Publicat în Fragmente, poezii

Fragmente #32 | O fărâmă de rai – Corina Cîndea


„- Mă puteți ajuta?
Mi-am arcuit o sprânceană. Vocea îi era… uluitoare. Joasă și răgușită, se potrivea perfect cu ochii ei, pentru că s-a strecurat în interiorul meu exact ca o gură de whisky.
Arăta destul de speriată, așa că am coborât de pe motor cu mișcări calculate, nedorind să o fac să se teamă de mine. Știam că statura mea înaltă nu mă prea ajuta la partea asta.
– Aveți probleme cu mașina?
Ochii i s-au făcut și mai mari când m-a zărit în toată lungimea și, în timp ce m-am apropiat, am văzut-o înghițind în sec.
– Mi s-a rupt apa.
Am avut impresia că un fel de deznădejde a sunat în vocea ei și mi-am abținut un zâmbet.
Femeile! Niciodată nu se descurcă cu o mașină!
– Dacă e doar furtunul, poate reușesc să încropesc ceva cât să ajungeți în oraș, am încercat s-o liniștesc.
Și-a dat ochii peste cap de parcă spusesem cine știe ce tâmpenie.
– Mi s-a rupt apa, a repetat pe un ton ironic, iar eu m-am încruntat.
Puteam și eu să îmi rostogolesc ochii sau să fiu ironic la nevoie, dar nu era un concurs de așa ceva, așa că m-am îndreptat spre partea din față a mașinii și am ridicat capota. Dacă se spărsese vasul cu apă, nu aveam cum s-o rezolv.
Dar vasul era întreg și plin.
Mai mult, niciun furtun nu părea crăpat sau rupt.
– Nu cred că are vreo legătură cu apa, am încercat să spun în așa fel încât din vocea mea să nu răzbată niciun fel de superioritate sau ironie.
– Nu. Are legătură cu faptul că am rămas fără benzină.
Fără benzină?
Atunci de ce naiba o tot dădea înainte cu apa aia?
Mi-am dat seama că se dăduse jos din mașină pentru că îi auzeam vocea mult mai clar și mai tare. Și, mda, pentru că portiera scosese un scârțâit înfiorător, de parcă plângea metalul din care era făcută.
– Problema cu apa e la mine, nu la mașină. Mi s-a rupt apa, a spus exact când a apărut lângă mine.
Pentru că eram încă aplecat asupra motorului, primul lucru pe care l-am văzut au fost o pereche de balerini albi și atât de mici încât păreau să-i aparțină unei fetițe. Ochii mi-au urcat pe niște picioare frumos conturate și, pe la genunchi, am dat de tivul unei rochii albe, imprimată cu trandafiri mici și roz. Când am ajuns la abdomenul umflat, m-am ridicat brusc, lovindu-mă cu capul de capotă.
Durerea acută aproape că m-a făcut să văd stele verzi.
– Băga-mi-aș!”

6
Publicat în Recenzii

Triplu H (#3) – Corina Cîndea | partea întâi


20200605_085136-01

Descriere

Uneori, lucrurile se întâmplă când te aștepți mai puțin…

Aflată la primul ei drum lung făcut de una singură, Heather Bennett are parte de o surpriză care îi va schimba viața cu totul.

Însă surpriza ei, întocmai ca un bulgăre care crește când e rostogolit prin zăpadă, va duce la o adevărată avalanșă de întâmplări pentru întreaga familie Morgan-Bennett.

Citește în continuare „Triplu H (#3) – Corina Cîndea | partea întâi”

Publicat în Fragmente, poezii

Fragmente #31 | Triplu H (vol. 3) – Corina Cîndea


„La dracu’!

Înjurătura îmi scapă de pe buze, urmată de alte câteva, mult mai colorate și pentru care trebuie să le mulțumesc fraților și verilor mei că le-am învățat, dar nicio înjurătură, oricât ar fi de grosolonă, nu m-ar putea scoate din necaz. Căci este un necaz! Să schimb roata unui Ferrari, singură, în plin câmp, este ceva imposibil pentru mine și singurul lucru care nu m-au învățat.

Deschizând portiera, îmi iau poșeta de pe bancheta din dreapta și oftez din nou, cu ochii pe telefon. Dacă aș suna acasă, probabil că ar începe nebunia. Garda națională ar fi alertată, poate și FBI-ul, NASA m-ar căuta cu toți sateliții disponibili și o coloană de Ferrari-uri ar porni spre acest loc, riscând o grămadă de accidente, totul pentru a o recupera pe prințesa familiei pierdută la dracu-n praznic. Minunat! Primul meu drum lung făcut singură va deveni și ultimul, pentru cel puțin următorii cincizeci de ani, îmi spun ironică. Și așa a fost nevoie de munca de lămurire a tuturor femeilor din familie pentru a fi lăsată să plec o zi de acasă.

Citește în continuare „Fragmente #31 | Triplu H (vol. 3) – Corina Cîndea”

Publicat în Recenzii

Destine împletite – Corina Cîndea (recenzie)


20181105_191153

Descriere

De o frumusețe uluitoare și cu o inteligență ieșită din comun, Chelsea Reed este concentrată doar pe facultatea proaspăt începută și pe afacerea pe care o are, nefiind pregătită pentru întâlnirea cu Jack Stone, unul dintre cei mai râvniți burlaci din Houston și un afemeiat cunoscut. Iar acesta este doar începutul unor schimbări majore în viața ei.

Obișnuit cu libertatea și un trai fără obligații, Jack nu este pregătit pentru efectul pe care îl au asupra lui doi ochi superbi și nici pentru ceea ce stârnește în el minunata lor posesoare.

Însă DESTINUL nu ține cont de ceea ce dorește fiecare dintre ei…

Gândurile mele

Deși am citit și recitit toate cărțile Corinei încă de dinainte de a fi publicate în format fizic, de-abia acum vin oficial cu o primă recenzie pentru una dintre ele. Mi-am promis de multă vreme că o să le recitesc pe fiecare din nou și că o să scriu câte ceva despre poveștile sale, dar am tot amânat momentul. Până acum. S-a nimerit ca prima carte pe care o voi prezenta să fie chiar povestea de debut a autoarei pe platforma Wattpad: Destine împletite.

Încă de la prima carte citită – Triplu Ham fost fascinată de poveștile romantice ce ies din mâinile Corinei, povești pline de speranță și umor care au întotdeauna un final fericit. Astfel că Destine împletite am găsit-o la fel de emoționantă și de minunată ca la prima lecturare. O poveste de dragoste ce te amețește (la propriu) doar cu o privire aruncată printre paginile sale!

“Deși trecuseră doar câteva zile de la începutul cursurilor, reușise să facă rost de invitații la mai multe petreceri, printre care și cea la care ne pregăteam să plecăm. Din câte auzisem, David și Thomas – băieții erau gazdele acestei petreceri – erau un fel de “zei” căzuți pe pământ doar pentru ca noi, bietele muritoare de rând, să-i putem adora. Cel puțin asta a lăsat Gina să se înțeleagă.”

O petrecere studențească aduce în viața personajelor noastre dragostea la prima vedere. Pentru Chelsea Reed, o fire rațională și pasionată de programele făcute pe calculator, un job personal făcut din plăcere încă din liceu, aceste sentimente îi sunt străine, nemaifiind până atunci îndrăgostită. Același lucru îl putem spune și despre Jack Stone, un arhitect cunoscut și de succes, unul dintre cei mai sexy masculi ai Houston-ului și un „veritabil playboy”, apărând în poze cu diverse femei la brațul său.

Când întâlnirea lor predestinată le zguduie pământul de sub picioare, niciunul nu știe exact ce își dorește cu adevărat: să se ignore în continuare unul pe altul până ce are să le treacă sau să încerce să fie împreună? Chelsea este cea mai dată peste cap de situația creată, confruntându-se cu o nesiguranță ce n-o caracterizează atunci când vine vorba despre munca pe care o adoră, pe când Jack caută să se afle mai tot timpul în preajma ei, deși e doar o puștoaică cu ochi de vrăjitoare, total diferită de femeile pe care le cucerește el de obicei.

„Ușor încruntat, Jack părea la fel de uimit ca și mine de modul în care reacționam unul lângă celălalt, ca și cum corpurile noastre aveau o voință proprie, atrăgându-se unul pe altul.”

Începând seara în brațele unui pretendent, tânăra sfârșește în ale bărbatului care o scapă de avansurile prea directe ale acestuia. Însă atingerea lui o lasă amețită și fără cuvinte. Se simte distrasă de cel din fața sa, care numai a student nu arată, și se trezește acceptându-i invitația la cina de a doua zi, după câteva sărutări pătimașe ce i-au zăpăcit pe amândoi de-a binelea.

Nici Jack nu pare să se recunoască atunci când gândurile îi sunt pline de Chelsea. Are un mic acces de gelozie atunci când, fiind la o întâlnire de afaceri, o observă pe tânără luând masa în același local împreună cu gemenii Ryan și Ross, colegii ei de facultate. Furia iscată pe neașteptate din interiorul său îl face să se îndrepte către masa lor și să și-o adjudece pe Chelsea ca iubita lui, deși nu se cunosc nici măcar de o zi. Ieșirea lui nervoasă se alege cu anularea cinei din partea fetei, chiar dacă Jack nu pare să o creadă. Însă va descoperi că ea chiar a vorbit serios atunci când se va trezi așteptând-o de la întâlnirea cu clientul de la ora patru, o situație foarte comică care se transformă rapid în scântei și pasiune, odată ce privirile s-au atins și sentimentele au explodat.

„- Ce a fost asta? […]
– Nimic, doar cineva care crede că reprezintă mai mult decât e adevărat, am răspuns deranjată de situația în care am fost pusă, iar cei doi au făcut un schimb de priviri ironice.
– El știe asta? m-a întrebat râzând Ross. Sau poate era Ryan, pentru că nu îi puteam încă deosebi.
– Nu, dar va afla în curând, le-am răspuns în timp ce o idee îmi trecea prin minte.”

Atracția dintre ei începe să ia amploare, iar lucrurile se precipită rapid, ajungând să se mute împreună, să se logodească și să aștepte copilul ce le va bucura viețile împreună. Mult prea repede pentru Chelsea și nu suficient pentru Jack. Încrederea ei inexistentă în el îi dărâmă pe amândoi atunci când se așteaptă mai puțin și îi lovește exact unde doare mai tare: în inimă. Și nu o dată!

Având în vedere reputația de Don Juan a lui Jack, femeile ce roiesc în jurul său și piperul presărat de ziariști, Chelsea nu poate avea încredere deplină în el, așa cum acesta are în ea. Se aruncă să creadă tot ce e mai rău și nu acceptă explicații, lăsând zvonurile și aparențele înșelătoare să o rănească de fiecare dată, deși se iubesc mai presus de toate acestea. Însă Jack nu se va lăsa cu una, cu două, ci va lupta să-i arate adevărul. Chiar dacă e posesiv, protector și gelos pe fiecare bărbat care o atinge, o iubește ca pe ochii din cap și nu ar putea trăi știind că ea nu l-ar mai vrea.

„M-aș fi dus până la capătul pământului după ea.”

”— Ești o gâsculiță! m-a întrerupt Gina ușor amuzată. Chiar mă întreb, la cât ești de deșteaptă, unde mai are loc și prostia! a chicotit ea. Jack e bărbat în toată firea, cu capul pe umeri. Este tânăr, foarte bogat și arată bestial. Cine nu și-ar dori să fie în locul lui? Cred că ar putea avea orice femeie și-ar dori. Cu toate astea, de când te-a cunoscut, găsește tot felul de scuze ca să fie lângă tine.”

Mi-a plăcut mult de Jack, deoarece știa ce își dorește, odată ce puștoaica a intrat în viața lui ca un vârtej amețitor. Cu siguranță că diferența de vârstă dintre cei doi a fost un mic impediment la început, fiecare având planuri diferite în ceea ce privea prezentul și viitorul, însă iubirea i-a cam deviat puțin de pe loc și i-a adus în situația de a privi viața cu alți ochi. Chelsea nu a știut cum să facă față și, de fiecare dată când lucrurile mergeau prost, alegea calea cea mai ușoară – fugea de responsabilități, în loc să le rezolve. Toată lumea era de partea ei, până când și-au dat seama că Jack chiar o iubește și că nu ar face nimic intenționat care să o rănească. Cunoșteau cu toții faptul că mass media nu spune întotdeauna adevărul care trebuie, iar Chelsea va afla pe propria piele atunci când va inversa rolurile cu Jack și ea va fi cea vizată de bliț-urile ziariștilor.

O poveste plină de emoții, umor și pasiune, în centrul căreia doi încăpățânați, posesivi și îndrăgostiți până peste cap, luptă pentru iubirea lor împotriva tuturor obstacolelor și suferințelor apărute de-a lungul drumului pe care au pornit împreună. Le va fi oare destinul prielnic, astfel încât să ajungă acolo unde au cel mai mult nevoie să fie: unul în brațele celuilalt?

Nota mea: 5/5

nota-5

Mulțumesc Corinei și Editurii Hathor pentru povestea vrăjită de care m-am bucurat la maximum! Cartea o puteți găsi aici, alături de celelalte romane ale autoarei. Lecturi frumoase să aveți! ^^

Poza de profil 1

capture-20160928-044054

Publicat în Interviuri

Let’s meet them! #1 – Frații Morgan


O nouă rubrică pe blog!

Hey, hey, hey! Bine v-am regăsit! Anul acesta se anunță unul destul de aglomerat, dar și frumos, cel puțin pentru mine. Sper să mă mențin la articole postate constant și la noi idei de pus în practică, dar vom vedea cât de des se va întâmpla asta. :))

Acum un an sau doi, am citit un interviu luat unuia dintre personajele mele preferate, Daemon Black din seria Lux de Jennifer L. Armentrout, iar acum câteva luni am dat și peste interviul lui Archer din Vocea lui Archer de Mia Sheridan. Astfel că următoarea idee nu este a mea, dar îmi place prea mult, ca să n-o împrumut și eu!

Tuturor ne este dor de personajele preferate uneori (mai mereu chiar!) și dorim să știm ce mai fac, să le „auzim” pentru a nu știu câta oară vocile și să ne reamintim peripețiile prin care au trecut cândva. De aceea, facem ce facem și revenim cu drag la recitirea pasajelor în care inima noastră mai sărea câte o bătaie, două, trei… Așa că haideți să vedem împreună cine ne trece pragul astăzi!

Personajele ce vor deschide rubrica aceasta faină sunt…

(tobele, vă rog!)

Frații Morgan!

Citește în continuare „Let’s meet them! #1 – Frații Morgan”