Publicat în Recenzii

Opal (Lux #3) de Jennifer L. Armentrout (recenzie)


20181216_170832

Descriere

Daemon Black este unic.

Când s-a hotărât să-şi dovedească sentimentele pentru mine, a făcut-o într-un mod foarte serios. N-o să mă mai îndoiesc niciodată de el, iar acum, că am trecut de momentele dificile, ei bine… e multă combustie spontană între noi!

Dar nici măcar el nu poate să-şi protejeze familia de pericolul de a încerca eliberarea celor dragi.

După tot ce s-a întâmplat, eu nu mai sunt aceeaşi Katy. Sunt cu totul alta… Şi nu prea ştiu ce o să însemne asta până la urmă. Când fiecare pas pe care îl facem pentru a descoperi adevărul ne aduce mai aproape de organizaţia secretă responsabilă pentru torturarea şi testarea hibrizilor, îmi dau seama cât de uriaşe sunt capacităţile mele. Amintirea celor morţi încă mai dăinuie, ajutorul vine din cel mai improbabil loc, iar prietenii vor deveni cei mai nemiloşi duşmani – dar noi nu vom da înapoi. Chiar dacă rezultatul ne va spulbera pentru totdeauna lumea.

Împreună suntem mai puternici…. şi ei ştiu asta.

Gândurile mele

Acțiunea din cel de-al treilea volum începe să se precipite și mai tare. Ne maturizăm și încercăm să nu mai picăm în aceeași capcană și a doua oară. Blake dispare pentru o perioadă din peisaj, iar Katy suferă pentru tot ceea ce s-a întâmplat, atunci când a ales să se lase pe mâna lui. Relația cu Daemon dă semne că o ia pe drumul cel bun, însă prietenia ce o lega de sora lui, Dee, se lovește de niște obstacole generate de evenimentele trecute. Au pierdut pe unul de-al lor și, chiar de ar vrea să repare prostia de care a dat dovadă, timpul nu mai poate fi dat înapoi.

Citește în continuare „Opal (Lux #3) de Jennifer L. Armentrout (recenzie)”

Publicat în Recenzii

Vampirii Sudului – Charlaine Harris #2


Știu că am zis că revin curând cu cea de-a doua parte a seriei, un curând care s-a transformat în jumătate de an, însă m-am luat cu altele și am bătut pasul pe loc cu acest articol. Îmi cer scuze. De asemenea, cum am mai uitat din acțiunea volumelor rămase, am fost nevoită să mai arunc un ochi prin cărțile respective, pentru a-mi reaminti unele evenimente, astfel încât să nu le încurc între ele.

Fiecare volum al seriei m-a aruncat într-o intrigă captivantă, mi-a oferit acțiune și un deznodământ la care nu m-am așteptat, oricât a părut de previzibil uneori, și, bineînțeles, nu a lipsit nici doza de erotism. M-am bucurat de o întreagă arie de răsturnări de situație care m-a ținut în suspans și cu sufletul la gură, așteptând curioasă ce avea să se mai întâmple în final cu anumite ființe, fie ele omenești sau supranaturale.

Personajele din imaginația autoarei sunt absolut delicioase și frumos conturate. Sookie este o eroină care se face plăcută instantaneu. Este mereu gata de acțiune și hotărâtă să ducă un lucru până la capăt, oricât de teamă și de greu i-ar fi. Se lasă însă foarte ușor cucerită, spre disperarea mea. A avut ceva legături romantice de-a lungul seriei cu ființele supranaturale și, deși și-ar fi dorit ca lucrurile să stea altfel cu alte personaje, a reușit să le țină la distanță și nu le-a alimentat speranțele.

Citește în continuare „Vampirii Sudului – Charlaine Harris #2”

Publicat în Recenzii

Vampirii Sudului – Charlaine Harris #1


Am început luna ianuarie în forță, cum n-am mai făcut-o niciodată până acum. Deși sesiunea bătea la ușă (în clipa asta, mai e puțin și se duce!), am încercat să citesc cât mai mult posibil, înainte să mă arunc în grămada împrăștiată de cursuri ce trona necruțătoare lângă mine. Totuși, nu am vrut să citesc ceva care să-mi dea bătăi de cap, să mă facă să-ntorc pe toate fețele fiecare pagină dată, ci am vrut ceva ușor, amuzant pe alocuri și, de ce nu, să mă bucur chiar de o poveste de dragoste în viața protagoniștilor.

Astfel că, până în acest moment, am reușit să citesc 11 volume din cele 13 ale seriei Vampirii Sudului, volume care s-au tradus și la noi. De asemenea, am mai citit și Atingerea morții, o nuvelă ce conține 5 povestiri: Praf de zâne și Noaptea lui Dracula (ambele au acțiunea plasată între volumele 4 și 5), Un răspuns simplu (se petrece după vol. 5), Norocul (se desfășoară după cel de-al 7-lea volum) și Cadoul (înainte de vol. 9).

Seria se încadrează în genul urban fantasy, autoarea aducând creaturile supranaturale în zilele noastre, de la vampiri, vârcolaci, teriantropi și vrăjitoare, până la zâne, menade, elfi și goblini. În funcție de cât m-a surprins fiecare carte, le-am acordat 4-5 stele pe goodreads, ceea ce înseamnă că mi-au plăcut destul de mult. Nu se află chiar printre seriile mele preferate la superlativ, însă tot ocupă un loc bun în clasamentul meu. :))

Citește în continuare „Vampirii Sudului – Charlaine Harris #1”

Publicat în Apariţii, Fragmente, poezii

Fragment în avanpremieră din OPOZIȚIE, cartea a cincea a seriei LUX de Jennifer L. Armentrout în octombrie la Leda Edge


Carti Cu Colti

Fragment în avanpremieră din OPOZIȚIE, cartea a cincea a seriei LUX,

de Jennifer L. Armentrout, traducere de Claudia Roxana Olteanu

Image may contain: 2 people, text

Capitolul 1

KATY

Înainte, aveam eu planul ăsta pentru improbabila situație în care s-ar ajunge la chestia cu sfârșitul lumii. Era ceva cu o cățărare pe acoperiș, urlând ca apucata melodia celor de la R.E.M., „It’s the End of the World as We Know It (And I Feel Fine)”, dar viața reală e rareori așa de tare.

Chiar se întâmpla – tot ce știam noi despre lume se termina, și, la naiba, nu era deloc bine. Sau tare.

Am deschis ochii și am dat puțin la o parte perdeaua albă și subțire. M-am uitat pe geam, peste verandă, peste curtea goală, în pădurea deasă care înconjura cabana pe care Luc și-o trântise în Coeur d’Alene, orașul din Idaho al cărui nume nici nu îndrăzneam să încerc să-l pronunț sau să-l…

Vezi articolul original 3.341 de cuvinte mai mult

Publicat în Recenzii

Georgina Kincaid – Richelle Mead || despre serie


IMG_20170904_132019.jpg

Tristeți de sucub (#1)

Goodreads

Nu știu cum am rezistat atâta vreme, fără să încep această serie. Habar n-am ce a fost în capul meu de am tot amânat-o, mai ales că Academia vampirilor este una dintre seriile mele preferate ever și chiar îmi era dor să mai citesc ceva de Mead. Deja GK mi-a intrat la inimă și n-o voi scoate de-acolo prea curând! 💜

Georgina este o tipă dată naibii! Un sucub absolut irezistibil, sexy, amuzantă, directă și cu o gură prea mare pentru siguranța ei, Kincaid știe să se dea bine pe lângă fiecare mascul (în viață!), trecându-i-se cu vederea destul de multe năzbâtii pe care le face. Dar când viața eternă pare să-i fie amenințată, la fel și a prietenilor (și neprietenilor) ei nemuritori, ceva se schimbă și nu poate sta locului până nu descoperă cine e pe urmele lor. O mică Nancy Drew, cum îi spune unul dintre șefii ei!

Unde mai pui că începe să se simtă atrasă, cum nu a mai fost de mult, de doi dintre bărbații care se perindă prin preajma sa: Seth Mortensen, scriitorul ei preferat din toate timpurile, și Roman Smith, un profesor de lingvistică ce pare să aibă multe în comun cu ea. Pe când unul e mai tăcut și mai timorat în prezența ei (și nu numai!), dar dovedind însă un talent excepțional în trimiterea de e-mail-uri, ca și în scrierea cărților sale, celălalt este mai îndrăzneț și mai insistent, prea fermecător ca să fie adevărat.

Iubirea a făcut-o să ajungă ceea ce este azi. Ar putea ea oare să o și salveze?

„- Asta e faza în care îmi spui să am încredere în mine, și că limita e cerul?

– Nu, asta e faza în care îți spun că se face târziu și că trebuie să plec.”


IMG_20170918_105821

Nopți de sucub (#2)

Goodreads

Nu chiar la fel de dinamică din anumite puncte de vedere, dar, cu siguranță, la fel de superbă ca prima carte!

Poate datorită a ceea ce este sau în pofida acestui lucru – un sucub ce sucește mințile bărbaților, îndeplinindu-le cele mai ascunse fantezii –, nu prea s-a bucurat de prezența feminină, înconjurându-se numai de masculi. Oriunde dădeai de Georgina, fii sigur că mai mereu era însoțită de cel puțin unul sau toți prietenii săi, fie ei muritori sau nemuritori, bărbați. De fiecare dată, femeile au părut să o evite, să o confrunte sau, pur și simplu, să nu-i acorde prea multă atenție, ea răspunzându-le cu aceeași monedă. Dar, în acest volum, descoperim că nu este chiar așa. Tipa noastră are mare grijă în cine se încrede, deși mai sunt situații când dă cu bâta în baltă destul de rău.

Având în vedere ce s-a întâmplat data trecută, viața ei personală pare să o ia pe un făgaș mai… normal. Dar nelipsit de câte o bombă ce pică parcă din neant, ca și cum cineva vrea cu dinadins să o mai aducă la realitate uneori. Relațiile cu cei din jur se cam zdruncină din cauza unor evenimente neașteptate, dar sentimentele aruncate în joc sunt mult mai puternice, ca totul să se năruie peste noapte.

Nu pot să nu observ că, din cele povestite de ea, dar și dacă luăm în considerare prezentul ei, nu doar trecutul, mereu a avut o atracție pentru cei înclinați spre artă, fie că vorbim despre muzică, pictură, lingvistică sau scris. Poate și pentru că ea este o astfel de creatură, una căreia îi place dansul, lectura și alte îndeletniciri… artistice.

Dragostea pare să-și fi început deja propriul plan, venind însoțită de nelipsitele sale amice, printre care durerea, regretul și tristețea, presărându-le cu grijă din loc în loc, pentru ca cei vizați să le simtă din plin efectul amețitor.

„- Nici un „dar”. Ai încredere în mine că sunt în stare să mă controlez. În plus de asta, nu sunt cu tine pentru perspectiva sexului. Știi foarte bine. Sunt cu tine de dragul tău.

– Cum poate fi de-ajuns?

Niciodată nu fusese de ajuns pentru nici un bărbat cu care fusesem.

– Uite-așa…, a spus, m-a prins de bărbie, iar emoția din ochii lui m-a topit pe dinăuntru. Pentru că mă simt așa de firesc cu tine… de parcă așa ar fi fost dintotdeauna sortit să fie. O dată în viața mea mă faci să cred într-o forță superioară.”


IMG_20170918_110514

Vise de sucub (#3)

Goodreads

Finalul acestei cărți mi-a rupt inima în două! Și chiar nu-mi mai dăduseră lacrimile de mult timp la o carte.

Nu aș vrea să fiu în locul Georginei acum…

Cineva i-a spus că destinul său este să sufere pentru toată nemurirea ei, oricât va încerca să schimbe ceva în planul sentimental. Deja știa și ea unele aspecte în privința asta, de-a lungul secolelor trăite, așa că nu era necesar ca altcineva să-i tot reamintească și, astfel, să înfigă și mai adânc cuțitul în rană. Chiar dacă s-a dat de partea Iadului și și-a vândut sufletul, nu înseamnă că nu are și ea o inimă care încă bate.

Însă, Nyx, o arătare care apare oamenilor în vis, furându-le energia și oferindu-le viziuni din viitorul lor, ce le aduceau moartea în cele din urmă, i se arată și ei, scăldând-o în cele mai aprige dorințe ale sale și secătuind-o de energie. Problema era că, din cauza naturii sale de sucub, Georgie nu putea avea copii sau să rămână pentru totdeauna cu bărbatul uman pe care-l iubea, fără ca acesta să moară într-un final, iar ea să-și continue eternitatea în durere până ce va fi întâlnit pe altcineva. Astfel că acele vise nu făceau decât s-o învăluie în speranțe care au fost spulberate încă de pe vremea în care mai era muritoare.

Se pare însă că aceste viziuni erau totuși reale pentru oameni, chiar se adevereau, dar oare și pentru un sucub era la fel?

„- În prezența celuilalt vă purtați într-un fel de care probabil nici nu sunteți conștienți. Așa reacționează de regulă cei ce se iubesc… dar mai e ceva. Sunteți tot timpul conștienți de existența celuilalt, cred eu, chiar și când nu sunteți împreună. Parcă scânteiază aerul dimprejurul vostru.

Nu știam ce să răspund la așa ceva. Îmi plăcea, dar mă și intimida un pic.

– N-am mai întâlnit pe cineva de felul dumitale care să-ți semene, domnișoară Kincaid. A ezitat, și atitudinea de om înțelept și sigur pe sine a lăsat locul nesiguranței, atitudine neobișnuită la el. Nu știu cum o să se termine povestea asta.”


IMG_20170916_152850_625

Patimi de sucub (#4)

Goodreads

Acest volum m-a enervat destul de mult. Din cauza Georginei. Dar și Seth are partea lui de vină, pentru că a consimțit la ce s-a întâmplat.

Arhidemonul local, Jerome, care este totodată și șeful ei nemuritor, dispare fără urmă, iar toți cei de rang inferior din subordinea lui își pierd capacitățile primite de când și-au vândut sufletul iadului, printre care și fata noastră. Fiecare intră într-un fel de stază. Încă sunt nemuritori, dar acum pot face lucrurile de pe vremea în care erau doar simpli muritori: vampirii pot ieși la lumina soarelui, iar sucubii pot fi intimi cu oamenii, fără să le mai fure energia pentru a supraviețui. Cel puțin până când va fi ales un alt șef și-și pot relua statutul înapoi.

Acest aspect îi oferă șansa Georginei de a putea fi împreună cu Seth, fără să se mai simtă vinovată că ar putea să-i răpească ani din viață, doar pentru câteva clipe petrecute împreună. Însă, ea este acum cu Dante, iar scriitorul e cu Maddie, buna ei prietenă, care n-are cunoștință de faptul că iubitul său a fost cândva al Georginei. Deși știe că totul ar putea degenera în cel mai rău lucru cu putință, asta n-o împiedică pe GK să scape informația asta în prezența lui Seth.

Dragostea dintre cei doi se observă clar cu ochiul liber și aerul din jurul lor pare să trosnească ori de câte ori se privesc. Iar faptul că ar putea să se atingă, fără să se întâmple nimic rău, pare să le amplifice simțămintele și să-i facă orbi la restul lumii, chiar dacă cineva ar putea ieși rănit din toată treaba asta. Georgina încă are în minte acele vise profetice ale lui Nyx, vise ce-i trezesc speranțele pentru un posibil viitor în care să fie alături de bărbatul iubit, de o fetiță numai a lor și două pisici care să le țină companie: Aubrey, pisica ei actuală, și încă una micuță și tărcată.

Aceasta ar putea fi șansa pe care o aștepta? Sau totul e doar o iluzie ce se va spulbera odată ce totul va reveni la normal, la normalul ei sucubic?

„- Nu e menirea ta să fii cu un tip rău.”

„- Seth nu te-a părăsit și nu s-a dus la Maddie pentru că nu te mai iubește. Dacă nu ar exista complicațiile astea, pe tine te-ar alege. Tu ești idealul lui, prima lui alegere.
– Nu e deloc măgulitor pentru Maddie.
– Asta nu îi scade ei din valoare. Înseamnă doar că pe ea o iubește altfel. Și când hotărăști că trebuie să-ți vezi de viață, așa merg treburile. Dacă nu iese, nu înseamnă că nu mai există și alte persoane pe care să le iubești. E prea importantă pentru tine iubirea să poți trăi fără ea.”

„- Cred că întotdeauna o să fie o legătură între noi, indiferent unde am merge sau ce am face.”

Tu ești viața mea, am gândit și mi-am ferit imediat privirea, de parcă ar fi putut să mă audă.”

„- Nu-mi pasă, a spus Seth. Aș fi făcut-o. Mi-aș fi vândut sufletul pentru tine. Ca să fim împreună…, ți-am spus.”


IMG_20170916_162630

Taine de sucub (#5)

Goodreads

Începem să ne apropiem de final, iar blestemele și nenorocirile par să se lege doar de Georgina. Nimeni altcineva nu este „bântuit de forțe paranormale” sau de „situații romantice aducătoare de nefericire”. Doar ea are mereu de suferit și de dezlegat misterele din jurul acestor amenințări. Însă nu și de data asta! Acum, deși tot ea are de suferit, prietenii ei sunt nevoiți să lupte pentru a o readuce înapoi din lumea viselor.

Hotărâți să se răzbune pentru că mama lor – Nyx – a fost prinsă din nou, de data asta din cauza Georginei, Oneiroii o atrag să se piardă în frânturi de vise adevărate și false, atât situații ce au marcat-o încă de pe vremea în care era muritoare și de-a lungul secolelor de nemuritoare, cât și momente din prezent. Bineînțeles că aceștia nu ezită să se joace cu mintea ei, deformând ceea ce era real și transformând mare parte din vise în minciuni. Nu era de ajuns faptul că și-așa adevărurile ei erau uneori coșmaruri pe care nu le putea uita niciodată, creaturile îi induc propriile lor vise urâte.

De cealaltă parte, prietenii săi încearcă să găsească o cale prin care să o aducă înapoi și să descopere locul în care ar fi putut dispărea fără nici o urmă. Nu vor să creadă că s-a dus și că n-or să se mai bucure vreodată de prezența ei luminoasă. Până și Jerome, șeful ei nemuritor, face propriile cercetări. Odată ce au reușit să prindă un fir, cu toții se pregătesc să inițieze ritualul ce ar putea sau nu să-i găsească sufletul printre alte mii.

Pe lângă toate astea, Simone, un sucub care se presupune că este în vacanță pe teritoriul lor, pare să se dea mare fană a scriitorului Mortensen și, profitând de dispariția Georginei, îi ia corpul acesteia și se dă drept ea pentru a-l prinde pe Seth în plasă, spre enervarea lui Kincaid care nu știe cum să scape mai repede de Oneiroi.

Atâtea probleme se învârt în jurul Georginei și, chiar și aproape de finalul volumului, lucrurile nu se îmbunătățesc prea mult. Pierderi grele, suferință, vinovăție, hotărâre, încredere și… mai presus de tot, dragoste.

✒”All this time…ever since I sold my soul, I’ve been clinging to this idea that there is something pure and decent out there. That there was something to give me hope that even if I was a lost cause, at least ther was something bright and good in the world. But there isn’t. „

✒”Good can still exist when bad things happen, just as evil persists when good things happen.”

✒”God might work on mysterious ways, but hell worked on efficient ones.”


IMG_20170919_131231

Dezvăluiri de sucub (#6)

Goodreads

O serie care îmi va rămâne mereu în suflet pentru tot ce a avut de oferit! Genială e puțin spus, ca să o descriu doar într-un cuvânt. E mult mai mult de atât!

Lucrurile par să-și fi revenit oarecum la normal, însă fericirea e de scurtă durată în lumea nemuritorilor. Cu greu vor accepta vreodată o legătură între un muritor și una de-a lor. Dar poate că nu e totul imposibil. Cu siguranță mai există speranță pe lumea asta, chiar și pentru un sucub.

Descoperirea faptului că mai există un contract duce inevitabil la moartea celor care cunosc asta. Georgina se simte vinovată că din cauza ei, cu toții au de suferit. Totuși e dispusă să facă tot ce-i stă în putință pentru a remedia situația. Cel puțin acolo unde se mai poate. Chiar dacă este nevoită să se ia în piept cu însuși Iadul pentru asta.

Însă consecințele sunt pe măsură, dacă lupta împotriva celor care s-au jucat cu ea de atâtea secole se va întoarce contra ei. Dar ajutorul apare de la Roman, nephilimul de care aproape că se îndrăgostise cândva, de la Hugh, drăcușorul, unul dintre cei mai buni prieteni ai săi, și de la Carter, un înger cu o misiune mai mult decât surprinzătoare.

Deoarece, fără să vrea, Seth o recunoscuse ca Letha, numele ei de muritoare, sentimente apăsătoare și amintiri ce se vor uitate îi revin în suflet și în minte, ceea ce o face să se întrebe de unde ar fi putut afla acest nume. Când își întreabă prietenii dacă vreunul s-a dat de gol în fața scriitorului, la scurtă vreme se trezește că va fi transferată, lucru normal pentru nemuritori. Dar acum totul părea prea rupt de realitate, ca să fie ceva obișnuit. Cineva voia s-o îndepărteze și s-o distragă de la viața pe care o iubea în Seattle. Care era motivul? De ce se chinuiau să-i facă plăcerile pe care cândva și le dorise, când fericirea ei era acum Seth și tot ce venea la pachet cu el?

„How we love others is affected by how we love ourselves, and for the first time in a long time, I was whole.”

„- Mai ții minte discuția noastră despre scop și însemnătate? m-a întrebat și zâmbetul i s-a topit. Ei bine, eu cred că ăsta este al meu. Cred că asta am fost menit să fac, Georgina.”

„Un sacrificiu născut din iubire este aproape la fel de puternic ca un suflet mântuit. Amândouă sunt lovituri date iadului.”


Sucubul sexy și cu replici de mare efect, Georgina Kincaid, vă așteaptă să vă aventurați alături de ea în cele mai ciudate și nebănuite situații prin care a trecut vreodată un nemuritor de-a lungul a zeci de secole.

capture-20170630-084158

Publicat în Recenzii

Obsidian (Lux #1) de Jennifer L. Armentrout (recenzie)


Fotografie2408

Descriere

Începuturile sunt întotdeauna dificile. Când ne-am mutat în Virginia de vest, chiar înaintea ultimului meu an de liceu, mă resemnasem să am de-a face cu accente ciudate, acces intermitent la internet şi teribil de multă plictiseală… până când am dat cu ochii de vecinul meu sexy, înalt şi cu ochii de un verde straniu. Lucrurile păreau deja să meargă mai bine.

Şi pe urmă a deschis gura. Daemon este enervant. Arogant. Îmi vine să-l omor. Nu ne înţelegem deloc. Absolut deloc. Dar când un străin mă atacă şi Daemon efectiv face timpul să încremenească doar cu o simplă mişcare a mâinii, ei bine, ceva… neaşteptat se întâmplă.

Vecinul meu extraterestru sexy a lăsat o urmă pe mine. Da, aţi auzit bine. Extraterestru. Se pare că Daemon şi sora lui Dee au o galaxie de inamici care vor să le fure abilităţile, iar atingerea lui Daemon mă face să strălucesc asemenea luminilor din Las Vegas.

Singurul fel în care pot rămâne în viaţă în toată povestea asta este să stau cât mai aproape de Daemon, până când amprenta vrăjii extraterestre dispare de pe mine.

Asta dacă nu-l omor mai întâi.

Gândurile mele

O lectură pe cât de amuzantă şi plină de emoţii, pe atât de imprevizibilă şi plină de mister! Un mic orăşel neştiut mai de nimeni, personaje bizare şi priviri crucişe, incidente în miez de noapte, un vecin sexy, dar cu un caracter infect, o adolescentă obişnuită, cititoare şi o bloggeriţă entuziasmată, o vorbăreaţă înnăscută ce se dovedeşte o prietenă de nădejde. Toate acestea, combinate cu nişte replici de mare efect, ironice şi pline de umor, presărate cu secrete cutremurătoare ce-ţi pot schimba viaţa atunci când nu te aştepţi, contribuie într-un mod absolut delicios la lumea fascinantă creată de Jennifer L. Armentrout.

5cfb75bba16b7e09a48f25213649fc27

După trei ani de la moartea tatălui său, Katy, împreună cu mama sa, decid să o ia de la capăt. Un nou început pentru amândouă, departe de lucrurile impregnate cu mirosul şi amintirile celui pierdut. Aşa că, cele două se mută din călduroasa Florida, într-un orăşel uitat de lume, unde zvonurile iau foarte repede amploare, răspândindu-se mai ceva ca aroma unui parfum.

„…am simţit deodată un miros familiar care îmi gâdila nasul. Mama gătea. Asta nu era bine deloc. M-am năpustit în jos pe scări. Stătea în faţa aragazului, îmbrăcată cu şorţul ei cu buline. […] S-a întors şi a fluturat spatula spre mine, în semn de salut, împrăştiind pe aragaz ouă pe jumătate făcute.
– Bună dimineaţa, scumpo. Am privit înţepenită mizeria din jur, întrebându-mă cum aş putea să opresc acest fiasco în curs de desfăşurare fără să-i rănesc sentimentele. Încerca să facă şi ea o chestie maternă. Asta era colosal. Un progres.”

Dorind să pună la punct grădiniţa din faţa noii case, Kat se gândeşte să se ducă la vecinii de vizavi pentru a cere câteva indicaţii despre cel mai apropiat loc de unde ar putea procura cele necesare. Dar, ajunsă la uşa lor, nu şi-ar fi imaginat niciodată că, în viaţa ei, va da peste un asemenea specimen, scos parcă dintr-o revistă de modă. Timp de clipe bune, aceasta rămâne fără cuvinte, holbându-se neîncetat la cel din faţa ei. Într-un final, reuşeşte să poarte o discuţie destul de „civilizată” cu tânărul, la început, mai bâlbâită şi emotivă, ca mai apoi, furia şi iritarea să răzbată din tonul ei, atunci când acesta, abia trezit din somn, nu face decât s-o enerveze cu replicile ironice şi poreclele pe care i le oferă. După câteva momente, Kat sau Kitten, cum o „alintă” Daemon, nu poate să nu observe că, pe cât de frumos şi sexy este tipul, pe atât este de arogant şi nemernic.

„Eram la fel de comună ca şi linoleumul de pe jos, dar ăştia doi păreau că luminează cu frumuseţea lor desăvârşită şi cu prezenţa lor pe care nu aveai cum s-o treci cu vederea. Ah, medicamentul începuse să-şi facă efectul. Eram poetică. Şi drogată. Ce fericire.”

În timpul cumpărăturilor, Katy o cunoaşte pe Dee, sora geamănă a lui Daemon, care apare parcă de nicăieri, speriind-o straşnic. În aceasta, descoperă cu bucurie o tânără ce i-ar putea deveni o bună prietenă, deşi turuie mai ceva ca motorul maşinii ei învechite. Observă cu stupoare câtă asemănare poate exista între Dee şi fratele ei referitor la înfăţişare. Nu poate să nu admită că sunt de-a dreptul superbi şi aşa de aproape…ba nu! sunt chiar perfecţiunea întruchipată! Totuşi, caracterele lor sunt atât de diferite, ca de la cer la pământ, fiindu-i greu să-şi închipuie cum de aceştia sunt fraţi, şi încă gemeni!

„Am încercat să mă abţin, dar tot am izbucnit în râs.
– 
Ţi-a luat cheile?
S-a întors încruntat spre mine.
– Nu mi se pare amuzant.
– Ai dreptate, am râs. E de-a dreptul comic.
Daemon mi-a aruncat o privire rea. Mi-am încrucişat braţele. 

– Îmi pare rău, însă. Nu pot să-ţi accept scuzele nu tocmai sincere. 
– Nici măcar când vezi că îţi spăl maşina?
– Nici. Am zâmbit când l-am v
ăzut cum îşi îngustează ochii. S-ar putea să nu mai vezi niciodată cheile alea.
– Şi uite cum s-a dus naibii planul meu. Fără să vrea, în colţul gurii i s-a ivit un zâmbet.”

Aflându-se mai mereu prin preajma celor doi, în special a lui Daemon, Kat are parte de numeroase momente imprevizibile, unele plăcute, altele nu. Se nimereşte numai în situaţii ciudate, ce o pun serios pe gânduri, întrebându-se constant dacă totul este chiar real sau este doar în mintea ei. Nemaipunând la socoteală faptul că Daemon pune paie pe foc şi o face să creadă că doar îşi închipuie lucrurile acelea, când, de fapt, adevărul este altul. Ceva ce ea n-ar trebui să ştie şi, pentru binele tuturor, ar trebui să fie fată isteaţă şi să se ţină la distanţă de ce n-o interesează în mod direct. Dar, se putea ca ea să asculte ceva din tot ce-i îndruga Daemon acolo? Ei bine, nu! Curiozitatea învinge de fiecare dată.

„- Ştii ce am crezut eu întotdeauna? a zis el cu o voce caldă. […] Am ajuns la concluzia că în general oamenii frumoşi, adică cei cu adevărat frumoşi, şi pe dinăuntru şi pe dinafară, nu sunt niciodată conştienţi de efectul pe care îl produc.”

Astfel că, într-un moment absolut terifiant, nu doar pentru ea, tânăra este salvată de către Daemon şi, într-un sfârşit, descoperă secretul lui, al lui Dee şi al celor ca ei. Contrar aşteptărilor, atât ale lui Black, cât şi ale noastre, Kat reacţionează destul de bine la informaţiile primite, încercând să proceseze tot ce a aflat în acel moment decisiv. Nu era teama, cât era firul de entuziasm pentru a descoperi mai multe despre cel din faţa ei.

bc11990a43bdb05f02face541a5ea6a6

Acum, ştiind ce fel de fiinţe sunt fraţii, dar şi mare parte a populaţiei micului oraş, Kat are de gând să lupte cot la cot cu aceştia împotriva arumilor care sunt iremediabil atraşi de urmele lăsate de luxeni pe oameni. Luxenii sunt o specie extraterestră ce pot manipula după bunul plac lumina. Ei înşişi, în forma lor adevărată, sunt o formă a luminii. Pe lângă acestea, luxenii pot avea diferite alte abilităţi, la unii fiind mult mai conturate decât la alţii. Arumii, în forma lor naturală, sunt un fel de fum negricios, chiar întunericul, care nu au alt scop decât să fure abilităţile luxenilor atunci când prind ocazia. Dar vă las pe voi să aflaţi de ce sunt în stare aceste creaturi extraterestre.

Katherine Swartz pare genul timid, ascultătoare, mereu la locul ei, care ar face orice pentru cei de care-i pasă, indiferent dacă îi cunoaşte de o viaţă sau de câteva zile. Dar când îi sare ţandăra, ei bine, atunci să te fereşti din calea „gheruţelor ei” de pisicuţă.

„- Mda, am un blog.
– Cum se nume
şte blogul tău?
– Nu e treaba ta, am spus cu un zâmbet dulce.
– Interesant nume. A răspuns la zâmbetul meu cu un fel de rânjet. Şi despre ce e blogul tău? Tricotat? Puzzle-uri? Despre singurătate?”

Nu poate să înţeleagă de ce Daemon încearcă s-o îndepărteze de sora lui, când ea n-a făcut absolut nimic care să o rănească. Este sătulă de atitudinea lui josnică, pe care o manifestă faţă de ea, sfidând-o şi umilind-o cu fiecare ocazie, iar, pe lângă toate acestea, de parcă nu erau de ajuns, o atracţie necruţătoare şi o curiozitate acerbă o îmbie spre el, deşi se comportă ca un nemernic atunci când se află prin preajma ei şi sunt „încolţiţi” de prezenţa celorlalţi, fie că e vorba doar de sora lui sau de restul lumii.

„- Nici unul dintre noi nu poate să controleze perfect ceea ce putem face. Unii au multe probleme cu capacităţile astea.
– Tu po
ţi?
– Da, eu sunt grozav.”

Daemon Black. Sexy. Arogant. Nemernic. Ironic. Misterios. Amuzant. Hmm..modest?! De fapt, extrem de „modest”, aş putea adăuga. Brunet şi cu nişte ochi verzi superbi. Ei bine, cam acesta este Daemon Black. Tipul acesta ar trebui interzis pentru frumuseţea pe care o debordă! Este genul acela care-ţi taie respiraţia, care-ţi induce o stare de leşin la propriu, nu doar la figurat, care-ţi trimite fiori pe şira spinării doar cu o privire, care te face să-ţi uiţi cuvintele înainte să deschizi gura şi să te bâlbâi mai ceva ca atunci când o mulţime este cu ochii pe tine, aşteptând să îndrugi ceva acolo măcar pentru amuzamentul lor, dacă nu altceva.

„- De ce eşti tu aşa nemernic? Am rostit cuvintele aproape fără să-mi dau seama. 
– Fiecare trebuie să fie bun la ceva, nu?”

Bineînţeles că, deşi pare întruchiparea perfectă a unui „zeu”, are şi un caracter „pe măsură”. Totuşi, atitudinea pe care ne-o aruncă în faţă este doar de faţadă, de cele mai multe ori, lăsându-ne cu impresia unui nemernic, care nu face decât să o „rănească” pe Kitten, atunci când deschide gura.

e1b2dee277f5cab8412c69ed59ccf9e2.jpg

Am adorat legătura sinceră care a început să se înfiripe uşor, uşor între cei doi, deşi aveau mare grijă să se ferească unul de altul, să se distanţeze, dar, totodată, să-şi caute compania neîncetat. Amândoi erau conştienţi de ce simţeau unul în preajma celuilalt, chiar dacă n-o spuneau cu voce tare. Doar nu degeaba se spune că gesturile fac cât toate cuvintele ce ar fi trebuit spuse la momentul potrivit.

Am apreciat şi faptul că lectura decurge cât se poate de rapid, uşor şi armonios, autoarea având un stil atât de natural în redarea replicilor delicioase dintre personajele noastre, încât te lasă cu o acută impresie a prezenţei tale la faţa locului. Pasajele descriptive, dar şi cele narative, nu-ţi induc acea stare de plictiseală atunci când treci prin ele, ci te îmbie tot mai mult să te pierzi în lumea palpitantă ţesută cu atâta măiestrie în jurul eroilor noştri, Katy şi Daemon.

Nota mea: 5/5

nota-5

8b09a0542c77cb5d407f4ad7fe315e88.png

Publicat în Top-uri

Top 5 cărţi/serii #2015


Nu pot să închei aceste ultime zile, fără să clarific situația mea în privința celor mai bune cărți / serii citite pe anul acesta. Mă uit în spate și observ că m-am bucurat de destule lecturi pe care să le țin minte o lungă perioadă de-acum încolo și, cu siguranță, pe unele le voi reciti pentru a-mi reîmprospăta amintirile legate de ele.

De cele mai multe ori, evit să fac top-uri de genu’ ăsta, deoarece chiar nu vreau să aleg. Majoritatea ocupă un loc de onoare în inima mea și nu doresc să le discriminez în vreun fel. Fiecare carte a avut acel ceva al ei (fie că m-au făcut să râd în hohote, să plâng, să vreau să bat pe cineva, să meditez, să arunc cu obiecte în pereți, să țip sau să fiu străbătută de emoții de care nu mă credeam în stare) și, pur și simplu, n-ai cum să vrei să alegi.

Nu-i așa? Poate și voi vă aflați în aceeași situație ca mine și chiar nu vreți să alegeți.

Așa că acest top va fi, oarecum, aleatoriu.

Citește în continuare „Top 5 cărţi/serii #2015”