Publicat în Recenzii

Onix (Lux #2) de Jennifer L. Armentrout (recenzie)


20181216_132338.jpg

Descriere

O miză uriaşă, o chimie perfectă

E foarte greu să fiu conectată cu Daemon Black…

Prin magia sa extraterestră, Daemon este hotărât să-mi demonstreze că ceea ce simte pentru mine e mai mult decât urmarea bizarei conexiuni dintre noi. Aşa că încerc să-l ţin la distanţă, deşi e mai aprins ca niciodată în aceste zile reci de iarnă. Dar noi avem probleme mai mari.

Ceva mai rău decât arumii se află în oraş…

MA-ul este aici. Dacă descoperă ce poate face Daemon şi că există o conexiune între noi doi, atunci sunt terminată. La fel şi el.

Iar la şcoala noastră a venit un băiat nou, care are un secret. Ştie ce s-a întâmplat cu mine şi mă poate ajuta, dar pentru asta trebuie să-l mint pe Daemon şi să stau departe de el. De parcă aş putea! Căci, în ciuda raţiunii, simt că mă îndrăgostesc de Daemon. Rău de tot.

Dar apoi totul se schimbă…

Am văzut pe cineva care nu ar trebui să mai fie în viaţă. Şi trebuie să-i spun lui Daemon, chiar dacă ştiu că nu va înceta să caute până ce nu va afla adevărul. Ce s-a întâmplat cu fratele lui? Cine l-a trădat?

Şi ce vrea MA-ul de la ei – de la mine?

Nimeni nu este cine pare a fi.

Şi nu toată lumea va supravieţui minciunilor…

Gândurile mele

În Onix, lucrurile încep să ia amploare, iar acțiunea alertă și suspansul predomină mai mult ca niciodată. Deși toate par să fi revenit pe un făgaș cât de cât normal, nu este chiar așa. Apariția unui nou tip în oraș generează probleme destul de mari între Katy și Daemon, unul dorind să-și ia înapoi viața obișnuită și monotonă de zi cu zi, iar celălalt căutând să descopere adevărul din spatele minciunilor și îndoielilor ce-l acapară în prezența noului venit.

„Oamenii care nu iubeau cărțile nu aveau cum să înțeleagă pasiunea altora pentru ele.”

Citește în continuare „Onix (Lux #2) de Jennifer L. Armentrout (recenzie)”

Publicat în Tag-uri şi lepşe

The Summer Book Tag


Salutare, tuturor! Știu că în ultima vreme, nu am mai fost prezentă pe aici, dar sper să remediez această situație și să postez mai des. Și care este cel mai bun mod de a reveni în forță, dacă nu cu o leapșă? Mulțumesc mult pentru nominalizare echipei Three Raven Feathers! Chiar îmi era dor de una.  ^_^

1. O copertă care te face să te gândești la vară.

nemuritoarea_starling-angela-corbett-leda-edge-corint-2017

 

Citește în continuare „The Summer Book Tag”

Publicat în Recenzii

„Cascada şoaptelor” (Cascada şoaptelor #1) de Elizabeth Langston (recenzie)


Descriere

În timp ce se antrenează pentru o cursă de mountain bike, Mark Lewis, elev în ultimul an de liceu, vede o fată misterioasă, îmbrăcată în nişte haine ciudate, stând în picioare în spatele unei cascade în pădurea din Raleigh, un oraş din Carolina de Nord. Când fata face o remarcă despre maşinăria ciudată pe care merge el, Mark se gândeşte că nu e în regulă ceva cu ea. Iar când Susanna pretinde că este o servitoare-ucenică din anul 1796, băiatul e aproape sigur că e nebună. Şi totuşi vrea să afle mai multe despre ea.

Mark începe o relaţie „la distanţă” cu Susanna prin bariera strălucitoare – şi capricioasă – a Cascadei Şoaptelor. Curios să afle cât mai multe despre perioada în care trăieşte ea şi despre viaţa ei plină de violenţă, Mark se apucă de cercetări istorice – dar cunoaşterea poate fi periculoasă. Curând, el trebuie să facă o alegere dificilă – să rişte să schimbe istoria sau să o condamne pe fata iubită la o viaţă de chin.

Gândurile mele 
 

Timpul, un duşman pe care n-ai cum să-l ignori, nici dacă ţi-ai propus să faci asta pe următorii zece ani din viaţă. Acesta este întotdeauna la doar un pas în spatele tău, urmărindu-ţi fiecare mişcare, fără a te scăpa vreo clipă din ochi, asta dacă-i are. Oricum, indiferent dacă are sau nu simţul vizual, se află mereu acolo, gata să te dea peste cap, direct de-a curmezişul. Slabe şanse să-l păcăleşti. Chiar inexistente, aş putea spune. Are aşa o plăcere sadică de a ştii totul, încât te înfioară numai când îţi adie inconştient un gând spre el.

Unde mai pui faptul că toţi am vrea să-l întoarcem după cum ne pofteşte inima? Vrem să avem, de fiecare dată, câştig de cauză în lupta aprigă cu acesta, dar şi dacă am reuşi să izbutim măcar puţin, consecinţele ar fi cu siguranţă pe măsură. Totuşi, nu toţi ne permitem să facem asta. Nu toţi ne lăsăm inima să preia acţiunile noastre, uneori destul de riscante. Nu toţi permitem dramului de nebunie ce zace în noi să acţioneze.

Şi iată că eroii noştri vor să se pună cu timpul şi să-l „joace” pe degete, pentru ca totul să iasă bine pentru cei dragi. Dar dacă încercarea lor va fi în van şi dezastrul se va abate asupra lor, cât de departe vor fi în stare să meargă? Timpul le va fi duşman până la sfârşit sau le va oferi şansa să descopere în el un posibil…aliat?!

Susanna Marsh – Wothville – 1796

Povestea debutează prin perspectiva Susannei Marsh, o tânără de 17 ani, ce aşteaptă cu nerăbdare şi uşurare ziua sa de naştere, zi în care se va putea bucura, în sfârşit, de libertate. Moartea tatălui său a dus inevitabil, pentru acea perioadă, la recăsătorirea mamei sale cu altcineva. Dar tatăl vitreg, în loc s-o ocrotească ca şi cum ar fi fost propria fiică, a dat-o ca ucenică la familia Pratt, unde a fost nevoită să facă mare parte din treburile casei.

Pe vremea aceea, mai exact în anul 1796, fetelor orfane de tată şi care proveneau din familiile sărace şi numeroase, li se făceau contracte de ucenicie, fără ca părerea lor să fie măcar luată în seamă. Contractele durau până când fetele împlineau vârsta de 18 ani sau aveau norocul de a se mărita, trebuind să se respecte anumite condiţii atât de cel care primea fata, cât şi de respectiva ucenică.

În mod normal, tinerele trebuiau să aibă vârsta minimă de 14 ani pentru a putea fi date, indiferent de munca întreprinsă acolo unde ajungeau, dar regula sau, mai bine spus, legea, în Worthville, nu se aplica astfel, iar sătenii îşi dădeau fetele de la vârste şi mai mici. Aşa este şi cazul Susannei. La doar zece ani, viaţa i s-a schimbat total, fiind nevoită să facă de mâncare, să spele, să cârpească, să facă curăţenie, să se îngrijească de grădină şi multe alte sarcini ce implicau atât creşterea copiilor deja mărişori, cât şi a noilor născuţi ce apăreau în familia Pratt.

„Vezi tu, e un joc. Încearcă să mă lovească atât de tare, încât să mă facă să plâng. Numai că eu nu plâng. Nu scot niciun sunet. Ăsta e felul meu de a-l învinge.”

Iar ea n-avea niciun cuvânt de spus. Absolut niciunul. Tot ce trebuia tânăra să facă era să se arate umilă în faţa stăpânilor, să nu încerce să fugă de sub „asediul” acestora şi să îndeplinească sarcinile zilnice şi cele care se mai puteau ivi pe viitor. N-avea niciun drept să facă vreo remarcă, să critice vreun membru al familiei, să întârzie cu mesele, să doarmă prea mult, să se uite cruciş sau altcumva, altfel ar fi suferit de pe urma acestor limitări. Şi, totuşi, nimeni nu-i perfect. Orice om greşeşte, chiar şi Susannah a făcut-o şi a avut parte de pedepse pe măsură. Pe vremea aceea, oamenii nu țineau cont prea mult de simțămintele ucenicelor și le abuzau fără urmă de conștiință.

Dar, timp de opt ani, a tăcut şi n-a spus nimănui ce se întâmplă în gospodăria familiei, atunci când stăpânului nu-i convenea ceva şi ea era cea care suporta consecinţele, deşi, de cele mai multe ori, nu era de vină. Totuşi, cei cu legea din micul sat aveau habar de cicatricile de pe picioarele fetei, dar, fiind rudă chiar cu cel care i le provocase, nu ridicaseră nici măcar un deget pentru faptele comise de Pratt asupra Susannei.

Mark Lewis – Raleigh – 2016

O altă perspectivă prin care ne este prezentată această poveste captivantă, alternând cu cea a fetei, este cea a lui Mark Lewis, un flăcău de aceeaşi vârstă cu Susanna, dar mai tânăr cu două secole. Da, aţi auzit citit bine! Pe când ea trăieşte în perioada colonistă (1796), el s-a născut într-o perioadă mai tehnologizată (2016).

„Cascada e locul cel mai grozav de pe drumul verde, şi zic asta nu numai din cauza perdelei de apă de doi metri şi jumătate lăţime. Mai e şi grota. Nu-i foarte înaltă, şi nici adâncă, dar are un aer ca din altă lume. E plină de pietre acoperite de muşchi. Locul ideal să te ascunzi, să-ţi tragi sufletul şi să fii complet singur chiar în mijlocul oraşului.”

În viaţa de zi cu zi, Mark se împarte între antrenamentele de mountain bike pentru cursa cea mare, ce se apropie rapid, îngrijirea curţilor vecinilor pentru a-şi putea întreţine pasiunea şi „războiul” tăcut dintre mama şi sora sa plecată într-un alt oraş, pentru aşa-zise cursuri de vară.

Nici acesta n-a avut o viaţă uşoară, confruntându-se des cu batjocurile şi bătăile colegilor din cauza greutăţii sale. Dar, cu ajutorul mătuşii lui, ce-l încuraja de fiecare dată să nu se dea bătut şi să caute să le dea peste nas celor care nu meritau nici să le adreseze vreun cuvânt, Mark îşi revizuieşte situaţia şi ia măsurile necesare pentru un trai mai sănătos.

După încercarea mai multor sporturi care să-l ajute să înceapă o viaţă nouă, acesta rămâne la mountain bike, aceeaşi pasiune pe care o împărtăşeşte şi tatăl său. Se îngrijeşte de alimentaţia sa, având grijă să nu mai facă excese şi, încet-încet, devine un tânăr cu o constituţie zveltă şi sănătoasă.

„Mă întreb dacă faptul că ne-am întâlnit se va dovedi a fi o binecuvântare ori un blestem.”

Astfel că, odată ce a revenit la o situaţie ceva mai normală, fetele au început să-l privească cu alţi ochi, printre care şi cea mai dorită fată din liceu. Pentru o scurtă perioadă, cei doi vor fi împreună, însă tânăra îl părăseşte la balul de sfârşit de an, chiar în mijlocul ringului, deoarece Mark nu-i acorda aceeasi atenţie ca şi antrenamentelor sale pentru curse. Totuşi, deşi ea este cea care a pus capăt relaţiei, tot ea este şi cea care îl caută pentru a se împăca. Dacă asta se va întâmpla, rămâne de văzut.

Susanna & Mark – Cascada şoaptelor

Iată că, într-una din zilele de antrenament, Mark are parte de o căzătură pe cinste, la care asistă și Susanna. Sigur vă întrebați cum este posibil așa ceva. Ei bine, se pare că în parcul din apropierea casei băiatului, se află un loc magic, numit Cascada șoaptelor, acest loc găsindu-se, totodată, și pe proprietatea familiei la care slujește Susanna. Aceasta este un fel de portal, în strânsă legătură cu timpul, ce le permite tinerilor să treacă dintr-un prezent în altul prin perdeaua de apă a cascadei.

Mark este enervat de faptul că cineva a fost martor la căzătura sa și că a mai și chicotit pe deasupra. Dar când, în sfârșit, o observă pe tânăra ce-l privește ciudat, orice sentiment avut pe moment se evaporă și curiozitatea îl acapară instant. Aceeași senzație o încearcă și pe Susanna. Amândoi se privesc unul pe celălalt ca și cum persoana din fața lor nu ar face parte din aceeași lume, din aceeași realitate.

De la această „întâlnire”, neaşteptată, pentru fiecare în parte, poate o altă încercare de-a timpului, care, la început, li s-a părut o nebunie, doar o glumă ce nu-şi avea rostul în acel moment, tinerii ajung să se revadă de fiecare dată când au ocazia. În scurt timp, descoperă din ce în ce mai multe unul despre altul, dar şi despre locurile natale şi obiceiurile cu care au crescut. Legătura dintre cei doi se amplifică, încrederea fiecăruia în celălalt creşte, iar asta pare să „observe” şi Cascada şoaptelor când începe să le dea voie să pătrundă dincolo de plasa de apă care, surprinzător, nu-i udă nici măcar puţin.

„Domnul Lewis îşi ridică încet mâna şi şi-o aşază peste a mea, palmă peste palmă, deget peste deget. Mă înfior de plăcere. E necuviincios din partea noastră să ne atingem în acest chip, dar nu-mi retrag mâna. Nimeni nu m-a atins niciodată pentru că aşa am vrut eu. Ba nu, greşesc. Am fost înghiontită, împinsă sau lovită. Dar mângâiată? Niciodată. Este atât de fascinant. Întinde şi a doua mână, iar eu îi vin în întâmpinare şi mi-o apăs pe a mea, la început timid, apoi cu mai mare curiozitate, fermecată de căldura palmei lui. Ne atingem prin bariera aceea sclipitoare – perdeaua mătăsoasă de apă care nu ne udă.”

Mi-a plăcut mult cum au fost conturate personajele, în special caracterele lor complexe, cât de armonios se încadrau în peisaj şi cum se completau unul pe altul, fără a părea mai presus de celălalt. Susanna Marsh este o tânără care a îndurat şi a trecut prin multe, încă de la o vârstă la care ar mai fi trebuit să se joace cu păpuşile. Dar n-a avut parte prea mult de ele. Acestea au dispărut şi au fost rapid înlocuite cu oameni, cu oameni ce aşteptau, la orice oră din zi şi, poate, chiar din noapte, ceva din partea ei, pe când păpuşile n-aveau cum să-şi strige dorinţele cu glas tare, ele rămânând doar nişte figuri din cârpe.

Fata a fost forţată de împrejurări să se mobilizeze rapid şi să-şi ia în primire, fără să răcnească, rolul în slujba stăpânilor ce aveau să-i controleze ani buni din viaţă. În acea zi fatidică pentru tânără (şi, poate, pentru oricine altcineva), mama sa ar fi trebuit s-o sprijine şi să nu-şi lase al doilea soţ să-i îndepărteze copilul de ea. În schimb, aceasta se lăsase uşor convinsă că fiicei sale avea să-i fie mai bine aşa, neştiind de ce tratament va avea parte odată ajunsă în sânul altei familii.

„Timp. De asta avem nevoie – de mai mult timp.”

Totuşi, Susanna a ţinut fruntea sus, a rezistat stoic şi a îndurat totul, fără a lăsa vreo lacrimă să „sară” neinvitată afară şi fără a-i da satisfacţia stăpânului că poate face chiar ce vrea din ea. Muncind din greu, şi-a câştigat cu mare efort nişte momente ale ei, în care poate să facă ce doreşte. Momente de libertate, pe care şi le petrece în locul ei special, neştiut de nimeni, Cascada şoaptelor.

„Privirile ni se încrucişează.
– Susanna…
Dintr-odată simt o sfială. Are o expresie anume întipărită pe faţă, o încordare a trupului pe care nu am mai sesizat-o la el până acum. Şi deşi n-aş şti cum să numesc emoţia asta, o simt şi eu. Între noi e ceva special. Ceva greu de definit. Ceva mai presus de prietenie.
– Trebuie să plec, spun şi mă salt pe vârfuri ca să-l sărut pe obraz, mirată de moliciunea pielii lui. Îţi mulţumesc pentru carte.
Mă trage într-o îmbrăţişare scurtă şi oftează.
– Mulţumesc pentru stele.”

Mark Lewis este elev în anul terminal de liceu, dar, deocamdată, se bucură cum poate mai bine de vacanța de vară, chiar dacă asta înseamnă să se preocupe doar de antrenamente și de job-urile pe care și le ia pentru a-și „sponsoriza” pasiunea. Un personaj puternic și determinat, care a îndurat multe până a reușit să izbăvească în lupta cu kilogramele și răutatea celor din jur. 

Momentul în care o întâlnește pe Susanna, îi evidențiază o altă calitate în fața noastră, a cititorilor, și anume răbdarea. Când a fost clar pentru amândoi că niciunul n-a înnebunit și că nu suferă de halucinații, acesta a dovedit o răbdare de fier cu Susanna, ce pare tot mai curioasă în privința lumii sale, unde atât și bărbații, cât și femeile, sunt egali între ei, unde gesturile de afecțiune sunt împărtășite în aria vizuală a tuturor, unde totul avansează într-un mod rapid și eficient. Toate astea i se păr de necrezut tinerei și încă nu poate accepta chiar fiecare noutate ce i se “aruncă” în față. Dar Mark are grijă să-i explice fiecare lucru cât mai pe înțelesul ei, grijuliu să n-o facă să pară prea neștiutoare față de lumea sa. O calitate pe care i-o admir! Câți oameni mai fac astfel în ziua de astăzi?

Totuşi, pentru câtă vreme se vor plimba dintr-un prezent într-altul, fără ca nimic să nu se întâmple? Vor reuşi să dejoace planurile timpului şi să le întoarcă în favoarea lor? Sau vor trebui să suporte consecinţele riscurilor nebuneşti pe care şi le-au asumat, continuând să se vadă unul pe altul, ignorând necesitatea cascadei?

Puterea şi voinţa Susannei de-a lupta şi de a merge mai departe, hotărârea ei de a înfrunta totul singură, compasiunea şi iubirea ei pentru copilaşii familiei de care are grijă, cât şi determinarea, încrederea şi ambiția lui Mark de a o ajuta pe noua sa prietenă să aibă parte de mult dorita libertate, m-au făcut pentru a nu ştiu câta oară să realizez de ce sunt în stare să facă unele persoane, nevoite să se maturizeze mult prea repede, pentru cei pe care-i iubesc. Toate acestea, combinate într-o manieră captivantă şi atât de realistă de către autoare, fac din acest roman o lectură irezistibilă, în care timpul îşi aşterne încă o dată efectele sale năucitoare pentru a-şi pregăti lovitura finală.

Nota mea: 4.5/5

nota 4.5

text90455842

Publicat în Apariţii

Editura Leda: ”Origin” (Lux #4) de Jennifer L. Armentrout


banner Origin square
Daemon ar face orice să o recapete pe Katy.

După raidul reuşit, dar cu final dezastruos de la Mount Weather, Daemon se confruntă cu imposibilul. Katy a dispărut. A fost luată. Totul se reduce acum la găsirea ei. Trebuie Daemon să distrugă pe oricine îi stă în cale? Imediat. E nevoie să ardă din temelii întreaga lume ca să o salveze pe Katy? Bucuros. Să expună în faţa tuturor rasa extraterestră? Cu plăcere.
Tot ce poate face Katy e să supravieţuiască.
Înconjurată de duşmani, singurul fel în care Katy poate rămâne în viaţă e să se adapteze. În definitiv, există lucruri în Daedalus care nu par chiar atât de nebuneşti, dar scopurile grupului sunt înfricoşătoare, iar adevărurile pe care le rostesc ei cu atât mai tulburătoare. Cine sunt de fapt tipii răi? Daedalus? Oamenii? Sau luxenii?
Împreună, pot înfrunta orice.
Dar cel mai periculos duşman fusese acolo mereu, iar când adevărurile sunt descoperite şi minciunile date în vileag, de partea cui se vor găsi Daemon şi Katy?
Şi vor mai fi vreodată împreună?
capture-20161017-044417
Publicat în Book Haul

Book Haul #2 – octombrie 2015


Salutare, dragi cititori! 🙂

Revin cu alte „noutăţi” de prin bibliotecă, pe care le-am primit sau achiziţionat în ultima lună.

Voi începe cu cele primite de la sponsori, pe celălalt blog, Shattering Words, de la Editura Trei şi Editura Leda. Cascada şoaptelor este deja citită, aşa că, în curând, va urma şi recenzia pe SW. Apropo, pe SW veţi găsi un concurs de activitate, unde veţi putea câştiga ultimul volum al trilogiei Eve şi Cascada şoaptelor. Deci, daţi fuguţa aici!

Fotografie2642

Acestea două, le-am primit de la o bună prietenă de pe facebook, pe care sper s-o întâlnesc şi în viaţa de zi cu zi, Arci. Mulţumesc încă o dată. Abia aştept să le devorez!

Fotografie2645

Cărţile de Sergiu Someşan, le-am câştigat la Audrey pe blog. Pentru asta, îi mai mulţumesc încă o dată atât ei, cât şi autorului! Vedeţi că şi aici veţi da peste un concurs fain!

Fotografie2629 Fotografie2630 Fotografie2631

Iar Khadija am achiziţionat-o vinerea aceasta de la chioşc, împreună cu revista Libertatea pentru femei, primind cadou cea de-a doua carte, Scrisori pentru fiicele mele.

Fotografie2643

Voi cu ce v-aţi mai înnoit?

Dede

Publicat în Apariţii

Editura Leda: „CASCADA ŞOAPTELOR” de Elizabeth Langston


cascada_soaptelor_micCASCADA ŞOAPTELOR de Elizabeth Langston

În timp ce se antrenează pentru o cursă de mountain bike, Mark Lewis, elev în ultimul an de liceu, vede o fată misterioasă, îmbrăcată în nişte haine ciudate, stând în picioare în spatele unei cascade în pădurea din Raleigh, un oraş din Carolina de Nord. Când fata face o remarcă despre maşinăria ciudată pe care merge el, Mark se gândeşte că nu e în regulă ceva cu ea. Iar când Susanna pretinde că este o servitoare-ucenică din anul 1796, băiatul e aproape sigur că e nebună. Şi totuşi vrea să afle mai multe despre ea.

Mark începe o relaţie „la distanţă” cu Susanna prin bariera strălucitoare – şi capricioasă – a Cascadei Şoaptelor. Curios să afle cât mai multe despre perioada în care trăieşte ea şi despre viaţa ei plină de violenţă, Mark se apucă de cercetări istorice – dar cunoaşterea poate fi periculoasă. Curând, el trebuie să facă o alegere dificilă – să rişte să schimbe istoria sau să o condamne pe fata iubită la o viaţă de chin.

capture-20161017-044417

Publicat în Fragmente, poezii

Fragmente #1 | Obsidian (Lux #1) – Jennifer L. Armentrout


„- Am auzit că te duci la dans cu Simon Cutters.

Mi-am aranjat o şuviţă de păr care-mi căzuse pe ochi. Vântul mi-a aruncat-o înapoi.

– Veştile circulă foarte repede.

– Da, aşa se întâmplă pe aici.

S-a întins iar spre mine, de data asta ca să-mi dea după ureche şuviţa aia de păr. Încheieturile degetelor lui mi-au atins uşor faţa. Atingerea aceea uşoară mi-a dat o furnicătură ciudată şi un tremurat care nu avea nimic de-a face cu frigul de afară.

– Credeam că nu-ţi place de el.

– Nu e chiar aşa de rău, am zis eu.

Pe terenul de sport erau acum nişte copii la încălzire, care se pregăteau de alergări.

– În felul lui, e drăguţ, şi m-a invitat să merg cu el.

– Te duci cu el doar fiindcă te-a invitat?

Citește în continuare „Fragmente #1 | Obsidian (Lux #1) – Jennifer L. Armentrout”

Publicat în Recenzii

Amor la Paris (Amor la Paris #1) de Juliette Sobanet (recenzie)


Amor la ParisDescriere

DRAGOSTE ŞI CIOCOLATĂ ÎN ORAŞUL IUBIRII

Charlotte Summers, o profesoară de franceză tânără şi plină de viaţă, mai are două zile până să se mute la Paris cu iubirea vieţii sale. Ea descoperă însă pe un dating site că logodnicul ei s-a văzut pe ascuns cu o roşcată voluptuoasă. Aşa că se desparte de el şi decide să plece singură la Paris.

Ca să nu păţească şi alte femei ca ea, Charlotte creează un blog anonim în care le sfătuieşte cum să acţioneze în amor ca… un bărbat – mai precis, cum să sară din pat în pat fără a se îndrăgosti vreodată. Dar cu atâţia parizieni sexy, Charlotte nu mai este deloc sigură că nu va cădea săgetată de Cupidon de-adevăratelea.

Acest roman de debut, amuzant şi alert, este genul de carte în care să te cufunzi la sfârşitul zilei, cu un pahar de vin în mână, uitând de toţi şi de toate. – SOPHIE MOSS

Amor la Paris are ritm, antren şi, mai presus de orice, o profunzime sufletească surprinzătoare, care m-a atins la coarda sensibilă. – TRACIE BANISTER

Amatorii de poveşti despre femei puternice care îşi regăsesc drumul în viaţă şi îşi vindecă inima rănită vor adora această carte. – MICHELLE BELL

Gândurile mele

Renunţând la job-urile ei, Charlotte Summers abia aşteaptă ca, peste doar două zile, să plece la Paris împreună cu logodnicul ei, Jeff. Pentru a sărbători plecarea lor, aceasta cumpără şampanie şi se îndreaptă spre locul de muncă al iubitului ei. Dar, când intră în biroul lui Jeff şi descoperă pe computerul lui că, cel pe care-l credea iubirea vieţii ei, şi-a postat poza pe mai multe site-uri de „date”-uri, simte că totul s-a prăbuşit în jurul său.

Observând că acesta tocmai ce a primit un mail, şi curioasă din fire, îl deschide şi citeşte mesajul, care provenea de la o roşcată foarte atrăgătoare. Decide să-i răspundă fetei, pe nume Brooke, şi află că Jeff juca la două capete şi nu numai. Dorea să continue acest „joc” cu don’şoara şi după ce ei ajungeau la Paris.

#2

Când „iubitul” îşi face apariţia, Charlotte hotărăşte să se despartă de el. Se duce la prietena ei cea mai bună şi-i povesteşte ce s-a întâmplat şi că nu mai vrea să plece la Paris. Katie îi spune să nu renunţe, să-l dea uitării pe idiot şi să plece, aşa cum şi-a dorit mereu. Până la urmă, Charlotte decide să-şi urmeze visul – cel de a deveni profesoară de franceză într-una din şcolile pariziene – şi pleacă singură la Paris. Ei, bine, nu chiar singură, ci cu 15.000 de dolari şi cu inima frântă.

Ajunsă la Paris şi cazată la un cămin studenţesc, tânăra se simte copleşită de singurătate şi de iubirea pe care încă o simte pentru logodnicul ei. Este confuză şi o încearcă sentimentul de a trece peste trădarea lui, oferindu-i o nouă şansă. Dar nu cade pradă tentaţiei şi îşi creează un blog în care le va sfătui pe femei cum să acţioneze în amor exact ca un bărbat, dând exemple chiar din viaţa ei.

Dar Luc e un tip periculos. E arătos, drăguţ şi uimitor în pat, dar secretos şi divorţat şi îndrăgostit de o altă femeie. Exact genul de tip pe care ar trebui să-l evit.”

Luptând cu greu împotriva impulsului de a-l suna pe Jeff şi nemairezistând nicio clipă să stea închisă, Charlotte se hotărăşte să iasă în oraş. Aşa că porneşte spre duşuri, care erau la comun, din păcate. Pe când ieşea de-acolo, înfăşurată doar într-un prosop, dă peste un francez sexy pe jumătate dezbrăcat. Şi ce mai francez!

„Totuşi, prietenii adevăraţi nu te mint, oricât de mult te-ar durea. Şi Fiona asta a făcut în seara asta.”

Dar asta nu este tot! Odată ieşită în oraş, alături chiar de francezul sexy, o va cunoaşte pe Lexy. Împreună cu aceasta, va avea parte de numeroase peripeţii şi ieşiri nebune, unde îşi va pune în aplicare propriile sfaturi.

Pe parcursul poveştii, o vom cunoaşte şi pe Fiona, o tânără englezoaică timidă, înşelată şi ea de propriul iubit, ce va deveni o bună prietenă pentru Char a noastră, şi pe Marc, un tânăr francez, viitor medic, ce va fi elevul Charlottei, luând lecţii de engleză de la aceasta.

Uitasem cât de mult îndrăgesc Lyonul. Are ceva magic, ceva ce nu vei găsi în niciunul dintre locurile turistice din Paris şi care mă face să mă simt în largul meu, să mă simt ca acasă.” 

Treaba cu blogul merge tot mai bine, Charlotte fiind încântată de comentariile primite. Dar, când se lasă cu urmări neplăcute, deşi aceasta a fost bine intenţionată atunci când le-a scris, toată lumea va avea de suferit. Chiar şi ea. 

Katie a avut dreptate în toate privinţele. Am fost atât de obsedată de regulile mele, de blogul meu de misiunea de a mă comporta ca un bărbat, încât nu m-am obosit să-mi iau răgazul de a mă gândi în ce măsură vorbele mele îi afectează pe cei din jur.”

Oare ce va face Charlotte? Va reuşi să-şi dreagă faptele, înainte să fie prea târziu?  

O carte numai bună de citit în vacanţă, o lectură relaxantă şi amuzantă, care îţi arată că, de cele mai multe ori, ceea ce îţi imaginezi, ceea ce vizualizezi în mintea ta, nu va coincide cu realitatea crudă ce-ţi spulberă speranţele şi visele, chiar înainte de a ţi le materializa. 

Nota mea: 4/5

nota 4