Publicat în Interviuri

La șuetă cu autorii români #17 – Marina Costa


59532957_601942726946961_6663497886929518592_n.jpg

A debutat în anul 2016, la Editura Betta, cu romanul Pribegii mărilor. A urmat, în anul 2017, la aceeași editură, Vieți în vâltoare, ambele romane istorice, iar în anul 2018 romanele pentru adolescenți Prietenii dreptății, la Editura Astralis, și Echipajul, la Editura Amanda Edit. Anul 2019 a început cu apariția volumului de proză scurtă Soarta mercenarului și alte destine, la Editura Hoffmann, urmat de romanul istoric de aventuri Farmecul mării, la Amanda Edit, și de prezentul Alte vâltori ale vieții, la Editura Betta. Mai multe detalii pe Goodreads.


1) Bună, Marina! Vorbește-ne puțin despre tine. De asemenea, cu ce calitate te mândrești și de care defect ai dori să scapi?

Bună! Am 51 de ani, locuiesc în București de o viață și sunt, de profesie, economist. Am lucrat 25 de ani în domeniul managementului de proiecte europene. Am un soț care mă sprijină cu tot ce poate în cariera literară. Am debutat editorial în anul 2016, la editura Betta, cu romanul istoric de aventuri intitulat Pribegii mărilor, care se petrece în vremea vikingilor. Mă mândresc că sunt o persoană pe care te poți baza, o prietenă devotată. Nu mă răzgândesc, dacă depinde de mine. Defectele principale îmi sunt încăpățânarea și impulsivitatea.

Citește în continuare „La șuetă cu autorii români #17 – Marina Costa”

Publicat în Fragmente, poezii

Fragmente #17 | Te aștept – J. Lynn/Jennifer L. Armentrout


„Culese o foaie de hârtie și își ridică privirile.
– Introducere în astronomie? Și eu tot acolo mă duceam. Grozav. Tot semestrul aveam să-l văd pe tipul pe care aproape îl omorâsem pe hol.
– Ai întârziat, am zis eu neinspirată. Îmi pare foarte rău.
Cu toate cărțile și pixurile la loc în geanta mea, el se ridică și mi-o înapoie.
– E în regulă.
Zâmbetul acela arcuit se lărgi, dând la iveală o gropiță în obrazul stâng, dar nu și pe cel drept, totuși.
– Sunt obișnuit ca fetele să se arunce pe mine.
Am clipit des, crezând că nu l-am auzit bine pe frumosul cu ochi albaștri, pentru că sigur nu spusese ceva atât de stupid. Ba spusese și nu terminase.
– Încercarea de a-mi sări în spate e nouă, totuși. Oarecum, mi-a plăcut.
Simțindu-mi obrajii în flăcări, l-am repezit brusc:
– N-am încercat să-ți sar în spate, nici să mă arunc pe tine.
– Nu? Rânjetul într-o parte rămase. Ei, ce păcat. Ar fi făcut să fie cea mai bună primă zi de școală din istorie.”

Citește în continuare „Fragmente #17 | Te aștept – J. Lynn/Jennifer L. Armentrout”

Publicat în Quotes

Quotes #17 – „Belzhar” de Meg Wolitzer


“- O voce. Asta e tot ce primim. 
Nimeni habar n-are ce vrea să spună, dar ea pare perfect mulţumită să ne lase în continuare nedumeriţi şi aşteaptă.
– Ăă, poftim? spune Marc.
– Fiecare avem o singură voce, spune doamna Quenell, iar lumea e incredibil de zgomotoasă. Uneori cred că cei tăcuţi…
Face semn din cap spre băiatul grosolan.
– …şi-au dat seama că cea mai bună modalitate de-a atrage atenţia celorlalţi e să nu strigi, ci să şopteşti. Ceea ce îi face pe toţi să asculte puţin mai atent.”

small-7304-5bfadc562bd19