Publicat în Ce am citit/Wrap-up

Wrap-up #15 | august 2019


Salutare, cititori! Am rămas tare în urmă cu această rubrică, după cum prea bine se observă, și tot sper să ajung la zi cu ea. Deja s-a dus anul 2019 și eu abia vă prezint lecturile citite la sfârșitul verii trecute. Scuzați lunga întârziere. ^^

46657702.jpg

Aventurile unei soții cuminți (Misadventures, #2) – Meredith Wild & Helen Hardt

1/5

„Mi-a tresărit inima. Nu. Nu era posibil. O fantomă venea spre mine. O fantomă care mi-a spus mereu că am cei mai frumoși ochi albaștri pe care i-a văzut vreodată.”

Descrierea cărții rezumă perfect povestea personajelor, cu mici detalii adăugate de cele două autoare pe ici, pe colo. Nu m-a deranjat acest aspect așa de mult pe cât m-a deranjat lipsa credibilității și atracția irezistibilă (atât de exagerată) dintre personaje, încât nu puteau să-și țină mâinile departe unul de celălalt nici măcar o clipă. Limbajul mi s-a părut cam pueril și fără substanță, iar autoarele nu au reușit să-mi transmită nimic prin ceea ce au scris.

Chiar dacă Price trăiește și acum s-a întors la ea, acesta continuă să-i ascundă lucruri în legătură cu prăbușirea avionului său și cu anul ce a trecut fără nicio veste de la el. Kate se lasă mult prea ușor pe mâna lui, de parcă tot timpul în care l-a crezut mort s-ar fi risipit într-o adiere de vânt. Nu reușește să se impună deloc în fața lui și să ceară adevărul pe care merită să-l știe.

Citește în continuare „Wrap-up #15 | august 2019”

Publicat în Recenzii

Întoarcere la casa de vară (The Summerhouse #2) de Jude Deveraux (recenzie)


IMG_20170615_172845.jpg

Descriere

Magia există în casa de vară din Maine, unde misterioasa Madame Zoya le-a împlinit cele mai ascunse dorințe vizitatorilor ei. Acum, trei femei au venit în acest loc special avînd un lucru în comun: un trecut dureros pe care fiecare ar vrea să-l rescrie. Amy, care ascunde o pierdere sfîșietoare în spatele căsniciei și familiei ei aparent perfecte… Faith, o văduvă de treizeci și ceva de ani, care suferă după un bărbat și Zoë, o artistă ocolită de oamenii din orașul ei natal din motive neștiute de ea, după ce o seară traumatizantă i-a șters memoria.

Cu puterile lor mistice, Madame Zoya și sora ei, Primrose, încearcă să le redea speranța și încrederea în puterea dragostei. Deși fiecare are parte de surprize, oare întoarcerea în timp le va aduce, în final, fericirea așteptată?

Gândurile mele

Dacă ai putea să te întorci în trecut, ai face-o? Dacă într-adevăr chestia asta ar merge, ți-ai dori să-l rescrii pe al tău? La care dintre deciziile deja luate ai renunța? Sau nu ai schimba nimic și ai prefera că totul să rămână exact la fel? Consideri că ești fericită cu viața ta așa cum este ea, cu bune și cu rele? Ești împlinită cu ceea ce ai sau ți-ai fi dorit mai mult?

Am mai afirmat deja că romanele care au strecurată printre pagini și o călătorie în timp au ajuns să fie printre preferatele mele. Iar această lectură nu face excepție. Modul prin care autoarea pune minuțios în scenă detaliile care conduc la această călătorie absolut fascinantă în secolul XVIII m-a ținut cu sufletul la gură și m-a trecut, fără să-mi dau seama, în vremurile de-atunci, făcându-mă să sper că protagonistele noastre vor reuși să se regăsească pe ele, cele de odinioară.

„Recunoștea magia când o vedea și știa că o simțise pe propria-i piele.”

Poveștile de viață ale acestor femei necunoscute au o mică „fisură” la un moment dat, ceea ce le va bloca în acea clipă și le va ține strâns înlănțuite în trecut, oricât vor încerca cei din jur să le aducă „la suprafață”. Au continuat să stea pe loc, evitând orice șansă de a lupta ca să-și revină din amorțeala ce le-a acaparat trup și suflet. Deși nu chiar totul are rezolvare, nu se știe niciodată ce va fi, dacă nu încerci să treci peste ceea ce te apasă.

Trei femei vor fi aduse împreună în casa de vară din Maine, pentru un motiv care nu va întârzia să se lase elucidat. Fiecare, cu un trecut mai mult sau mai puțin dureros, plin de regrete, furie și disperare, va încerca să învețe una de la cealaltă cum să treacă peste acel moment care le-a marcat sufletește și ușor, ușor vor avea din nou încredere în ceea ce fac, în ceea ce sunt și în ceea ce pot deveni. A fost greu pentru ele să ajungă până aici, dar, cum-necum, au reușit și singura șansă este de a-și asculta instinctele până la capăt, atunci când mintea nu pare a fi în concordanță cu inima.

„Stephen nu își dădea seama cum cîteva zile petrecute la o casă de vară din Maine cu cîteva necunoscute aveau s-o ajute, dar nu avea nicio altă idee. Cu fiecare zi, Amy părea să se închidă în sine și mai mult. Părea să o piardă încetul cu încetul. Și știa că, dacă o pierdea pe Amy, își pierdea viața. Ea era viața lui.”

De mic copil, Amy a știut ce vrea să facă în viață. La doar șase ani, i-a spus prietenului ei de la grădință, Stephen, că, la terminarea colegiului, se vor căsători și vor avea trei copii: doi băieți și o fată. Dragostea ce și-o purtau a învins, iar cei doi și-au croit același drum, în timp ce planul bine pus la punct al lui Amy se materializa pe lângă ei. Însă0 fericirea nu ține mult, iar ea pierde a treia sarcină – fetița care nu a mai apucat să vadă lumina zilei și să simtă iubirea familiei ce o aștepta nerăbdătoare.

Din acea clipă, ceva se rupe în Amy și devine de nerecunoscut. Nu mai avea acea energie debordantă ce o împrăștia peste tot în jur. Lumea părea să nu se mai descurce în lipsa ei. Planurile pregătite din timp erau greu de respectat, când ea nu mai era acolo, gata să controleze situația. Iar familia ei simțea asta cel mai mult. Un episod în acest sens este atunci când Stephen se duce la muncă cu două șosete diferite în picioare, aspect de care se preocupa până în acel moment soția lui.

„- Uneori, am impresia că joc într-o piesă suprarealistă cu un singur act. Știu că mi-ai dat un inel și l-am purtat la gît doi ani. Mai știu și că noi doi vorbim despre căsătorie de parcă am fi făcut-o de mult. Dar adevărul e că tu nu m-ai cerut în căsătorie, oficial, și eu nu am acceptat. […] Am nevoie de timp ca să hotărăsc ce fac cu viața mea.
– Blestematul! spuse Eddie printre dinți și strîngînd pumnii.
– Stai puțin! Credeam că Ty e și prietenul tău.
– Nu cînd e vorba de dragoste.
Faith deschise cutiuța de email de pe măsuța de toaletă și scoase inelul de pe lănțișor.
– Cred că ar trebui să-l păstrezi pînă cînd lucrurile între noi vor fi mai sigure, spuse ea încet.
– Faith, nu poți lăsa ca o după-amiază petrecută cu Ty să ne schimbe viitorul.
– De unde știi cît timp am petrecut cu el?
– Crezi că poți să faci ceva în orașul asta fără să știe toată lumea? […] Faith, spuse el pe tonul unui om care îi dă un sfat unui copil, ești una dintre cele mai deștepte femei pe care le-am cunoscut și acum trebuie să te gîndești la ce faci. Nu poți să-mi dai cu piciorul pentru unul că Tyler Parks.”

În tinerețe, Faith a avut parte de dragostea a doi băieți, toți trei fiind camarazi încă de mici copii, luând parte la multe peripeții împreună. Pe Edward îl considera însă ca pe un frate, iar pentru Tyler simțea doar o atracție puternică. Împărțită între cei doi băieți, Faith era indecisă în alegerea sa: perioada colegiului a găsit-o logodită cu Eddie, iar reîntoarcerea acasă a adus-o față-n față cu prima ei iubire, Ty, pentru care încă mai simțea ceva.

Dispariția fără niciun semn a celui din urmă din oraș, după o ceartă între iubiți, a determinat-o să-l aleagă resemnată pe Eddie, spre bucuria mamei și disperarea soacrei. Viața alături de acesta nu a fost plină de împliniri însă, a devenit doar o obișnuință ce a însoțit-o pe toată durata căsătoriei lor. S-au bucurat de câteva momente frumoase, dar sănătatea șubredă a soțului, de care nu avusese vreodată habar până după mariaj, și-a lăsat amprenta pe legătura lor și, în câțiva ani, s-a trezit văduvă, cu o soacră care o urăște. La înmormântarea soțului, Faith are o criză de nervi și o atacă pe femeie, iar consecințele acestui act nu întârzie să apară.

„- Adică nu am voie să-ți spun adevărul despre ceea ce simt pentru tine? M-am culcat cu multe femei, dar nici uneia nu i-am spus că o iubesc.
– Russell, spuse ea încercînd să-și rețină lacrimile, nu pot să te iubesc nici pe tine, nici pe altcineva. Nu sînt…
– Demnă de dragoste?
– Nu știu. Nu știu ce am făcut de mă urăsc oamenii și tu ai spus că are legătură cu dragostea. Văd în vis un bărbat care se împușcă în cap. Eu am făcut asta? Am făcut un bărbat să-și ia viața?
El îi puse capul pe umărul lui.
– Ai zis că nu știi ce ai făcut. Adevărul e că nu știi ce s-a întâmplat. E cu totul altceva. Cred că ar trebui să afli adevărul.”

Zoe a fost o rebelă dintotdeauna. După pierderea părinților, nimic nu a mai ținut-o pe loc din a face ce dorea. Sora sa, care-și întemeiase propria familie, a luat-o acasă la ea, dar nu s-a simțit nicio clipă iubită în casa acesteia. Iar, în urma unui accident de mașină, când tânăra nu își mai amintea nimic și s-a trezit că tot orașul o urăște și o judecă pentru ceva ce n-a făcut, sora ei s-a ținut la distanță de ea, nedorind s-o lămurească de tot ce s-a întâmplat. De fapt, nimeni nu i-a spus care este motivul pentru care o privesc ca pe ultimul om, așa că, revoltată fiind pentru că nu era băgată în seamă, a dat foc mașinii accidentate în centrul orașului, atrăgând astfel atenția tribunalului.

După toate acestea, cele trei vor avea de-a face, într-un fel sau altul, cu Jeanne, psihologul sau, mai bine zis, catalizatorul care le va aduce împreună și le va da impulsul de a-și urma instinctele. Magia casei în care vor sta pentru o săptămână întreagă le va induce vise nesperat de reale și de vii, cu nuanțe ale unor vremuri de demult, ce vor lăsa unele semne. O carte de vizită predestinată le va conduce la misterioasa Madame Zoya și sora sa, Primrose, care le vor ajuta să creadă din nou că totul este posibil și că nu este nimic chiar la voia întâmplării.

O călătorie în timp, șansa unică de a putea schimba destinul și puțină magie nu strică uneori nimănui, atunci când lupți pentru ceva ce îți dorești. Trei femei care sunt nevoite să se înfrunte pe ele înseși, pentru a-și continua viața, împăcate cu ele, făcând ceea ce le place și, mai ales, fericite, datorită alegerilor pe care le-au făcut cândva.

Nota mea: 5/5

nota-5

Mulțumesc EDITURII MIRON pentru exemplarul trimis spre recenzie! ^_^

10325242_456712794487964_4568008205658429802_n

capture-20160928-044054

Publicat în Tag-uri şi lepşe

Tag: Cina Literară


Am primit o provocare tare faină și mi-a fost puțin (mai mult, ce-i drept!) cam greu să aleg dintre atâtea personaje care mi s-au perindat prin fața ochilor.

Mulțumesc fetelor, Tyna și Oli, pentru nominalizare! ^_^

1) Un personaj care poate/vrea să gătească

nopti-inflacarate_1_fullsize-horz.jpg

Gândul mi se duce inevitabil spre Mike Newland din Nopți înflăcărate de Jude Deveraux. Un bărbat care știe să gătească, doamnelor! Și nu doar atât. Pentru un agent sub acoperire, are un gust foarte bun în materie de haine, încât îți vine greu să nu-l măsori din cap până-n picioare iar și iar și iar și…mă opresc aici! :))

Scopul lui este s-o salveze pe cea mai bună prietenă a surorii sale de nemernicul ce dorește să se căsătorească cu ea, pentru un motiv ascuns. Iar pentru asta, el o va atrage pe tânără de partea lui prin orice mijloace, chiar de-ar fi să o seducă și să-i gătească pentru ca planul să reușească.


Dragă domnişoară Shaw, începea notiţa, într-un stil cît se poate de oficial. Iar scrisul era egal şi lizibil. Repet, îmi pare foarte rău pentru noaptea trecută. Nu a fost intenţia mea să deranjez pe cineva. Acum plec la Williamsburg la o sală de forţă, după care trebuie să fac nişte curse. La unu o să iau prânzul la Williamsburg Inn şi dacă o să-ţi facă plăcere să te întrerup puţin din munca ta şi să mi te alături, poate că voi reuşi să mă revanşez cât de cât pentru noaptea trecută. Mă întorc în jurul orei cinci şi o să pregătesc eu cina. Ce zici dacă am face cu schimbul? Dacă ai nevoie de ceva din oraş sau dacă pur şi simplu vrei doar să stai de vorbă, te rog, sună-mă.”


2) Un personaj care are bani să plătească cina

Fiindcă de-abia ce am terminat volumul 2 din seria Crossfire de Sylvia Day, cel la care mă gândesc este…?

revelatia-crossfire-vol-2_1_fullsize-horz

Gideon Cross.

Puternic. Întunecat. Dominator.

Cred că ar fi în stare să rezerve jumătate sau chiar tot orașul pentru o cină memorabilă!

Bineînțeles că asta se va întâmpla doar dacă acesta va simți mai mult decat prietenie pentru persoana respectivă. Și cum doar Eva a reușit performanța asta, restul genului rămâne doar cu privitul. :))


„- A mai rămas ceva care să nu fie al tău în New York?”


3) Un personaj care poate provoca o scenă

Cu siguranță, Oriana poate.

Oricând.

Oriunde.

Nu orșicum, ci așa cum știe ea mai bine!

(Am murit, din fericire: Întoarcerea de Theo Anghel)

intoarcerea-am-murit-din-fericire-horz.jpg






Cei mai mulți oameni nu sunt fericiți pentru că ignoră ușurința cu care pot ajunge să fie. Fericirea costă mult, întodeauna mai mult decât pot sau sunt dispuși să plătească. O întrezăresc cu ochi miopi de partea cealaltă a prezentului lor. Se află în locurile mult dorite, niciodată în cele avute deja. Pentru mine, lucrurile se simplificaseră, dintr-o dată, chiar în acel moment. Fericirea se afla în umerii celor doi prieteni, lipiți de ai mei. Atât de simplu era.


4) Un personaj care este foarte popular

Victoria Grey. 

Aproape o nemuritoare și ea.

Este atât de zvăpăiată și imprevizibilă, încât nu știi cum o să decurgă cina, ceea ce mi se pare tare amuzant. O tipă care știe ce vrea! Noroc că are spatele păzit.

cum-sa-te-imbraci-daca-esti-roscata_size2


„- Avem o altă problemă. Elatha ne-a invitat mâine seară la el.”

„- Eşti curajoasă, domnişoară.

– Mi s-a mai spus. Dar vă rog să nu confundaţi curajul meu cu inconştienţa. Poate că nu vă cunosc întreaga istorie şi nu sunt la curent cu întâmplările, pe care le bănuiesc extraordinare, din viaţa dumneavoastră, dar nu îmi este teamă. Nu pot muri decât o singură dată, pe când greşelile le pot repeta la nesfârşit. Mi le asum. Într-un anumit fel vă înţeleg dorinţa de a trăi în anonimatul acesta poleit. Ceea ce nu înţeleg este de ce pretindeţi de la noi să jucăm un joc în care nimeni nu crede.

Îl vedeam cu coada ochiului pe Ian, care mai avea puţin şi ţâşnea spre tavan de mânios ce era.

– Mă crezi ipocrit? întrebă fomorul rezemându-şi braţele de masă şi aplecându-se în faţă ca să mă vadă mai bine.

– Ipocrit? Nu. Dar bănuiesc că v-aţi jucat atâta vreme cu vieţile celorlalţi, încât aţi ajuns să confundaţi jocul cu realitatea. Probabil că este greu să fii lider, am adăugat eu ca o concesie făcută gazdei. […]

– Ai dreptate. Ai perfectă dreptate. Eşti una dintre puţinele persoane care au avut curajul să îmi vorbească astfel. Celelalte nu mai sunt în viaţă ca să poată povesti, adăugă el, însă o făcu pe un ton glumeţ.”


5) Un personaj amuzant

Holden Morgan din Triplu H de Corina Cîndea. 

Băiatul acesta știe să te binedispună, indiferent de motivul pentru care ești supărat. Iar o cină în compania lui, sunt sigură că ar face minuni și te-ar leșina de râs!

triplu-h-vol-1-4128-2-horz.jpg


„- Nu vă îngrijorați, oameni buni! I-o fi arătat Hayden vreo șmecherie de-a lui și s-a rupt patul cu ei!”

„- La duș?! Cum să se înece la duș?! 
– Păi…stai să-ți explic! În timp ce făceam duș, împreună bineînțeles, adăugă șoptit, m-am gândit să încercăm și planul vertical și…
– Holden! se aude țipătul disperat al Marlenei. Sper că nu le și desenezi, că te omor!”


6) Un personaj negativ

Malek Hellfire.

Seria Rephelimii de Simona Stoica.

Cred că ar fi o cină tare interesantă! Nu l-am cunoscut încă prea bine, dar urmează.

11392953_972995349398411_7514676631538450701_o.jpg


– De ce mă vrei moartă, Malek Hellfire? îl întrebă Shade după un timp.
– Motive personale.
– Asta nu e răspuns demn de un Rephelim.
Malek începu să râdă, încântat de reacţia ei.
– Eşti fiica părinţilor tăi şi urmaşa Creatorului Rephelimilor. Ai în tine o pasiune şi o dorinţă copleşitoare de a afla cine eşti cu adevărat şi de ce ai fost trimisă atât de departe de cei asemenea ţie. Nu eşti unul dintre noi, dar dacă vei continua să îţi foloseşti puterile la un nivel atât de înalt, Azazeal va fi nevoit să te transforme, chiar şi fără voia lui.
– Nu vreau să fiu ca tine.
– Nu ai o părere prea bună despre cei ca noi, nu-i aşa? o întrebă cu seriozitate Malek, care se apropiase la o palmă de scut.
Shade obsevă că evitase cu mare grijă să-l atingă, deşi se îndoia că reprezenta un obstacol pentru cineva cu forţele lui.
– Circulă atâtea zvonuri despre Rephelimi, spuse tânăra îngândurată. Deşi unii vă numesc criminali, voi răspundeţi cu mândrie că aveţi un scop pentru care comiteţi acele crime. Un scop care justifică vărsarea de sânge, continuă cu asprime. Sunteţi aliaţii întunericului şi duşmanii luminii. Aveţi o constituţie fizică ieşită din comun, sunteţi agili, puternici şi rapizi. Puterile voastre, deşi sunt utile în luptele în care vă implicaţi, reprezintă poate una dintre marile dezavantaje pe care le aveţi.
– În ce sens?
Shade îşi înălţă ochii şi îi înfruntă cu curaj privirea, înainte de a relua.
– Dacă lăsaţi magia elementelor să vă domine în întregime trupul şi mai târziu, să vă atingă sufletul, nu mai dispuneţi de energia necesară de a inversa procesul şi de a vă salva vieţile.
– Dar există o metodă prin care putem ocoli moartea. Tu o cunoşti, insistă Malek.
Intensitatea cu care o fixau irişii lui cenuşii o făcea pe Shade să se îndoiască de fiecare cuvânt pe care îl rostea. Derek observase schimbarea ei de atitudine, la fel şi Michael, care ascultase în tăcere schimbul de replici dintre cei doi. Soarta lor devenea din ce în ce mai neagră, cu fiecare minut în plus care trecea fără ca unul dintre ei să găsească o soluţie pentru a scăpa din capcana Anastasiei. Apariţia Rephelimului care fusese la un pas să-i ucidă în urmă cu câteva ore, la casa de vară nu le îmbunătăţea situaţia.
– De ce te uiţi la mine de parcă nu ştii despre ce vorbesc? Ai fost la un pas de moarte Shade, ai riscat totul pentru a mă prinde, ai devenit una cu primul dintre elementele tale, însă în momentul în care ai înţeles că te-ai grăbit şi eu am scăpat…
Malek făcuse o pauză semnificativă înainte să continue, încântat de paloarea care cuprinse obrajii tinerei.
– … te-ai panicat şi nu ai reuşit să te concentrezi suficient de mult, încât să recapeţi controlul asupra focului. De data asta, el era cel care te controla.
– Încetează!
Făcuse un pas înspre Malek şi înainte să se poată retrage, mâna lui trecuse prin câmpul de energie şi o trase cu putere în afara lui. Scutul se spulberă când trupul ei părăsise pătratul de lumină. Rephelimul o lipise cu spatele de el şi o ţinea nemişcată. Îi imobilizase mâinile şi o smucise atât de tare, încât Shade a trebuit să-şi lase toată greutatea pe un singur picior pentru a nu se prăbuşi la podea.
– Ai fost atrasă de putere, Hollow.
Glasul lui era atât de suav, încât Shade avea impresia că îi mângâia pielea. Rephelimul îşi lipise obrazul de părul ei şi inspiră cu nesaţ, îmbătat de mireasma pe care ea o degaja.
– Putere şi teamă… blândeţe şi pasiune…
O întoarse cu faţa spre el şi o izbi de perete. Muşchii i se contractară dureros şi genunchii îi tremurau cu atâta forţă, încât a fost nevoită să-i acopere pentru a masca teama pe care Malek reuşise să o strecoare în ea. Rephelimul o prinse de bărbie şi îi apropie chipul de al lui. Atingerea lui era atât de rece, încât ai fi putut crede că sângele încetase să-i mai curgă prin vene.
– Toate te-au îndreptat spre el. Ai fost o pradă atât de uşoară şi i-ai căzut atât de repede în plasă, încât au existat momente în care Harper s-a îndoit că erai persoana pe care el o caută. O urmaşă a lui Azazeal nu ar fi fost atât de naivă încât să se îndrăgostească de un Rephelim şi în niciun caz de liderul lor, ţinând cont de faptul că soarta celor ca noi depinde în totalitate de deciziile pe care tu le vei lua.
– Despre ce vorbeşti?
Pentru prima oară în acea seară, Malek se arătă surprins. Îşi înălţă întrebător o sprânceană spre Anastasia, înainte ca ochii lui să se oprească din nou asupra lui Shade.
– Chiar nu ţi-a spus care este scopul tău şi de ce vrea cu atâta ardoare Azazeal să traversezi Voalul şi să fii de partea lor? murmură Rephelimul, astfel încât doar Shade să-l audă.
Ea clătină din cap, incapabilă să vorbească.
– Există un singur motiv pentru care Harper ar fi ales să nu-ţi divulge rolul pe care îl al şi îl vei avea în destinul celor ca noi… voia să te ucidă.”

Fragment din Capcana, volumul II din seria Rephelimii

Sursa aici.


7) Un cuplu admirat 

Brittany Cavannough & Maddox Wright

Măști și secrete de Corina Cîndea

Încă de la început, întâlnirea dintre ei a fost una explozivă, mai mult în interior, decât la vedere, și a continuat pe același făgaș, indiferent de zidurile care s-au interpus între ei.

 Deși îmi asum faptul că cei doi n-or să fie prea mult atenți la mine, sorbindu-se unul pe altul, ca și când nu ar mai exista nimeni în jurul lor, Maddox gândindu-se cum naiba să plece mai repede de la cină, iar Brittany încercând să-l mai tempereze puțin pe loc, sunt sigură că cele câteva clipe petrecute cu ei vor fi minunate.

kristina-bazan-model-qhd-2048x1152-horz


„Complicat?! E ultimul cuvânt pe care l-aș alege să-l descriu pe Maddox!
Întunecat. Și misterios. Furios. Periculos. Astea sunt cuvintele care îmi vin în minte atunci când mă gândesc la el.”

„Eu, cu viaţa și secretele mele, sunt întunericul, iar ea… lumina. Lumina spre care mă simt iremediabil atras și pe care tânjesc să o consum.”


8) Un erou sau o eroină

Una dintre eroinele mele este Alina Marinescu din seria care poartă același nume a Monicăi Ramirez. Chiar dacă destinul i-a fost potrivnic, răpindu-i viața pe care o ducea, tânăra nu a renunțat, ci a luptat să-și păstreze speranța, deși, în unele momente, aceasta nu prea mai dădea semne că ar fi prezentă.

Mi-ar plăcea mult să petrecem timpul ca fetele și să-mi povestească despre ceea ce i s-a întâmplat. Sunt curioasă dacă mai regretă faptul că Alex a târât-o în partea cea mai întunecată a lumii și, dacă ar fi să dea timpul înapoi, ar prefera să ajungă tot aici, cu tot ce a întâmpinat, sau să fie acea fată obișnuită și fără grija zilei de mâine?


„Cum reuşea să transforme un simplu vals într-o invitație la seducție pentru o sală de bal înțesată cu femei, era mai presus de puterea ei de înțelegere.”

„…îl iubesc pe Marius. Ba nu, rectific. Sunt îndrăgostită de Marius. Tot ce ştiu despre iubire, genul acela de iubire care îşi face inima să înflorească precum un trandafir, am învăţat de la el. Câteodată mă trezesc în mijlocul nopţii, îngrozită la gândul că, într-un fel sau altul, îl voi pierde şi pe el.”


kayla_m203_stock_by_phelandavion-daib5m7-vert.jpg

9) Un personaj subapreciat

Probabil sunt destul de multe personaje în această situație, dar nu îmi trece absolut nimeni prin cap în clipa asta.

10) Un personaj la alegere

Marius Stephano. 

O parte din tipa de mai sus. #AM

Îmi doresc tare mult o cină în compania sa! Mai ales acum, după ce lectura seriei a luat sfârșit. Am multe întrebări de pus și răspunsuri de căpătat de la el.

După cum se vede, încă nu am găsit un specimen potrivit lui Marius. Din multele căutări (și chiar au fost multe!), mi-am dat seama că nu există nimeni care să-l înfățișeze în fața noastră pe viu. Sau, cel puțin, ceea ce am eu în minte.

page.jpg

11) Un loc pentru cină

Sper că Ian din seria Nemuritor a Oanei Arion nu se va supăra, dacă ne va lăsa să petrecem măcar o seară, două, trei… poate chiar mai multe, în umila sa locuință. Pe bune, acum? Nu credeți, la fel ca mine de altfel, că se plictisește singur în ditamai căsoaia? Și, ca să nu ziceți că sunt rea, îl las și pe el să ne încânte cu prezența sa! Te pup, cici! :))

capture-20161220-084814-horz.jpg

capture-20161017-044644

Publicat în Recenzii

Nopţi înflăcărate (Edilean #3) de Jude Deveraux (recenzie) – Campania Promovăm Literatura #1


nopti-inflacarate_1_fullsize

Descriere

Ce-ai zice dacă ai afla că logodnicul tău nu este cine pretinde? Logodită cu fermecătorul și seducătorul Greg Anders, Sara Shaw așteaptă cu nerăbdare căsătoria. Data a fost fixată, florile comandate, chiar și rochia de mireasă este gata. Dar, cu trei săptămâni înainte de nuntă, Greg primește un telefon și pleacă fără nici o explicație. Două zile mai târziu, în Edilean apare un bărbat care pretinde că este fratele prietenei ei. Motivul pentru care Mike Newland este aici, este mult mai ascuns. El este un detectiv sub acoperire și misiunea lui este de a se folosi de Sara pentru a pune mâna pe una dintre cele mai sinistre criminale, care este și mama bărbatului cu care Sara urmează să se căsătorească. Dar Mike habar nu are ce surprize are pentru el misiunea aceasta. Vechi secrete din familiile lor ies la iveală și în timp ce Mike și Sara încep să se cunoască mai bine, el nu se poate împiedica să nu-i împărtășească secrete despre el însuși, de nimeni altcineva știute până atunci. Iar Sara își deschide inima în fața lui, cu lucruri pe care nu ar fi putut niciodată să i le spună lui Greg. Lucrând să dezlege două mistere, dragostea crescândă dintre ei începe să îi vindece pe căi pe care nu și le-ar fi imaginat niciodată.

Gândurile mele

Mulţumesc fetelor de la Literatură pe tocuri, Iasmy și Mili, pentru cărțile autoarei Jude Deveraux (Mai presus de timp & Nopți înflăcărate) pe care mi le-au trimis în cadrul campaniei Promovăm Literatura pentru luna noiembrie!


10404187_275299115992333_1360514128482132839_n

Campania ,,Promovăm Literatura” este organizată de blogul Literatură pe tocuriÎn cadrul acesteia, vor apărea recenzii de cărţi, noutăţi editoriale, concursuri, interviuri, articole literare, poezie, creaţie literară.

Vă invităm să vă alăturaţi nouă în promovarea şi susţinerea literaturii – Bloggeri, Autori, Edituri, Cititori, Librării.

,,Literatura este expresia societăţii, aşa cum cuvântul este expresia omului.” – Louis Jaques Maurice Cardinal de Bonald

,,Oricât de ocupat ai fi, trebuie să găseşti timp să citeşti. Altfel vei capitula în faţa ignoranţei.” – Confucius

„Cărţile: Glasuri eterne în spaţiu.” – Alexandru Vlahuţă

Folosiţi #PromovamLiteratura şi, împreună, poate vom reuși să ridicăm acest univers minunat, să nu capitulăm în faţa ignoranţei.

Cine dorește să ne susțină, dați un share!

Perioada campaniei: 26.08-30.11.2016


Campania a cam luat sfârșit de mult, iar eu sunt o întârziată se pare. Îmi cer scuze pentru acest lucru! Oricât am încercat să fiu zilele astea la termen, nu prea mi-a ieșit.

Revenind la lectura noastră, trebuie să vă mărturisesc că mi-a plăcut enorm de mult, chiar mai mult decat precedenta carte a autoarei pe care am citit-o! Cartea este scrisă foarte simplu și într-un stil fluidizat, citindu-se destul de rapid. Umorul nu lipsește din ecuație, având momente când mă trezeam râzând în hohote.

Odată cu anii petrecuți ca detectiv și agent sub acoperire în mai multe misiuni importante și extrem de periculoase, Mike Newland a învățat să-și ascundă foarte bine reacțiile, secretele și legăturile sale familiale cu Edilean, o minunată și iubitoare, dar cam bârfitoare comunitate ce dă și numele seriei. Dar, până la urmă, acestea încep să iasă la iveală, fie că vrea sau nu.

Astfel că, după ce revine din ultima sa misiune, acesta se „lovește” atât de faptul că șeful său știe despre sora sa și sătucul în care au copilărit, lucruri știute doar de prietenul său, cât și de vestea incendierii apartamentului în care locuia. Se pare că agenția a dat de urma familiei Vandlo, renumită pentru fraude financiare și violențe, în special Mizelli (Mitzi) și fiul său, Stefan.

„- Nu, nu-mi spune. Nu vreau să aud cît de mare a fost prostia mea.
– Nu ești proastă. Ei înșeală lumea de generații.
– Grozav. Înseamnă că sunt o proastă istorică.
Ochii lui Mike trădau amuzamentul.”

Șeful său îl va trimite într-o misiune deja în lucru, chiar în Edilean, pentru a o salva pe Sara Shaw, buna prietenă a surorii sale, de Greg Anders, alias Stefan Vandlo, bărbatul cu care tânăra urma să se căsătorească. Individul o dorea pentru ceva valoros care se afla în posesia tinerei, fapt care i-ar fi adus într-un final moartea, pentru ca acel ceva să ajungă în mâinile familiei lor.

Federalii reușesc să o rețină pe fosta soție a lui Vandlo pe când femeia era în stare de ebrietate la volan, ceea ce îl va aduce pe acesta în Florida de sud pentru a o elibera, știind că Stefan încă ține la ea. Ce nu știe tipul, este faptul că i s-a întins o capcană, iar el a picat rapid în ea, plecând de lângă viitoarea soție cică, fără a-i da prea multe detalii despre ce s-a întâmplat. Și, uite cum pentru vreo două săptămâni, poate chiar mai puțin, Vandlo dispare fără nici o urmă din comunitatea care-l urăște, Sara fiind singura care crede că-l iubește.

„- Ești gata să urci la etaj?
– Te urmez oriunde te duci, spuse el.”

Mike își anunță sora proaspăt căsătorită cu Ramsey McDowell de ceea ce se întâmplă și-i cere să-și prelungească luna de miere, nedorind ca ea să se întoarcă acasă până ce totul nu va lua sfârșit și să devină o țintă în misiunea sa. Tess acceptă și, cu această ocazie, pune la cale un plan propriu, acela de a-i aduce împreună pe fratele ei și pe Sara. Îl sună pe vărul soțului și prietenei sale, Luke Connor, un foarte bun prieten și un mare scriitor, al cărui fan înrăit este și șeful lui Newland, și-l roagă să o facă pe Sara să se mute în apartamentul ei, locul în care va sta și Mike pe toată perioada misiunii. Ideea e că niciunul nu va ști de surpriza pregătită, fapt ce va duce la o întâlnire în miez de noapte total neașteptată.

„Gata cu fetele cuminți, care oricum nu aveau nici un sens.”

În camera lui Tess, este o portiță în podea care face legătura cu un tunel. Înafară de Sara și Joce, soția gravidă a lui Luke, restul populației din Edilean știu de acel loc secret. Ele sunt singurele care nu cunosc acel secret, Joce pentru propria siguranță și pentru ca soțul ei să fie sigur că aceasta nu va lua la pas tunelul dacă ar afla, iar Sara, ei bine, pentru firea ei mult prea curioasă?

Dar, acum, știe și Mike, asta doar datorită surorii sale ce l-a descoperit singură pe când încerca să-și dea seama de ce există o ridicătură în podeaua camerei sale. Bărbatul nu ezită să-l folosească pentru a ajunge în apartamentul ce-i va fi casă pentru ceva vreme.

„- Nu. Vreau să capete mai multă încredere în mine înainte de a-i spune.
– Din cîte mi-am dat eu seama, mai multă decît are acum este imposibil.
– Da? Mike nu-și putu abține un zîmbet.
Luke își arcui o sprînceană.
– Ești conștient, da, că te omorîm dacă o rănești pe Sara?
– Și ce se întîmplă dacă inima mea va fi cea frîntă? întrebă Mike.
– Am în portbagaj un capsator.”

Acesta nimerește peste Sara în plină noapte, iar fata se sperie îngrozitor, crezând că e vreun hoț, ceva. Deși Mike își aruncă pe tavă nevinovăția, tânăra tot nu-l crede. Astfel că ajunge să vorbească prin intermediul telefonului tipului cu Tess, care îi dovedește că tot ce acesta i-a spus, este adevărat, dar tot nu-l poate agrea, chiar de Mike nu i-a făcut nimic…încă.

Pe măsură ce zilele trec, zidurile dintre ei încep să cadă, Edilean primindu-l pe Mike cu mai mult entuziasm decât pe așa-zisul Greg. Toată lumea pare că-l iubește, numai Sara e mereu împotrivă, încercând să-l facă să pară cel rău din poveste, dar nu reușește, oricât ar încerca. Tot ajunge să îl compare cu viitorul ei soț, constatând că diferențele dintre aceștia sunt uriașe. Pe când Mike nu face absolut nimic pentru a primi aprobarea oamenilor, fiind doar el însuși, Greg parcă se făcea dinadins neplăcut de aceștia, motivul pentru care se comporta astfel aflându-l ceva mai târziu.

„- Pe naiba! mormăi el. Am fost ademenit în orășelul ăsta cu momeala unei ferme vechi, cu mobilier confortabil și cu cea mai drăgălașă, mai dulce și mai atrăgătoare ființă care a pășit vreodată pe pămînt. Dacă este cineva sedus, atunci acela sînt eu.”

Deși, la început, Sara încă îi mai ducea dorul lui Anders, găsindu-se mereu în postura de a-l apăra în fața familiei, prietenilor și celor care nu-l aveau la inimă, aceștia acceptându-l oarecum, doar pentru afecțiunea pe care i-o purtau fetei, acum e învăluită într-o mantie de confuzie, neîncredere și vinovăție. Descoperă adevărul despre cel de care urma să-și lege destinul pentru totdeauna, despre ceea ce a fost în stare să facă pentru a ajunge la ea și ce urma să se întâmple dacă nimeni nu ar fi intervenit să o salveze, iar ea reacționează mult prea bine într-o astfel de situație, ceea ce m-a enervat puțin, dar am trecut repede peste acest aspect.

Neobișnuit ca toată lumea să știe totul despre toată lumea, Mike află pe pielea lui că în Edilean e destul de greu să păstrezi un secret. Iar un exemplu bun este chiar Sara, femeia pentru care a început să simtă mai mult decât pentru oricare dintre cele care i-au pășit în viață înainte. Prins în „capcană”, acesta e nevoit să-i împărtășească câteva din secretele misiunii, iar tânăra, în loc să le țină pentru ea, le spune mai departe vărului său și lui Joce, chiar de față cu el, ceea ce-l enervează la culme pe Mike, determinându-l să aibă mai mare grijă la ce-i va destăinui în continuare despre caz.

„- Ai dreptate. Știu că este un clișeu, dar părerea mea este c-ar trebui să-ți asculți inima.
– Dacă aș face asta, m-aș mărita cu Ferma Merlin. Ea este ceea ce iubesc eu cu adevărat.”

Dar Sara este o femeie mult prea deșteaptă și își dă seama când încearcă s-o mintă sau s-o fraierească, pentru ca el să se ocupe singur de chestiile periculoase, iar ea să fie în siguranță. Așa că ea îl urmează, chiar de acesta e sau nu de acord.

Dacă lucrurile ar fi stat altfel, Sara nu ar fi ieșit din cuvântul lui Greg, din dorința de a nu-l supăra și ar fi stat frumușel acasă, în timp ce ar fi cusut numeroasele rochii pentru clientela de lux a magazinașului pe care-l dețineau amândoi. Dar, pentru binele ei și al celorlați, asta nu se va mai întâmpla, iar ea era liberă din nou. Ușor, ușor redevenea aceeași Sara care era odinioară și asta doar datorită lui Mike, iar Edilean îi era foarte recunoscător fiindcă le-a adus-o înapoi.

„- Crezi că n-aș suporta să plec departe de mama mea care-și închipuie că e datoria ei să-mi spună cum să trăiesc? Că nu mă pot despărți de rudele mele băgăcioase care țîțîie spre mine crezînd că bărbatul cu care m-am întîlnit vreme de patru ani m-a părăsit? Să plec departe de mila lor că am căzut în plasa unui bărbat pe care nimeni nu-l poate suferi? Asta mă întrebi?”

Iar asta nu e tot! Când logodnicul ei se supăra din cauza sa, încerca să lase de la ea și să-l împace, iar faptul că el ar fi putut deveni violent o speria. Dar cu fratele lui Tess nu era așa. Când acesta se enerva, ea se simțea mult mai în largul ei cu acest bărbat, deoarece, în adâncul ei, știa că Mike nu o va răni vreodată fizic. Decât plecarea lui avea să-i lase un gol imens în suflet, ceea ce cu Greg nu i se întâmplase să simtă astfel nicicând.

Acesta devenise doar o obișnuință în viața ei, pe când Mike era imprevizibilul ce-i lipsea.

„Dar acest sărut era altfel. Era în el ceva dincolo de pasiune. Era o sete, un dor pentru ceva mult mai mult decît își oferiseră unul altuia pînă atunci. Cu toate că Sara era înconjurată de oameni care o cunoșteau și cu toate cuceririle lui Mike, în esență erau doi oameni singuri. Care se agățau acum unul de celălalt.”

Oare ce-și dorește familia Vandlo cu atâta ardoare, de au așteptat luni bune pentru ca fiecare părticică pusă la punct a planului lor să dea roade? Ce deține Sara atât de valoros, încât viața i se apropie cu pași repezi de final? Va reuși Newland să o salveze înainte ca totul să fie prea târziu? Dar el, va reuși să se țină la distanță de ea și, în același timp, să o scape de pericol?

„Cum îl chema? se întrebă ea încercînd să-și amintească. Avea un nume oarecare. William sau James. Nu. Mike. Tess îi spunea cel mai des ‘frate’, ca în ‘Fratele meu poate urca munții într-o fugă sau poate prinde în lasou, oricînd are chef.’ Sau ca în altele la fel. Sara și Joce obișnuiau să o tachineze de cîte ori alerga la telefon cînd o auzea pe Bonnie Tyler cîntînd Caut un Erou, melodia pe care o pusese Tess pentru fratele ei.

Odată, cînd se aflau în oraș, la o ieșire cu fetele, sunase mobilul lui Tess, dar era Rams, logodnicul ei și Tess îl ignorase. Dar peste câteva minute, cînd o sunase fratele ei, i-a răspuns, spunînd mai ales ‘da’ și apoi închizînd. Cînd Sara și Joce au izbucnit în rîs, Tess nu a marșat la glumă.”

Un aspect care m-a amuzat încă de la început a fost faptul că Tess, sora lui Mike, crede că acesta poate face absolut orice, ceea ce nu este prea flatant pentru soțul ei și restul bărbaților cărora le împărtășește acest lucru. Nu ezită nicio clipă să îi răspundă fratelui ei la telefon. Nu contează ce oră este, dacă e zi sau noapte. Îi răspunde indiferent de activitatea pe care o desfășoară în acel moment.

Dar dacă o căuta altcineva, cum ar fi fost Rams, nu găsea important să răspundă persoanei respective chiar mereu. Soțul ei nu găsea amuzant ideea de a-i întrerupe neținând cont de nimic, uneori chiar în cele mai nepotrivite momente. Totuși, Tess reușește să-l împace de fiecară dată, așa că el se resemnase deja în privința aceasta.

O lectură despre unitate, despre legăturile strânse între membrii familiei, despre dragoste în aproape toate formele ei. O lectură despre viață, despre secrete care nu pot fi ținute, oricât de mult ți-ai dori ca alții să nu știe. O lectură despre sprijinul comunității care, deși e foarte curioasă din fire și se bagă acolo unde nu le fierbe oala, fac orice pentru ai lor, când apariția străinilor amenință să le distrugă echilibrul.

Nota mea: 5/5

nota-5

capture-20160928-044054

Publicat în Recenzii

Mai presus de timp (Nantucket Brides #2) de Jude Deveraux (recenzie) – Campania Promovăm Literatura #1


mai-presus-de-timp1
Descriere

La petrecerea de nuntă a lui Alix Madsen cu Jared Montgomery, vărul mirelui, Graydon, nu-și poate lua ochii de la domnișoara de onoare, Toby Wyndam. Este fascinat de ea, dar nu numai pentru frumusețea ei discretă sau pentru modul în care îl face să râdă. Toby posedă abilitatea cu adevărat remarcabilă de a-l deosebi pe Graydon de geamănul său identic, Rory, și conform unei legende de familie, un asemenea har o transformă în Adevărata lui dragoste.

Dar Graydon știe că nu există nici o posibilitate ca ei să fie vreodată împreună, căci, în calitate de moștenitor regal, trebuie s-o ia de soție pe femeia cu rang nobil care a fost aleasă pentru el. Cu toate acestea, atras de Toby, o roagă să-l ajute să se ascundă pe insula Nantucket pentru o săptămână, departe de responsabilitățile oficiale. Cum amândoi știu că nu pot avea o relație amoroasă, își promit că nu vor fi decât prieteni.

Dar magia insulei și forțe necunoscute intervin, aruncând asupra lor o vrajă seducătoare, convingându-i că, dacă le este destinat să fie împreună, trebuie să lupte să schimbe trecutul, dar și viitorul.

Gândurile mele

Mulţumesc fetelor de la Literatură pe tocuri, Iasmy și Mili, pentru cele două cărţi ale autoarei Jude Deveraux (Mai presus de timp & Nopți înflăcărate) pe care mi le-au trimis în cadrul campaniei Promovăm Literatura pentru luna noiembrie!


10404187_275299115992333_1360514128482132839_n

Campania ,,Promovăm Literatura” este organizată de blogul Literatură pe tocuriÎn cadrul acesteia, vor apărea recenzii de cărţi, noutăţi editoriale, concursuri, interviuri, articole literare, poezie, creaţie literară.

Vă invităm să vă alăturaţi nouă în promovarea şi susţinerea literaturii – Bloggeri, Autori, Edituri, Cititori, Librării.

,,Literatura este expresia societăţii, aşa cum cuvântul este expresia omului.” – Louis Jaques Maurice Cardinal de Bonald

,,Oricât de ocupat ai fi, trebuie să găseşti timp să citeşti. Altfel vei capitula în faţa ignoranţei.” – Confucius

„Cărţile: Glasuri eterne în spaţiu.” – Alexandru Vlahuţă

Folosiţi #PromovamLiteratura şi, împreună, poate vom reuși să ridicăm acest univers minunat, să nu capitulăm în faţa ignoranţei.

Cine dorește să ne susțină, dați un share!

Perioada campaniei: 26.08-30.11.2016


Cum ai reacționa dacă te-ai trezi în corpul unei alte tu, cu vreo câteva sute de ani în urmă? Dar dacă ți-aș spune ca ai putea schimba puțin din cursul istoriei, astfel încât să-i fie bine acelei „tu” care ești și nu ești, totodată, tu? Ce ai alege? Să lași totul așa cum s-a consemnat, pentru multă vreme, în cărțile de istorie și jurnale sau să dai un refresh acelei bucăți de timp, pentru ca și acea „tu” să aibă șansa de a gusta din plin fericirea „până la adânci bătrâneți”? 

Așa cum se prezintă și în sinopsis, Graydon, un văr îndepărtat al mirelui, pune ochii pe frumoasa domnișoară de onoare, Toby, lăsându-se total vrăjit de aceasta și de capacitatea ei de a-l diferenția de fratele său geamăn. O legendă a familiei lui spune că persoana care va reuși să deosebească doi gemeni între ei, va ajunge adevărata dragoste a unuia dintre frați. O poveste frumoasă care presupune un final fericit, nu-i așa?

„- Cum de ți-ai dat seama? întrebă el. […]

– Ce anume să-mi dau seama?

– Că astă-noapte ai avut de-a face cu fratele meu în bar, și nu cu mine.

Toby abia își înăbuși un hohot de râs. Se părea că-i ardea de glume. Din punctul ei de vedere, cei doi nu se asemănau câtuși de puțin. Își ținu nervii în frâu și îi întoarse privirea, reușind chiar să zâmbească puțin. La urma urmei, era vărul lui Jared.

– Fratele tău se aseamănă cu un pirat, pe când tu arăți… ca un… avocat.”

Odată descoperit acest fapt, Graydon decide spontan, ceva total necaracteristic lui, să rămână pentru o vreme pe insula Nantucket. Convins de fratele său, Rory, care se afla și el pe insulă la acel moment, acesta îi mărturisește lui Toby adevărul despre speța sa. Îi aduce la cunoștintă faptul că este un prinț și că dorește să ia o pauză de la toate oficialitățile pe care este obligat să le facă zi de zi pentru țara sa. Graydon nu ratează ocazia de a se folosi de chestia asta, pentru a ascunde adevăratul motiv din spatele șederii sale acolo pentru câteva zile. Astfel că îi cere ajutorul fetei, rugându-o să-i găsească o locuință provizorie, dar sperând totodată că îl va primi în apartamentul ei și nu-l va trimite în altă parte.

Rory, ca un bun frate ce este, intervine și rezolvă problema, discutând cu prietenul lor, Roger Plymouth, șeful lui Lexie, cea mai bună prietenă a lui Toby, pentru a o ține pe aceasta departe de tânără și pentru ca Graydon să se asigure că Toby este într-adevăr aleasa. Bărbatul dorește să-i străpungă zidul înalt și gros de care ea s-a înconjurat în privința masculilor și să ajungă la inima ei, așa cum s-a întâmplat și în cazul său, deși nu-și dă seama pe moment ce semnificație să atribuie simțămintelor sale.

Negăsindu-i un loc în care să stea, Toby îi permite să preia camera prietenei sale, când află că aceasta va pleca în Franța să aibă grijă de sora mai mică a șefului său. Dar fata nu se lasă așa ușor păcălită de aparențe și știe că e ceva putred la mijloc, altfel nu-și poate explica cum un bărbat care mai e și prinț pe deasupra și care știe să facă aproape orice lucru, de la gătit până la grădinărit, fără niciun pic de ajutor, ar vrea să stea cu ea. Bineînțeles că îi aruncă nervoasă aceste cuvinte în față, dar Graydon nu știe nici el de ce face ceea ce face.

„- În regulă, spuse ea. Vei dormi în camera lui Lexie.

– Ești foarte amabilă. Nici nu m-am gândit că…

– Pe cine vrei să duci de nas? Firește că ți-ai dorit să înnoptezi la mine. Asta urmăreai de la bun început. Aluziile tale sunt la fel de subtile ca o turmă de elefanți.”

Pe măsură ce zilele trec, iar cei doi petrec din ce în ce mai mult timp împreună, apropierea dintre tânără și prinț devine tot mai evidentă pentru cei din jur, chiar dacă aceștia nu au permis legăturii lor să depășească gradul de prietenie.

De asemenea, Victoria, o autoare foarte cunoscută, localnică de-a insulei, presimte că între cei doi ar putea să fie mai mult decât lasă să se vadă la prima vedere, așa că mânuiește lucrurile în așa fel încât Toby să aibă toată săptămâna liberă pentru a-i putea ține de urât lui Graydon.

Fiindcă nunta a avut un real succes, datorită pregătirilor coordonate de Toby, femeia o roagă pe aceasta (mai degrabă îi cere) să se ocupe și de nunta sa, deoarece ea era în urmă cu romanul pe care-l scria și nu avea timp și pentru acest lucru. Cunoscând prea bine firea extravagantă a Victoriei și nefiind calificată ca organizator de nunți, deși s-a bucurat de multe felicitări în privința primei sale reușite, tânăra încearcă să se sustragă de la această sarcină, dar fără câștig de cauză. Unde mai pui că autoarea vrea ca nunta să fie peste exact două luni?

ckpwutavxbebmzxjuwg

Paralel cu strădaniile prințului și ale lui Toby de a găsi tema perfectă pentru nunta Victoriei, aceștia au parte de unele peripeții neobișnuite. Una din casele de pe Nantucket pare oarecum bântuită: ușa de la intrare se deschide singură ca și cum ar aștepta pe cineva anume, odată ce i-ai pășit pragul, simți că ceva grav s-a petrecut cândva acolo, o stare de acută tristețe te acapară și nu știi cum să te depărtezi mai repede de acea casă, iar visele te poartă cu sute de ani în urmă, în corpul altcuiva care ești tu, dar persoana ți-e cu totul alta pentru cei din jur. Nu mai știi ce este real și ce e doar imaginea creată de amintirile unei case vechi de două sute de ani.

„- Dacă vrei ca bărbatul pe care-l iubești să fie rege, trebuie să te porți ca o regină. O regină nu permite altora să știe ce simte înlăuntrul ei.

– Poate așa o fi în Lanconia, dar…

– Carpathia! spuse Millie pe un ton care o făcu pe Toby să sară în sus.

– Am înteles, Alteța Voastră. Regina din mine va ieși la iveală.”

Atât Toby, cât și Graydon, se trezesc ca fiind Tabby și Garrett. Conștiința le e cea din lumea reală, dar corpurile sunt ale celor de atunci. Amândoi doresc să-i ajute pe Tabby și Garrett să fie împreună, chiar dacă mama fetei și marea le sunt împotrivă. Vor din tot sufletul să le fie bine celor doi și iubirea lor să fie cea care dăinuie peste timp, nu tristețea, durerea și regretele.

Singura familie a Tabithei mai erau mama sa, cumnatele și copii acestora, deoarecea marea i-a răpit tatăl și frații. Tânăra era singura care mai avea o șansă la o căsătorie bună pentru a-și putea întreține familia. Mama sa ținea cu tot dinadinsul ca ea să se mărite cu un bărbat care să nu-și aibă sufletul dăruit mării, așa că îi găsise deja pe cineva „potrivit”, un personaj neagreat de nimeni de pe insulă. Dar inimii nu-i poți dicta pe cine să iubească, iar fata se îndrăgostise de Garrett, exact genul de bărbat pe care mama ei nu îl dorea prin preajma fiicei sale, deoarece acesta iubea mai mult marea decât o iubea pe Tabby.

Empatici față de povestea lor de dragoste care pare că nu va avea un final fericit, Toby și Graydon le influențează acestora gândurile și atitudinea, preluând asupra lor unele decizii, pentru ca celor doi să le fie bine. Dar odată ce cred că au reușit să facă ceva pentru ei, descoperă că totul s-a sondat cu un eșec și că Tabby s-a măritat cu cel ales de mama ei, murind destul de tânără, înecată în propria sa amărăciune, iar Garrett a fost pierdut pentru totdeauna în iubita sa mare.

„Trase cu ambele mâini de lambriu și, când reuși într-un sfârșit să-l dea la o parte, lacrimile-i curgeau pe obraji, iar sângele îi șiroia pe față. „Aici am murit”, își spuse ea în gând.” 

Eroii noștri nu se dau bătuți și așteaptă cu nerăbdare să pătrundă din nou în lumea celor doi, pentru a-l convinge pe bărbat că el nu este un bun navigator și că ar fi mai bine să rămână pe insulă să-și câștige pâinea, astfel luându-o și pe Tabby de nevastă. Dar nici planul acesta nu le reușește, fata murind la naștere, împreună cu copilul, din cauza doctorului chemat de Garrett, iar acesta din urmă își găsește sfârșitul tot în mare.

Toby nu mai știe ce ar trebui să facă pentru ca cei doi să fie fericiți și să nu mai fie loviți de tragediile acestea. Oricâte soluții ar găsi, niciuna nu pare cea mai bună. Asta până într-o zi. Dacă acest ultim plan va reuși, rămâne să descoperiți voi.

Atunci când Toby și prințul pătrund în bucățica aceea de trecut, putând fi liberi să-și arate dragostea, neconstrânși de nimeni și nimic, cei doi parcă ar vrea să rămână acolo pentru totdeauna și să nu mai revină înapoi. Dar știu amândoi că asta nu este posibil și că prezentul are nevoie de ei. Inconștient, consideră că, dacă reușesc să-i aducă pe Tabby și Garrett împreună, aceștia putând să-și trăiască viața până la adânci bătrâneți, astfel, într-o anumită măsură, ei își vor trăi iubirea prin ei, chiar dacă în trecut. 

Dar, pentru dragostea lor, cine va lupta?

Mai presus de timp este mai mult decât o simplă poveste de dragoste, este o poveste de viață trăită la intensitate maximă de către personajele noastre, o poveste desprinsă parcă din timpuri străvechi. Aceasta ne demonstrează că sufletele pereche există cu adevărat și ne arată că ele se vor (re)găsi, indiferent de obstacolele pe care li le aruncă în față destinul necruțător. Dragostea va avea întotdeauna sorți de izbândă în fața timpului, oricât va trece până ce aceasta își va lăsa amprenta veșnică peste el. 

Nota mea: 5/5

nota-5

capture-20160928-044054