Publicat în Uncategorized

Au’gust cărțile Herg Benet!


saga---bilete-la-clasa-de-mijloc_1_fullsize-horz.jpg

Cărțile străine și pachetele promoționale au reducere de 25% pe site-ul nostru, iar cărțile semnate de Flavius Ardelean sunt reduse cu 50% sau la prețul unic de 9,90 lei. La oricare comandă de pe site vom oferi și o carte cadou, „Saga – bilete la clasa de mijloc” de Vlad Tăușance.

De asemenea, mai avem și o campanie în parteneriat cu Libris, unde toate cărțile de la Herg Benet au reducere de 30%, iar la comenzile de minimum 40 de lei primiți cadou „Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes” de Cristina Nemerovschi.

Și nu uitați că vara aceasta cărțile noastre pot fi împrumutate și citite în Vama Veche, de la Plaja de carte, unde pe 12 august vor fi prezenți și trei dintre autorii noștri, Cristina Nemerovschi, Ioana Duda și Alexandru Voicescu. Găsiți evenimentul aici pentru mai multe detalii: https://www.facebook.com/events/202713440258456/

capture-20161017-044417

Reclame
Publicat în Apariţii, Uncategorized

Editura Herg Benet la Bookfest!


74860_169257519770573_7813986_n

Evenimentele editurii Herg Benet în cadrul Salonului Internațional de carte Bookfest București, ediția 2017

În perioada 24-28 mai 2017 vă așteptăm la Bookfest, la standul propriu, nr. B25, Pavilion C2, Romexpo.

Vineri, 26 mai

18.30 – Prezentarea romanului “Anomalii”, de Sadie Turner și Colette Freedman

19.00 – Lansarea romanului “Regii timpului – Vol. 2: Eroare”, de Laura Nureldin

Sâmbătă, 27 mai

14.00 – Lansarea volumului de proză “Îndurabile”, de Andrei Crăciun

15.00– Lansarea romanului “Divorțurile amanților”, de Corina Ozon

16.00 – Întâlnire cu autoarea Cristina Boncea

16.30 – Prezentarea romanului “Fata cea bună”, de Mary Kubica

16.45 – Prezentarea romanului “Inima mea și alte găuri negre”, de Jasmine Warga

17.00 – Lansarea romanului “Ultima vrăjitoare din Transilvania – Vol. 1: Contesa Aneke”, de Cristina Nemerovschi

17.30 – Lansarea romanului “Ultimul avanpost – Vol. 3: Renașterea”, de Lavinia Călina

18.00 – Lansarea romanului “#confuz”, de Alex Andronic

Duminică, 28 mai

12.30 – Prezentarea romanului “Bășica Lumii și a ne’Lumii”, de Flavius Ardelean

13.00 – Prezentarea romanului “Un lung drum spre o planetă mică și furioasă”, de Becky Chambers

13.30 – Prezentarea romanului “Acest cântec neîmblânzit”, de Victoria Schwab

14.00 – Lansarea romanului “Felinarium”, de Andrei Crisant Duran

15.00 – Prezentarea romanului “Maria Magdalena”, de Ioana Duda

capture-20161017-044417

Publicat în Apariţii, Uncategorized

Lansarea romanului „Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată” de Cristina Nemerovschi


lansare-zilele-noastre-verona.jpg

Editura Herg Benet și Cărturești vă invită vineri, 10 martie, la lansarea romanului „Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată”, a paisprezecea carte semnată de Cristina Nemerovschi. Evenimentul va avea loc de la ora 19, la ceainăria librăriei Cărturești Verona (Strada Pictor Arthur Verona, nr. 13).

Alături de autoare, despre roman vor vorbi scriitoarele Camelia Cavadia și Alina Pavelescu.

În ziua în care se internează în sanatoriu pentru a-și depăși tulburările de anxietate și pentru a se împăca odată pentru totdeauna cu o traumă din trecut, Anei nici nu-i trece prin cap că se va îndrăgosti fulgerător de un tânăr misterios și fascinant, dar cu care nu poate fi împreună. În timp ce vara se apropie de sfârșit, în decorul uneori idilic, alteori gotic al sanatoriului, Ana se vede prinsă într-un vârtej sofisticat și îndrăzneț, care va deveni și mai tulburător odată cu evenimentul tragic care le schimbă tuturor viețile. O scriitoare depresivă cu tendințe de sinucidere, un fotomodel narcisist, o adolescentă bipolară, un puști rebel și… Ana, care nu-și dorește decât să se regăsească. Împreună sunt Învingătorii.

„Scrisă cu măiestrie, cartea captivează și emoționează de la început și până la sfârșit.” (serialreaders.com)

“O carte cu substanță, bine construită în jurul a ceea ce face mintea din oameni, plină de acțiune, de sentimente și suflete frumoase, Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată mi-a oferit o puternică perspectivă asupra vieții și mi-a băgat în cap gândul că orice s-ar întâmpla, trebuie să ieșim învingători, să luptăm până la capăt, chiar dacă este o lumină la capătul tunelului sau nu. E ge-ni-a-lă!” (wearewomenofletters.wordpress.com)

“În Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată, nu numai oamenii sunt personaje. Tulburările psihice capătă propria voce, fiind cumva maestrul păpușar. Spectacolul e un carusel în care fiecare dintre cei cinci tineri se schimonosește în fel și chip. Lupta cu traumele. Corpul și mintea incontrolabile. Halucinațiile. Coșmarurile. Furia. Teama. Stările-culori. Viața văzută prin vată. Șocul că ți s-a întîmplat tocmai ție. Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată este un roman bine scris, amuzant și sfîșietor, emoționant și intens. Este cea mai umană carte a Cristinei Nemerovschi și, totodată, cea mai importantă.” (societatesicultura.ro)

„Un thriller psihologic senzational din care iti va fi foarte greu sa te deconectezi.” (iubescsacitesc.ro)

„Mi s-a părut cel mai intens și sensibil roman al Cristinei, o dovadă că poate scrie orice și despre orice, fără să-și piardă originalitatea.” (cititoriferoce.weebly.com)

 “O carte complexă care acoperă o largă paletă de teme, precum iubirea, moartea, destinul, suferința, arta, timpul, trăirile interioare, lupta pentru supraviețuire, depresia, anxietatea, prejudecățile și prietenia adevărată. Este o carte emoționantă și răvășitoare, o lecție de viață. Recomand cartea tuturor celor care vor să se descopere pe ei înșiși, celor în interiorul cărora s-a stricat ceva, celor care se luptă cu bolile descrise în acest roman, dar în ciuda acestora, știu cum să trăiască.” (twistinmysobriety-alexa.blogspot.ro)

„Romanul Cristinei Nemerovschi este, în același timp, o meditație despre pierdere, o poveste despre prietenie și dragoste nonposesivă, o pledoarie pentru asumarea serioasă și empatică a dezechilibrelor psihice (atât în dimensiunea lor întunecată, generatoare de consecințe periculoase social, cât și în dimensiunea lor catalitică pentru o călătorie spre căutarea autenticității sinelui) mai ales printre tineri, o pledoarie care sper să sensibilizeze cât mai mulți cititori și să contribuie la ecologizarea prejudecăților legate de afecțiunile psihiatrice.” (blog.libris.ro)

„Felul in care e scrisa, felul in care Cristina povesteste prin ochii Anei despre suferinta prin care trece o persoana cu anxietate este atat de descriptiv incat ai impresia ca traiesti si tu odata cu Ana starile ei. Ca esti acolo in poveste. Ca suferi odata cu ea. Ca te bucuri odata cu ea. Si asta este, zic eu meritul unui scriitor talentat. Sa transmita folosindu-se de cuvinte si dincolo de cuvinte, stari, emotii, sentimente.” (softblog.eu)

„Încă de la primele pagini m-am gândit la Muntele vrăjit și la Pădurea norvegiană, la Thomas Mann și la Haruki Murakami, doi autori care-mi sunt dragi sincer și ale căror cărți ar putea fi folosite uneori pentru a mă descrie pe mine, cu tot inexplicabilul și absurdul din mine. Și dincolo de tot ce poți spune obiectiv despre Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată e ceea ce ține de subiectiv: cartea asta m-a făcut să am curajul necesar să recunosc niște lucruri față de mine și față de cei apropiați.” (irrefutabilis.blogspot.ro)

Despre Cristina Nemerovschi: http://cristinanemerovschi.ro/cristina-nemerovschi

capture-20161017-044417

Publicat în Reviews

„Poezii pentru văduve” de Marcica Belearta (recenzie)


img_20170105_154404

Gândurile mele

Deși îmi plac tare mult poeziile, rar se întâmplă să le acord toată atenția mea, fără ca nimic altceva să mă distragă de la ele. Însă Poezii pentru văduve a reușit să pună monopol pe mine și nu pot să cred că deja am dat și ultima pagină și că nu mă mai așteaptă nici o altă poezie creepy la orizont. Lectura a decurs foarte ușor și mult prea rapid, încât abia dacă-mi dădeam seama când paginile îmi zburau nerăbdătoare prin fața ochilor, una după alta. Speram totuși să nu se termine prea curând, însă nu se întâmplă mereu așa cum ne dorim, nu?

Cartea este împărțită pe 6 capitole: Poezii văduve, Poezii despre filme, Poezii despre mobilă, Afurisilă, Poezii din tren și Random, iar fiecare dintre ele pare oarecum legat de următorul, deși tratează situații destul de diferite.

img_20161230_122152

Primul capitol ne prezintă o tanti văduvă ce ne lasă impresia că îi este mult mai bine acum, față de perioada în care soțul ei trăia. Imediat după, autoarea ia la mișto câteva dintre cele mai cunoscute filme din lume, printre care Fifty shades of grey, Spiderman, Matrix și Twilight. Îl vom cunoaște apoi pe iepurașul Afurisilă căreia îi place să spună verde-n față ce are de spus, chiar dacă nu e pe placul interlocutorilor săi, iar când roata se întoarce, cere ajutor de unde nu-i. Iar, prin poeziile din tren, autoarea dă viață pe un ton zeflemist „culorii” omenești ce ia amploare în mijloacele de transport publice.

Dacă ar fi totuși să aleg care parte mi-a plăcut cel mai mult, aș spune că prima. Poate pentru că cele mai multe poezii sunt în cuprinsul acestui capitol? Glumesc. Ideea este că mi s-au părut mult mai ironice, mai întrepătrunse și mai pline de „veselie” decât restul poeziilor, nu că celelalte m-ar fi lăsat indiferentă la citirea lor. Din contră, pot afirma cu sinceritate că nu mi-a dispărut zâmbetul de pe față pe întreaga durată a lecturii.

Nota mea: 4/5

nota-4

Cartea o puteți achiziționa de aici.
Mulțumesc pentru acest exemplar Editurii Herg Benet!

74860_169257519770573_7813986_n

capture-20160928-044054

Publicat în About, Uncategorized

Book haul: Herg Benet


Hey, cititori! Am să vă dau o mare veste (cel puțin pentru mine așa este): blogul are parte de prima sa sponsorizare! Yeeey! Pe această cale, doresc să le mulțumesc încă o dată oamenilor frumoși de la Herg Benet pentru această surpriză și pentru cărțile primite!

Acum două zile, stăteam liniștită în pat, încă în pijamale, la tv, mai că aș fi adormit la loc, dar bâzâitul telefonului îmi spulberă și ultima fărâmă de somn. Răspund cu o voce puțin cam răgușită, la capătul celălalt fiind curierul care mă anunța că în trei minute ajunge pe strada mea. În clipa imediat următoare, nici nu știu cum am sărit din pat, m-am schimbat, mi-am luat geaca pe mine și mi-am tras fesul pe cap (eram cam ciufulită și nu mai aveam timp să mi-l descâlcesc și să-l aranjez puțin, atât de nerăbdătoare eram! :)) ). Într-un minut eram deja gata, în curte, așteptând (doar vreo două secunde, cred ?! probabil nici alea). Curierul m-a mințit, a ajuns mai repede decât a zis! :))

15644638_1269685143074840_1113089787_n

Camere de hotel de Anda Docea – M-am tot lovit de cartea asta, fie pe facebook, fie pe blogurile pe care le citesc sau pe goodreads. I-a sosit vremea! Prea mă urmărește peste tot!  :))

Poezii pentru văduve de Marcica Beleartă – Nu am mai auzit de această carte până acum și cum nu prea citesc cărți de genul, nu că nu mi-ar place poeziile, cred că o sa fie în regulă. Am citit poezia de pe spate și deja mă bufnise râsul. Dacă așa vor fi toate, de-abia aștept să mă amuz pe seama lor!

15713257_1269685049741516_1065053082_n

Tentații de Corina Ozon – Am auzit atât de multe despre cărțile Corinei, de mai peste tot, încât tentația e mult prea mare!

15645385_1269685153074839_1087916158_n.jpg

Fata de la nord de ziuă de Alexandru Voicescu – Va fi prima carte citită de la acest autor și abia aștept!

Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată de Cristina Nemerovschi – La fel și aici! Este prima carte a Cristinei pe care o voi lectura. În bibliotecă mă mai așteaptă și Rockstar pe care am luat-o la un schimb, pe la începutul toamnei. Cărțile autoarei mi-au atras de mai multă vreme atenția, dar, din diferite motive, nu am ajuns încă să le citesc. Așa că, anul ce vine, o să mă pot bucura de ele!

15645386_1269685093074845_326806776_n

Și o poză de grup! Nu-i așa că arată minunat?

15683109_1269685179741503_747915984_n

capture-20160928-044054

Publicat în Reviews

Copiii întunericului (Neamul Corbilor #1) de Lavinia Călina (recenzie)


Coperta_Neamul_Corbilor-vol1Descriere

“Tu cât de mult te poți ascunde de magie?”

Roxana și Nicol, două adolescente cu personalități aparent diferite, devin cele mai bune prietene după o noapte în care viața li se va schimba complet. Împărtășind același secret, ele vor încerca timp de mai mulți ani să ducă împreună o existență cât mai banală, cotidiană, pentru a se ascunde de cei care le doresc, probabil, moartea.

Dar chiar secretul nu este ceea ce pare. Devenite pioni în mijlocul unei confruntări seculare între cele mai puternice neamuri de vrăjitori, cele două tinere au de ales între a fugi mereu sau a-și înfrunta adversarii. Întunericul este însă foarte aproape, mult prea aproape…

Magie și acțiune, răsturnări de situație, intrigi țesute de veacuri, iubiri blestemate; un creuzet al coșmarurilor devenite realitate, în care moartea pândește din colțul oricărei străzi, în ochii oricărui trecător și chiar din adâncul propriului suflet. Lupta abia a început, iar Neamul Corbilor este mai decis ca niciodată să fie cel care va câștiga supremația asupra întregii lumi.

Gândurile mele

Aveam această carte de ceva vreme (a se traduce: „mai bine de juma’ de an”) în bibliotecă. Nu ştiu ce m-a tot ţinut la distanţă de ea, de n-am citit-o până acum. Îi mai aruncam eu, din când în când, nişte priviri pe ascuns, îmi mai arunca şi ea, dar degeaba. Niciodată nu ni se intersectau privirile. Cred că, inconştient, am aşteptat momentul potrivit pentru a o „prinde” în plin flagrant, altfel nu-mi explic.

Adevărul este că nu este prima dată când mi se întâmplă să citesc o carte după mult timp de când o am şi nu pot să nu observ că le citesc doar atunci când simt nevoia să o fac în privinţa fiecăreia. Cred că le percep şi rezonez mai bine cu ele, dacă le citesc la momentul lor şi nu mai devreme. Și, bineînțeles, cartea este citită de ceva timp, dar de-abia acum am reușit să revin și cu recenzia.

page

Atunci când vorbim despre lumea fantasy, avem parte de un război pe viață și pe moarte între forțele binelui și ale răului, de când lumea. În acest caz, între neamurile de vrăjitori, fiecare luptând pentru a fi cel mai puternic dintre toți. Pe când unii aleg să ajungă la supremație pe calea cea dreaptă, mai grea, ceilalți aleg calea mai ușoară, aceea de a călca pe cadavre cu orice preț. Dintre cele cinci neamuri care conviețuiesc împreună, fie că vor sau nu, cel mai înspăimântător ni se prezintă ca fiind Neamul Corbilor, datorită drumului pe care acesta l-a ales ca să ajungă acolo unde își dorește. Cine cade pe mâna acestor indivizi, nici că va mai avea vreo șansă să scape, dacă nu acceptă ceea ce i se cere.

„Când ești pe fugă, nu te mai gândești la ce lași în urmă, la persoanele pe care s-ar putea să nu le mai vezi, la locurile frumoase prin care nu o să te mai plimbi, la prieteni în compania cărora nu o să mai bei o bere, la cartea pe care nu ai mai returnat-o la bibliotecă. Și cu siguranță nu te gândești că ai uitat pe noptieră CD-ul cu formația preferată. Nu, atunci când fugi, tot ce vrei e să scapi, să ajungi cât mai repede posibil într-un loc în care nimeni să nu te cunoască și nimeni să nu știe ce ai făcut.”

Așa cum ne spune și descrierea, povestea se învârte în jurul a două tinere obișnuite, care își duc traiul monoton de zi cu zi. Totuși, ele sunt mult mai mult decât ceea ce vor să pară la prima vedere. Cele două, Roxana și Nicol, au crescut în același sat și se cunoșteau doar din vedere, neinteracționând prea mult una cu cealaltă. Dar, în urma unui eveniment nefericit petrecut cu șapte ani în urmă, n-au avut altă alternativă decât să părăsească locul natal și să fugă departe de ce s-a întâmplat. Din acea clipă, fetele se apropie, depind una de alta și leagă o prietenie profundă și plină de secrete, încercând să se comporte cât mai normal, ca și cum nimic nu le-a afectat.

„Nu m-am temut niciodată de întuneric, de creaturile ce se puteau ascunde printre umbre. Mai frică mi-a fost de oamenii care se amestecă printre razele soarelui, cei ce te amăgesc doar cu un zâmbet cald și o îmbrățișare, cei ce te ademenesc cu vocea lor suavă, cei care te trădează fără să clipească. Să nu îți fie frică de întuneric, căci de la întuneric știi la ce te poți aștepta, să îți fie frică de lumină, căci lumina e cea care te orbește.” 

Totuși, trecutul are altceva în plan pentru ele, surprizându-le în cele mai neașteptate momente. O clipă de neatenție le-a costat monotonia în care se complăceau zilnic și, acum, neîncrederea, teama și neputința plutesc în aer. Amândouă sunt confuze, nu mai știu cine le vrea binele și cine le vrea răul, deși s-au ferit atâta vreme să fie prinse în acest război pe care nu vor să-l poarte. Roxana și Nicol se trezesc între două lumi care nu le oferă niciuna ceea ce își doresc cu adevărat: un loc al lor. Un loc în care să nu mai fie nevoite ca, la orice pas făcut, să se uite înapoi pentru a se asigura că nu sunt pândite din umbră. Un loc care să le mențină în siguranță, ori de câte ori trecutul amenință să le vină de hac. Un loc în care să se simtă “acasă” cu adevărat.

page

Pe măsură ce înaintăm cu lectura, ni se dezvăluie alianțe neașteptate și legături interzise între neamurile de vrăjitori. Secrete întunecate din trecutul personajelor ies la iveală și nu știi cum să mai reacționezi în privința lor. Este destul de greu să îți dai seama de ce parte a taberei se află fiecare și chiar tu însuți te gândești dacă faci alegerea corectă de a te încrede în cineva anume.

„Oamenii vin și pleacă din viața ta. Chiar dacă au fost prezenți pentru o scurtă perioadă sau una mai îndelungată, atunci când îi pierzi lasă în urmă un gol cât de mic în inima ta. Să pierzi pe cineva drag e cumplit. Există două moduri prin care asta se poate întâmpla. O persoană poate decide să iasă voluntar din viața ta. Îți întoarce spatele și își vede de drumul lui. […] Dar ce faci atunci când ruptura se produce brusc? Atunci când moartea ți-o răpește.” 

Începe să-mi placă din ce în ce mai mult faptul de a citi povestea prezentată din două perspective, acestea alternând între ele. Astfel, putem afla mai multe despre personaje și despre percepția lor asupra situațiilor care li se ivesc dinaintea ochilor. Descoperim cum gândesc fiecare, ce este corect sau greșit în alegerile pe care le fac și cum fac față problemelor întâmpinate.

Un alt plus pentru care mi-a plăcut cartea a fost acțiunea din abundență. Nici dacă ai vrea, nu poți să te oprești până ce n-ai terminat tot de citit. Autoarea nu-ți lasă posibilitatea de a te plictisi nici măcar o clipă. Te ține în alertă până la finalul volumului, unde îți dă lovitura de grație, împingându-te cu nonsalanță în situația de ați face tot felul de scenarii, care mai de care, în privința continuării.

Dacă doriți să vă pierdeți printre intrigi și secrete cutremurătoare de care n-ar trebui să știți, asta dacă țineți la viața voastră, Neamul Corbilor este exact genul de carte de care aveți nevoie. Povestea creionată de Lavinia o să vă dea lumea peste cap și o să vă prindă atât de tare în plasă, încât nici măcar n-o să aveți timp să clipiți la cât de repede se mișcă lucrurile, atunci când vrăjitorii se perindă printre oameni ca și cum ar fi unii de-ai lor.  

Nota mea: 5/5

nota 5

Cartea o puteți găsi aici.

coollogo_com

Publicat în Reviews

„Stresul dintre orgasme” de Ana Mănescu (recenzie)


12607257_1022403857802971_96369475_nDescrierea

Se spune că nicio poveste bună nu ar începe cu „Mîncam o salată”. Drumul lui Robert începe exact cu această masă banală. De fapt, drumul său începe mult mai devreme, cu dragostea pentru muzică și cărți, un tată abuziv emoțional și o fostă prietenă care este vinovată pentru toate, desigur. Urmează o slujbă într-o corporație, insomnii și un drog nou, conversații în baie cu prietenul său cel mai bun, o relație cu neobișnuita elevă căreia îi predă lecții de vioară și o adevărată obsesie pentru imaginea femeii ideale.

Un roman despre identitate, anxietate și ispite, Stresul dintre orgasme caută să descopere acel greu de găsit lucru de care avem nevoie într-o lume grăbită.

„M-am născut stresat și tremurînd, dar îți garantez că nu a fost nimic față de ce a urmat. Tensiunea nu se eliberează niciodată, toate orgasmele, toate satisfacțiile sunt doar puncte maxime de încordare, fără să existe o explozie, fără să se elibereze elasticul, e întins, e întins, cît te mai poți întinde?”

Gândurile mele

Doresc să-i mulțumesc Anei pentru șansa de a citi noul ei roman!

De când am citit Quasar, am știut că nu mai am cale de întoarcere, odată ce am pornit la drum cu această lectură. Nici Stresul dintre orgasme nu s-a lăsat mai prejos. A fost și mai și! Mi-a plăcut mult mai mult. Stilul autoarei este unul inconfundabil, remarcându-se încă de la primele rânduri. Te prinde atât de tare în rădăcini, încât n-o să te simți eliberat de ele nici măcar atunci când ai ajuns la final. Are mare grijă să te lase să te frămânți încolo și-ncoace, să întorci fiecare frază pe toate părțile posibile și imposibile și să te facă să-ți dai seamă că, la un moment dat, și tu ai trecut, treci sau vei trece prin astfel de momente în viață. Momente ce par că-ți vor absorbi suflul cu fiecare adiere de vânt.

Spre deosebire de Quasar, care este mai mult o colecție de povestiri, „Stresul..” are un fir narativ legat, iar, pentru acest aspect, are un plus de la mine. Cartea ne prezintă povestea unui tânăr cu probleme existențiale, care ar putea fi oricare dintre noi, un tânăr ce se luptă, zi de zi, cu stresul de a exista, de a fi, pur și simplu, el însuși.

“Cine se ține însă de un ritm sănătos cînd are la dispoziție tot timpul din lume? Și eu îl aveam. Eu eram etern.”

Romanul sau microromanul, așa cum îl numește Ana, ni-l prezintă pe Robert, un împătimit al muzicii și al lecturii. Deși acestea sunt pasiunile sale, cam din totdeauna, un moment din viața sa l-a “obligat”, oarecum, să dea înapoi și să nu se mai simtă bine în persoana lui, ajungând astfel  să practice aceeași (in)activitate ca și tatăl său, anume vânzările, o lume în care minciuna primează la orice pas pentru a putea supraviețui. Totuși, chiar și așa, muzica rămâne o parte importantă din el, neezitând să-și “pună” sufletul pentru a-și învăța elevii cum se trăiește aceasta cu adevărat.

Suferind de insomnii, singurul “medicament” ce-l ajută pe Robert să respire și să treacă de aceste momente stresante, este o substanță ce-l pregătește temeinic pentru câteva ore de somn. Dar când aceasta nu este la îndemână, nopțile albe trec ceva mai ușor, atunci când se pierde printre paginile cărților. Și, dacă mai pui la socoteală că, în ziua următoare, are ceva important de prezentat, atunci acesta este în stare să străbată “lumea” la pas pentru a găsi ceea ce are nevoie.

 “Candy a venit pe neașteptate. S-a instalat organic în viața mea, iar atunci cînd am încercat să o plasez în timp, mi-am dat seama că e cumva eternă. Asta a schimbat totul. Mai ales pe mine.”

Prins între două femei, una reprezentând întunericul din el, iar cealaltă lumina, tânărul se trezește că nu este în stare să renunțe la niciuna. Nu-și poate închipui cum ar putea trăi fără una din ele sau, mai rău, fără amândouă. Pe când Candy este ancora de care are cu atâta disperare nevoie pentru a nu se scufunda mai mult în abis, Iana este “simplitatea în culori”, este “viața” ce-l menține la suprafață pentru a nu se pierde iar și pentru a se (re)descoperi pe sine. Pentru acesta, fiecare dintre cele două tinere reprezintă o parte din el, o parte care îl întregește și îl descompune deopotrivă.

“Iana e cu totul altă poveste. Candy m-a schimbat, da, dar Iana mă schimbă de fiecare dată. Pe Candy vreau să o am mereu în preajmă, pe cînd pe Iana vreau să o dau afară din casă din secunda în care îi deschid ușa și vreau să se întoarcă imediat după ce a plecat.”

Prin prisma lui Robert, autoarea ne arată că nu totul este numai lapte și miere. Drumul nostru nu este unul chiar drept, mai are și el ceva denivelări, unele mai pronunțate, altele ceva mai line. O mai luăm când la stânga, când la dreapta, ne mai împiedicăm de obstacolele care ne apar în cale, pe unele reușim chiar să le evităm. Indiferent de cum ne este drumul “așternut”, mergem tot înainte. Nu ne permitem să ne uităm înapoi chiar de fiecare dată. Anumitor lucruri le este mai bine să rămână în urmă. Ne arată că, de multe ori, oamenii din jur nu sunt ceea ce par și că trebuie să fim atenți cui acordăm încrederea și sentimentele noastre. Vor mai fi momente în care vom da greș în privința lor, dar noi trebuie să mergem mai departe și să nu ne lăsăm să cădem prea mult din cauza lor. Ne arată că, mai întâi de toate, trebuie să ne “îngrijim” de noi și abia apoi de restul lumii. Trebuie să ne fie bine cu noi înșine, ca să putem relaționa sincer și cu cei din jur. Dacă nu avem destulă încredere în noi, nu putem reuși nicicum să săvârșim ceea ce ne dorim cu adevărat.

 “Stresul dintre orgasme – marea problemă a secolului al XXI-lea. Așa zicea mama, deși nu atît de direct. Și asta simțeam eu în fiecare zi. Că stresul e boala generației mele, așa cum anxietatea e a puștilor pe care îi învăț să cînte. Toate sunt manifestări ale fugii noastre constante după ceea ce numim progres. Dar e de fapt o gaură neagră. O gaură fără lumină. Una masivă, fără aer. Învierea monstrului de sub pat. Revenirea nodului din gît.”

Într-o anumită doză, m-am regăsit în Robert, în visele sale, și am regretat, ca și el de altfel, că n-am luptat mai mult pentru ceea ce voiam să facem în viață și ne-am lăsat influențați de cei din jur. Ne complăcem majoritatea în verbul “nu putem”, pe când, de fapt, “nu vrem” să încercăm să facem lucrurile care ne pasionează și care ne fac să ne simțim adevărații “noi”. Nu vrem să le ridicăm la un alt nivel, decât cel de hobby. Totuși, acum, uitându-mă în urmă, mă gândesc că n-a fost o idee așa de rea și chiar îmi place ceea ce fac, ajungând în momentul în care mă proiectez în viitor lucrând în domeniul ales.

Stresul dintre orgasme este o lectură ce vizează realitatea necruțătoare în care trăim. O realitate în care regulile sunt la ordinea zilei, având obligația de a le respecta, chiar dacă nu suntem, în mare parte, de acord cu ele. O realitate în care toți suntem “aruncați” în aceeași oală și nu avem șanse prea mari de a ne afirma așa cum simțim. O realitate în care schimbarea este cel mai greu lucru pe care poți să-l faci, dacă nu-ți dorești asta din tot sufletul tău.

Nota mea: 4.5/5

nota 4.5

coollogo_com

Publicat în Fragmente, Uncategorized

Fragmente #3 – „Stresul dintre orgasme” de Ana Mănescu


f167ed6d89b56c977c171567a5a1852a

Eram ca natura, stăpîni pe tot pămîntul. Și acum trăim în rezervații. Închiși, cu iluzia libertății. Mereu în conflict cu ceva, fără un conflict real. Frămîntările noastre interioare țin de notificările de pe Facebook și chestiile pe care ne cheltuim salariile. Pînă și noi doi o pățim. Cînd ne întreabă cineva cine suntem, ce suntem, răspundem cu un singur cuvînt. Notar. Agent. Avocat. Profesor. Casnică. Șomer. Artist. Conflictul ar trebui să existe în noi, să nu putem alege, să fim polivalenți. Cine ești? Sunt tot, pentru că nu pot să fiu mai puțin. Pentru că nu poți, Rob, nu poți să fi doar medic, doar jurnalist, doar pictor, doar curvă, doar drogat, doar copil, doar ceva. Trebuie să fii tot ce e în tine și să fii deodată.

Publicat în Interviuri

La șuetă cu autorii români #1 – Ana Mănescu


ana manescu 1

Ana Mănescu este scriitoare, jurnalistă și promoter cultural, traducătoare și editorul șef al proiectului societatesicultura.ro. A debutat în 2014 cu romanul alter.ego, urmat la începutul lui 2015 de volumul de povestiri Quasar, iar în toamna aceasta va fi lansată a treia sa carte, romanul Stresul dintre orgasme, toate la editura Herg Benet. Îi puteți citi articolele atît pe site-ul personal, cît și pe societatesicultura.ro, și o găsiți pe Facebook sau pe mail, la adresa sa, povesteste@anamanescu.ro. Visul și mottoul său sunt: Într-o zi mă voi muta pe o plajă, unde voi scrie cît voi trăi. Sau voi trăi cît voi scrie.


1) Bună, Ana. Pentru început, spune-ne, te rog, trei lucruri esenţiale despre tine, fără de care n-ai putea fi tu.

Poveștile, idealismul, iubirea. Cumva, fiecare le conține și pe celelalte.

2) Ai ştiut dintotdeauna că vrei să scrii sau îţi doreai altceva înainte?

Am vrut să cînt la vioară și să fac balet, să fiu profesoară, doctor, bucătăreasă sau vrăjitoare și am avut chiar o perioadă cînd am vrut să fiu leneșă (cînd frate-miu voia să fie american și soră-mea prințesă). Nu făceam nimic în sensul ăsta, în schimb inventam povești, copiam povești, scriam povești, poezii, cîntece – toate drăgălașe, așa cum orice lucru creat de copii are farmecul lui, dar, firește, execrabile. Pe la 16 ani am realizat că vreau să fiu prozatoare și pe la 24 mi-am dat seama că zona în care mă simt cel mai bine este cea la limita dintre realitate și restul.

header-quasar

3) Am citit deja una dintre cărţile tale, Quasar. M-am regăsit în câteva dintre povestirile ce m-au pus serios pe gânduri. De unde a pornit totul? Ce se ascunde în spatele acestui „quasar”?

A pornit de la un carnețel din hîrtie reciclabilă pe care l-am primit cadou de la echipa societatesicultura.ro cînd am împlinit 24 de ani, de la cîteva proze arhiscurte scrise în el, de la descoperirea fascinației mele pentru literatura speculativă, de la o căutare pe google despre cea mai puternică forță din univers. Quasar e un puzzle format din acele proze arhiscurte, o pătură creată din bucăți potrivite și cusute pentru a vorbi despre începuturi, sfîrșituri, ciclicitate, iubire, moarte, identitate – tot ce înseamnă existență. Este un exercițiu stilistic transformat într-o colecție de povestiri care abordează în cel mai absurd mod posibil (al meu, de atunci) cele mai esențiale interese umane.

4) Am ajuns să mă ataşez de unele povestiri din carte şi mă întrebam dacă există vreo şansă ca măcar una să fie continuată.

Mulțumesc! Quasarul și-a spus povestea, și singura pe care o văd mai lungă ar fi Umbra Contesei. Dar chiar el conține o continuare, povestirea Explozii de omizi fiind un viitor alternativ, fantastic, al romanului meu de debut, alter.ego. Așa că nu spun că nu voi extinde niciodată vreunul dintre textele de aici, dar momentan nu e în plan.

5) Ce doreşti să transmiţi oamenilor prin scrierile tale?

Vreau ca ei să vină cu propriile lor experiențe, emoții, gînduri și să ia din cărțile mele exact ce au nevoie. Să se descopere pe ei înșiși mai bine. Să fie inspirați. Să fie oricum, dar să simtă ceva. Asta caut eu în povești și asta vreau să facă ale mele. Nu pot controla cum este receptat mesajul, iar în literatura spre care mă îndrept, nici nu trebuie.

ana manescu 4

6) O bună parte a scriitorilor, şi numai, au o muză ce îi inspiră, pe când restul, nu prea au. În ce categorie te încadrezi şi de ce?

Poate că unii au o muză clară, dar cu certitudine toți trag din întreaga lor experiență. Muzele mele sunt obsesiile mele, dar nu doar ele contribuie la crearea textelor. Melodiile pe care le ascult, cărțile pe care le citesc, serialele pe care le urmăresc, o seară ploioasă, un răsărit, o glumă a lui, o umbră pe perete, totul poate să se strecoare fără să-mi dau seama în ceea ce scriu. Ce e clar e că obsesiile dintr-un moment preiau controlul asupra direcției poveștii. În cazul lui ego erau idealismul adolescentin, criza de identitate, frica de a scrie. Pentru Quasar – dragostea și moartea ca dimensiuni principale ale existenței. Pentru Stresul sunt anxietatea, boala, presiunea socială, insomnia.

7) Atunci când scrii, asculţi muzică sau preferi liniştea? Dacă asculţi, cam ce genuri îţi plac? Ne-ai putea recomanda câteva melodii?

Muzica mea pentru scris nu este neapărat muzica pe care o iubesc. Nu pot scrie pe Muse, Pink Floyd, The National, Editors, Placebo, Coldplay, Radiohead etc. fiindcă îmi amorțesc mîinile și pieptul de drag. Ele stabilesc atmosfera din multe fragmente, dar trebuie să stea departe de procesul efectiv al scrierii. Rockul, în special alternativ sau indie, îmi spune cele mai multe povești, dar mă paralizează. E drept, fiecare capitol sau povestire este acompaniat(ă) de o melodie, în toate cărțile mele. Pînă acum le-am menționat în volume, le-am creat playlisturi pe YouTube (le găsești aici – și putem folosi canalul și pentru a-ți răspunde la întrebarea cu recomandările). Dar nu le ascult cînd scriu, ci am ecoul lor în minte. În ultimii ani, am scris mai mult în liniște sau pe instrumentale (soundtrackul filmului meu preferat, The Fountain, celtică, ambientală, clasică). Depinde de fragment, de ora la care scriu, de starea mea fizică și psihică.

ana manescu 3

8) Ce ne poţi spune despre noua carte? La ce să ne aşteptăm în privinţa ei?

Stresul dintre orgasme e ca bufnițele din Twin Peaks, nu e ceea ce pare. Nu e un roman, ci un microroman. Nu e despre sex, ci despre culmile după care alergăm majoritatea. Și este o poveste care se schimbă odată ce toate piesele sunt puse la un loc. E o carte bună pentru cei care nu se sperie de vulnerabilitatea și întunericul din noi, de paradoxul din noi, de fricile și obsesiile și nebuniile din noi. Este despre artistul resemnat și amar în goana contemporană, despre acceptare, bucurii mărunte și salvare.

9) Ce autori au avut un impact important asupra ta?

Toți citiți pînă acum, prin absorbire sau eliminare. Dar cel mai mult m-au ajutat să mă definesc, în ultimii ani: J. K. Rowling – pentru atitudinea sa vizavi de viață, scris, eșec și caritate, și pentru că am o mică obsesie pentru Harry Potter; Sarah Kane – pentru că absurdul, moartea și iubirea sunt magnifice în piesele sale; Eva Precub – idem, dar în poezie; Ian McEwan – pentru că îmbină genial inocența și perversitatea; John Fowles – pentru că Magicianul mi-a schimbat viața; Julio Cortazar – pentru că Șotron a făcut același lucru; Flavius Ardelean – pentru că e în zona aceea care îmi place mie dintre romantic și macabru, dintre realitate și restul; Cristina Nemerovschi – pentru că scrie despre libertate și individualitate; Marta Petreu – nu cu filosofia, nu cu poezia, deși i le-am citit și pe acestea, ci cu Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului, care m-a dărîmat, e un roman absolut fabulos; Răzvan Petrescu – i-am citit doar Scrisori către Mihai și l-am ascultat o singură dată la un CDPLFest, dar este un autor delicios de talentat. Și a fost picătura care a dărîmat căciulița de pe â-ul din a și m-a făcut să trec la î din i în interiorul cuvintelor.

ana manescu 6

10) Cam câte cărţi numără biblioteca ta şi ce reprezintă ele pentru tine?

Cred că am în jur de o mie de cărți în casă, strînse în special de bunicii mei. A mea personală e mult mai modestă și împărțită între etajera crud de mică, birou, Pandle (eReaderul meu) și laptop. Nu știu cîte sunt, cîteva sute. Toate sunt cărți care m-au făcut să simt și să învăț ceva. Și cu toate sunt posesivă, inclusiv cu cele pe care nu le-aș reciti. Dar adevărul e că sunt foarte puține cărți pe care chiar le-aș lua cu mine pe o insulă, genul care conțin lumi atît de complete în ele, încît aș putea să le citesc prin rotație la nesfîrșit. Ele reprezintă totul, sunt iubirile alea care rămîn o viață.

11) Mulţumesc că ai acceptat invitaţia de a-mi răspunde la câteva curiozităţi. Gândurile tale pentru cititorii noştri?

Cu drag, și eu îți mulțumesc, așa cum le mulțumesc și celor care au citit acest interviu și cărora le doresc să descopere cele mai frumoase povești pentru ei. Dacă credeți că și ale mele pot fi printre acestea, știți unde să mă găsiți!

COOKIE2Dede