideră vinovată de moartea fiicei sale și îi pune în cârcă aranjarea înmormântării. Iar ea se supune acestui ordin, nu însă fără a arunca unele cuvinte la schimb, cuvinte ce par să treacă pe lângă persoana în cauză. Ca de obicei.

Pe lângă toate acestea, ceva inexplicabil o atrage spre locotenentul sobru, controlat, care este atât de hotărât să se țină departe de o implicare emoțională, cât mai departe de ea. Însă această atitudine rece n-o face să renunțe, ci continuă să-l ațâțe, să-l împingă spre limitele sale, până când îi va ceda.

„Pentru prima dată în viața lui, o femeie se strecurase și îi apucase inima în mâna ei. Și o strângea foarte tare.”

Visele nu-i ocolesc pe niciunul. O iubire din timpuri străvechi în care Grace și Seth sunt personajele principale, iar cineva îi pândește din umbră pentru a le face rău și a lua ceva ce le aparține, complică lucrurile între cei doi, tulburându-le viețile și-așa destul de fragile. Niciunul nu e pregătit să se lanseze într-o legătură care să dureze, să se dedice jumătății ce i-ar putea completa. Fiecare e decis să nu lase ca atracția dintre ei să atingă cote alarmante, nedorind ca în final să ajungă răniți de propriile decizii luate din instinct. Însă, destinul le-a fost scris cu un scop, iar cei doi vor suferi și mai mult dacă se vor împotrivi unul altuia.

„- Nu-mi place de dumneata.
– Nu ești obligată. Seth deschise portiera și așteptă. Nu mai mult decât trebuie să te plac eu pe dumneata.
Ea făcu un pas spre ușă și, dincolo de ea, îi întâlni privirea.
– Dar diferența este că, dacă eu aș avea energia sau dorința, te-aș putea face să-mi mănânci din palmă.
Intră, strecurându-și picioarele lungi și mătăsoase. „Slabe șanse”, își spuse Seth în timp ce trânti portiera. Dar nu era prea convins de asta.”

În această ultimă carte vom afla cine este colecționarul care dorește cu disperare diamantele zeului Mithra pentru el, cine este bărbatul obsedat de frumusețe și de perfecțiune, de nemurire. Acesta crede cu tărie că stelele îi vor oferi ceea ce-și dorește și continuă să se joace cu viețile oamenilor pentru a pune mâna pe ele. Eroii noștri fac tot ce pot pentru a-l împiedica să-și ducă planurile până la capăt, dar oare cu ce preț?

Un final fascinant, o lectură care mi s-a părut mult mai bună decât celelalte cărți ale trilogiei. Fiecare dintre cele trei a avut acel ceva al ei: Steaua ascunsă a fost mai romantică, ușor mai liniștită și misterioasă, Steaua captivă s-a bucurat de acțiune, (re)cunoaștere și adrenalină din plin, dar Steaua secretă a avut o emoție care cu greu poate fi descrisă și simțită. A fost diamantul generozității totale, a oferit și a luat înapoi în aceeași măsură, făcându-ne părtași la dragostea unică a sufletelor pereche.

Nota mea: 5/5

nota-5

capture-20160928-044054

 

Publicat în Recenzii

Steaua captivă (Stelele din Mithra #2) de Nora Roberts (recenzie)


20180209_200806.jpg

Descriere

Când vânătorul de recompense Jack Dakota acceptă să se ocupe de un nou caz, nu crede că va întâmpina vreo dificultate. Tot ce trebuie să facă este să o determine pe femeia care a ieşit din închisoare pe cauţiune să îşi plătească datoria către firma care i-a acordat împrumutul.

Cazul pare cu atât mai simplu cu cât frumoasa femeie nici nu încearcă să se ascundă. Dar Jack va constata în curând că M.J. O’Leary nu este atât de uşor de prins – mai ales că firea ei rebelă şi aprigă o face un adversar pe măsura abilităţilor lui Jack.

În plus, realitatea se dovedeşte a fi cu totul alta faţă de ceea ce credeau la început, când descoperă că, de fapt, amândurora li s-a întins o capcană. Viaţa le este acum ameninţată de doi asasini profesionişti, iar M.J. complică lucrurile când refuză să explice de ce ascunde în geantă un uriaş diamant albastru.

Totul îi spune lui Jack că nu poate avea încredere în această necunoscută care i-a dat viaţa peste cap – totul, în afară de inima lui care a căzut pradă unei pasiuni cum nu a mai cunoscut până atunci.

Gândurile mele

M-a mâncat în cot și iar am pus-o de o provocare marca Prefață de carte & Porția de citit de pe grupul lor de facebook (vă invit să intrați, dacă nu sunteți deja în el). Deși eram în plină sesiune, acest aspect nu m-a oprit; știam că voi pierde mult timp cu învățatul și că sigur nu voi citi prea multe cărți pentru provocare. Dar încă sper să recuperez și să dau gata un număr semnificativ de lecturi pe care le-am cam amânat. Dacă la prima provocare, am făcut parte din echipa fantasy, condusă de Cătălina, luptând cu echipa romance și terminând la egalitate, de data aceasta sunt o albastră de-a Adrianei și trebuie să facem față echipei negre. În ce constă această provocare? Avem de citit cărți care au culoarea respectivă predominantă pe copertă.

Iar prima carte ce mi-a făcut cu ochiul a fost Steaua captivă, al doilea volum al trilogiei Stelele din Mithra a Norei Roberts, o autoare pe care am ajuns să o îndrăgesc. Deși a trecut ceva vreme de când am citit primul volum, mai mult de doi ani chiar, asta nu m-a făcut să uit în mare parte de acțiunea sa. Bailey James, designer de bijuterii, specializată în pietre prețioase, nu stă nicio clipă pe gânduri și are grijă ca două dintre cele trei stele să ajungă la prietenele sale cele mai bune, MJ și Grace, înainte ca frații vitregi să și le însușească și să le vândă pe piața neagră cui oferă mai mult. Își pierde memoria, are asupra sa o geantă plină cu bani și diamantul albastru care reprezintă iubirea, iar nimic din ce are cu ea n-o ajută să-și aducă aminte cine este. Având nevoie disperată de ajutor, ajunge să-l cunoască pe Cade Parrish, detectiv particular, care va face tot ce-i stă în putere să afle adevărul și să o descopere pe ea – îngerul blond ce a „aterizat” pe neașteptate în biroul său.

După cum anunță și descrierea, mai întâi facem cunoștință cu tipul atrăgător, pe numele său Jack Dakota, un vânător de recompense cu simțul dreptății, care își face propriile reguli, pe care tot el le încalcă după bunul plac, fără niciun regret. Niciodată în viața sa nu și-a dorit să fie sub controlul cuiva și să facă lucrurile după voia altora, așa că o pasiune de vechi și adrenalină s-a transformat într-o meserie în toată regula, una care îi face plăcere, indiferent de pericolul ce-l pândește din umbră. Pur și simplu își trăiește viața la intensitate maximă, mai mult în propria mașină, pe drumuri, decât în apartamentul prăfuit.

Lectura ne-o aduce totodată și pe MJ O’Leary, o tipă focoasă, roșcată și cu sânge irlandez în vene, care se ocupă cu administrarea unui bar, pasiune desprinsă din generație în generație în familia ei. Tânăra se trezește cu una dintre stele asupra sa și cu un bilețel în care Bailey o roagă să țină diamantul cu ea tot timpul, ceea ce înseamnă că situația e una dată naibii și că ceva mai mult decât neplăcut s-a întâmplat deja sau urmează să se întâmple. Mai știe și că a treia stea se află la Grace și e foarte posibil ca prietenele sale să fie în pericol, implicit ea.

„… acum era ocupată să îi aplice lovitură după lovitură, scoțând un icnet scurt după fiecare. La început reuși să i le pareze, chestiune deloc ușoară. În mod clar era antrenantă pentru luptă-un mic detaliu pe care Ralph omisese să îl menționeze. Ea sări în poziție ghemuită, gata de un nou atac, iar el o imită.

– Degeaba, n-o să te ajute cu nimic. Nu-i plăcea deloc gândul că trebuia să o doboare la pământ, poate chiar să-i tragă una în bărbia aceea provocatoare și trufașă. Am de gând să te duc la poliție, și aș prefera să o fac fără să te ciufulesc prea tare. Drept răspuns primi un șut în plex pe care și-ar fi dorit să-l admire de undeva de la distanță. Acum însă era prea ocupat să se prăbușească peste o masă. Dumnezeule, era tare.”

Prima întâlnire dintre cele două personaje nu va fi uitată prea ușor. Probabil niciodată. Se va transforma cu siguranță într-o amintire frumoasă, pe care să o spui cu zâmbetul pe buze la bătrânețe nepoților și oricui va dori s-o asculte și să tragă foloase de pe urma ei. Pentru că, să fim sinceri, nu în fiecare zi te trezești acostată de un străin care se oferă să te ajute cu bagajele, dar sfârșești prin a fi asaltată de către acesta în propriul apartament și faci tot ce se poate pentru a-l opri din orice ar încerca asupra ta. Și, deși știi că o s-o pățești sau, cel puțin, așa crezi, inima ta nu se poate opri din a bate cu putere pentru chipeșul atacator care mai mult încearcă să se ferească de loviturile tale și să te țină potolită, ambele acțiuni în același timp, decât să încerce altceva ce te-ar putea răni. Asta nu te împiedică să-l rănești tu pe el, apropo. Unde mai pui faptul că o namilă de om intră peste voi și vă întrerupe jocul de-a șoarecele și pisica, vă aliați ireproșabil în a-l cafti bine de tot și fugiți mâncând pământul de cei care vă urmăresc pentru a vă ucide și pentru a intra în posesia a ceva ce dețineți? Ce să mai! Întâlnirea perfectă sau nebunie curată?! Poate ceva din amândouă?

Iar ceea ce urmează este mai mult decât hilar! Ei bine, asta dacă nu ești chiar tu personajul feminin, fiindcă te asigur, cititorule, că nu mai e așa amuzant să alergați încolo și-ncoace, ascunzându-vă de urmăritori, în timp ce mâinile-ți sunt captive în cătușe, iar neîncrederea partenerului de fugă planează ca un ghimpe în coaste asupra ta. Nici măcar planul de scăpare pe care ți-l faci în toaleta unui local nu te ajută prea mult. Nu face decât să-ți arate că lucrurile au cam luat-o pe arătură, atunci când planul tău prostesc îi atrage pe ucigași și mai aproape de voi. Chestia asta îți bagă frica în oase și te determină să nu mai faci după cum te taie capul, deoarece nu doar tu vei ajunge să o pățești, ci e posibil ca cei dragi ție s-o pățească înaintea ta.

„- E bine atunci. O mușcă de lobul urechii. Pentru că de data asta o s-o iau mai ușor. Știi cum se spune, M.J., cine-i lent și constant câștigă cursa.
– Cred c-am mai auzit vorba asta undeva.
– Ce-ar fi să verificăm? îi sugeră el și o sărută.”

Când Jack descoperă că a fost fraierit de cel care l-a trimis pe o pistă falsă, acesta fiind în cele din urmă ucis cu sânge rece, după cum avea să descopere, și MJ nu e vinovată de absolut nimic, iar ei doi devin ținta unui nebun ce vrea cu disperare diamantul albastru, amândoi ajung să-și dea voie să se încreadă unul în celălalt și să accepte atracția inevitabilă ce i-a acaparat instantaneu, luptând să se salveze de cel care dorește diamantul cu orice preț.

Paralel cu acest joc al morții, legătura celor doi prinde din ce în ce mai mult contur, simțind la celălalt o recunoaștere parcă dintr-un alt timp. Au senzația aceea ciudată, ca și cum s-ar știi unul pe altul, deși nu s-au mai întâlnit niciodată până acum. Iar steaua ce planează asupra lor le amplifică simțurile, făcându-i parte la un sentiment mai presus de atracție, un sentiment ce va pune stăpânire pe ei și le va oferi speranță.

„Porni spre ea, zări licărirea de pe obrazul ei și încremeni, de parcă s-ar fi izbit de un perete de sticlă. – Ce faci? Plângi? O spusese pe un ton acuzator, cu o voce încărcată de teroare abjectă. […] Vreau să încetezi. Imediat. Vorbesc serios. Nu te ajută cu nimic să te smiorcăi. Și cu siguranță nici pe el nu-l ajuta cu nimic. Îl îngrozea, îl făcea să se simtă prost, neputincios și enervat. […] – Plec, M.J. Mârâi spre ea și se întoarse spre ușă. Mă duc să beau ceva și să fac un duș. După ce te liniștești, o să vedem ce facem mai departe.
– Atunci, pleacă. Du-te.
Merse până în prag, apoi se întoarse pe călcâie, înjurând ca la ușa cortului.
– Nu-mi trebuie așa ceva, bombăni el.
N-avea nici cea mai vagă idee cum să procedeze cu o femeie care plângea, mai ales că era o femeie puternică, ajunsă la capătul puterilor. Înjură din nou și o luă în brațe, strângând-o la pieptul lui. Continuă să înjure și atunci când o luă pe sus și se așeză cu ea în brațe într-un fotoliu mare.
– Termină, te rog. O sărută pe tâmplă. Te rog. Mă termini psihic.”

Obișnuită să aibă mereu controlul asupra situației, MJ nu credea că va ajunge într-una căreia să nu reușească să-i facă față prea bine, așa cum se întâmpla în aceste momente. Încăpățânată și cu o mândrie imensă, mai mereu a crezut că se poate descurca singură în orice împrejurare, dar, cumva, Jack a reușit să spulbere zidul ce o înconjura și să pătrundă dincolo de rămășițele lui, ceea ce a determinat-o să-i accepte ajutorul fără să mârâie… prea mult.

Același lucru l-am putea spune și despre Dakota. Cine se aseamănă, se adună. După cum am descoperit, răbdarea nu mai este punctul lui forte de când a dat peste MJ care, pur și simplu, îl scoate din minți mai mult decât orice pe lume. Însă asta nu-l oprește să nu mai se simtă atras de ea, ci din contră, îl îndeamnă să stea și mai mult prin preajma ei. Dacă la început, picioarele lungi, părul roșcat și atitudinea bătăioasă au fost cele care l-au ademenit în plasă, recunoașterea ei ca suflet al său îl face al naibii de sentimental, deși cu greu ar mărturisi unul dintre ei așa ceva. Amândoi sunt oameni de acțiune, ce adoră distracția și glumele bune, iar apropierea de altcineva trebuie să merite cu adevărat atenția lor, pentru a spune direct ce simt.

Asemenea prietenei sale Bailey, și MJ are vise legate de diamantul său (cunoașterea) și de un bărbat căreia îi e destinată, așa cum pare că îi este și el ei. Sufletul și subconștientul îl recunosc ca fiind Jack, cel puțin la înfățișare. Acesta apare ca un cavaler pe calul său, pregătit să o salveze pe domniță de pericolul ce o pândește din întuneric sub forma unui șarpe cu ochi de om. Ar putea fi într-adevăr Jack, bărbatul din vis? Sau să fie de vină oboseala și fuga asta continuă cele care-i induc aceste vise îngrozitoare și atât de reale?

„- Era doar o misiune nenorocită.
– Nu ți-a cerut nimeni să o tratezi altfel.
Își miji ochii și făcu un pas provocator spre ea.
– Da, dar e altfel.
– Da. Își coborî mâinile și își semeți bărbia. Și ce-ai de gând să faci?
– O să mă mai gândesc. Se duse la comodă, luă diamantul și-l puse la loc. Am crezut că de vină au fost doar circumstanțele, dar nu e așa. Se întoarse și îi studie chipul. S-ar fi întâmplat oricum.
Inima ei își încetini ritmul.
– Așa cred și eu.
– Bine. Dădu scurt din cap și-și propti picioarele în podea. Tu prima.
– O-o! Se strâmbă pentru prima dată de când deschisese el ușa de la baie. Ba tu.
– Fir-ar!
Își băgă o mână prin părul ud și se simți ca ultimul fraier. Bine, bine, mormăi el, deși ea nu mai comentase nimic, ci aștepta răbdătoare. Își simțea toate terminațiile nervoase și mușchii încordați la maximum, dar o privi drept în ochi.
– Te iubesc.
Răspunsul ei a fost înlocuit de un hohot de râs care îl făcu să scrâșnească din dinți până îi zvâcni un mușchi.
– Dacă-ți imaginezi că poți să-ți bați joc de mine, dulceață, te sfătuiesc să te mai gândești.
– Scuze, zise ea și mai pufni o dată în râs. Dar mi-ai zis-o atât de încrâncenat și cu capsa pusă… Inima mi-a tresăltat de atâta romantism.
– Doar nu vrei să ți-o zic cântând…
– Poate mai târziu. Râse din nou, iar sunetul acesta de încântare se revărsă din toată ființa ei și umplu camera. De data asta te iert. Și eu te iubesc. Acum este mai bine?”

Față de primul volum (unde romantismul era mai accentuat), acesta mi-a plăcut ceva mai mult, datorită dinamismului și a acțiunii alerte ce izvorăsc dintre paginile ce zboară rapid. Stilul autoarei este cât se poate de cursiv și ușor de străbătut, nedându-ți șansa de a lăsa cartea din mână. Ne bucurăm de atracția stârnită între personaje, o atracție ce are un impact răsunător asupra caracterelor puternice și încăpățânate ce se luptă să stea departe unul de celălalt. Ironia și cinismul sunt prezente la fiecare pas. Chiar și când încearcă să fie romantici (ceva total necaracteristic lor), nu se pot abține să nu râdă unul de altul atunci când situația o cere. Sunt adorabili! :))

Nota mea: 5/5

nota-5

capture-20160928-044054

Publicat în Recenzii

„Jocuri periculoase” de Jackie Collins (recenzie)


IMG_20170625_172458.jpg

Descriere

Șefului mafiot Enzio Bassalino nu-i stă nimeni în cale și, mai ales, nimeni nu îndrăznește să-i strice afacerile. Așadar, când frumoasa activistă pentru drepturile femeii Margaret Brown convinge prea multe prostituate să rupă rândurile, este scoasă din joc cu brutalitate.

Trei femei extraordinare jură să-l distrugă pe Bassalino – distrugându-i pe cei trei fii ai săi și utilizând singura armă împotriva căreia aceștia nu pot să reziste. Aparent inocenta și fragila Beth îl vânează pe Frank la New York, starul de film Rio îl va seduce pe Angelo la Londra, iar superba și vicleana Lara îl va ademeni pe Nick la Los Angeles.

Dar este un joc periculos, ce implică intrigi uluitoare, suspans, erotism și pasiune interzisă. Iar rezultatul va fi o luptă pe viată și pe moarte în lumea ucigătoare a crimei organizate. Trei femei frumoase s-au hotărat să dovedească faptul că, în materie de răzbunare, femeia este mult, mult mai periculoasă decât bărbatul.

„Un roman uluitor, pe care nu-l poți lăsa din mână. Cititorul va trăi la maximum fiecare aventură a eroinelor.“ (Sunday Book Review)

Gândurile mele

Atunci când lupți pentru o cauză nobilă și dai tot ce e mai bun din tine, fără nici o urmă de egoism, nu mai ții cont de răul care bate la ușă, ca și urmare a dedicării tale active pentru ceva benefic societății în care trăiești.

Margaret Brown începe promițător în susținerea drepturilor femeilor care, din cauza unor împrejurimi nefericite, ajung să se prostitueze pentru a-și duce traiul în această lume nedreaptă. Astfel că, atrăgând un număr impresionant de adepte în această luptă aprigă, spre enervarea mafioților italieni, își găsește sfârșitul tragic chiar în mijlocul mulțimii ce asista plină de speranță la motivațiile acestei femei puternice, care nu cunoștea frica și ideea de a renunța, atunci când își propunea ceva în minte.

„Enzio răspunse din biroul lui. Zâmbi şi dădu din cap. Sigur că lucrurile reveniseră la normal. Avusese dreptate. Decizia lui era singura cale. Putea fi pe jumătate pensionat, însă, când erau probleme importante de rezolvat, apelau întotdeauna la el.

Frank, fiul său cel mai mare, îi sugerase alte moduri de a rezolva problema. Dar ce ştia Frank? Avea treizeci şi şase de ani, era un bun om de afaceri, dar când era vorba să ia o decizie, ideile lui erau prea blânde. Ce rost aveau ameninţările dacă nu aveai de gând să le pui în practică?

Acţiunile în forţă ca în vremurile bune erau unica variantă.”

Prietenele și surorile sale, devastate după o asemenea veste, își pun în cap să se răzbune pe Enzio Bassalino, iar cel mai bun mod prin care pot să facă asta, este prin intermediul celor trei fii ai săi. Erau în stare de orice pentru ca moartea lui Margaret să nu fi fost una în zadar. Sperau ca planul să reușească și totul să revină cât de cât la normal.

Pentru șeful mafiot, băieții reprezentau mândria sa și tot ce fusese el în tinerețe. Singurul care părea că o să-i ia pe urme tatălui în toate era Frank, cel mai mare dintre frați. Nick și Angelo, mezinul, nu împărtășeau această moștenire de gene, preferând să stea departe de pericol. La un moment dat, chiar mărturisesc amândoi că și-ar fi dorit să fie orfani, dar nu ar fi recunoscut niciodată în fața tatălui acest lucru. Angelo își amintește că, în adolescență, și-a exprimat dorința de a alege calea artistică, însă Enzio îl bătuse de-i sunase apa în cap și-l închisese în camera sa, pentru aceste „prostii” care-i treceau prin minte. Nu că acum s-ar fi schimbat, era la fel de pierde-vară. Încă avea timp să se maturizeze, spunea mereu Enzio.

„…Lara tot călătorise. Cele mai bune locuri, cele mai potrivite momente și cei mai buni bărbați. Atunci când Margaret fusese împușcată, se oprise să se gândească. Ce făcea cu viața ei? De ce era atât de important să fie în locul potrivit, la momentul potrivit și cu bărbatul potrivit? De ce căuta mereu însoțitori plictisitori, care căutau plăcerea și care nu-i puteau oferi decât bani? Era așa incitant să fii fotografiat la fiecare aeroport? Să fi citat în fiecare revistă de modă de doi bani? Și de ce trebuia să călătorească pe Nil? Să facă safari în Africa? Schi în Gstaad? Și să-și petreacă vara în Sardinia?

Dacă se gândea bine, părea o viață atât de searbădă. Moartea lui Margaret, călătoria la New York și timpul petrecut cu prietenii lui Margaret și sora ei Beth o făcuseră să-și dea seama de toate astea.”

Planul fetelor ia amploare și fiecare își alege victima, în funcție de fratele cui i s-ar potrivi mai bine. Lara pune ochii pe Nick, amândoi având în comun o frumusețe naturală, care nu trece cu vederea nimănui. „Logodit” pe moment cu o stea de cinema care, cu ceva ani în plus, ar putea să-i fie chiar mamă, Nick are impresia că și-a găsit femeia vieții lui. Asta până când Lara apare în viața sa și atracția puternică ce o simt unul pentru celălalt îi acaparează zdravăn pe amândoi.

Rio se ocupă de Angelo, ajungând să-l joace pe degete cum știe mai bine, iar el, în loc să stea cât mai departe de ea, rămâne fermecat de tipă, ceea ce, pentru tânăr, chiar este o noutate. Obișnuit ca femeile să-i cadă în plasă și să se țină scai de el, Rio îl incită ca nimeni alta și e decis să-i arate de ce este în stare masculul din el.

„Margaret nu pierdea niciodată vremea să se facă înțeleasă.
Rio stătuse cu Margaret în apartamentul ei două săptămâni, înainte să se mute înapoi în al ei. Învățase mai mult în aceste două săptămâni decât în toată viața de până atunci.”

Lui Beth, cea mai tânără dintre fete, îi este încredințat Frank, acesta având o pasiune pentru tinerele inocente, cu un aer de virgine, așa cum era și soția sa atunci când s-au căsătorit. Deși, la prima vedere, tânăra nu părea că avea să reușească să-și joace rolul până la final, pentru Margaret era în stare să facă tot ce-i stătea în putință. Îl prinde în mrejele sale pe mafiot și aranjează lucrurile, astfel încât soția însărcinată a acestuia să îi prindă în flagrant.

„- Nu renunț, spuse ea ferm. […] Nu uita că sunt sora lui Margaret. Vreau să fac ceva la fel de mult ca și restul. Și voi putea, ai să vezi.”  

Însă, deși situația pare a fi în favoarea fetelor, consecințele nu întârzie să apară și unele dintre ele se trezesc că toată chestia asta cu răzbunarea a fost doar o prostie. Nu le-o va aduce pe Margaret înapoi și nici nu simt că au făcut ce trebuia. Sora lor mai mare nu ar fi fost niciodată de acord cu așa ceva. Iar lucrurile se precipită și mai tare atunci când iubitul lui Margaret dorește să se răzbune într-un alt fel, mult mai rău decât planul fetelor. Folosește aceleași arme ca și cei care i-au ucis femeia.

Și se lasă cu explozii, atât pasionale, cât și de-a dreptul mortale, înlăturând pe oricine și orice i-ar sta în cale.

Cine va câștiga acest joc al puterii, un joc țesut de intrigi, manipulări în masă, control absolut și pericol la tot pasul? Odată ce ai te-ai aruncat în el, nu mai e cale de întoarcere.

Nota mea: 3.5/5

nota-3,5

capture-20160928-044054

Publicat în Recenzii

„Șarada iubirii” de Amanda Quick


amanda_quick__sarada_iubirii
Descriere

După un an plin de aventuri în care a vizitat ruinele antice din Italia și Grecia, Iphiginia Bright se întoarce în Anglia și descoperă că viața mai are multe surprize de oferit. Se pare că mătușa ei Zoe a căzut victimă unui șantaj sinistru și numai Iphigenia este în stare să-l oprească pe vinovat înainte să facă și mai mult rău. Punând la cale un plan ingenios, Iphigenia se va transforma cu totul și va intra în societatea londoneză drept uluitoarea amantă a lui Marcus Valerius Cloud, conte de Masters. Se zvonește că șantajistul este cel vinovat și de dispariția contelui și, pozând în amanta sa necunoscută, Iphiginia este convinsă că poate să-l determine pe ticălos să iasă la iveală. Peste noapte, tânăra stârnește nenumărate pasiuni, chiar și una total neașteptată ‚ însuși contele de Masters, care reapare surprinzător ca să-și cunoască „amanta”. Iar acesta este exact cum se zvonește… arogant, atractiv, seducător, și Iphiginia nu se poate decât să fie entuziasmată când contele este de acord cu șarada ei. Dar cum totul are un preț, și Marcus are propriul plan: să o facă pe frumoasa înșelătoare să se îndrăgostească de el și să-i devină iubită nu numai cu numele.

Gândurile mele

Cartea debutează cu prologul, în care ni se prezintă vizita neașteptată a unui tânăr depravat la moșia din Yorkshire a contelui de Masters. Dornic de a împărtăși ultimele bârfe din lumea bună și cunoscând faptul că Marcus se ghidează în viață după anumite reguli stricte, Charles Trescott îi aduce la cunoștință apariția uneia dintre fostele metrese ale contelui. Odată cu ivirea acestei văduve la balurile societății, se zvonește că aceasta este cea care l-ar fi părăsit pe Masters, fiind deja în căutarea unui nou iubit. 

Citește în continuare „„Șarada iubirii” de Amanda Quick”

Publicat în Apariţii

Vineri: „PARTENERI PERFECȚI” de Amada Quick


13659110_988071444623790_3132066341222185610_nJoel Blackstone a petrecut zece ani ca să transforme un mic magazin local într-un jucător important pe piața echipamentelor sportive și de camping. Recompensa pentru munca sa era promi-siunea bătrânului Thornquist de a-i vinde afacerea în mai puțin de un an. Din păcate, proprietarul moare pe neașteptate și-i lasă moștenire imperiul unei nepoate – o bibliotecară.

Joel consideră acest lucru doar o piedică minoră – se va oferi pur și simplu să cumpere compania de la ea. Leticia Thornquist este profund îndurerată de moartea unchiului ei și vede în moștenire ocazia perfectă de a-și schimba radical viața, mai ales după ce își surprinde logodnicul într-o postură extrem de compromițătoare. Drept pentru care se hotărăște să-și dea demisia, să se mute la Seattle și să preia conducerea companiei. Curând însă își dă seama că un obstacol major îi stă în cale – Joel Blackstone.

Prin urmare, este inevitabil ca, profesional, Joel și Letty să se înfrunte cu înflăcărare pentru câștigarea controlului asupra companiei… dar asta nu îi împiedică să realizeze că sunt parteneri perfecți în toate celelalte privințe.

Publicat în Apariţii

„Inimă de piatră” de Mary Balogh


inima-de-piatraViața l-a învățat pe Lucas Kendrick, duce de Harndon, că a avea o inimă reprezintă cu siguranță o invitație la suferință. Trădat de fratele lui mai mare, respins de logodnică, alungat de propriul tată și evitat de mamă, Luke a fugit la Paris, unde avea să devină cel mai căutat burlac de înalta societate.

Zece ani mai târziu, soarta îl obligă să se întoarcă în Anglia, ca să fie capul familiei care odinioară l-a alungat. Deși nu avea de gând să revină vreodată la conacul natal, acum trebuie să-și asume responsabilitățile față de frații mai mici și de domeniul strămoșesc. Iar perspectiva însurătorii i se pare cea mai îngrozitoare dintre toate – asta până când o cunoaște pe fermecătoarea Lady Anna Marlowe. Departe de a fi inocenta pe care o crede Luke, Anna cunoaște la fel de bine ca el umbrele durerii și povara secretelor. Iar singura șansă la un viitor fericit este să învețe să aibă încredere unul în celălalt, dar, mai ales, să lase puterea vindecătoare a dragostei să închidă rănile trecutului.

De vineri la toate punctele de difuzare a presei împreună cu revista Libertatea pentru Femei.

Sursa aici!

capture-20161017-044417

Publicat în Apariţii

Astăzi, cu Libertatea pentru femei: ”Inima lui Devin MacKade”


inima-lui-davin

La 20 de ani, brunetul cu ochi verzi nu a știut cum să o abordeze pe Cassie Dolan , de care era îndrăgostit de când se știe. Credea că are tot timpul din lume. Însă, după terminarea liceului, ea s-a căsătorit repede cu Joe Dolin. Devin și-a spus că mai există și alte femei pe lume și a plecat la facultate. Întors în oraș ca șerif, își dă seama că încă o mai iubește pe Cassie. Ea este deja divorțată și are doi copii. Fostul ei soț e în închisoare, acuzat de infracțiuni grave, inclusiv de atac asupra propriei soții căreia îi ”administrase” o bătaie soră cu moartea. Însă Joe ar putea ieși curând de la pușcărie și e hotărât să se răzbune. De data asta nu îl vor prinde. Între timp, Devin ar dori să se așeze și el la casa lui. Îi privește pe frații lui mai mari și vede prin ochii lor fericirea de a avea o familie. Chiar și Shane, cel mic, se ocupă de ferma MacKade și are drept companie doi câini rasa Golden Retriever. Doar el este cu desăvârșire singur. Oare va mai rămâne mult timp așa? Cassie se va îndrăgosti de el sau vor rămâne aceeași amici buni din copilărie? O va putea salva de Joe, care are legături puternice în lumea interlopă?

capture-20161017-044417

Publicat în Apariţii

ÎNTOARCEREA LUI RAFE MACKADE (Frații Mackade #1) de Nora Roberts


12243227_853361101428159_3181961277236055110_nFraţii MacKade au căutat întotdeauna necazurile cu lumânarea, iar Rafe MacKade, înalt, impunător şi rebel, şi-a folosit pumnii în nenumărate lupte – şi buzele pe nenumărate femei.

La zece ani după plecarea precipitată din Maryland, băiatul cel rău s-a întors pentru totdeauna. Devenit un bărbat de succes, care a lăsat viaţa aventuroasă în urmă – însă tot periculos de chipeş –, Rafe MacKade face întregul orășel să vuiască, numele lui ajungând pe buzele tuturor.

Frumoasa Regan Bishop, venită doar de trei ani în micul oraş, este intrigată cum poate un bărbat să stârnească atâta vâlvă prin simpla prezență. Dar este pe cale să afle motivul când reşedinţa Barlow devine proprietatea fiului rătăcitor, iar acesta, hotărât să o restaureze, o angajează să îl ajute să mobileze conacul. Însă Rafe MacKade se dovedeşte a fi un bărbat ca nimeni altul ‒ și Regan va ajunge să afle pe propria piele ce înseamnă asta…

Veți citi întreaga poveste în romanul ÎNTOARCEREA LUI RAFE MACKADE de Nora Roberts, care apare vineri alături de revista Libertatea pentru Femei. Primul volum din seria Fraților Mackade!

Publicat în Book Haul

Book Haul #2 – octombrie 2015


Salutare, dragi cititori! 🙂

Revin cu alte „noutăţi” de prin bibliotecă, pe care le-am primit sau achiziţionat în ultima lună.

Voi începe cu cele primite de la sponsori, pe celălalt blog, Shattering Words, de la Editura Trei şi Editura Leda. Cascada şoaptelor este deja citită, aşa că, în curând, va urma şi recenzia pe SW. Apropo, pe SW veţi găsi un concurs de activitate, unde veţi putea câştiga ultimul volum al trilogiei Eve şi Cascada şoaptelor. Deci, daţi fuguţa aici!

Fotografie2642

Acestea două, le-am primit de la o bună prietenă de pe facebook, pe care sper s-o întâlnesc şi în viaţa de zi cu zi, Arci. Mulţumesc încă o dată. Abia aştept să le devorez!

Fotografie2645

Cărţile de Sergiu Someşan, le-am câştigat la Audrey pe blog. Pentru asta, îi mai mulţumesc încă o dată atât ei, cât şi autorului! Vedeţi că şi aici veţi da peste un concurs fain!

Fotografie2629 Fotografie2630 Fotografie2631

Iar Khadija am achiziţionat-o vinerea aceasta de la chioşc, împreună cu revista Libertatea pentru femei, primind cadou cea de-a doua carte, Scrisori pentru fiicele mele.

Fotografie2643

Voi cu ce v-aţi mai înnoit?

Dede