Publicat în Reviews

Pentru că eu sunt, pentru că tu ești (Nemuritor #5) de Oana G. Arion (recenzie)


20171225_132036.jpg

Descriere

Pentru că eu sunt, pentru că tu eşti e seria Nemuritor la superlativ. E tandră şi nemiloasă, dulce şi intensă, poetică şi epică. Te lasă fără cuvinte, cu sufletul plin de recunoştinţă de a o fi cunoscut pe autoare şi cărţile ei minunate.

Andreea Băluţeanu – Diva Hair

Felicitări, Oana, pentru această evoluţie extraordinară şi pentru că ne-ai permis să însoţim personajele – prietenele noastre – în această călătorie uluitoare, cu final epic.

Antoaneta Smaranda – Drumul vieţii

Iubire. Speranţă. Argint. Îmbinând aceste cuvinte, Oana a creat o serie nemuritoare, veşnică în inimile cititorilor.

Daniela Oţet

Originală, palpitantă şi amuzantă, seria Nemuritor crează dependenţă de la prima pagină citită. Fanii genului urban fantasy vor savura cu certitudine amestecul reuşit de aventuri, legende poveşti pasionale de iubire.

Claudia Beian – Îndrăzneşte mai mult

Frânturi de istorie învăluite în legendă şi mit, pudrate cu fantezie şi unite de imaginaţia Oanei Arion. Un adevărat deliciu asezonat cu mister şi bătăi accelerate de inimă.

Diana Macovei – BookNation

O serie care o aşază pe O. G. Arion nu doar în rândul celor mai promiţători scriitori români din noua generaţie, dar şi la loc de cinste în inimile cititorilor pe care i-a cucerit.

Ana Băşică – A drop of inspiration

Gândurile mele

Ca să fiu sinceră, sunt puțin în cumpănă, deoarece sunt prinsă între volumul patru (Prin cenușă de visuri) și acest final colosal ce încheie o serie absolut minunată. Ambele părți mi-au plăcut extrem de mult, iar evenimentele ce au avut loc de-a lungul celor două cărți apasă greu pe umerii mei. Autoarea mi-a oferit niște situații inimaginabile, la care nu pot să nu mă gândesc ori de câte ori ceva îmi va aduce aminte de serie. Nici să vreau, nu aș putea alege între ele, fiindcă ambele volume au fost la înălțime, ca de altfel, întreaga serie! Un urban fantasy absolut de neratat!

Pentru că eu sunt, pentru că tu ești atinge cote alarmante într-ale suspansului și misterului, iar roșcata noastră pare să nu mai dețină controlul asupra propriei vieți și asupra lucrurilor ce iau amploare în jurul ei. Pierde rapid legătura cu realitatea și sufletul său se găsește în situația neplăcută de a cutreiera o lume goală, limitată de zile care se repetă la nesfârșit. Ne luăm rămas bun, ne aruncăm parcă într-o „altă” viață și încercăm să-i supraviețuim, chiar dacă toate ne sunt împotrivă. Dar, cel mai important, facem asta împreună! N-o lăsăm pe Victoria singură, ci suntem acolo pentru ea (îi suflăm direct în ceafă, ca să fiu mai exactă!), o susținem atât cât putem și avem grijă să nu cadă și mai mult.

„Ce alb era totul. Atât de alb. Și de rece.”

Ceea ce se anunța un început romantic, plin de melancolie, nerăbdare și o ușoară teamă, un început scăldat în sunete de clopoței de nuntă și fulgi de zăpadă glorioși, se duce pe apa sâmbetei atunci când Victoria Grey se prăbușește. Iar odată cu ea, și ei. Iubitul, prietenii, familia. Sufletul „petrecerii” nu mai există. Cel puțin fizic. Nu mai este nimeni care să ridice moralul grupului și care să aducă mici zâmbete amuzate pe chipurile celorlalți. Nu mai este nimeni care să se laude cu replicile ironice din palmares la propria adresă și care să-și dea ochii peste cap ori de câte ori simte nevoia. Nu mai zic de clipele în care se arunca înainte, neștiind ce-o așteaptă de partea cealaltă.

„- Noi doi ne știm de atâta vreme. Am colindat pământul ăsta și nu ne-a păsat de prea multe lucruri sau de prea mulți oameni. Dar ea, ea ne-a învins pe amândoi.”

Odată cu dispariția lui Grey, schimbăm și perspectiva. Privim din ansamblu la eroii noștri, urmărim povestea cum o ia pe două drumuri: unul al Victoriei, care se trezește prinsă în ceva mai presus de ea și rațiune, și unul al lor, al celor care încearcă tot ce se poate pentru a o readuce înapoi. Se formează alianțe dintre cele mai neașteptate, iar trădările nu catadicsesc să lipsească nici ele din peisaj. Ne reîntâlnim cu aproape toate personajele cunoscute pe parcursul seriei și suntem martori la eforturile depuse pentru iubita, sora și prietena lor. Cu toții îi simt acut lipsa și nu se sfiesc s-o recunoască. Durerea și tristețea îi dărâmă, iar secretele ce ies la iveală le tulbură și mai mult starea.

Nimic nu mai e la fel. Pentru că nici ea nu mai este…

8907d214b6e13651bdf06b8efcf8c626.jpgSursa: pinterest.com

Cu siguranță nu doar eu, cât și toți cititorii ce au avut de-a face cu Nemuritor, de-a lungul celor cinci volume, au observat o (re)întoarcere ce mărginește întreaga acțiune, dându-i un suflu proaspăt, mai special, chiar poetic, un aspect pe care nu l-am mai întâlnit până acum în cărțile fantasy citite de mine. Așa cum centrul cercului este întotdeauna la egală distanță de toate punctele aflate la periferia sa, așa și Victoria este personajul central care menține echilibrul între muritori și nemuritori. Indiferent de timp și spațiu, ea este liantul ce reușește să atragă oamenii și ființele supranaturale laolaltă, să-i facă să spere că într-o zi totul va fi bine și că împreună au mai multe șanse să reușească, chiar dacă nu le va fi întotdeauna ușor. Grey este cea optimistă din grup și doza energizantă ce le încarcă bateriile celor de lângă ea, este cea care-i încurajează pe toți și care face haz de necaz în stilul caracteristic, deși răul bate la ușă mai des decât bea ea cafea. Bine, poate nu așa de des!

“Darurile se sting, dar o minune se ridică”.

Pentru că eu sunt, pentru că tu ești încheie un „cerc” de aventuri nemuritoare, acompaniate de numeroase răsturnări de situație, atât de imprevizibile și de intense, încât tot ce credeai că își găsește loc doar în trecutul de altădată, de fapt te poate păzi din umbră chiar acum, fără ca tu să-ți dai seama. Scrisă în maniera-i simplistă, jucăușă, fără înflorituri și descrieri plictisitoare, presărată cu umor și înțepături la fiecare pas, pentru a nu ne pierde prea ușor în drama momentelor tensionante ce par fără cale de ieșire, Oana Arion ne prezintă genul acela de poveste care te prinde în mrejele sale și nu există nicio șansă în a-ți mai da drumul vreodată. Și, ca să fim sinceri până la capăt, nici nu-ți dorești să scapi.

Nota mea: 5***/5

plain-white-background-1480544970glP.jpg

capture-20160928-044054

Anunțuri
Publicat în About, Reviews

Te voi găsi dincolo de timp, prin cenușă de visuri, pentru că eu sunt… pentru că tu ești… ultimul viking nemuritor


Începuturi nemuritoare…

d0e83854f37bd50c35114954bae1727b--wooden-spoons-oya

Acum mai bine de doi ani navigam curioasă pe Amazon, încercând să găsesc o carte dornică să-mi scoată ochii din orbite și care să-mi strige în față, cu toată forța ei de necuvântătoare: CITEȘTE-MĂ, NU VEI REGRETA!

Luând fiecare pagină cu asalt și urmărind cu atenție fiecare colțisor, o copertă albastră, nu prea atractivă vizual și care mă ducea cu gândul spre o cu totul altă poveste, s-a ivit victorioasă, de parcă mă aștepta de multă vreme. Carte scrisă de un autor român (nu știam sigur dacă e femeie, bărbat sau ce altceva ar mai putea fi; tu, cel care mă citești, nu te râde! poate că era vreo fantomă, mai știi? de ce n-ar scrie și ele?), o descriere destul de intrigantă și o întrebare ce mi-a zgâlțâit puțin interesul, de parcă mi-ar fi testat îndrăzneala în a-i da o șansă: oare la sfârșitul drumului mă voi regăsi pe mine, cea de odinioară?

Ceva m-a împins însă de la spate și am cumpărat-o. Dar ce credeți? Nu am citit-o imediat. Oricât de încântată am fost în acea clipă, am așteptat. Nu știam nici eu ce. Instinctul a fost de vină, mai mult ca sigur. Altfel nu-mi explic. La scurtă vreme, am aflat și cine este persoana din spatele cărții, iar la primul meu Gaudeamus (2015) am întâlnit-o pe Oana. A fost un moment ciudat și amuzant deopotrivă, fiindcă în poza de pe profilul ei arăta cumva, iar realitatea m-a surprins peste măsură. Iar de atunci am știut că am nevoie să citesc cartea cât mai curând. Acel curând s-a dovedit a fi luna femeii – martie a lui 2016. Ce mai curând! *hahaha*

Am dat gata cartea în doar câteva ore și parcă nu era de-ajuns. Mai voiam! Astfel că, datorită cititorilor avizi după încă o porție zdravănă de aventură și mister, o poveste gândită a fi transpusă într-o singură carte, s-a transformat rapid într-o serie de cinci volume. Și ce mai serie! Minunată, jucăușă, amuzantă, ironică și plină de viață, la fel de captivantă ca însăși autoarea! O serie căreia îi place să se joace cu mintea ta prin fine subtilități și (re)întoarceri de situație, mai mult decât geniale, este ceva la care nu vei putea să renunți nici în ruptul capului. Așa că te întreb, cititorule: Cum să n-o iubești? Cum să nu mai vrei?

…când normalul era odată ceva la ordinea zilei.

Cunoaștem o femeie singură, rațională, cu un simț practic revoltător (în sens bun) și un umor dulce-acrișor de invidiat, cu o viață banală, necondimentată și plictisitoare, dar care își dorește însă câteva momente de mai mult, de minunate clipe trăite la maxim. Dar știți vorba aia: ai grijă ce-ți dorești… A vrut și a primit. Chiar mai mult decât și-ar fi putut imagina vreodată. Mai mult decât ne-am putea noi imagina. Însă niciodată să nu spunem niciodată, că cine știe, poate ne vom aventura cândva într-o situație ce ne-ar putea întrece orice limită și fantezie.

„La naiba cu tot! […] Oare când se vor termina necazurile? Și când te gândești că îmi dorisem atât de mult o viață activă și plină de acțiune. Na, acțiune!”

Decisă să renunțe la cariera de medic veterinar, se întoarce acasă pentru a prelua o afacere de familie – o cafenea micuță și cochetă care va ajunge rapid atracția principală din oraș. Dar odată cu deschiderea acesteia, și dorința Victoriei Grey începe să prindă aripi. O serie de evenimente ciudate și mult prea ireale ca să poată coexista în contemporan, ce își găsesc locul ascuns doar în legende și povești străvechi, o lovesc din plin, spulberându-i orice gând rațional ar mai fi avut în legătură cu această lume. Încrederea joacă un rol ambiguu, iar orice pas greșit sau risc asumat poate conduce la ceva neașteptat.

20171117_164300

Astfel că se trezește însemnată de un blestem vechi de sute de ani, blestem pus pe seama unui tezaur ce aparținea de vremea vikingilor. De la o singură monedă de argint, ce va lăsa o urmă de neatins pe sufletul său, mai multe evenimente își au începutul, iar lumea va întâmpina situații de neconceput. Mai mult de atât, Victoria este cea care va avea de înfruntat o întreagă suită de supranaturali. Și nu e decât un simplu om care n-a greșit cu nimic nimănui. Va trece cu teamă și curaj prin multe peripeții ce-i vor oferi fiori reci pe șira spinării, roiuri întregi de fluturi în stomac, prietenii înfloritoare și posibilitatea de a se cunoaște pe sine însăși, așa cum n-a mai făcut-o niciodată, în toată viața ei.

„…te voi găsi.” 

Vom arunca o privire curioasă în trecut, ne vom lupta încrezători cu prezentul și vom spera liniștiți la un viitor.

Ai crede că, pe cât avansezi cu fiecare volum în parte, nu mai e nimic care să te surprindă și mai mult ca până acum. Dar, cititorule, habar n-ai tu cât te înșeli! Pe tot parcursul seriei, acțiunea este menținută la un nivel alert cu fiecare pagină pe care o dai nerăbdător, iar suspansul atinge cote alarmante. Liniștea dinaintea furtunii se împletește armonios cu erupțiile vulcanice ce acaparează necruțătoare cadrul nemuritor, iar lumea din jur pare să explodeze în mii și mii de așchii ascuțite, gata să-și atingă țintele în mișcare.

Când te aștepți ca totul să se termine în acea clipă, ceva intervine, pe nepusă masă, în demersul lucrurilor și spulberă totul în cale. Nu mai știi ce urmează, cine va mai avea de suferit și în cine să te mai încrezi. Nesiguranța, gândurile negre și teama de necunoscut își fac loc în mintea și inima ta și nu îți dorești decât să fie bine pentru toată lumea. Chiar dacă lucrurile par de nerezolvat.

„- Eşti curajoasă, domnişoară.

– Mi s-a mai spus. Dar vă rog să nu confundaţi curajul meu cu inconştienţa. Poate că nu vă cunosc întreaga istorie şi nu sunt la curent cu întâmplările, pe care le bănuiesc extraordinare, din viaţa dumneavoastră, dar nu îmi este teamă. Nu pot muri decât o singură dată, pe când greşelile le pot repeta la nesfârşit. Mi le asum.”

Am mai afirmat asta și nu mă satur să o repet la nesfârșit. Victoria Grey este o femeie dată naibii. Ar putea fi un model demn de urmat pentru fiecare fată sau femeie care o va cunoaște îndeaproape, deși ea nu se va considera niciodată astfel. E prea „modestă” ca să recunoască așa ceva de față cu oricare dintre noi. Însă, chiar și așa, va fi mereu eroina noastră dedicată, sarcastică, adorabilă și fără seamăn. Nu este o persoană perfectă și departe de ea gândul de a dori să pară altcineva.

E doar ea.

Victoria Grey.

Chiar dacă de multe ori mi-am dorit cu ardoare să-i mai trag niște palme pentru a-și reveni, chiar dacă am vrut ca ea să gândească de două ori înainte să se arunce cu al său căpșor în situații ce i-ar fi putut da K.O., fără ca măcar să-și dea seama când s-a întâmplat, nu aș putea s-o schimb. Și nici nu vreau. M-am atașat mult de ea, exact așa cum este. O luptătoare. O femeie încăpățânată. Și un om frumos.

Directă din fire, o „nebună” cu acte în regulă, cu un bagaj nesfârșit de replici spirituale în repertoriu, o sufletistă convinsă și o femeie sensibilă, oricât se mai dă ea mare și tare uneori, Grey este, cu desăvârșire, o badass. Atitudinea ei are un impact covârșitor asupra celor care îi ies în drum, indiferent din ce material sunt făcuți.

Îi dă gata pe toți și o face cum știe mai bine, să fiți siguri de asta!

d0e83854f37bd50c35114954bae1727b--wooden-spoons-oyaDacă nu v-ați convins încă, deși mă cam îndoiesc, lansarea ultimului volum al seriei va avea loc sâmbăta asta (25 noiembrie) la Gaudeamus. Eu voi fi acolo și vă aștept și pe voi.

Este timpul să ne luăm rămas bun… sau, mai bine spus, să întâmpinăm un nou început, alături de eroii noștri.

Mulțumim pentru că ești, Cici! Mulțumim pentru seria asta nemuritoare!

capture-20160928-044054

Publicat în Reviews

Demonii iubirii (Seria Demonilor #1) de Anne K. Joy (recenzie)


IMG_20171023_181259

Descriere

Jessica Thomas este închisă pentru o crimă pe care nu a comis-o. Într-un mod bizar, probele care-i arătau nevinovaţia dispăruseră. Viaţa ei nu mai avea să fie vreodată la fel. Ian Peterson, un avocat celebru, dar şi o cunoştinţă din copilarie, îi propune un „pact cu diavolul”: îi va reda libertatea, ca mai apoi să i-o răpească din nou într-o căsătorie de convenienţă. Iar Jessica, frumoasa şi inteligenta Jessica, nu are de ales. Se va căsători cu avocatul ei Ian, chiar dacă nu-l iubeşte. Asta, desigur, dacă el găseşte un mod prin care să-i dovedească nevinovăţia.

Însă Ian nu degeaba este puternic şi bogat. A rezolvat multe cazuri celebre şi-l va rezolva şi pe cel al viitoarei soţii. Dispusă să joace teatru până la capăt, pierde un singur detaliu din vedere – că s-ar putea îndrăgosti chiar de diavolul cu care a făcut pactul. Însă nu totul este roz, că doar e teatru pur. El nu o vrea ca soţie „reală” şi nici în viaţa lui. Nu poate, asta pentru că demonii lui interiori îl macină. Îl macină atât de tare încât îi va spulbera viaţa femeii pe care va ajunge s-o iubească.

Gândurile mele

Doresc să-i mulțumesc autoarei, Anne, pentru lectura frumoasă și plină de emoții pe care mi-a oferit-o!


„Am toate motivele să-mi urăsc soțul, dar blestemata mea de inimă continuă să-l iubească. „Blestemata” funcționează greșit. Cu cât el îmi face mai mult rău, cu atât îl iubesc mai tare.”

Jessica Thomas nu a avut întotdeauna o viață roz, fiind mai mereu sub controlul părinților săi care, deși în ochii lumii păreau o familie perfectă, lucrurile în interior stăteau cu totul diferit. Astfel că, atunci când se îndrăgostește de un coleg de facultate, crede că viața ei a luat-o în sfârșit pe drumul cel bun și că a găsit o scăpare în această relație idilică, dar încrederea oarbă în cel de lângă ea o îndepărtează de mama sa și o aruncă într-o situație îngrozitoare ce va lăsa urme adânci în sufletul ei.

Ajutorul vine totuși, în mod neașteptat, de la o cunoștință din copilărie – Ian Peterson, un copil retras și închis în el, care devenise între timp un avocat de succes și un bărbat foarte atrăgător pentru populația feminină. Pentru a se elibera însă de cătușele poliției și pentru a i se dovedi nevinovăția, este nevoită să accepte oferta acestuia. Ian îi propune o căsătorie de formă, în care fiecare va avea numai de câștigat.

Era așa cum nu-și dorea să fi fost vreodată – puțin îndrăgostită și singură.”

Dar pentru Jess, libertatea recent câștigată nu este chiar ceea ce spera. Nu poate să se bucure de avantajele acestei căsătorii, oricât de mult și-ar dori. Iar Ian nu-i poate da ceea ce își dorește cu adevărat. O familie. Fericire. Dragoste. Chiar și planul bine pus la punct al bărbatului scârțâie, noua doamnă Peterson zgâlțâindu-i din primele clipe lumea „perfectă”.

Amândoi vor avea de înfruntat niște demoni și de luptat cu ei înșiși, pentru ca inimile lor să nu aibă și mai mult de suferit. Dar vor fi ei oare pregătiți să-și ofere această șansă de a lupta împreună sau vor continua să se piardă în singurătate și în liniștea obscură a întunericului? Vor reuși să lase încăpățânarea și mândria deoparte, până nu este prea târziu?

„…arăta ca un înger pierdut printre demoni.”

Mi-au plăcut protagoniștii, deși au avut momente în care mi-aș fi dorit cu ardoare să-i dau cap în cap pe amândoi, fiindcă nu erau în stare să pună punctul pe „i”. Dar, dacă stau să mă gândesc mai bine, Ian a fost cel care, din cauza nesiguranței și orgoliului uriaș, a creat cele mai multe probleme pe parcursul legăturii lor, înlăturându-i și rănindu-i pe cei din jur.

Și da, recunosc că l-aș fi lovit de toții pereții, până i-ar fi intrat odată mințile alea în cap!

Și asta doar pentru că nu știa prea bine ce vrea pe plan personal. Jess a știut la scurt timp, dar el? A trecut o veșnicie până și-a dat seama și a fost în stare să conștientizeze cu adevărat ce înseamnă soția sa în viața lui. Ba o dorea pentru că era singura femeie ce reușise să-i răscolească simțurile și să-i îmbie mai mereu gândurile spre ea. Ba o dorea cât mai departe, deoarece credea că lângă el nu ar putea fi niciodată fericită.

„- Ce vrei, Ian? l-a întrebat ea șoptit printre suspine.

– Dacă întrebi demonii din mine, cei cu care te-ai căsătorit, ți-ar răspunde că vor să te folosească, însă dacă îl întrebi pe Ian cel bun cu care trebuia să te căsătorești, ți-ar spune că i-ai lipsit îngrozitor de tare, că s-a gândit constant la tine și că ar fi dat o parte din el ca să uite de demoni și mândrie și să-ți bată la ușa casei tale, doar, doar ca să te îmbrățișeze.”

Cine să-l mai înțeleagă? Jessica are un nesfârșit bagaj de răbdare, de a reușit să-i suporte toanele de fiecare dată când se ciocneau și chiar nu e puțin lucru. O admir pentru asta. A avut puterea să plece de lângă el. Chiar dacă îl iubea și se simțea ruptă în două, a reușit să se îndepărteze de sursa durerii sale și a continuat să se ridice, dând voie rănilor să se vindece în timp. Deși gândul îi era tot la el…

Un alt personaj care s-a remarcat și pe care l-am adorat din prima clipă este Cecile, cea cu suflet de copil și sora mai mică a lui Ian. Pur și simplu te atrage cu personalitatea ei amuzantă, adorabilă și plină de energie pozitivă. Chiar dacă este sora mai sus-numitului, nu se aseamănă mai deloc, aflându-se oarecum la poli opuși. Aceasta va găsi în Jess o prietenă de nădejde, sentiment reciproc și din partea eroinei noastre. Se vor ajuta foarte mult una pe cealaltă, își vor păstra secretele și se vor îndemna în a-și urma inimile spre fericire.

Un prim volum tumultos, romantic, asezonat cu umor și înțepături pe alocuri, o poveste de iubire care aduce cu ea suferințe, regrete și lacrimi, dar și emoții puternice, bucurie și încredere. O iubire care alungă secrete și temeri, îmbătându-ne cu speranța unui viitor luminos.

Nota mea: 4.5/5

nota-4-5

Dacă doriți să achiziționați cartea sau întreaga trilogie, precum și celelalte cărți ale autoarei, o puteți face chiar aici.

capture-20160928-044054

Publicat în Reviews

Directorul școlii mele este un șobolan-vampir! de Pamela Butchart (recenzie)


IMG_20171020_164128.jpg

Descriere

Izzy și prietenii ei au un adevărat ȘOC în clipa în care îl întâlnesc pe noul director al școlii lor. Acesta este brunet, poartă o pelerină și are niște buze ciudate, ca două râme. Odată l-au auzit sâsâind în cancelarie, asemenea unui șarpe, iar lumina soarelui îi colorează pielea în roșu aprins!

Gândurile mele

Directorul școlii mele este un șobolan-vampir! face parte din colecția Eu Supererou – Corint Junior, a Grupului Editorial Corint. Este dedicată copiilor care au cel puțin 8 ani împliniți. Deși eu nu m-am potrivit cu ea (sau ea cu mine!?), aceștia vor gusta cu siguranță din aventururile lui Izzy, Jodi, Maisie și Zach.

Poate că sunt deja prea mare pentru a mă mai putea bucura total de o asemenea lectură la vârsta mea, însă mai sunt unele excepții care îmi aduc aminte de copilărie și care reușesc să mă transpună în acea perioadă, în special la năzbâtiile pe care le făceam cu prietenii și colegii mei. De data asta, nu prea am fost chiar pe aceeași lungime de undă, din păcate.

Povestea de față ne prezintă mentalitatea specifică puștilor de 8-11 ani, când tot ce vor aceștia, este să vorbească despre toate lucrurile prin care trec și pe care le fac, exagerând pe alocuri. Dacă se poate, să vorbească chiar despre toate în același timp. Orice gest mărunt sau schimbare ciudată, le activează instantaneu rotițele și îi îndeamnă la găsirea unor planuri care mai de care mai nebunești, în speranța că vor ajunge la un deznodământ fericit. Chiar dacă ideile lor le par victorioase, pe parcurs cineva are de suferit din cauza asta, însă totul e bine când se termină cu bine.

IMG_20171020_165748-tile.jpg

„A fost cel mai ÎNFRICOȘĂTOR moment din istorie, pentru că a implicat sute de șobolani-vampiri, brioșe cu usturoi – iar celălalt prieten al nostru, Zach, era cât pe-aci să fie secătuit de sânge de noul nostru director!

Așa cum obișnuiește Jodi să spună: atunci când am pătruns în biroul directorului ca să luăm de acolo sicriul, am fi putut sfârși, cu toții, mâncați de vii!”

Alături de cei 4 eroi ai noștri, ne aventurăm într-o situație foarte ciudată! Diferite locuri din incinta școlii încep să fie interzise din cauză că unele încăperi s-ar fi crăpat și era pericolul ca acestea să pice pe ei. Dar Izzy, Jodi, Maisie și Zach nu cred nici în ruptul capului asta, fiind supărați că ai lor, 4J, trebuie să împartă o clasă cu cei de la 6B până când se vor rezolva „reparațiile”. De asemenea, în locul domnului Murphy apare subit un nou director, domnul Graves. Copiii sunt hotărâți să descopere care este de fapt adevărul din jurul acestor evenimente neașteptate. 

Auzindu-i pe cei mari, de după perdeaua ce delimitează cele două clase, puștii află că școala ar fi invadată de șobolani. Acum, că o fi sau nu adevărat, ei vor să cerceteze terenul și, astfel rezolvate odată lucrurile, să se întoarcă mai repede în clasa lor. Dar noile indicii descoperite îl aruncă pe noul director într-o umbră nu prea prietenoasă.

IMG_20171020_165627-horz.jpg

Acesta, dorind să-și cunoască elevii, îi invită pe copii, doi câte doi, pentru a afla mai multe unii despre alții. Primii care îi trec pragul biroului întunecat sunt Izzy și Zach care nu știu cum să plece mai repede de-acolo. O cutie imensă și extrem de „fragilă” staționează într-o parte și o poză din spatele directorului le atrage atenția și-i înțepenește în loc: domnul Graves purta o pelerină împreună cu alții asemenea lui. Odată aflați de cealaltă parte a ușii, se trezesc cu Maisie și Jodi în fața lor, dar nu îndrăznesc să le lase să intre, așa că, pentru binele lor, le trag cât mai departe de ceea ce se află înăuntru.

Tot ce se întâmplă arată că directorul este un șobolan-vampir: pelerina, numele acestuia care trimite la morminte, tenul palid, întunericul din birou, înfățișarea la fel de tânără ca în poza de „demult”, interzicerea usturoiului la cantină, expresia terifiantă de pe fața acestuia la vederea sângelui, liliecii-vampiri, apariția șobolanilor în școală odată cu domnul Graves. Toate aceste SEMNE demonstrează clar cu ce au de-a face și nu se vor lăsa până ce nu vor arăta lumii cine le conduce școala.

IMG_20171020_164818-horz.jpg

Brioșa cu usturoi are efect asupra directorului, dar nu chiar cel așteptat de copii, însă tot nu au de gând să renunțe. Asta e chestia atunci când ești mic. Nu te gândești prea mult care ar putea fi consecințele faptelor tale, ci dai înainte crezând că este bine ceea ce faci. Într-un fel este de apreciat, dar nu întotdeauna.

Fontul este destul de mare, astfel că lectura decurge rapid și ne putem bucura, totodată, și de ilustrațiile alb-negru ce însoțesc aproape fiecare pagină din carte. De asemenea, mi-a plăcut faptul că, de fiecare dată când intrau în biroul directorului, paginile erau întunecate, pentru a accentua misterul ce-l înconjoară pe acesta, dar și temerile copiilor cu privire la el.

Dacă se va termina cu bine și aici,
Vă invit să descoperiți singuri, dragi pitici.

Cartea mi-a fost oferită de Editura Corint (Leda Edge), căreia îi mulțumesc pentru exemplar! O puteți achiziționa de aici.

12717389_483643395152187_3172202317149822884_n

capture-20160928-044054

Publicat în Reviews

Prin cenușă de visuri (Nemuritor #4) de Oana G. Arion (recenzie)


IMG_20171008_153305

Descriere

Dragoste, suspans, aventură și umor eliberator. O carte pe care nu o poți lăsa din mână, o serie pe care literatura română o aștepta de multă vreme. „Prin cenușa de visuri” e regina seriei „Nemuritor”, iar Oana Arion își poartă din nou cu talent cititorii din abisul disperării pe culmile extazului și înapoi. Un must read!

Andreea Baluteanu, DivaHair.ro

Prin seria Nemuritor, Oana Arion ne-a dezvăluit o lume nu foarte cunoscută în literatura contemporană – cel puțin nu în cea românească. Mitologia nordică ne-a fost adusă în fața ochilor prin prisma unor personaje mistice, supranaturale, încărcate cu o istorie tumultoasă, dar cu o forță inimaginabilă de a face față tuturor obstacolelor. De îndată ce ați pășit în această poveste magică și greu de uitat, îmbrățișând atmosfera alertă, precum un leac de care aveați nevoie cu disperare, nu vă veți mai dori să reveniți la realitatea care nu vă va mai satisface cu nimic.

Andreea Pandelea

În stilul ei caracteristic, Oana ne poartă prin aventuri încărcate de suspans și mister. Intensitatea crește pe măsură ce avansăm printre paginile Seriei „Nemuritor”, iar intriga și personajele ne creează o dependență de care nu avem cum scăpa – și nici nu vrem. Sarcasmul fin al autoarei se îmbină surprinzător de bine cu povestea creată în jurul unor lumi și personaje fantastice, legendare. Seria „Nemuritor” este un must-read, pentru oricine care se declară cititor. Consider că indiferent de preferințele literare, orice cititor va găsi în această serie ceva care să îl atragă, să îl surprindă și să îl impresioneze.

Eva Anca,  Rândurile Evei

Mulțumesc Oanei și echipei Librex pentru exemplarul oferit!

Gândurile mele

Speechless!

Nu știu cum face, nu știu ce face autoarea (o fi de vină cafeaua?!), dar fiecare volum este mai minunat și mai addicted decât cel anterior și, oricât de tare am încerca noi să găsim o portiță prin care să ne dăm seama de ce va mai urma în aventura eroinei noastre printre nemuritori, ni se dă peste nas cu cele mai surprinzătoare și neașteptate evenimente la care poate lua parte un om normal în viață.

Și, Dumnezeule, de câte avem parte în această carte!

Cu siguranță că ultimul volum ne va toca la propriu!

Mai știți că vă spuneam data trecută că s-a găsit leacul pentru vampirism? Ei bine, pentru asta, vom călători alături de Victoria în trecut, într-o Spanie magică, cu iz de timpuri vechi, unde vom încerca să găsim cel mai prețios lucru al lui Arrio, pentru ca ritualul să se împlinească, iar cei doi să fie împreună, fericiți până la adânci bătrâneți. Alternând câte un capitol a cărții pentru copii pe care o scrie, cu micile „mari” detalii ale nunții ce bate la ușă, protagonista este decisă să ducă până la capăt această călătorie, indiferent ce o așteaptă de partea cealaltă, dincolo de timp.

În decursul ultimului an trecusem prin situaţii incredibile, cunoscusem creaturi pe care în mod normal le găseşti doar în cărţi, luptasem pentru cauze îndoielnice sau juste, privisem moartea în ochi. Pierdusem mult, oameni la care am ţinut sincer, locuri care îmi fuseseră dragi. Şi, cel mai important, pierdusem o bucăţică din mine.

Mă schimbasem. Dobândisem puteri extraordinare. Letale. Eram temută în lumea secretă şi întunecată a supranaturalilor. În urmă cu un an, Victoria era doar o femeie normală cu multe visuri şi planuri de viitor. Astăzi era stăpâna argintului, cea atinsă de blestem. Puteam ucide sau reda viaţa dupa bunul plac. Puteam intra în mintea creaturilor şi vizualiza, controla şi schimba toate trăirile, impulsurile şi dorinţele lor.”

Pregătirile sunt în toi, nerăbdarea atinge cote maxime, iar teama că lucrurile nu vor merge și toată treaba se va termina cu un eșec, plutește acut în aer. Vampirul nu-și amintește prea multe din trecutul său de muritor, astfel că totul cade pe umerii Victoriei care, odată ce va păși într-o altă epocă, cu regulile și concepțiile aferente, nu va mai avea la cine să apeleze pentru ajutor. Va fi nevoită să se descurce singură și să aibă grijă ce alegeri va face, altfel prezentul/viitorul ar putea avea de suferit, iar prețul va fi unul pe măsură.

b0dda4cc4dbf25e20524500d233249b4-horz.jpg

Mai mult de atât, n-o să scoateți de la mine. Nț, nț, e ceva ce sunteți nevoiți să aflați singuri. Dar să știți că nu e pentru orișicine! Dacă nu sunteți în tandem cu aventurile eroinei, nu aveți voie să deschideți acest volum. Nici măcar să nu vă treacă prin cap să-l răsfoiți! Dăunează grav sănătății (mai ales inimii voastre!), dacă săriți peste momentele care se întrepătrund mai ceva ca un roller coaster ce se învârte la nesfârșit. Nu de alta, dar s-ar putea să nu mai reușiți să reveniți înapoi de unde ați plecat! Niciodată!

Și asta chiar e ceva! Nu multe cărți/serii au darul de a-ți zăpăci mințile și de a-ți trage palme așa de sănătoase, încât vei ajunge să vezi numai stele verzi în toate culorile curcubeului.

„- Am înțeles că ți-ai ales un nume, zâmbi el, privind către ferestrele prin care razele unui soare palid pătrundeau în cameră, făcând obiectele din jur să capete o strălucire stranie, de parcă s-ar fi aflat sub o peliculă subțire de apă. 

– Da, am răspuns cu mândrie. Hope.

Eram absolut încântată de acest nume. Ba chiar exersasem în fața oglinzii diferite feluri în care mă puteam prezenta, schimbându-mi tonul și mimica feței.

– Hope, repetă el, tresărind imperceptibil. 

– Lady de Dunbar, am completat.

Vikingul mă privi drept în ochi. Avea expresia inconfundabilă a unui om care încerca din răsputeri să-și amintească ceva… un anumit detaliu dintr-un trecut îndepărtat. În cazul lui Ian, un trecut foarte îndepărtat, de vreo mie și ceva de ani.

– Ce este?

– Nimic, se scutură el parcă trezit dintr-un somn ciudat. Nimic. Am avut doar senzația că am mai auzit numele ăsta.”

Dacă ne gândeam vreodată că Victoria nu poate să se remarce mai mult decât a făcut-o deja în celelalte volume, ei bine, vă spun sincer că ne-am fi înșelat amarnic cu toții. Această femeie are o energie exorbitantă și o forță interioară atât de extraordinare, de ar putea să facă față unui întreg popor de nemuritori și tuturor chestiilor posibile care vin la pachet cu el, în același timp! Pentru că, ceea ce se întâmplă în acest penultim volum, e mai mult decât mi-aș fi putut imagina în toată viața asta și-n toate celelalte.

Hotărâtă să meargă până-n pânzele albe după ceea ce îndrăgește cel mai mult iubitul său vampir, Victoriei nu-i pasă deloc că își riscă astfel viața și că are mari șanse de a nu se mai întoarce nicicând. Nu după câte a fost nevoită să îndure până acum. Nu după câte au fost ceilalți nevoiți să îndure din cauza ei. Atâtea pierderi și clipe… mult prea puține fericite. Într-o vreme în care ea însăși va fi unicul său sprijin, tânăra femeie va face orice îi stă în putință să aducă înapoi soarele și pe strada ei.

„Îmi ridică poalele rochiei murdare de noroi și-mi desfăcu panglicile pantofului. Am simțit o gheară de fier strângându-mi brusc inima. Într-o seară, Arrio cel din prezent îmi desfăcuse în același fel pantoful, zâmbind amuzat de stângăcia mea. Părea că trecuseră ani de atunci. O viață.”

c7a1d44c7ac87d9df489d589394282cd-horz.jpg

Deși în ochii noștri este o adevărată eroină, având în vedere gradul ei de „rezistență” în privința evenimentelor ireale ce au lovit-o din toate părțile, Victoria este totuși o femeie absolut normală, în care ne vom regăsi fiecare dintre noi, cititoarele, în anumite situații. N-a fost născută să aibă un destin măreț sau să contribuie la salvarea lumii, ci, pur și simplu, s-a găsit la momentul (ne)potrivit, în locul (ne)potrivit, iar astfel a început o nouă poveste pentru ea. Una care i-a adus marea dragoste, prieteni de nădejde, dar și pericole neașteptate.

S-a adaptat nesperat de bine și a primit totul, de parcă era atât de firesc ce i se întâmpla, că mai că ai fi vrut să fii chiar tu în locul ei. Hai, spuneți voi acum, cine mai ia în ziua de azi lucrurile ca atare și se comportă de zici că nimic rău nu mai poate veni, deși adevărul este altul?

Răsturnări de situații incendiare, acțiune cât cuprinde, locuri de poveste, mister, dramatism, umor delicios, pierderi, răni sufletești, trădări, toate aceste elemente fac din penultimul volum al seriei, un zumzet de trăiri prin timp și spațiu, un caleidoscop de amintiri ferecate „prin cenușă de visuri” și speranță.

Nota mea: 5***/5

nota-5

capture-20160928-044054

Publicat în Reviews

Trei Coroane Întunecate (Trei Coroane Întunecate #1) de Kendare Blake (recenzie)


IMG_20170924_162133.jpg

Descriere

În fiecare generație de pe insula Fennbirn se naște un set de triplete: trei regine, toate moștenitoare cu drepturi egale la coroană și fiecare posedând puteri magice mult râvnite.

Mirabella stăpânește cele patru elemente, e capabilă să stârnească vâlvătăi lacome de foc sau furtuni violente doar pocnind din degete.

Katharina este o otrăvitoare și poate înghiți cele mai ucigătoare veninuri fără să simtă aproape nimic.

Arsinoe domină natura și despre ea se spune că ar avea harul de a face să înflorească cel mai roșu trandafir și să îmblânzească cel mai aprig dintre lei.

Dar pentru a deveni Regina Încoronată, nu e nevoie doar de originea regală. Fiecare soră trebuie să lupte pentru asta. Și nu e doar un joc în care cineva câștigă sau pierde…e o luptă pe viață și pe moarte. În noaptea în care surorile împlinesc șaisprezece ani, bătălia începe.

ULTIMA REGINĂ RĂMASĂ ÎN VIAȚĂ PRIMEȘTE COROANA.

three-dark-crowns-which-cover-banner.png

Gândurile mele

O lectură mai mult decât plăcută! Unică, genială și cu o poveste bine plasată în spate, mi-a dat nenumărate bătăi de cap și mi-a vânturat gândurile în toate direcțiile posibile. Însă, a făcut asta într-un mod pozitiv și cât se poate de spectaculos. Abia aștept continuarea și ce vor fi dispuse să facă tripletele pentru tronul lor.

Pentru că, de-abia atunci va începe adevărata luptă!

♛♛♛

„Fiecare har are lumină și întuneric.”

Ne lăsăm purtați de magia unei insule ascunse sub ceață, în inima albastră a oceanului. O insulă legendară, căreia doar puțini continentali îi mai cunosc „astăzi” secretul. O nouă generație de regine pregătesc Fennbirn pentru eterna luptă, în care o singură regină va triumfa. După 6 ani petrecuți împreună, tripletele sunt despărțite și trimise în zonele specifice harului primit prin naștere de la Zeiță: Wolf Spring – Orașul naturaliștilor, Rolanth – Orașul elementalilor și Prynn – Orașul toxicilor. Dar, datorită ultimelor trei generații, ce au adus victoria de partea toxicilor, capitala Indrid Down a devenit reședința celei mai puternice familii otrăvite – Arron, asta până ce va fi ocupată de o altă Regină.

„Noi, naturaliștii, putem face plantele să crească, dar putem și să convingem un homar să intre în oală, iar familiarii noștri fac praf iepurii pe câmp. Elementalii ard pădurile la fel de simplu cum le udă cu ploaia. Harul războiului poate fi folosit pentru protecție, dar și pentru măcel. Chiar și cei care au harul viziunii sunt de multe ori blestemați să-și piardă mințile. Chiar și toxicii pot fi vindecători. Sunt celebrii pentru cruzimea lor. Toate execuțiile lor sunt oribile, cei executați sunt uciși cu otrăvuri așa de sinistre, încât le țâșnește sângele prin ochi și li se frânge spatele din cauza spasmelor.”

Tinerele ajung în cele mai de seamă familii, unde sunt educate și pregătite pentru a deveni Regine. Mezina Katharine este preluată de Arroni – conducătorii Consiliului Negru – și este nevoită să înghită numeroase otrăvuri pentru a căpăta imunitate. De asemenea, se descurcă minunat la prepararea acestora. Mirabella și-a dovedit harul elementelor la vârsta de doar 6 ani, furioasă fiind din cauză că a fost separată de surorile sale, și pare a fi cea mai puternică din generația sa, oferindu-le speranțe Preoteselor și familiei Westwood că anul acesta va fi al lor. Iar Arsinoe ajunge în sânul familiei Milone și se prezintă ca fiind cea mai slabă dintre surori, neavând nicio putere de partea sa. Familiarul ei nu a apărut încă și nu poate face să înflorească nici măcar un boboc.

1ce2fc87165bbd4ecb46c069bc20ae80-horz.jpg

Până când vor împlini frumoasa vârstă de 16 ani, fetele sunt ținute departe una de cealaltă și de-abia la Festivalul Beltane, care anunță începerea Anului Ascensiunii, vor putea sta față-n față și își vor revela harurile magice, demonstrând tuturor de ce sunt în stare.

„Eu aș fi zis că toată lumea vrea asta – să fie iubit pentru propria persoană, nu pentru rang.”

Însă anul acesta vine cu unele schimbări. Două dintre surori se întâlnesc întâmplător înainte de festival. Cea mai puternică naturalistă, din ultimii zeci de ani, nu este regina Arsinoe, ci buna ei prietenă, Jules Milone, cu a sa pumă Camden, unul dintre cei mai puternici familiari care au existat până acum. Mirabella are vise de pe vremea când era încă împreună cu surorile sale și gândul că le-ar putea face vreodată rău, o macină pe dinăuntru. Arsinoe încearcă să evadeze, dar este oprită de fiecare dată, ca și cum insula are voință proprie și o (a)trage mereu spre ea. Chiar dacă reginelor li s-a impus un anume scop, dragostea tot găsește o cale de a se strecura neinvitată printre aceste comploturi și jocuri de culise.

Cu toții încep să observe aceste „amănunte”, iar îndoielile își fac simțită prezența în inimile oamenilor. Deși nimeni nu o spune cu voce tare, întrebarea „ce se va alege de această generație?” plutește pe buzele tuturor.

♛♛♛

268cf1b73d61074d847c9aac43c3c085

„Reginele mărunte nu inspiră prea multă încredere.”

„- O să fac față, așa cum trebuie, spune ea.”

Deși este cea mai mică dintre surori și cea mai firavă, cu o constituție mult prea delicată, care cu greu reușește să supraviețuiască otrăvurilor ce-i dansează nonșalante prin toate colțurile trupului, Katharine este cea mai determinată să ajungă regină. Ajunsă pe mâna Nataliei Arron, cea mai puternică dintre toxici, mezina a avut de îndurat mult mai multe decât surorile sale. Apăsată de greutatea ultimelor generații de regine toxice, tânăra trebuie să demonstreze că și locul ei este tot pe tron, pentru a continua ce au început cele dinaintea ei. La aniversarea de 16 ani, ceea ce trebuia s-o ridice pe Kat în ochii toxicilor, să le crească respectul și admirația la persoana ei, s-a transformat într-un eșec rușinos. Însă, odată cu apariția nepotului preferat al Nataliei, Pietyr, fata începe să înflorească sub privirile otrăvite și să capete încrederea și alura unei viitoare regine.

2927b9c28967e1bbde2435d8d260c282

„Arsinoe nu prea arată a regină.”

„- Ai auzit ce se spune, că reginele nu sunt de fapt oameni, replică ea. Așa că atunci când ne omorâm între noi, nu omorâm o persoană în carne și oase. Se uită în jos și adaugă: Așa se spune. Nu mai sunt atât de sigură că e și adevărat.”

Ne mutăm la Wolf Spring, unde o cunoaștem pe isteața, amuzanta și rebela Arsinoe, a doua dintre surori și cea căreia nu-i pasă de felul în care arată. Fără har și fără un familiar care s-o păzească din umbră, fata este cea mai subestimată din generația ei. Și nu doar de către cei din afara orașului său, ci și de localnicii ce o privesc cu ură, pentru că nu e în stare de nimic. Dar familia Milone are încredere în ea, în harul ei care nu s-a manifestat deocamdată, în rezistența ei și în faptul că are dinaintea ochilor un drum predestinat. Poate că Arsinoe e departe de ceea ce numim regalitate, nepăsându-i prea mult de semnificația acestui statut, dar asta nu înseamnă că nu are cel puțin o șansă de a arăta că este mult mai mult de atât. Și, cu siguranță, Fennbirn este de aceeași părere, altfel i-ar fi adus moartea de la prima ieșire în largul oceanului.

02ee7d83a61d49b7883a850e1805933b

„Reginele nu trebuie să-și iubească surorile. A știut asta dintotdeauna, chiar și când erau împreună la Black Cottage, când le iubea chiar dacă nu trebuia.

Sunt regine. Trebuie să moară.”

„Le iubesc.”

Puternică, frumoasă, devotată și plină de compasiune, Mirabella are toate atuurile de a-și lua în primire tronul mult așteptat de elementali. Mănuind foarte bine preferatele sale, furtuna și focul, tânăra ar putea să scape destul de ușor de celelalte regine, dar iubirea pentru ele și nostalgia amintirilor încă îi persistă în interior, ca să le dorească ceva rău. Prietenele sale, Bree Westwood și Elizabeth, o novice a Templului, sunt de partea ei, însă Preotesele au grijă să le înăbușe orice tentativă de scăpare din acest joc crud al morții. Înafară de casa familiei Westwood, în oricare alt loc din Rolanth pașii îi sunt urmăriți de Templu și nu poate face absolut nimic, fără ca acesta să afle în cele din urmă. Nu e o noutate pentru nimeni că Preotesele au ales-o pe Mira. Au ales să urmeze regina care va câștiga. Dar oare chiar așa va fi?

c8bf0cc71960f5cde580a5211541d1e3

♛♛♛

„M-am îmbarcat pe o corabie în golf, am navigat prin ceață și am ajuns la Fennbirn, deși de câte ori am navigat pe direcția aceea, Fennbirn nu era acolo. Iar acum sunt aici și iau parte la toată nebunia asta.”

După cum se observă, femelele sunt cele care guvernează pe insula Fennbirn, bărbații neavând prea multe drepturi de a interveni în bunul mers al lucrurilor. Ele conduc insula, Consiliul Negru și Templul, cuvântul lor fiind lege. Nici măcar continentalii nu au șanse să schimbe ceva în acest loc ascuns de lume. De aceea, le este destul de greu să găsească insula, dacă aceasta nu le permite înaintarea prin ceața deasă ce se lasă în jurul ei.

♛♛♛

„Nimeni nu își dorește cu adevărat să fie regină.”

Cine zice că istoria se va repeta la nesfârșit, că reginele nu vor putea supraviețui jocului și că nu își vor putea trăi fiecare viața așa cum dorește, după ce totul se va termina? Fără implicația Consiliului, a Preoteselor și a tuturor celor care le vor despărțite? Fără ca ura și alte gânduri negre să le întunece mintea? Pentru că, mai presus de tot, indiferent de ce se va întâmpla, încă au o legătură foarte puternică ce le ține pe loc. Încă sunt surori.

Și asta ar putea fi oare îndeajuns pentru ele, ca să arate insulei de ce sunt în stare? Că sunt mai mult decât simpli pioni pe o tablă veche de șah? Vor putea demonstra că sunt mai mult decât Trei Coroane Întunecate?

♛♛♛

„- Pe insula asta există și surori care să se iubească?”

Narat la persoana a treia, acest prim volum împletește armonios cele trei povești ale reginelor, dinainte ca lupta pentru tron să înceapă. Petrecem alături de ele la aniversarea de 16 ani, căutăm haine întunecate dintre cele mai frumoase pentru festivalul Beltane și ne pregătim de revelarea celor mai puternice haruri magice, în timp ce curtezanii de pe continent caută atenția viitoarei Regine. Nu avem parte de prea multă acțiune, decât spre final, când se dă startul Anului Ascensiunii. Până la următorul Beltane, tripletele sunt forțate și îndemnate să facă tot ce le stă în puteri pentru a scăpa una de cealaltă și, la final, doar una trebuie să mai rămână în picioare. Cel puțin până ce se va naște următoarea generație.

Deși, la început, a fost ușor enervant să rămân în pom cu poveștile, alternând când cu una, când cu alta, m-am pierdut totuși rapid în lumea fascinantă a lui Blake și acest aspect n-a mai contat deloc pentru mine. Am empatizat cu toate cele trei surori încă de la primele zeci de pagini, dar recunosc ca Arsinoe este printre preferatele mele. De asemenea, Jules și puma ei Camden. Toate personajele ce se perindă prin carte sunt frumos conturate, încăpățânate și în stare de orice, pentru ca cei apropiați să fie bine.

„Harurile contează tot mai puțin. Acum coroanele nu se mai câștigă, se construiesc prin politici și alianțe.”

Aș vrea ca generațiile de triplete să înceteze să se mai lupte între ele, să se maturizeze mai mult și să se axeze pe cei care le vor împotrivă. Să conducă împreună insula și nu prin vărsare de sânge. Să aducă o schimbare care să smulgă din rădăcini aceste obiceiuri străvechi. Dar până acolo, e cale lungă și, cu siguranță, vom trece prin multe evenimente neașteptate.

În așteptarea celui de-al doilea volum, haideți să ne bucurăm de un playlist pe măsura unor Regine Întunecate. Indiferent care este preferata voastră (elementala, naturalista sau toxica) sau poate chiar toate trei, muzica este remediul perfect pentru a ne apropia mai mult de tripletele noastre.

Un joc de putere convingător, extrem de periculos și controlat de alții, pentru așa-zisul bine pe care se presupune că ei îl fac reginelor. Dar poate că cele trei se vor dovedi mai mult decât își vor da vreodată seama cei din jur. Chiar dacă la fiecare generație, rămânerea unei singure regine este un fel de lege nescrisă, poate că, în cele din urmă, lucrurile nu vor mai sta chiar așa.

Nota mea: 4.5/5

nota-4-5

Cartea mi-a fost oferită de Editura Corint (Leda Edge), căreia îi mulțumesc tare mult pentru această poveste magică! O puteți achiziționa de aici.

12717389_483643395152187_3172202317149822884_n

*Imaginile cu Reginele sunt luate de pe Pinterest.

capture-20160928-044054

Publicat în Reviews, Uncategorized

Georgina Kincaid de Richelle Mead


IMG_20170904_132019.jpg

Tristeți de sucub (#1)

Goodreads

Nu știu cum am rezistat atâta vreme, fără să încep această serie. Habar n-am ce a fost în capul meu de am tot amânat-o, mai ales că Academia vampirilor este una dintre seriile mele preferate ever și chiar îmi era dor să mai citesc ceva de Mead. Deja GK mi-a intrat la inimă și n-o voi scoate de-acolo prea curând! 💜

Georgina este o tipă dată naibii! Un sucub absolut irezistibil, sexy, amuzantă, directă și cu o gură prea mare pentru siguranța ei, Kincaid știe să se dea bine pe lângă fiecare mascul (în viață!), trecându-i-se cu vederea destul de multe năzbâtii pe care le face. Dar când viața eternă pare să-i fie amenințată, la fel și a prietenilor (și neprietenilor) ei nemuritori, ceva se schimbă și nu poate sta locului până nu descoperă cine e pe urmele lor. O mică Nancy Drew, cum îi spune unul dintre șefii ei!

Unde mai pui că începe să se simtă atrasă, cum nu a mai fost de mult, de doi dintre bărbații care se perindă prin preajma sa: Seth Mortensen, scriitorul ei preferat din toate timpurile, și Roman Smith, un profesor de lingvistică ce pare să aibă multe în comun cu ea. Pe când unul e mai tăcut și mai timorat în prezența ei (și nu numai!), dar dovedind însă un talent excepțional în trimiterea de e-mail-uri, ca și în scrierea cărților sale, celălalt este mai îndrăzneț și mai insistent, prea fermecător ca să fie adevărat.

Iubirea a făcut-o să ajungă ceea ce este azi. Ar putea ea oare să o și salveze?

„- Asta e faza în care îmi spui să am încredere în mine, și că limita e cerul?

– Nu, asta e faza în care îți spun că se face târziu și că trebuie să plec.”


IMG_20170918_105821

Nopți de sucub (#2)

Goodreads

Nu chiar la fel de dinamică din anumite puncte de vedere, dar, cu siguranță, la fel de superbă ca prima carte!

Poate datorită a ceea ce este sau în pofida acestui lucru – un sucub ce sucește mințile bărbaților, îndeplinindu-le cele mai ascunse fantezii –, nu prea s-a bucurat de prezența feminină, înconjurându-se numai de masculi. Oriunde dădeai de Georgina, fii sigur că mai mereu era însoțită de cel puțin unul sau toți prietenii săi, fie ei muritori sau nemuritori, bărbați. De fiecare dată, femeile au părut să o evite, să o confrunte sau, pur și simplu, să nu-i acorde prea multă atenție, ea răspunzându-le cu aceeași monedă. Dar, în acest volum, descoperim că nu este chiar așa. Tipa noastră are mare grijă în cine se încrede, deși mai sunt situații când dă cu bâta în baltă destul de rău.

Având în vedere ce s-a întâmplat data trecută, viața ei personală pare să o ia pe un făgaș mai… normal. Dar nelipsit de câte o bombă ce pică parcă din neant, ca și cum cineva vrea cu dinadins să o mai aducă la realitate uneori. Relațiile cu cei din jur se cam zdruncină din cauza unor evenimente neașteptate, dar sentimentele aruncate în joc sunt mult mai puternice, ca totul să se năruie peste noapte.

Nu pot să nu observ că, din cele povestite de ea, dar și dacă luăm în considerare prezentul ei, nu doar trecutul, mereu a avut o atracție pentru cei înclinați spre artă, fie că vorbim despre muzică, pictură, lingvistică sau scris. Poate și pentru că ea este o astfel de creatură, una căreia îi place dansul, lectura și alte îndeletniciri… artistice.

Dragostea pare să-și fi început deja propriul plan, venind însoțită de nelipsitele sale amice, printre care durerea, regretul și tristețea, presărându-le cu grijă din loc în loc, pentru ca cei vizați să le simtă din plin efectul amețitor.

„- Nici un „dar”. Ai încredere în mine că sunt în stare să mă controlez. În plus de asta, nu sunt cu tine pentru perspectiva sexului. Știi foarte bine. Sunt cu tine de dragul tău.

– Cum poate fi de-ajuns?

Niciodată nu fusese de ajuns pentru nici un bărbat cu care fusesem.

– Uite-așa…, a spus, m-a prins de bărbie, iar emoția din ochii lui m-a topit pe dinăuntru. Pentru că mă simt așa de firesc cu tine… de parcă așa ar fi fost dintotdeauna sortit să fie. O dată în viața mea mă faci să cred într-o forță superioară.”


IMG_20170918_110514

Vise de sucub (#3)

Goodreads

Finalul acestei cărți mi-a rupt inima în două! Și chiar nu-mi mai dăduseră lacrimile de mult timp la o carte.

Nu aș vrea să fiu în locul Georginei acum…

Cineva i-a spus că destinul său este să sufere pentru toată nemurirea ei, oricât va încerca să schimbe ceva în planul sentimental. Deja știa și ea unele aspecte în privința asta, de-a lungul secolelor trăite, așa că nu era necesar ca altcineva să-i tot reamintească și, astfel, să înfigă și mai adânc cuțitul în rană. Chiar dacă s-a dat de partea Iadului și și-a vândut sufletul, nu înseamnă că nu are și ea o inimă care încă bate.

Însă, Nyx, o arătare care apare oamenilor în vis, furându-le energia și oferindu-le viziuni din viitorul lor, ce le aduceau moartea în cele din urmă, i se arată și ei, scăldând-o în cele mai aprige dorințe ale sale și secătuind-o de energie. Problema era că, din cauza naturii sale de sucub, Georgie nu putea avea copii sau să rămână pentru totdeauna cu bărbatul uman pe care-l iubea, fără ca acesta să moară într-un final, iar ea să-și continue eternitatea în durere până ce va fi întâlnit pe altcineva. Astfel că acele vise nu făceau decât s-o învăluie în speranțe care au fost spulberate încă de pe vremea în care mai era muritoare.

Se pare însă că aceste viziuni erau totuși reale pentru oameni, chiar se adevereau, dar oare și pentru un sucub era la fel?

„- În prezența celuilalt vă purtați într-un fel de care probabil nici nu sunteți conștienți. Așa reacționează de regulă cei ce se iubesc… dar mai e ceva. Sunteți tot timpul conștienți de existența celuilalt, cred eu, chiar și când nu sunteți împreună. Parcă scânteiază aerul dimprejurul vostru.

Nu știam ce să răspund la așa ceva. Îmi plăcea, dar mă și intimida un pic.

– N-am mai întâlnit pe cineva de felul dumitale care să-ți semene, domnișoară Kincaid. A ezitat, și atitudinea de om înțelept și sigur pe sine a lăsat locul nesiguranței, atitudine neobișnuită la el. Nu știu cum o să se termine povestea asta.”


IMG_20170916_152850_625

Patimi de sucub (#4)

Goodreads

Acest volum m-a enervat destul de mult. Din cauza Georginei. Dar și Seth are partea lui de vină, pentru că a consimțit la ce s-a întâmplat.

Arhidemonul local, Jerome, care este totodată și șeful ei nemuritor, dispare fără urmă, iar toți cei de rang inferior din subordinea lui își pierd capacitățile primite de când și-au vândut sufletul iadului, printre care și fata noastră. Fiecare intră într-un fel de stază. Încă sunt nemuritori, dar acum pot face lucrurile de pe vremea în care erau doar simpli muritori: vampirii pot ieși la lumina soarelui, iar sucubii pot fi intimi cu oamenii, fără să le mai fure energia pentru a supraviețui. Cel puțin până când va fi ales un alt șef și-și pot relua statutul înapoi.

Acest aspect îi oferă șansa Georginei de a putea fi împreună cu Seth, fără să se mai simtă vinovată că ar putea să-i răpească ani din viață, doar pentru câteva clipe petrecute împreună. Însă, ea este acum cu Dante, iar scriitorul e cu Maddie, buna ei prietenă, care n-are cunoștință de faptul că iubitul său a fost cândva al Georginei. Deși știe că totul ar putea degenera în cel mai rău lucru cu putință, asta n-o împiedică pe GK să scape informația asta în prezența lui Seth.

Dragostea dintre cei doi se observă clar cu ochiul liber și aerul din jurul lor pare să trosnească ori de câte ori se privesc. Iar faptul că ar putea să se atingă, fără să se întâmple nimic rău, pare să le amplifice simțămintele și să-i facă orbi la restul lumii, chiar dacă cineva ar putea ieși rănit din toată treaba asta. Georgina încă are în minte acele vise profetice ale lui Nyx, vise ce-i trezesc speranțele pentru un posibil viitor în care să fie alături de bărbatul iubit, de o fetiță numai a lor și două pisici care să le țină companie: Aubrey, pisica ei actuală, și încă una micuță și tărcată.

Aceasta ar putea fi șansa pe care o aștepta? Sau totul e doar o iluzie ce se va spulbera odată ce totul va reveni la normal, la normalul ei sucubic?

„- Nu e menirea ta să fii cu un tip rău.”

„- Seth nu te-a părăsit și nu s-a dus la Maddie pentru că nu te mai iubește. Dacă nu ar exista complicațiile astea, pe tine te-ar alege. Tu ești idealul lui, prima lui alegere.
– Nu e deloc măgulitor pentru Maddie.
– Asta nu îi scade ei din valoare. Înseamnă doar că pe ea o iubește altfel. Și când hotărăști că trebuie să-ți vezi de viață, așa merg treburile. Dacă nu iese, nu înseamnă că nu mai există și alte persoane pe care să le iubești. E prea importantă pentru tine iubirea să poți trăi fără ea.”

„- Cred că întotdeauna o să fie o legătură între noi, indiferent unde am merge sau ce am face.”

Tu ești viața mea, am gândit și mi-am ferit imediat privirea, de parcă ar fi putut să mă audă.”

„- Nu-mi pasă, a spus Seth. Aș fi făcut-o. Mi-aș fi vândut sufletul pentru tine. Ca să fim împreună…, ți-am spus.”


IMG_20170916_162630

Taine de sucub (#5)

Goodreads

Începem să ne apropiem de final, iar blestemele și nenorocirile par să se lege doar de Georgina. Nimeni altcineva nu este „bântuit de forțe paranormale” sau de „situații romantice aducătoare de nefericire”. Doar ea are mereu de suferit și de dezlegat misterele din jurul acestor amenințări. Însă nu și de data asta! Acum, deși tot ea are de suferit, prietenii ei sunt nevoiți să lupte pentru a o readuce înapoi din lumea viselor.

Hotărâți să se răzbune pentru că mama lor – Nyx – a fost prinsă din nou, de data asta din cauza Georginei, Oneiroii o atrag să se piardă în frânturi de vise adevărate și false, atât situații ce au marcat-o încă de pe vremea în care era muritoare și de-a lungul secolelor de nemuritoare, cât și momente din prezent. Bineînțeles că aceștia nu ezită să se joace cu mintea ei, deformând ceea ce era real și transformând mare parte din vise în minciuni. Nu era de ajuns faptul că și-așa adevărurile ei erau uneori coșmaruri pe care nu le putea uita niciodată, creaturile îi induc propriile lor vise urâte.

De cealaltă parte, prietenii săi încearcă să găsească o cale prin care să o aducă înapoi și să descopere locul în care ar fi putut dispărea fără nici o urmă. Nu vor să creadă că s-a dus și că n-or să se mai bucure vreodată de prezența ei luminoasă. Până și Jerome, șeful ei nemuritor, face propriile cercetări. Odată ce au reușit să prindă un fir, cu toții se pregătesc să inițieze ritualul ce ar putea sau nu să-i găsească sufletul printre alte mii.

Pe lângă toate astea, Simone, un sucub care se presupune că este în vacanță pe teritoriul lor, pare să se dea mare fană a scriitorului Mortensen și, profitând de dispariția Georginei, îi ia corpul acesteia și se dă drept ea pentru a-l prinde pe Seth în plasă, spre enervarea lui Kincaid care nu știe cum să scape mai repede de Oneiroi.

Atâtea probleme se învârt în jurul Georginei și, chiar și aproape de finalul volumului, lucrurile nu se îmbunătățesc prea mult. Pierderi grele, suferință, vinovăție, hotărâre, încredere și… mai presus de tot, dragoste.

✒”All this time…ever since I sold my soul, I’ve been clinging to this idea that there is something pure and decent out there. That there was something to give me hope that even if I was a lost cause, at least ther was something bright and good in the world. But there isn’t. „

✒”Good can still exist when bad things happen, just as evil persists when good things happen.”

✒”God might work on mysterious ways, but hell worked on efficient ones.”


IMG_20170919_131231

Dezvăluiri de sucub (#6)

Goodreads

O serie care îmi va rămâne mereu în suflet pentru tot ce a avut de oferit! Genială e puțin spus, ca să o descriu doar într-un cuvânt. E mult mai mult de atât!

Lucrurile par să-și fi revenit oarecum la normal, însă fericirea e de scurtă durată în lumea nemuritorilor. Cu greu vor accepta vreodată o legătură între un muritor și una de-a lor. Dar poate că nu e totul imposibil. Cu siguranță mai există speranță pe lumea asta, chiar și pentru un sucub.

Descoperirea faptului că mai există un contract duce inevitabil la moartea celor care cunosc asta. Georgina se simte vinovată că din cauza ei, cu toții au de suferit. Totuși e dispusă să facă tot ce-i stă în putință pentru a remedia situația. Cel puțin acolo unde se mai poate. Chiar dacă este nevoită să se ia în piept cu însuși Iadul pentru asta.

Însă consecințele sunt pe măsură, dacă lupta împotriva celor care s-au jucat cu ea de atâtea secole se va întoarce contra ei. Dar ajutorul apare de la Roman, nephilimul de care aproape că se îndrăgostise cândva, de la Hugh, drăcușorul, unul dintre cei mai buni prieteni ai săi, și de la Carter, un înger cu o misiune mai mult decât surprinzătoare.

Deoarece, fără să vrea, Seth o recunoscuse ca Letha, numele ei de muritoare, sentimente apăsătoare și amintiri ce se vor uitate îi revin în suflet și în minte, ceea ce o face să se întrebe de unde ar fi putut afla acest nume. Când își întreabă prietenii dacă vreunul s-a dat de gol în fața scriitorului, la scurtă vreme se trezește că va fi transferată, lucru normal pentru nemuritori. Dar acum totul părea prea rupt de realitate, ca să fie ceva obișnuit. Cineva voia s-o îndepărteze și s-o distragă de la viața pe care o iubea în Seattle. Care era motivul? De ce se chinuiau să-i facă plăcerile pe care cândva și le dorise, când fericirea ei era acum Seth și tot ce venea la pachet cu el?

„How we love others is affected by how we love ourselves, and for the first time in a long time, I was whole.”

„- Mai ții minte discuția noastră despre scop și însemnătate? m-a întrebat și zâmbetul i s-a topit. Ei bine, eu cred că ăsta este al meu. Cred că asta am fost menit să fac, Georgina.”

„Un sacrificiu născut din iubire este aproape la fel de puternic ca un suflet mântuit. Amândouă sunt lovituri date iadului.”


Sucubul sexy și cu replici de mare efect, Georgina Kincaid, vă așteaptă să vă aventurați alături de ea în cele mai ciudate și nebănuite situații prin care a trecut vreodată un nemuritor de-a lungul a zeci de secole.

capture-20170630-084158

Publicat în Reviews

„Inima de foc” de Linda Howard (recenzie)


IMG_20170829_131250

Descriere

Jillian Sherwod este arheolog și găsește printre hîrtiile rămase de la tatăl ei, date despre un oraș amazonian fabulos, plin de aur și alte bogății, cel mai important obiect fiind un diamant rar, roșu. Pare un mit, dar Jillian crede în realitatea lui și e gata să suporte orice, chiar și pe Ben Lewis, ca să-l găsească. Ben, cel mai priceput ghid din Brazilia, este un tip dur, bărbat adevărat, înalt, puternic, bronzat, cu ochi albaștri și seducători, care o tachinează încă de la început. Jillian îl vede fierbînd de furie cînd ea refuză să îi destăinuiască destinația lor exactă în jungla pentru care nu există hărți, dar decide să rămînă neînduplecată.

Nici unul dintre ei nu poate să prevadă ce va urma: o expediție în inima pasiunii fierbinți și a trădării și un pericol care-i va obliga să-și lege sorțile în eternul mister al iubirii.

Gândurile mele

Sătulă să tot fie refuzată de cei din cercul de arheologi din cauza așa-zisei nebunii a profesorului Sherwood de a găsi tribul Anzar, Jillian decide să facă ceva în legătură cu asta și să repună pe picioare reputația tatălui ei mort. Astfel că zilele următoare o găsesc pe tânără cotrobăind prin lucrurile acestuia, lucruri ce se aflau în apartamentul fratelui ei vitreg. Legătura celor doi nu era una prea bună, acesta purtându-i un sentiment de ură, deoarece tatăl lor își manifestase mai mult afecțiunea pentru fiica ce-i împărtășea pasiunea pentru trecut și istorie.

a2b5f082cf368136b44929f92d268c5c

Deși a reușit prin forțe proprii să se facă remarcată în lumea arheologiei, este însă luată în râs, fiindcă era fata lui Sherwood, și nu i se oferă nicio șansă de a arăta că este mai mult de atât. Reușind să deslușească notițele tatălui ei, Jillian e determinată să facă propria expediție către jungla amazoniană, pentru a merge pe urmele lui spre Orașul de Piatră. Dar exista o problemă. Societatea pentru care lucrează nu dorește să-i finanțeze această nebunie și îi refuză cererea fără nicio remușcare.

„- Dacă eu nu merg, spuse, expediția se anulează. Cel puțin în ceea ce te privește. După cum am spus, dacă vrei să dai cu piciorul banilor, pe mine nu mă deranjează. Există și alți ghizi.

Așa era, iar el n-ar fi avut încredere că vreunul dintre ei putea să aibă grijă de o femeie atît de multă vreme. Ben se îndoia că și fratele ei putea să o apere. Hotărî să încerce altfel, anume fiind exagerat de sincer.

– Scumpo, nu vrei să petreci două luni pe continent…

– Ba din contră, exact asta vreau să fac. Nu îmi sînt străine expedițiile arheologice, domnule Lewis. Sînt obișnuită cu gîngănii, șerpi și murdărie, cu mîncarea proastă și cu vînătăile. Pot să merg o zi întreagă și să car cincizeci de kilograme în același timp. Pot să omor ce vreau să mănînc, dacă e nevoie, să cos o tăietură și să mînuiesc o macetă.

El își duse mîna liberă la inimă.

– Dumnezeule! Femeia perfectă.

Ea îl privi rece, dar nu mușcă momeala. Ben se sprijini de spătarul scaunului și o studie cu o privire evaluativă. Înainte nu făcuse decît s-o măsoare ca pe o oricare alta, destul cît să-și dea seama că nu e genul lui, în ciuda cuvintelor necioplite pe care i le aruncase din reflex. Cu toate astea, tînăra devenea din ce în ce mai interesantă pe măsură ce trecea timpul. Calmul ei îl făcea să-și dorească să o tulbure cu adevărat, ca, de exemplu, să o tragă în brațele sale și să o sărute pînă cînd i se mai înmuia puțin șira spinării.”

Toate speranțele ei par să se năruie, dar soluția vine chiar de la Rick. Din cauza entuziasmului de care dăduse dovadă în apartamentul fratelui ei, atunci când descoperise drumul spre tribul Anzar, a fost nevoită să-i spună acestuia o parte din ce aflase, pentru a nu deveni și mai bănuitor în privința ei. Presat de lipsa banilor și de speranța că va găsi o comoară la sfârșitul acestei călătorii, tânărul apelează la una din cunoștințele sale dubioase, Steven Kates, care îi va finanța cu suficient capital, încât expediția să aibă loc. Ajunși în Manaus, Brazilia, se interesează de cel mai bun ghid ce i-ar putea conduce prin jungla amazoniană.

a1de19a64381ef7f4f331b4e103d00ae

Abia revenit dintr-o „excursie” ce durase două luni, Ben Lewis nici nu apucă bine să se gândească la vacanță, că deja are noi clienți care nu sunt dispuși să aștepte prea mult după el, dorind să-l angajeze imediat. Sherwood și Kates se arată în fața lui pentru o incursiune prin una din cele mai periculoase jungle. Când la următoarea întâlnire cu cei doi, se prezintă și Jillian, Ben devine mult mai interesat și curios, acceptând oferta lor de a se aventura într-o zonă nemaiumblată de nimeni, nu înainte de a-și lua propriile măsuri de siguranță.

„Într-o clipă, Jillian înțelese cît de ușor era pentru masculul dominant dintr-un grup să-și aleagă orice femelă dorea. Chiar dominanța sa le făcea pe ele să-l dorească. Ben era, cu siguranță, masculul dominant din micul lor grup, iar ea, singura femeie. Avusese dreptate s-o avertizeze că era periculos să fie singură într-un grup de bărbați, o situație tensionată pe care el o anticipase din instinct, în timp ce ea lăsase ca educația și stilul ei de viață s-o facă să fie oarbă la natura umană.

Avea să fie nevoie de mare efort din partea ei ca să-l țină departe de cortul său, fiindcă totul în acea situație avea să-i împingă unul în brațele celuilalt. Ben părea convins că ea n-avea să-i reziste prea mult, iar Jillian era nevoită să admită că, probabil, el avea avantajul în acea lupta ce dura de milenii. Trebuia să i se opună nu doar lui, ci și ei înseși și propriilor instincte ce fuseseră trezite la viață. Era foarte atrasă fizic de el. Nu dorea o aventură, nu voia să fie implicată în triunghiuri emoționale complicate. Era puternică și își era suficientă sieși. O aventură ar fi însemnat prea mare deranj.”

Jillian este tare entuziasmată că va pleca în sfârșit pe urmele tatălui ei și că va putea să-i redea numele înapoi, însă neîncrederea în bărbații de lângă ea era acolo, extrem de acută și de palpabilă. Știe că vor exista probleme în această expediție, și nu doar cele cauzate de natură, cât cele pe care le vor isca cei ce-o vor însoți. Scopul ei este însă unul cu mult mai puternic decât intențiile lor pătimașe, pentru a renunța atât de ușor la unica șansă pe care o avea.

Fără ea și fără Ben, după cum avea să descopere mai târziu Jillian, nu ar fi putut să ajungă niciodată la sit-ul pe care-l căutau. Însă, la întoarcere, lucrurile se anunță destul de întortocheate și extrem de periculoase. Fiecare are deja pregătit, mai mult sau mai puțin, un plan al său, dacă vor găsi într-adevăr și comoara din expediția lor – un giuvaer roșu care, cândva, fusese inima unei Regine războinice și care purta semnul iubirii sale pentru cel ce murise apărând-o pe ea și Orașul de Piatră.

a5843a6aaed287ff5f3012d75cbab879

Rațională și prudentă, mânată de un instinct pur, Jillian Sherwood își calculează fiecare pas cu o inteligență de invidiat, fiind mereu înaintea celorlalți, chiar și înaintea lui Ben, spre enervarea acestuia. Dar bărbatul nu poate să nu recunoască o minte sclipitoare, atunci când o vede, deși, până în acel moment din viața lui, o femeie inteligentă și pasională (după cum descoperise la cearta de dinainte de plecare) era o combinație letală. Acum nu mai pare să fie de aceeași părere, atunci când privirile îi fug mai mereu spre „prăjiturica” lui, alint folosit încă de la prima lor întâlnire. Este decis să-i dărâme toate zidurile ce-l țin la distanță de ea și să o facă să accepte atracția irezistibilă ce i-a lovit pe amândoi. Încăpățânarea ei și replicile spirituale nu fac decât să-l întărâte și mai mult. Și deși totul a început ca un joc, provocarea se transformă rapid în ceva mai profund și… neașteptat.

„Nu ajungeau nicăieri. Ben simțea că se lovește cu capul de un zid din cărămidă. Dacă Dumnezeu crease vreodată vreo femeie mai încăpățînată, atunci el nu voia s-o cunoască. Aceea din fața lui îl înnebunea suficient.”

Încă de când l-a cunoscut, Jillian și-a dat seama de multe lucruri în legătură cu Ben Lewis. La prima întâlnire, își jucase rolul de bețiv și de pierde-vară în fața lor, ca și cum așa era mai tot timpul. Dar, de fapt, teatrul acesta enervant era doar de fațadă, pentru a putea să-și dea seama cu cine are de-a face. O idee isteață pe care nu poate să nu o aprecieze. Pe tot parcursul călătoriei, i-a observat cu atenție aptitudinile impresionante, dăruirea și ușurința lui de a-i conduce pe apele lui Rio Negro și prin junglă. Prevăzător, revoltător de sincer, cu o siguranță de sine devastatoare, dar și cu un fizic puternic, sexi, de neuitat, Ben se dovedește a fi un real pericol pentru inima ei. Mai mult decât atât, cu toate că el și-a exprimat foarte clar dorința de a o avea în cele din urmă, siguranța și protecția ei într-un grup numai de bărbați sunt puse pe primul loc.

a4ea653a4a6c47819118585a5f703ad1

M-am bucurat de absolut fiecare moment de lectură: stilul cursiv și captivant al autoarei, legătura cu suișuri și coborâșuri a celor doi, împerecherea fierbinte sub ploaie, întâlnirea cu indienii Yanomami, peisagistica luxuriantă ce ni se prezenta în fața ochilor, istoria minunat de veche a tribului Anzar și, nu în cele din urmă, Inima de Foc ce ne surprinde cu o dragoste care dăinuie de o viață. Ce altceva poți să-ți mai dorești?

Imprevizibilă la fiecare pas și debordând de un foc ce mistuie totul în cale, cu acțiune și mister cât cuprinde, mărginită de un umor de calitate și presărată cu mici înțepături și ironii absolut delicioase, Inima de foc a fost un roman de dragoste mai bun decât mă așteptam! Jillian și Ben sunt printre personajele cele mai puternice, mai determinate și mai încăpățânate peste care am dat vreodată în cărțile romantice. Am adorat fiecare scânteie dintre cei doi și fiecare clipă în care reușeau să facă față cu brio situațiilor neprevăzute și periculoase. Mă simțeam de parcă eram și eu acolo, prinsă în marea lor aventură spre teritoriul necunoscut al amazoanelor – Orașul de Piatră al femeilor războinice.

Nota mea: 5/5

nota-5

*Edit-urile nu-mi aparțin. Acestea sunt create de alleskelle pe care o găsiți chiar aici.

Mulțumesc EDITURII MIRON pentru exemplarul trimis spre recenzie! ^_^

10325242_456712794487964_4568008205658429802_n

capture-20160928-044054

Publicat în Reviews

Nemuritoarea Starling (Emblema eternității #1) de Angela Corbett (recenzie)


IMG_20170827_130017

Descriere

O dragoste atât de puternică, încât nici eternitatea nu îi poate despărţi.

Evie Starling a dus o viaţă relativ obişnuită, ieşind cu prietenele, vorbind despre băieţi şi conducându-şi Mustangul din 1966. Toate acestea se schimbă atunci când se mută în Gunnison, Colorado, pentru a începe colegiul, şi când cunoaşte doi bărbaţi misterioşi.

De secole, Alex Night şi Emil Stone au dorit-o pe Evie, dar fiecare a avut propriile lui motive pentru a vrea să fie cu ea. Când amândoi susţin că sunt sufletul ei pereche şi îi povestesc despre un trecut incredibil, Evie află că este cu totul altă persoană decât credea. Curând, Evie se trezeşte în mijlocul unui război vechi de când lumea între Societatea Amaranthine, protectorii sufletului, şi Rezistenţa Daevos, distrugătorii  sufletului.

Cu un trecut pe care nu îl înţelege şi un viitor plin de pericole, Evie trebuie să decidă în cine să aibă încredere. Dar Alex şi Emil nu sunt singurii care o vor pe Evie, iar sufletul ei urmează să devină miza într-o confruntare pe viaţă şi pe moarte.

Gândurile mele

Sufletul pereche este acel cineva special pe care simțim că îl cunoaștem dintotdeauna, deși poate că drumurile noastre nu s-au mai întâlnit niciodată până acum. Cel puțin, nu în viața asta. Dar dacă vorbim despre o altă viață sau un alt timp, poate chiar de dinainte de venirea noastră pe Pământ, atunci totul se schimbă. Chiar dacă aceste lucruri pot părea oarecum nebunești, până nu te găsești tu într-o asemenea situație, nu-ți vine să crezi că un astfel de suflet există cu adevărat.

Ți s-a întâmplat vreodată să întâlnești o persoană față de care să simți ceva mai presus de înțelegerea ta, un puternic sentiment de dejà-vu? 

Ei bine, Evie a întâlnit acea persoană și nu a fost lipsită de astfel de simțăminte, unele mai presus de înțelegerea ei. Dar un suflet pereche nu a fost de ajuns pentru a o da peste cap, apariția unui al doilea în viața ei reușind să o copleșească total și irevocabil. Semnul din naștere de pe spate în formă de crin pare să prindă viață ori de câte ori se lasă atinsă de cei doi, ceea ce-i creează confuzie și sentimente contradictorii, nedorind să fie nevoită să aleagă cui să ofere dragostea ei pentru totdeauna.

Dar hai să o luăm cu începutul!

3641ca657545564a049f6a1e929762c3-tile-horz.jpg

post-divider-1

Evangeline (Evie) Starling se mută într-un alt oraș, imediat după terminarea liceului, împreună cu prietena ei Jasmine, pentru a se obișnui cu traiul departe de casă și pentru a se pregăti de primul an de facultate în Gunninson, Colorado. Independentă, descurcăreață din fire (nu e mereu așa, fie vorba între noi) și adorând să facă drumeții, tânăra ia deja cu asalt împrejurimile, dar, pierdută printre gândurile ce duceau inevitabil spre fostul, se rătăcește pe drum și nimic nu pare a o îndruma înapoi spre locul în care și-a lăsat mașina, mult iubitul său Mustang din ’66, restaurat chiar de ea. Ei, ce ziceți de asta? Pregătită să fie înșfăcată de labele unui urs uriaș, spre uimirea ei, din tufișuri, își face apariția… un tip. Alex Night.

„Mi-am lins buzele fără să-mi dau seama că am făcut-o și mi-a trecut prin cap că, dacă ar vrea să mă mănânce la cină, l-aș ajuta să aprindă focul.”

„ochii ăia și zâmbetul ăla, ceva îl făcea să-mi pară atât de… cunoscut.”

Întâlnirea lor se lasă cu scântei, tachinări și ironii, fiecare menținându-și ferm poziția. Prea mândră pentru a recunoaște că s-a pierdut, Evie se comportă de parcă asta a și vrut să pară învârtirea ei în cerc. Amândoi încearcă să aibă ultimul cuvânt în toate și să nu-l lase pe celălalt să triumfe în dialogurile lor absolut delicioase, ceea ce mi se pare foarte amuzant de urmărit. Erau momente când îmi venea să țin cu ea, dar și cu Alex, fie nu țineai cu niciunul, fie doreai să-i aperi pe amândoi, unul de celălalt. Dar se descurcă foarte bine și singuri la capitolul ăsta.

„Am învățat să fiu pregătit când sunt în preajma ta.”

Legătura dintre cei doi începe să evolueze mult prea repede pentru două persoane care se cunosc doar de puțin timp, deși adevărul e cu totul altul. Alex se arată extrem de interesat de tânără, purtându-se cu ea impecabil, cu maniere alese, ca un adevărat gentleman, deși ar fi trebuit să o păzească din umbră. Iar Evie ajunge să se îndrăgostească de el peste noapte, sentimentul de neînțeles de parcă l-ar cunoaște dintotdeauna, însoțind-o de fiecare dată când se afla prin preajma sa.

Chiar dacă fata știe că lucrurile se mișcă prea rapid între ei, se simte incapabilă de a lua o decizie concretă în privința asta. Nu după mult timp, relația lor începe să se cam zdruncine, odată cu apariția unor tipi marcați pe mâini cu semne roșii, asemeni unor pânze de păianjen. Crezând că singura cale de a o proteja pe Evie de acei indivizi este să dispară, Alex face întocmai și pleacă de lângă ea, lăsând-o confuză, plină de întrebări și suferind. Singurele cuvinte pe care le lasă în urma sa, ca o apăsare grea, este faptul că cei doi sunt suflete-pereche și anumite persoane nu-i vor împreună, ceea ce o bagă mai tare în ceață și o enervează la culme.

„- Orhidee, am spus eu. De unde ai știut că sunt preferatele mele?

Ușor, buzele i s-au arcuit într-un zâmbet când m-a privit în ochi.

– Nu pari genul căreia să-i placă trandafirii.”

Vara trece, facultatea începe, Evie pare că și-a mai revenit, dar un alt tip – Emil Stone – apare la orizont, enervant de sexi, și care, foarte îndrăzneț, o sărută în fața întregului campus, fără nicio jenă. Iar ea nu obiecteazã. Absolut deloc. Simte că l-ar cunoaște dintotdeauna. Chiar acceptă să iasă cu el, folosindu-l ca pansament după despărțirea de Alex. Însă, la fel ca și în cazul lui Night, se îndrăgostește fără voie, mult prea repede, și are o nouă viziune din trecut, aspecte ce o fac să se întrebe de ce, doar în cazul lor, simte astfel și de ce semnul său din naștere pare să pulseze mereu când se lasă acaparată de cei doi băieți.

8c3c1b5e2f1a16772bcfcf8dbd0041f9-tile.jpg

Alex reapare în scenă pentru a o avertiza pe Evie de pericolul pe care-l reprezintă Emil, dar după tot ce s-a întâmplat, fata nu se mai încrede în el atât de ușor. Acum, acesta este nevoit să depună mai mult efort în a o convinge de adevărul spuselor sale. De asemenea, Evie își dă seama că cei doi se cunosc și, doar aruncând o privire asupra lor, se observă că nu sunt chiar cei mai buni prieteni. De fiecare dată când se întâlnesc, aceștia par pregătiți să sară unul la beregata celuilalt și se atacă, de parcă ea nu ar fi chiar lângă ei, auzind fiecare afurisit de cuvânt ce iese din gura lor.

„- Există o legendă veche care îmi place mult, a spus el, iar respirația lui caldă mi-a atins fața. Legenda spune că lumea a fost creată de Zeițe și de sufletele lor pereche. Zeițele erau atotputernice, iar împreună cu partenerii lor, au săvârșit un ritual care a creat două suflete – care se potriveau perfect, în toate privințele. Sufletelor ăstora li se spuneau complemente divine. Dar sufletele trebuiau să învețe și să crească, așa că, în loc să rămână împreună, au fost trimise în lumea oamenilor și s-au contopit cu trupurile copiilor care erau pe cale să se nască. Sufletele și-au petrecut viețile căutându-și cealaltă jumătate. Când trupurile lor de oameni mor, sufletele lor se reîncarnează ca să continue căutarea. Sentimentul de dejà-vu sau legătura instantanee pe care oamenii o simt câteodată atunci când întâlnesc pe cineva necunoscut înseamnă că sufletele lor se știu din altă viață… și că ar putea fi sufletul-pereche al acelei persoane.”

Lucrurile se precipită, iar tipii ce o urmăresc pe tânăra noastră se apropie tot mai mult, chiar dacă Alex și Emil au grijă să-i țină la distanță. Neavând încotro, băieții îi mărturisesc Evangelinei adevărul despre acest mister ce îi înconjoară încă din alte timpuri, fiecare venind cu versiunea lui. Îi povestesc despre cele două societăți rivale, despre trecutul ce le unește destinele, dar și despre frumoasa legendă a sufletelor-pereche create de Zeițe.

f434dd01855df4674d444916880cc89c-tile.jpg

Aflăm că Alex aparține de Societatea Amaranthine, aceasta având ca scop protejarea și găsirea sufletului-pereche, în timp ce Emil face parte din Rezistența Daevos, care se ocupă cu distrugerea sufletelor, pentru a atrage cealaltă jumătate de partea lor. Însă, cei din urmă nu pot simți legătura tangibilă dintre două suflete, așa că se folosesc de un Urmăritor, care fie li se alătură de bună voie, fie este obligat. Evie este un astfel de suflet, fapt pentru care acei tipi cu semne roșii, adepți Daevos, o urmăresc îndeaproape pentru a pune mâna pe ea. 

„Îmi amintesc totul despre tine.”

„Nu face asta, mi-a zis el. Nu ești genul de fată care se teme să spună ce gândește. Nu te schimba acum.”

„Evie, trecutul tău e mai lung decât crezi.”

Dar, oricât de fixate pe scopul lor sunt societățile, chiar și în interiorul acestora pot exista unii care își doresc mai mult decât au. Taberele pot fi schimbate când te aștepți mai puțin și deși totul indică spre tipul aparent rău, poate că acesta nu este chiar adversarul de care trebuie să te ferești. Trecutul amenință prezentul, iar alegerile pe care le-au făcut cândva, nu le mai pot lua înapoi, dar nu se știe niciodată ce le va rezerva viitorul.

„Evie, încă nu pot să fac lucrurile pe care mi le doresc. Dar le voi face. Cumva, voi găsi o cale să ocolesc situația, ca să putem fi împreună.”

„Nu meriți mai puțin.”

Nu prea sunt eu o adeptă a triunghiurilor amoroase, deoarece îmi cam lasă un gust amar la final. La fel ca și protagonista (mai mereu este o ea!) care este nevoită să aleagă, nu-mi place când, inconștient, trebuie să fac același lucru, chiar dacă uneori nu suntem pe aceeași lungime de undă. Deși vreau să mă detașez de astfel de alegeri, nu pot să nu mă lipesc mai mult de unul dintre ei. În acest caz, de Night. Totuși, ambii băieți și-au câștigat admirația și interesul meu depline pentru modul în care au acționat în anumite momente. Încrederea în ei nu este încă totală, fiindcă mai sunt multe de aflat, iar cei doi nu au fost chiar sinceri cu Evie sau poate mă înșel eu. Noroc că mai avem alte două volume la dispoziție, care sper că se vor traduce cât mai curând.

2a724aaef3f42634c229afb0d8926119-tile.jpg

„Mă simțeam complet singură. Nu conta că părinții mei m-ar fi sprijinit întotdeauna, indiferent de ce s-ar fi întâmplat, că Emil și Alex știau despre nebunia vieților anterioare și a societăților secrete sau că Alex mă supraveghea neîncetat, ca să fiu în siguranță. Nimic din toate astea nu conta. Simțeam că singura persoană care putea să aibă grijă de mine, care putea să mă salveze, eram eu însămi.”

Povestită doar din perspectiva Evangelinei, cititorul cunoaște ceea ce se întâmplă doar din prisma fetei. La început, suntem la fel de confuzi ca ea, atât în privința celor aflate, cât și în privința băieților și ne întrebăm care va fi alegerea finală în cele din urmă: Alex cel carismatic, arogant și cu înclinații romantice sau Emil cel misterios, direct și nesperat de sincer? Însă, pe parcursul lecturii, lucrurile par să se elucideze cât de cât, dar semnele ce apar tot nu indică o alegere mai ușoară de făcut. Și cine poate știi? Dacă în trecut, a ales pe unul, poate că acum va fi celălalt… sau poate că niciunul.

Scrisă într-un stil ușor, liric, fără prea multe amănunte care nu-și au rostul, și presărată cu un umor înțepător de mare efect și niște replici sarcastice numai bune de savurat, Nemuritoarea Starling ne aruncă în vârtejul unei iubiri ce poate supraviețui timpului, o iubire puternică ce nu cunoaște margini, o iubire plină de culoare care se caută chiar și o eternitate.

Nota mea: 4/5

nota-4

Cartea mi-a fost oferită de Editura Corint (Leda Edge), căreia îi mulțumesc tare mult pentru această poveste magică! O puteți achiziționa de aici.

12717389_483643395152187_3172202317149822884_n

capture-20160928-044054

Publicat în Reviews

Obsidian (Lux #1) de Jennifer L. Armentrout (recenzie)


Fotografie2408

Descriere

Începuturile sunt întotdeauna dificile. Când ne-am mutat în Virginia de vest, chiar înaintea ultimului meu an de liceu, mă resemnasem să am de-a face cu accente ciudate, acces intermitent la internet şi teribil de multă plictiseală… până când am dat cu ochii de vecinul meu sexy, înalt şi cu ochii de un verde straniu. Lucrurile păreau deja să meargă mai bine.

Şi pe urmă a deschis gura. Daemon este enervant. Arogant. Îmi vine să-l omor. Nu ne înţelegem deloc. Absolut deloc. Dar când un străin mă atacă şi Daemon efectiv face timpul să încremenească doar cu o simplă mişcare a mâinii, ei bine, ceva… neaşteptat se întâmplă.

Vecinul meu extraterestru sexy a lăsat o urmă pe mine. Da, aţi auzit bine. Extraterestru. Se pare că Daemon şi sora lui Dee au o galaxie de inamici care vor să le fure abilităţile, iar atingerea lui Daemon mă face să strălucesc asemenea luminilor din Las Vegas.

Singurul fel în care pot rămâne în viaţă în toată povestea asta este să stau cât mai aproape de Daemon, până când amprenta vrăjii extraterestre dispare de pe mine.

Asta dacă nu-l omor mai întâi.

Gândurile mele

O lectură pe cât de amuzantă şi plină de emoţii, pe atât de imprevizibilă şi plină de mister! Un mic orăşel neştiut mai de nimeni, personaje bizare şi priviri crucişe, incidente în miez de noapte, un vecin sexy, dar cu un caracter infect, o adolescentă obişnuită, cititoare şi o bloggeriţă entuziasmată, o vorbăreaţă înnăscută ce se dovedeşte o prietenă de nădejde. Toate acestea, combinate cu nişte replici de mare efect, ironice şi pline de umor, presărate cu secrete cutremurătoare ce-ţi pot schimba viaţa atunci când nu te aştepţi, contribuie într-un mod absolut delicios la lumea fascinantă creată de Jennifer L. Armentrout.

5cfb75bba16b7e09a48f25213649fc27

După trei ani de la moartea tatălui său, Katy, împreună cu mama sa, decid să o ia de la capăt. Un nou început pentru amândouă, departe de lucrurile impregnate cu mirosul şi amintirile celui pierdut. Aşa că, cele două se mută din călduroasa Florida, într-un orăşel uitat de lume, unde zvonurile iau foarte repede amploare, răspândindu-se mai ceva ca aroma unui parfum.

„…am simţit deodată un miros familiar care îmi gâdila nasul. Mama gătea. Asta nu era bine deloc. M-am năpustit în jos pe scări. Stătea în faţa aragazului, îmbrăcată cu şorţul ei cu buline. […] S-a întors şi a fluturat spatula spre mine, în semn de salut, împrăştiind pe aragaz ouă pe jumătate făcute.
– Bună dimineaţa, scumpo. Am privit înţepenită mizeria din jur, întrebându-mă cum aş putea să opresc acest fiasco în curs de desfăşurare fără să-i rănesc sentimentele. Încerca să facă şi ea o chestie maternă. Asta era colosal. Un progres.”

Dorind să pună la punct grădiniţa din faţa noii case, Kat se gândeşte să se ducă la vecinii de vizavi pentru a cere câteva indicaţii despre cel mai apropiat loc de unde ar putea procura cele necesare. Dar, ajunsă la uşa lor, nu şi-ar fi imaginat niciodată că, în viaţa ei, va da peste un asemenea specimen, scos parcă dintr-o revistă de modă. Timp de clipe bune, aceasta rămâne fără cuvinte, holbându-se neîncetat la cel din faţa ei. Într-un final, reuşeşte să poarte o discuţie destul de „civilizată” cu tânărul, la început, mai bâlbâită şi emotivă, ca mai apoi, furia şi iritarea să răzbată din tonul ei, atunci când acesta, abia trezit din somn, nu face decât s-o enerveze cu replicile ironice şi poreclele pe care i le oferă. După câteva momente, Kat sau Kitten, cum o „alintă” Daemon, nu poate să nu observe că, pe cât de frumos şi sexy este tipul, pe atât este de arogant şi nemernic.

„Eram la fel de comună ca şi linoleumul de pe jos, dar ăştia doi păreau că luminează cu frumuseţea lor desăvârşită şi cu prezenţa lor pe care nu aveai cum s-o treci cu vederea. Ah, medicamentul începuse să-şi facă efectul. Eram poetică. Şi drogată. Ce fericire.”

În timpul cumpărăturilor, Katy o cunoaşte pe Dee, sora geamănă a lui Daemon, care apare parcă de nicăieri, speriind-o straşnic. În aceasta, descoperă cu bucurie o tânără ce i-ar putea deveni o bună prietenă, deşi turuie mai ceva ca motorul maşinii ei învechite. Observă cu stupoare câtă asemănare poate exista între Dee şi fratele ei referitor la înfăţişare. Nu poate să nu admită că sunt de-a dreptul superbi şi aşa de aproape…ba nu! sunt chiar perfecţiunea întruchipată! Totuşi, caracterele lor sunt atât de diferite, ca de la cer la pământ, fiindu-i greu să-şi închipuie cum de aceştia sunt fraţi, şi încă gemeni!

„Am încercat să mă abţin, dar tot am izbucnit în râs.
– 
Ţi-a luat cheile?
S-a întors încruntat spre mine.
– Nu mi se pare amuzant.
– Ai dreptate, am râs. E de-a dreptul comic.
Daemon mi-a aruncat o privire rea. Mi-am încrucişat braţele. 

– Îmi pare rău, însă. Nu pot să-ţi accept scuzele nu tocmai sincere. 
– Nici măcar când vezi că îţi spăl maşina?
– Nici. Am zâmbit când l-am v
ăzut cum îşi îngustează ochii. S-ar putea să nu mai vezi niciodată cheile alea.
– Şi uite cum s-a dus naibii planul meu. Fără să vrea, în colţul gurii i s-a ivit un zâmbet.”

Aflându-se mai mereu prin preajma celor doi, în special a lui Daemon, Kat are parte de numeroase momente imprevizibile, unele plăcute, altele nu. Se nimereşte numai în situaţii ciudate, ce o pun serios pe gânduri, întrebându-se constant dacă totul este chiar real sau este doar în mintea ei. Nemaipunând la socoteală faptul că Daemon pune paie pe foc şi o face să creadă că doar îşi închipuie lucrurile acelea, când, de fapt, adevărul este altul. Ceva ce ea n-ar trebui să ştie şi, pentru binele tuturor, ar trebui să fie fată isteaţă şi să se ţină la distanţă de ce n-o interesează în mod direct. Dar, se putea ca ea să asculte ceva din tot ce-i îndruga Daemon acolo? Ei bine, nu! Curiozitatea învinge de fiecare dată.

„- Ştii ce am crezut eu întotdeauna? a zis el cu o voce caldă. […] Am ajuns la concluzia că în general oamenii frumoşi, adică cei cu adevărat frumoşi, şi pe dinăuntru şi pe dinafară, nu sunt niciodată conştienţi de efectul pe care îl produc.”

Astfel că, într-un moment absolut terifiant, nu doar pentru ea, tânăra este salvată de către Daemon şi, într-un sfârşit, descoperă secretul lui, al lui Dee şi al celor ca ei. Contrar aşteptărilor, atât ale lui Black, cât şi ale noastre, Kat reacţionează destul de bine la informaţiile primite, încercând să proceseze tot ce a aflat în acel moment decisiv. Nu era teama, cât era firul de entuziasm pentru a descoperi mai multe despre cel din faţa ei.

Acum, ştiind ce fel de fiinţe sunt fraţiidar şi mare parte a populaţiei a micului oraş, Kat are de bc11990a43bdb05f02face541a5ea6a6gând să lupte cot la cot cu aceştia împotriva arumilor, care sunt iremediabil atraşi de urmele lăsate de luxeni pe oameni. Luxenii sunt o specie extraterestră ce pot manipula după bunul plac lumina. Ei înşişi, în forma lor adevărată, sunt o formă a luminii. Pe lângă acestea, luxenii pot avea diferite alte abilităţi, la unii fiind mult mai conturate decât la alţii. Arumii, în forma lor naturală, sunt un fel de fum negricios, chiar întunericul, care nu au alt scop decât să fure abilităţile luxenilor atunci când prind ocazia. Dar vă las pe voi să aflaţi de ce sunt în stare aceste creaturi extraterestre. 

Katherine Swartz pare genul timid, ascultătoare, mereu la locul ei, care ar face orice pentru cei de care-i pasă, indiferent dacă îi cunoaşte de o viaţă sau de câteva zile. Dar când îi sare ţandăra, ei bine, atunci să te fereşti din calea „gheruţelor ei” de pisicuţă. 

„- Mda, am un blog.
– Cum se nume
şte blogul tău?
– Nu e treaba ta, am spus cu un zâmbet dulce.
– Interesant nume. A răspuns la zâmbetul meu cu un fel de rânjet. Şi despre ce e blogul tău? Tricotat? Puzzle-uri? Despre singurătate?”

Nu poate să înţeleagă de ce Daemon încearcă s-o îndepărteze de sora lui, când ea n-a făcut absolut nimic care să o rănească. Este sătulă de atitudinea lui josnică, pe care o manifestă faţă de ea, sfidând-o şi umilind-o cu fiecare ocazie, iar, pe lângă toate acestea, de parcă nu erau de ajuns, o atracţie necruţătoare şi o curiozitate acerbă o îmbie spre el, deşi se comportă ca un nemernic atunci când se află prin preajma ei si sunt „încolţiţi” de prezenţa celorlalţi, fie că e vorba doar de sora lui sau de restul lumii.

„- Nici unul dintre noi nu poate să controleze perfect ceea ce putem face. Unii au multe probleme cu capacităţile astea.
– Tu po
ţi?
– Da, eu sunt grozav.”

Daemon Black. Sexy. Arogant. Nemernic. Ironic. Misterios. Amuzant. Hmm..modest?! De fapt, extrem de „modest”, aş putea adăuga. Brunet şi cu nişte ochi verzi superbi. Ei bine, cam acesta este Daemon Black. Tipul acesta ar trebui interzis pentru frumuseţea pe care o debordă! Este genul acela care-ţi taie respiraţia, care-ţi induce o stare de leşin la propriu, nu doar la figurat, care-ţi trimite fiori pe şira spinării doar cu o privire, care te face să-ţi uiţi cuvintele înainte să deschizi gura şi să te bâlbâi mai ceva ca atunci când o mulţime este cu ochii pe tine, aşteptând să îndrugi ceva acolo măcar pentru amuzamentul lor, dacă nu altceva. 

„- De ce eşti tu aşa nemernic? Am rostit cuvintele aproape fără să-mi dau seama. 
– Fiecare trebuie să fie bun la ceva, nu?”

 

Bineînţeles că, deşi pare întruchiparea perfectă a unui „zeu”, are şi un caracter „pe măsură”. Totuşi, atitudinea pe care ne-o aruncă în faţă este doar de faţadă, de cele mai multe ori, lăsându-ne cu impresia unui nemernic, care nu face decât să o „rănească” pe Kitten, atunci când deschide gura.

e1b2dee277f5cab8412c69ed59ccf9e2.jpg

Am adorat legătura sinceră care a început să se înfiripe uşor, uşor între cei doi, deşi aveau mare grijă să se ferească unul de altul, să se distanţeze, dar, totodată, să-şi caute compania neîncetat. Amândoi erau conştienţi de ce simţeau unul în preajma celuilalt, chiar dacă n-o spuneau cu voce tare. Doar nu degeaba se spune că gesturile fac cât toate cuvintele ce ar fi trebuit spuse la momentul potrivit.

Am apreciat şi faptul că lectura decurge cât se poate de rapid, uşor şi armonios, autoarea având un stil atât de natural în redarea replicilor delicioase dintre personajele noastre, încât te lasă cu o acută impresie a prezenţei tale la faţa locului. Pasajele descriptive, dar şi cele narative, nu-ţi induc acea stare de plictiseală atunci când treci prin ele, ci te îmbie tot mai mult să te pierzi în lumea palpitantă ţesută cu atâta măiestrie în jurul eroilor noştri, Katy şi Daemon.

Recomand din tot sufletul acest volum!
Nota mea: 5/5

nota-5

capture-20160928-044054