Publicat în Ce am citit/Wrap-up

Wrap-up #18 | noiembrie 2019


Încă puțin și ne apropiem de finalul anului trecut. Mai durează ceva până când o să revin la zi cu această rubrică, așa că până atunci, vă prezint lecturile care m-au însoțit pe parcursul lunii noiembrie. ^^

pe-strada-india-3392-2

Pe strada India (Pe strada Dublin #4) – Samantha Young

4.5/5

”Cred că mai mult decât orice eram furioasă. Nu doar pentru ceea ce-mi făcuse Marco atunci când mă părăsise, ci pentru ceea ce-mi provoca reapariția lui. Mă simțisem pierdută multă vreme după ce el plecase. Îmi trebuise ceva timp să-mi regăsesc tăria și independența.”

Personajele principale ale străzii India sunt Hannah Nichols, sora mai mică a lui Braden și Ellie care acum a crescut, și Marco D’Alessandro. Cei doi se cunoșteau de pe vremea liceului, când Marco a sărit în apărarea fetei și a scăpat-o de niște tipi care s-au luat de ea. Din acel moment, acesta a devenit eroul tinerei adolescente, sentimentele ei evoluând în cele din urmă și ajungând să-l iubească. Lucrurile nu au luat turnura așteptată și legătura lor s-a întrerupt brusc, marcându-i pe fiecare în parte și spulberându-le speranțele pentru viitor.

Citește în continuare „Wrap-up #18 | noiembrie 2019”

Publicat în Interviuri

La șuetă cu autorii români #18 – Cristina Oțel


61369513_698236940594847_3484312203362828288_n.jpg

Cine sunt eu?

O studentă care zâmbește de câte ori scrie, citește sau încropește o rețetă nouă.
Îmi place să scriu și să concretizez toate gândurile care umblă hai hui prin mintea mea, să citesc în nopțile de vară și să prepar rețete dulci, dar sănătoase.
Dacă nu-mi petrec timpul printre litere și ingredientele unei prăjituri, mă găsești lângă oamenii care mă fac fericită. Și lângă toți cățelușii mei.
sursa

Citește în continuare „La șuetă cu autorii români #18 – Cristina Oțel”

Publicat în Fragmente, poezii

Fragmente #18 | Fata cu toate darurile – M. R. Carey


„Și Melanie a fost nouă pe vremuri, dar nu prea-și mai aduce aminte pentru că asta a fost demult. Înainte de apariția cuvintelor; atunci când în lume nu existau decât lucruri fără nume, iar lucrurile fără nume nu-ți pot rămâne în minte. Se estompează și dispar.

Acum are zece ani și pielea ei este asemenea prințesei din poveste: albă ca zăpada. Așa că știe că va fi frumoasă atunci când se va face mare, iar prinții vor face tot posibilul să o salveze din turn.

Presupunând, firește, că va avea un turn. Până atunci, are celula…”

„În poveștile pe care le citesc în clasă, copiii mănâncă alte lucruri – prăjituri, ciocolată, cârnați, piure, cartofi pai, dulciuri, spaghete și chiftele. (Aici) Copiii mănâncă doar viermi și doar o singură dată pe săptămână, pentru că – așa cum a explicat doamna doctor Selkirk atunci când a întrebat-o Melanie – organismul lor metabolizează proteinele într-un mod incredibil de eficient. Așa că nu au nevoie de alt fel de mâncare, nu au nevoie nici măcar de apă. Viermii le oferă tot ce au nevoie.”

„Cea mai frumoasă zi din săptămână este ziua în care la clasă vine domnișoara Justineau. Asta nu se întâmplă mereu în aceeași zi și sunt săptămâni în care nu vine deloc, dar de câte ori Melanie este adusă în clasă și o vede pe domnișoara Justineau acolo, simte cum o inundă un sentiment de fericire pură și are senzația că-i zboară inima din piept, îndreptându-se spre ceruri.”

6