Publicat în Uncategorized, Reviews

Georgina Kincaid de Richelle Mead


IMG_20170904_132019.jpg

Tristeți de sucub (#1)

Goodreads

Nu știu cum am rezistat atâta vreme, fără să încep această serie. Habar n-am ce a fost în capul meu de am tot amânat-o, mai ales că Academia vampirilor este una dintre seriile mele preferate ever și chiar îmi era dor să mai citesc ceva de Mead. Deja GK mi-a intrat la inimă și n-o voi scoate de-acolo prea curând! 💜

Georgina este o tipă dată naibii! Un sucub absolut irezistibil, sexy, amuzantă, directă și cu o gură prea mare pentru siguranța ei, Kincaid știe să se dea bine pe lângă fiecare mascul (în viață!), trecându-i-se cu vederea destul de multe năzbâtii pe care le face. Dar când viața eternă pare să-i fie amenințată, la fel și a prietenilor (și neprietenilor) ei nemuritori, ceva se schimbă și nu poate sta locului până nu descoperă cine e pe urmele lor. O mică Nancy Drew, cum îi spune unul dintre șefii ei!

Unde mai pui că începe să se simtă atrasă, cum nu a mai fost de mult, de doi dintre bărbații care se perindă prin preajma sa: Seth Mortensen, scriitorul ei preferat din toate timpurile, și Roman Smith, un profesor de lingvistică ce pare să aibă multe în comun cu ea. Pe când unul e mai tăcut și mai timorat în prezența ei (și nu numai!), dar dovedind însă un talent excepțional în trimiterea de e-mail-uri, ca și în scrierea cărților sale, celălalt este mai îndrăzneț și mai insistent, prea fermecător ca să fie adevărat.

Iubirea a făcut-o să ajungă ceea ce este azi. Ar putea ea oare să o și salveze?

„- Asta e faza în care îmi spui să am încredere în mine, și că limita e cerul?

– Nu, asta e faza în care îți spun că se face târziu și că trebuie să plec.”


IMG_20170918_105821

Nopți de sucub (#2)

Goodreads

Nu chiar la fel de dinamică din anumite puncte de vedere, dar, cu siguranță, la fel de superbă ca prima carte!

Poate datorită a ceea ce este sau în pofida acestui lucru – un sucub ce sucește mințile bărbaților, îndeplinindu-le cele mai ascunse fantezii –, nu prea s-a bucurat de prezența feminină, înconjurându-se numai de masculi. Oriunde dădeai de Georgina, fii sigur că mai mereu era însoțită de cel puțin unul sau toți prietenii săi, fie ei muritori sau nemuritori, bărbați. De fiecare dată, femeile au părut să o evite, să o confrunte sau, pur și simplu, să nu-i acorde prea multă atenție, ea răspunzându-le cu aceeași monedă. Dar, în acest volum, descoperim că nu este chiar așa. Tipa noastră are mare grijă în cine se încrede, deși mai sunt situații când dă cu bâta în baltă destul de rău.

Având în vedere ce s-a întâmplat data trecută, viața ei personală pare să o ia pe un făgaș mai… normal. Dar nelipsit de câte o bombă ce pică parcă din neant, ca și cum cineva vrea cu dinadins să o mai aducă la realitate uneori. Relațiile cu cei din jur se cam zdruncină din cauza unor evenimente neașteptate, dar sentimentele aruncate în joc sunt mult mai puternice, ca totul să se năruie peste noapte.

Nu pot să nu observ că, din cele povestite de ea, dar și dacă luăm în considerare prezentul ei, nu doar trecutul, mereu a avut o atracție pentru cei înclinați spre artă, fie că vorbim despre muzică, pictură, lingvistică sau scris. Poate și pentru că ea este o astfel de creatură, una căreia îi place dansul, lectura și alte îndeletniciri… artistice.

Dragostea pare să-și fi început deja propriul plan, venind însoțită de nelipsitele sale amice, printre care durerea, regretul și tristețea, presărându-le cu grijă din loc în loc, pentru ca cei vizați să le simtă din plin efectul amețitor.

„- Nici un „dar”. Ai încredere în mine că sunt în stare să mă controlez. În plus de asta, nu sunt cu tine pentru perspectiva sexului. Știi foarte bine. Sunt cu tine de dragul tău.

– Cum poate fi de-ajuns?

Niciodată nu fusese de ajuns pentru nici un bărbat cu care fusesem.

– Uite-așa…, a spus, m-a prins de bărbie, iar emoția din ochii lui m-a topit pe dinăuntru. Pentru că mă simt așa de firesc cu tine… de parcă așa ar fi fost dintotdeauna sortit să fie. O dată în viața mea mă faci să cred într-o forță superioară.”


IMG_20170918_110514

Vise de sucub (#3)

Goodreads

Finalul acestei cărți mi-a rupt inima în două! Și chiar nu-mi mai dăduseră lacrimile de mult timp la o carte.

Nu aș vrea să fiu în locul Georginei acum…

Cineva i-a spus că destinul său este să sufere pentru toată nemurirea ei, oricât va încerca să schimbe ceva în planul sentimental. Deja știa și ea unele aspecte în privința asta, de-a lungul secolelor trăite, așa că nu era necesar ca altcineva să-i tot reamintească și, astfel, să înfingă și mai adânc cuțitul în rană. Chiar dacă s-a dat de partea Iadului și și-a vândut sufletul, nu înseamnă că nu are și ea o inimă care încă bate.

Însă, Nyx, o arătare care apare oamenilor în vis, furându-le energia și oferindu-le viziuni din viitorul lor, ce le aduceau moartea în cele din urmă, i se arată și ei, scăldând-o în cele mai aprige dorințe ale sale și secătuind-o de energie. Problema era că, din cauza naturii sale de sucub, Georgie nu putea avea copii sau să rămână pentru totdeauna cu bărbatul uman pe care-l iubea, fără ca acesta să moară într-un final, iar ea să-și continue eternitatea în durere până ce va fi întâlnit pe altcineva. Astfel că acele vise nu făceau decât s-o învăluie în speranțe care au fost spulberate încă de pe vremea în care mai era muritoare.

Se pare însă că aceste viziuni erau totuși reale pentru oameni, chiar se adevereau, dar oare și pentru un sucub era la fel?

„- În prezența celuilalt vă purtați într-un fel de care probabil nici nu sunteți conștienți. Așa reacționează de regulă cei ce se iubesc… dar mai e ceva. Sunteți tot timpul conștienți de existența celuilalt, cred eu, chiar și când nu sunteți împreună. Parcă scânteiază aerul dimprejurul vostru.

Nu știam ce să răspund la așa ceva. Îmi plăcea, dar mă și intimida un pic.

– N-am mai întâlnit pe cineva de felul dumitale care să-ți semene, domnișoară Kincaid. A ezitat, și atitudinea de om înțelept și sigur pe sine a lăsat locul nesiguranței, atitudine neobișnuită la el. Nu știu cum o să se termine povestea asta.”


IMG_20170916_152850_625

Patimi de sucub (#4)

Goodreads

Acest volum m-a enervat destul de mult. Din cauza Georginei. Dar și Seth are partea lui de vină, pentru că a consimțit la ce s-a întâmplat.

Arhidemonul local, Jerome, care este totodată și șeful ei nemuritor, dispare fără urmă, iar toți cei de rang inferior din subordinea lui își pierd capacitățile primite de când și-au vândut sufletul iadului, printre care și fata noastră. Fiecare intră într-un fel de stază. Încă sunt nemuritori, dar acum pot face lucrurile de pe vremea în care erau doar simpli muritori: vampirii pot ieși la lumina soarelui, iar sucubii pot fi intimi cu oamenii, fără să le mai fure energia pentru a supraviețui. Cel puțin până când va fi ales un alt șef și-și pot relua statutul înapoi.

Acest aspect îi oferă șansa Georginei de a putea fi împreună cu Seth, fără să se mai simtă vinovată că ar putea să-i răpească ani din viață, doar pentru câteva clipe petrecute împreună. Însă, ea este acum cu Dante, iar scriitorul e cu Maddie, buna ei prietenă, care n-are cunoștință de faptul că iubitul său a fost cândva al Georginei. Deși știe că totul ar putea degenera în cel mai rău lucru cu putință, asta n-o împiedică pe GK să scape informația asta în prezența lui Seth.

Dragostea dintre cei doi se observă clar cu ochiul liber și aerul din jurul lor pare să trosnească ori de câte ori se privesc. Iar faptul că ar putea să se atingă, fără să se întâmple nimic rău, pare să le amplifice simțămintele și să-i facă orbi la restul lumii, chiar dacă cineva ar putea ieși rănit din toată treaba asta. Georgina încă are în minte acele vise profetice ale lui Nyx, vise ce-i trezesc speranțele pentru un posibil viitor în care să fie alături de bărbatul iubit, de o fetiță numai a lor și două pisici care să le țină companie: Aubrey, pisica ei actuală, și încă una micuță și tărcată.

Aceasta ar putea fi șansa pe care o aștepta? Sau totul e doar o iluzie ce se va spulbera odată ce totul va reveni la normal, la normalul ei sucubic?

„- Nu e menirea ta să fii cu un tip rău.”

„- Seth nu te-a părăsit și nu s-a dus la Maddie pentru că nu te mai iubește. Dacă nu ar exista complicațiile astea, pe tine te-ar alege. Tu ești idealul lui, prima lui alegere.
– Nu e deloc măgulitor pentru Maddie.
– Asta nu îi scade ei din valoare. Înseamnă doar că pe ea o iubește altfel. Și când hotărăști că trebuie să-ți vezi de viață, așa merg treburile. Dacă nu iese, nu înseamnă că nu mai există și alte persoane pe care să le iubești. E prea importantă pentru tine iubirea să poți trăi fără ea.”

„- Cred că întotdeauna o să fie o legătură între noi, indiferent unde am merge sau ce am face.”

Tu ești viața mea, am gândit și mi-am ferit imediat privirea, de parcă ar fi putut să mă audă.”

„- Nu-mi pasă, a spus Seth. Aș fi făcut-o. Mi-aș fi vândut sufletul pentru tine. Ca să fim împreună…, ți-am spus.”


IMG_20170916_162630

Taine de sucub (#5)

Goodreads

Începem să ne apropiem de final, iar blestemele și nenorocirile par să se lege doar de Georgina. Nimeni altcineva nu este „bântuit de forțe paranormale” sau de „situații romantice aducătoare de nefericire”. Doar ea are mereu de suferit și de dezlegat misterele din jurul acestor amenințări. Însă nu și de data asta! Acum, deși tot ea are de suferit, prietenii ei sunt nevoiți să lupte pentru a o readuce înapoi din lumea viselor.

Hotărâți să se răzbune pentru că mama lor – Nyx – a fost prinsă din nou, de data asta din cauza Georginei, Oneiroii o atrag să se piardă în frânturi de vise adevărate și false, atât situații ce au marcat-o încă de pe vremea în care era muritoare și de-a lungul secolelor de nemuritoare, cât și momente din prezent. Bineînțeles că aceștia nu ezită să se joace cu mintea ei, deformând ceea ce era real și transformând mare parte din vise în minciuni. Nu era de ajuns faptul că și-așa adevărurile ei erau uneori coșmaruri pe care nu le putea uita niciodată, creaturile îi induc propriile lor vise urâte.

De cealaltă parte, prietenii săi încearcă să găsească o cale prin care să o aducă înapoi și să descopere locul în care ar fi putut dispărea fără nici o urmă. Nu vor să creadă că s-a dus și că n-or să se mai bucure vreodată de prezența ei luminoasă. Până și Jerome, șeful ei nemuritor, face propriile cercetări. Odată ce au reușit să prindă un fir, cu toții se pregătesc să inițieze ritualul ce ar putea sau nu să-i găsească sufletul printre alte mii.

Pe lângă toate astea, Simone, un sucub care se presupune că este în vacanță pe teritoriul lor, pare să se dea mare fană a scriitorului Mortensen și, profitând de dispariția Georginei, îi ia corpul acesteia și se dă drept ea pentru a-l prinde pe Seth în plasă, spre enervarea lui Kincaid care nu știe cum să scape mai repede de Oneiroi.

Atâtea probleme se învârt în jurul Georginei și, chiar și aproape de finalul volumului, lucrurile nu se îmbunătățesc prea mult. Pierderi grele, suferință, vinovăție, hotărâre, încredere și… mai presus de tot, dragoste.

✒”All this time…ever since I sold my soul, I’ve been clinging to this idea that there is something pure and decent out there. That there was something to give me hope that even if I was a lost cause, at least ther was something bright and good in the world. But there isn’t. „

✒”Good can still exist when bad things happen, just as evil persists when good things happen.”

✒”God might work on mysterious ways, but hell worked on efficient ones.”


IMG_20170919_131231

Dezvăluiri de sucub (#6)

Goodreads

O serie care îmi va rămâne mereu în suflet pentru tot ce a avut de oferit! Genială e puțin spus, ca să o descriu doar într-un cuvânt. E mult mai mult de atât!

Lucrurile par să-și fi revenit oarecum la normal, însă fericirea e de scurtă durată în lumea nemuritorilor. Cu greu vor accepta vreodată o legătură între un muritor și una de-a lor. Dar poate că nu e totul imposibil. Cu siguranță mai există speranță pe lumea asta, chiar și pentru un sucub.

Descoperirea faptului că mai există un contract duce inevitabil la moartea celor care cunosc asta. Georgina se simte vinovată că din cauza ei, cu toții au de suferit. Totuși e dispusă să facă tot ce-i stă în putință pentru a remedia situația. Cel puțin acolo unde se mai poate. Chiar dacă este nevoită să se ia în piept cu însuși Iadul pentru asta.

Însă consecințele sunt pe măsură, dacă lupta împotriva celor care s-au jucat cu ea de atâtea secole se va întoarce contra ei. Dar ajutorul apare de la Roman, nephilimul de care aproape că se îndrăgostise cândva, de la Hugh, drăcușorul, unul dintre cei mai buni prieteni ai săi, și de la Carter, un înger cu o misiune mai mult decât surprinzătoare.

Deoarece, fără să vrea, Seth o recunoscuse ca Letha, numele ei de muritoare, sentimente apăsătoare și amintiri ce se vor uitate îi revin în suflet și în minte, ceea ce o face să se întrebe de unde ar fi putut afla acest nume. Când își întreabă prietenii dacă vreunul s-a dat de gol în fața scriitorului, la scurtă vreme se trezește că va fi transferată, lucru normal pentru nemuritori. Dar acum totul părea prea rupt de realitate, ca să fie ceva obișnuit. Cineva voia s-o îndepărteze și s-o distragă de la viața pe care o iubea în Seattle. Care era motivul? De ce se chinuiau să-i facă plăcerile pe care cândva și le dorise, când fericirea ei era acum Seth și tot ce venea la pachet cu el?

„How we love others is affected by how we love ourselves, and for the first time in a long time, I was whole.”

„- Mai ții minte discuția noastră despre scop și însemnătate? m-a întrebat și zâmbetul i s-a topit. Ei bine, eu cred că ăsta este al meu. Cred că asta am fost menit să fac, Georgina.”

„Un sacrificiu născut din iubire este aproape la fel de puternic ca un suflet mântuit. Amândouă sunt lovituri date iadului.”


Sucubul sexy și cu replici de mare efect, Georgina Kincaid, vă așteaptă să vă aventurați alături de ea în cele mai ciudate și nebănuite situații prin care a trecut vreodată un nemuritor de-a lungul a zeci de secole.

capture-20170630-084158

Anunțuri
Publicat în Reviews

„Inima de foc” de Linda Howard (recenzie)


IMG_20170829_131250

Descriere

Jillian Sherwod este arheolog și găsește printre hîrtiile rămase de la tatăl ei, date despre un oraș amazonian fabulos, plin de aur și alte bogății, cel mai important obiect fiind un diamant rar, roșu. Pare un mit, dar Jillian crede în realitatea lui și e gata să suporte orice, chiar și pe Ben Lewis, ca să-l găsească. Ben, cel mai priceput ghid din Brazilia, este un tip dur, bărbat adevărat, înalt, puternic, bronzat, cu ochi albaștri și seducători, care o tachinează încă de la început. Jillian îl vede fierbînd de furie cînd ea refuză să îi destăinuiască destinația lor exactă în jungla pentru care nu există hărți, dar decide să rămînă neînduplecată.

Nici unul dintre ei nu poate să prevadă ce va urma: o expediție în inima pasiunii fierbinți și a trădării și un pericol care-i va obliga să-și lege sorțile în eternul mister al iubirii.

Gândurile mele

Sătulă să tot fie refuzată de cei din cercul de arheologi din cauza așa-zisei nebunii a profesorului Sherwood de a găsi tribul Anzar, Jillian decide să facă ceva în legătură cu asta și să repună pe picioare reputația tatălui ei mort. Astfel că zilele următoare o găsesc pe tânără cotrobăind prin lucrurile acestuia, lucruri ce se aflau în apartamentul fratelui ei vitreg. Legătura celor doi nu era una prea bună, acesta purtându-i un sentiment de ură, deoarece tatăl lor își manifestase mai mult afecțiunea pentru fiica ce-i împărtășea pasiunea pentru trecut și istorie.

a2b5f082cf368136b44929f92d268c5c

Deși a reușit prin forțe proprii să se facă remarcată în lumea arheologiei, este însă luată în râs, fiindcă era fata lui Sherwood, și nu i se oferă nicio șansă de a arăta că este mai mult de atât. Reușind să deslușească notițele tatălui ei, Jillian e determinată să facă propria expediție către jungla amazoniană, pentru a merge pe urmele lui spre Orașul de Piatră. Dar exista o problemă. Societatea pentru care lucrează nu dorește să-i finanțeze această nebunie și îi refuză cererea fără nicio remușcare.

„- Dacă eu nu merg, spuse, expediția se anulează. Cel puțin în ceea ce te privește. După cum am spus, dacă vrei să dai cu piciorul banilor, pe mine nu mă deranjează. Există și alți ghizi.

Așa era, iar el n-ar fi avut încredere că vreunul dintre ei putea să aibă grijă de o femeie atît de multă vreme. Ben se îndoia că și fratele ei putea să o apere. Hotărî să încerce altfel, anume fiind exagerat de sincer.

– Scumpo, nu vrei să petreci două luni pe continent…

– Ba din contră, exact asta vreau să fac. Nu îmi sînt străine expedițiile arheologice, domnule Lewis. Sînt obișnuită cu gîngănii, șerpi și murdărie, cu mîncarea proastă și cu vînătăile. Pot să merg o zi întreagă și să car cincizeci de kilograme în același timp. Pot să omor ce vreau să mănînc, dacă e nevoie, să cos o tăietură și să mînuiesc o macetă.

El își duse mîna liberă la inimă.

– Dumnezeule! Femeia perfectă.

Ea îl privi rece, dar nu mușcă momeala. Ben se sprijini de spătarul scaunului și o studie cu o privire evaluativă. Înainte nu făcuse decît s-o măsoare ca pe o oricare alta, destul cît să-și dea seama că nu e genul lui, în ciuda cuvintelor necioplite pe care i le aruncase din reflex. Cu toate astea, tînăra devenea din ce în ce mai interesantă pe măsură ce trecea timpul. Calmul ei îl făcea să-și dorească să o tulbure cu adevărat, ca, de exemplu, să o tragă în brațele sale și să o sărute pînă cînd i se mai înmuia puțin șira spinării.”

Toate speranțele ei par să se năruie, dar soluția vine chiar de la Rick. Din cauza entuziasmului de care dăduse dovadă în apartamentul fratelui ei, atunci când descoperise drumul spre tribul Anzar, a fost nevoită să-i spună acestuia o parte din ce aflase, pentru a nu deveni și mai bănuitor în privința ei. Presat de lipsa banilor și de speranța că va găsi o comoară la sfârșitul acestei călătorii, tânărul apelează la una din cunoștințele sale dubioase, Steven Kates, care îi va finanța cu suficient capital, încât expediția să aibă loc. Ajunși în Manaus, Brazilia, se interesează de cel mai bun ghid ce i-ar putea conduce prin jungla amazoniană.

a1de19a64381ef7f4f331b4e103d00ae

Abia revenit dintr-o „excursie” ce durase două luni, Ben Lewis nici nu apucă bine să se gândească la vacanță, că deja are noi clienți care nu sunt dispuși să aștepte prea mult după el, dorind să-l angajeze imediat. Sherwood și Kates se arată în fața lui pentru o incursiune prin una din cele mai periculoase jungle. Când la următoarea întâlnire cu cei doi, se prezintă și Jillian, Ben devine mult mai interesat și curios, acceptând oferta lor de a se aventura într-o zonă nemaiumblată de nimeni, nu înainte de a-și lua propriile măsuri de siguranță.

„Într-o clipă, Jillian înțelese cît de ușor era pentru masculul dominant dintr-un grup să-și aleagă orice femelă dorea. Chiar dominanța sa le făcea pe ele să-l dorească. Ben era, cu siguranță, masculul dominant din micul lor grup, iar ea, singura femeie. Avusese dreptate s-o avertizeze că era periculos să fie singură într-un grup de bărbați, o situație tensionată pe care el o anticipase din instinct, în timp ce ea lăsase ca educația și stilul ei de viață s-o facă să fie oarbă la natura umană.

Avea să fie nevoie de mare efort din partea ei ca să-l țină departe de cortul său, fiindcă totul în acea situație avea să-i împingă unul în brațele celuilalt. Ben părea convins că ea n-avea să-i reziste prea mult, iar Jillian era nevoită să admită că, probabil, el avea avantajul în acea lupta ce dura de milenii. Trebuia să i se opună nu doar lui, ci și ei înseși și propriilor instincte ce fuseseră trezite la viață. Era foarte atrasă fizic de el. Nu dorea o aventură, nu voia să fie implicată în triunghiuri emoționale complicate. Era puternică și își era suficientă sieși. O aventură ar fi însemnat prea mare deranj.”

Jillian este tare entuziasmată că va pleca în sfârșit pe urmele tatălui ei și că va putea să-i redea numele înapoi, însă neîncrederea în bărbații de lângă ea era acolo, extrem de acută și de palpabilă. Știe că vor exista probleme în această expediție, și nu doar cele cauzate de natură, cât cele pe care le vor isca cei ce-o vor însoți. Scopul ei este însă unul cu mult mai puternic decât intențiile lor pătimașe, pentru a renunța atât de ușor la unica șansă pe care o avea.

Fără ea și fără Ben, după cum avea să descopere mai târziu Jillian, nu ar fi putut să ajungă niciodată la sit-ul pe care-l căutau. Însă, la întoarcere, lucrurile se anunță destul de întortocheate și extrem de periculoase. Fiecare are deja pregătit, mai mult sau mai puțin, un plan al său, dacă vor găsi într-adevăr și comoara din expediția lor – un giuvaer roșu care, cândva, fusese inima unei Regine războinice și care purta semnul iubirii sale pentru cel ce murise apărând-o pe ea și Orașul de Piatră.

a5843a6aaed287ff5f3012d75cbab879

Rațională și prudentă, mânată de un instinct pur, Jillian Sherwood își calculează fiecare pas cu o inteligență de invidiat, fiind mereu înaintea celorlalți, chiar și înaintea lui Ben, spre enervarea acestuia. Dar bărbatul nu poate să nu recunoască o minte sclipitoare, atunci când o vede, deși, până în acel moment din viața lui, o femeie inteligentă și pasională (după cum descoperise la cearta de dinainte de plecare) era o combinație letală. Acum nu mai pare să fie de aceeași părere, atunci când privirile îi fug mai mereu spre „prăjiturica” lui, alint folosit încă de la prima lor întâlnire. Este decis să-i dărâme toate zidurile ce-l țin la distanță de ea și să o facă să accepte atracția irezistibilă ce i-a lovit pe amândoi. Încăpățânarea ei și replicile spirituale nu fac decât să-l întărâte și mai mult. Și deși totul a început ca un joc, provocarea se transformă rapid în ceva mai profund și… neașteptat.

„Nu ajungeau nicăieri. Ben simțea că se lovește cu capul de un zid din cărămidă. Dacă Dumnezeu crease vreodată vreo femeie mai încăpățînată, atunci el nu voia s-o cunoască. Aceea din fața lui îl înnebunea suficient.”

Încă de când l-a cunoscut, Jillian și-a dat seama de multe lucruri în legătură cu Ben Lewis. La prima întâlnire, își jucase rolul de bețiv și de pierde-vară în fața lor, ca și cum așa era mai tot timpul. Dar, de fapt, teatrul acesta enervant era doar de fațadă, pentru a putea să-și dea seama cu cine are de-a face. O idee isteață pe care nu poate să nu o aprecieze. Pe tot parcursul călătoriei, i-a observat cu atenție aptitudinile impresionante, dăruirea și ușurința lui de a-i conduce pe apele lui Rio Negro și prin junglă. Prevăzător, revoltător de sincer, cu o siguranță de sine devastatoare, dar și cu un fizic puternic, sexi, de neuitat, Ben se dovedește a fi un real pericol pentru inima ei. Mai mult decât atât, cu toate că el și-a exprimat foarte clar dorința de a o avea în cele din urmă, siguranța și protecția ei într-un grup numai de bărbați sunt puse pe primul loc.

a4ea653a4a6c47819118585a5f703ad1

M-am bucurat de absolut fiecare moment de lectură: stilul cursiv și captivant al autoarei, legătura cu suișuri și coborâșuri a celor doi, împerecherea fierbinte sub ploaie, întâlnirea cu indienii Yanomami, peisagistica luxuriantă ce ni se prezenta în fața ochilor, istoria minunat de veche a tribului Anzar și, nu în cele din urmă, Inima de Foc ce ne surprinde cu o dragoste care dăinuie de o viață. Ce altceva poți să-ți mai dorești?

Imprevizibilă la fiecare pas și debordând de un foc ce mistuie totul în cale, cu acțiune și mister cât cuprinde, mărginită de un umor de calitate și presărată cu mici înțepături și ironii absolut delicioase, Inima de foc a fost un roman de dragoste mai bun decât mă așteptam! Jillian și Ben sunt printre personajele cele mai puternice, mai determinate și mai încăpățânate peste care am dat vreodată în cărțile romantice. Am adorat fiecare scânteie dintre cei doi și fiecare clipă în care reușeau să facă față cu brio situațiilor neprevăzute și periculoase. Mă simțeam de parcă eram și eu acolo, prinsă în marea lor aventură spre teritoriul necunoscut al amazoanelor – Orașul de Piatră al femeilor războinice.

Nota mea: 5/5

nota-5

*Edit-urile nu-mi aparțin. Acestea sunt create de alleskelle pe care o găsiți chiar aici.

Mulțumesc EDITURII MIRON pentru exemplarul trimis spre recenzie! ^_^

10325242_456712794487964_4568008205658429802_n

capture-20160928-044054

Publicat în Reviews

Nemuritoarea Starling (Emblema eternității #1) de Angela Corbett (recenzie)


IMG_20170827_130017

Descriere

O dragoste atât de puternică, încât nici eternitatea nu îi poate despărţi.

Evie Starling a dus o viaţă relativ obişnuită, ieşind cu prietenele, vorbind despre băieţi şi conducându-şi Mustangul din 1966. Toate acestea se schimbă atunci când se mută în Gunnison, Colorado, pentru a începe colegiul, şi când cunoaşte doi bărbaţi misterioşi.

De secole, Alex Night şi Emil Stone au dorit-o pe Evie, dar fiecare a avut propriile lui motive pentru a vrea să fie cu ea. Când amândoi susţin că sunt sufletul ei pereche şi îi povestesc despre un trecut incredibil, Evie află că este cu totul altă persoană decât credea. Curând, Evie se trezeşte în mijlocul unui război vechi de când lumea între Societatea Amaranthine, protectorii sufletului, şi Rezistenţa Daevos, distrugătorii  sufletului.

Cu un trecut pe care nu îl înţelege şi un viitor plin de pericole, Evie trebuie să decidă în cine să aibă încredere. Dar Alex şi Emil nu sunt singurii care o vor pe Evie, iar sufletul ei urmează să devină miza într-o confruntare pe viaţă şi pe moarte.

Gândurile mele

Sufletul pereche este acel cineva special pe care simțim că îl cunoaștem dintotdeauna, deși poate că drumurile noastre nu s-au mai întâlnit niciodată până acum. Cel puțin, nu în viața asta. Dar dacă vorbim despre o altă viață sau un alt timp, poate chiar de dinainte de venirea noastră pe Pământ, atunci totul se schimbă. Chiar dacă aceste lucruri pot părea oarecum nebunești, până nu te găsești tu într-o asemenea situație, nu-ți vine să crezi că un astfel de suflet există cu adevărat.

Ți s-a întâmplat vreodată să întâlnești o persoană față de care să simți ceva mai presus de înțelegerea ta, un puternic sentiment de dejà-vu? 

Ei bine, Evie a întâlnit acea persoană și nu a fost lipsită de astfel de simțăminte, unele mai presus de înțelegerea ei. Dar un suflet pereche nu a fost de ajuns pentru a o da peste cap, apariția unui al doilea în viața ei reușind să o copleșească total și irevocabil. Semnul din naștere de pe spate în formă de crin pare să prindă viață ori de câte ori se lasă atinsă de cei doi, ceea ce-i creează confuzie și sentimente contradictorii, nedorind să fie nevoită să aleagă cui să ofere dragostea ei pentru totdeauna.

Dar hai să o luăm cu începutul!

3641ca657545564a049f6a1e929762c3-tile-horz.jpg

post-divider-1

Evangeline (Evie) Starling se mută într-un alt oraș, imediat după terminarea liceului, împreună cu prietena ei Jasmine, pentru a se obișnui cu traiul departe de casă și pentru a se pregăti de primul an de facultate în Gunninson, Colorado. Independentă, descurcăreață din fire (nu e mereu așa, fie vorba între noi) și adorând să facă drumeții, tânăra ia deja cu asalt împrejurimile, dar, pierdută printre gândurile ce duceau inevitabil spre fostul, se rătăcește pe drum și nimic nu pare a o îndruma înapoi spre locul în care și-a lăsat mașina, mult iubitul său Mustang din ’66, restaurat chiar de ea. Ei, ce ziceți de asta? Pregătită să fie înșfăcată de labele unui urs uriaș, spre uimirea ei, din tufișuri, își face apariția… un tip. Alex Night.

„Mi-am lins buzele fără să-mi dau seama că am făcut-o și mi-a trecut prin cap că, dacă ar vrea să mă mănânce la cină, l-aș ajuta să aprindă focul.”

„ochii ăia și zâmbetul ăla, ceva îl făcea să-mi pară atât de… cunoscut.”

Întâlnirea lor se lasă cu scântei, tachinări și ironii, fiecare menținându-și ferm poziția. Prea mândră pentru a recunoaște că s-a pierdut, Evie se comportă de parcă asta a și vrut să pară învârtirea ei în cerc. Amândoi încearcă să aibă ultimul cuvânt în toate și să nu-l lase pe celălalt să triumfe în dialogurile lor absolut delicioase, ceea ce mi se pare foarte amuzant de urmărit. Erau momente când îmi venea să țin cu ea, dar și cu Alex, fie nu țineai cu niciunul, fie doreai să-i aperi pe amândoi, unul de celălalt. Dar se descurcă foarte bine și singuri la capitolul ăsta.

„Am învățat să fiu pregătit când sunt în preajma ta.”

Legătura dintre cei doi începe să evolueze mult prea repede pentru două persoane care se cunosc doar de puțin timp, deși adevărul e cu totul altul. Alex se arată extrem de interesat de tânără, purtându-se cu ea impecabil, cu maniere alese, ca un adevărat gentleman, deși ar fi trebuit să o păzească din umbră. Iar Evie ajunge să se îndrăgostească de el peste noapte, sentimentul de neînțeles de parcă l-ar cunoaște dintotdeauna, însoțind-o de fiecare dată când se afla prin preajma sa.

Chiar dacă fata știe că lucrurile se mișcă prea rapid între ei, se simte incapabilă de a lua o decizie concretă în privința asta. Nu după mult timp, relația lor începe să se cam zdruncine, odată cu apariția unor tipi marcați pe mâini cu semne roșii, asemeni unor pânze de păianjen. Crezând că singura cale de a o proteja pe Evie de acei indivizi este să dispară, Alex face întocmai și pleacă de lângă ea, lăsând-o confuză, plină de întrebări și suferind. Singurele cuvinte pe care le lasă în urma sa, ca o apăsare grea, este faptul că cei doi sunt suflete-pereche și anumite persoane nu-i vor împreună, ceea ce o bagă mai tare în ceață și o enervează la culme.

„- Orhidee, am spus eu. De unde ai știut că sunt preferatele mele?

Ușor, buzele i s-au arcuit într-un zâmbet când m-a privit în ochi.

– Nu pari genul căreia să-i placă trandafirii.”

Vara trece, facultatea începe, Evie pare că și-a mai revenit, dar un alt tip – Emil Stone – apare la orizont, enervant de sexi, și care, foarte îndrăzneț, o sărută în fața întregului campus, fără nicio jenă. Iar ea nu obiecteazã. Absolut deloc. Simte că l-ar cunoaște dintotdeauna. Chiar acceptă să iasă cu el, folosindu-l ca pansament după despărțirea de Alex. Însă, la fel ca și în cazul lui Night, se îndrăgostește fără voie, mult prea repede, și are o nouă viziune din trecut, aspecte ce o fac să se întrebe de ce, doar în cazul lor, simte astfel și de ce semnul său din naștere pare să pulseze mereu când se lasă acaparată de cei doi băieți.

8c3c1b5e2f1a16772bcfcf8dbd0041f9-tile.jpg

Alex reapare în scenă pentru a o avertiza pe Evie de pericolul pe care-l reprezintă Emil, dar după tot ce s-a întâmplat, fata nu se mai încrede în el atât de ușor. Acum, acesta este nevoit să depună mai mult efort în a o convinge de adevărul spuselor sale. De asemenea, Evie își dă seama că cei doi se cunosc și, doar aruncând o privire asupra lor, se observă că nu sunt chiar cei mai buni prieteni. De fiecare dată când se întâlnesc, aceștia par pregătiți să sară unul la beregata celuilalt și se atacă, de parcă ea nu ar fi chiar lângă ei, auzind fiecare afurisit de cuvânt ce iese din gura lor.

„- Există o legendă veche care îmi place mult, a spus el, iar respirația lui caldă mi-a atins fața. Legenda spune că lumea a fost creată de Zeițe și de sufletele lor pereche. Zeițele erau atotputernice, iar împreună cu partenerii lor, au săvârșit un ritual care a creat două suflete – care se potriveau perfect, în toate privințele. Sufletelor ăstora li se spuneau complemente divine. Dar sufletele trebuiau să învețe și să crească, așa că, în loc să rămână împreună, au fost trimise în lumea oamenilor și s-au contopitcu trupurile copiilor care erau pe cale să se nască. Sufletele și-au petrecut viețile căutându-și cealaltă jumătate. Când trupurile lor de oameni mor, sufletele lor se reîncarnează ca să continue căutarea. Sentimentul de dejà-vu sau legătura instantanee pe care oamenii o simt câteodată atunci când întâlnesc pe cineva necunoscut înseamnă că sufletele lor se știu din altă viață… și că ar putea fi sufletul-pereche al acelei persoane.”

Lucrurile se precipită, iar tipii ce o urmăresc pe tânăra noastră se apropie tot mai mult, chiar dacă Alex și Emil au grijă să-i țină la distanță. Neavând încotro, băieții îi mărturisesc Evangelinei adevărul despre acest mister ce îi înconjoară încă din alte timpuri, fiecare venind cu versiunea lui. Îi povestesc despre cele două societăți rivale, despre trecutul ce le unește destinele, dar și despre frumoasa legendă a sufletelor-pereche create de Zeițe.

f434dd01855df4674d444916880cc89c-tile.jpg

Aflăm că Alex aparține de Societatea Amaranthine, aceasta având ca scop protejarea și găsirea sufletului-pereche, în timp ce Emil face parte din Rezistența Daevos, care se ocupă cu distrugerea sufletelor, pentru a atrage cealaltă jumătate de partea lor. Însă, cei din urmă nu pot simți legătura tangibilă dintre două suflete, așa că se folosesc de un Urmăritor, care fie li se alătură de bună voie, fie este obligat. Evie este un astfel de suflet, fapt pentru care acei tipi cu semne roșii, adepți Daevos, o urmăresc îndeaproape pentru a pune mâna pe ea. 

„Îmi amintesc totul despre tine.”

„Nu face asta, mi-a zis el. Nu ești genul de fată care se teme să spună ce gândește. Nu te schimba acum.”

„Evie, trecutul tău e mai lung decât crezi.”

Dar, oricât de fixate pe scopul lor sunt societățile, chiar și în interiorul acestora pot exista unii care își doresc mai mult decât au. Taberele pot fi schimbate când te aștepți mai puțin și deși totul indică spre tipul aparent rău, poate că acesta nu este chiar adversarul de care trebuie să se ferească. Trecutul amenință prezentul, iar alegerile pe care le-au făcut cândva, nu le mai pot lua înapoi, dar nu se știe niciodată ce le va rezerva viitorul.

„Evie, încă nu pot să fac lucrurile pe care mi le doresc. Dar le voi face. Cumva, voi găsi o cale să ocolesc situația, ca să putem fi împreună.”

„Nu meriți mai puțin.”

Nu prea sunt eu o adeptă a triunghiurilor amoroase, deoarece îmi cam lasă un gust amar la final. La fel ca și protagonista (mai mereu este o ea!) care este nevoită să aleagă, nu-mi place când, invonștient, trebuie să fac același lucru, chiar dacă uneori nu suntem pe aceeași lungime de undă. Deși vreau să mă detașez de astfel de alegeri, nu pot să nu mă lipesc mai mult de unul dintre ei. În acest caz, de Night. Totuși, ambii băieți și-au câștigat admirația și interesul meu depline pentru modul în care au acționat în anumite momente. Încrederea în ei nu este încă totală, fiindcă mai sunt multe de aflat, iar cei doi nu au fost chiar sinceri cu Evie sau poate mă înșel eu. Noroc că mai avem alte două volume la dispoziție, care sper că se vor traduce cât mai curând.

2a724aaef3f42634c229afb0d8926119-tile.jpg

„Mă simțeam complet singură. Nu conta că părinții mei m-ar fi sprijinit întotdeauna, indiferent de ce s-ar fi întâmplat, că Emil și Alex știau despre nebunia vieților anterioare și a societăților secrete sau că Alex mă supraveghea neîncetat, ca să fiu în siguranță. Nimic din toate astea nu conta. Simțeam că singura persoană care putea să aibă grijă de mine, care putea să mă salveze, eram eu însămi.”

Povestită doar din perspectiva Evangelinei, cititorul cunoaște ceea ce se întâmplă doar din prisma fetei. La început, suntem la fel de confuzi ca ea, atât în privința celor aflate, cât și în privința băieților și ne întrebăm care va fi alegerea finală în cele din urmă: Alex cel carismatic, arogant și cu înclinații romantice sau Emil cel misterios, direct și nesperat de sincer? Însă, pe parcursul lecturii, lucrurile par să se elucideze cât de cât, dar semnele ce apar tot nu indică o alegere mai ușoară de făcut. Și cine poate știi? Dacă în trecut, a ales pe unul, poate că acum va fi celălalt… sau poate că niciunul.

Scrisă într-un stil ușor, liric, fără prea multe amănunte care nu-și au rostul, și presărată cu un umor înțepător de mare efect și niște replici sarcastice numai bune de savurat, Nemuritoarea Starling ne aruncă în vârtejul unei iubiri ce poate supraviețui timpului, o iubire puternică ce nu cunoaște margini, o iubire plină de culoare care se caută chiar și o eternitate.

Nota mea: 4/5

nota-4

Cartea mi-a fost oferită de Editura Corint (Leda Edge), căreia îi mulțumesc tare mult pentru această poveste magică! O puteți achiziționa de aici.

12717389_483643395152187_3172202317149822884_n

capture-20160928-044054

Publicat în Reviews

Obsidian (Lux #1) de Jennifer L. Armentrout (recenzie)


Fotografie2408

Descriere

Începuturile sunt întotdeauna dificile. Când ne-am mutat în Virginia de vest, chiar înaintea ultimului meu an de liceu, mă resemnasem să am de-a face cu accente ciudate, acces intermitent la internet şi teribil de multă plictiseală… până când am dat cu ochii de vecinul meu sexy, înalt şi cu ochii de un verde straniu. Lucrurile păreau deja să meargă mai bine.

Şi pe urmă a deschis gura. Daemon este enervant. Arogant. Îmi vine să-l omor. Nu ne înţelegem deloc. Absolut deloc. Dar când un străin mă atacă şi Daemon efectiv face timpul să încremenească doar cu o simplă mişcare a mâinii, ei bine, ceva… neaşteptat se întâmplă.

Vecinul meu extraterestru sexy a lăsat o urmă pe mine. Da, aţi auzit bine. Extraterestru. Se pare că Daemon şi sora lui Dee au o galaxie de inamici care vor să le fure abilităţile, iar atingerea lui Daemon mă face să strălucesc asemenea luminilor din Las Vegas.

Singurul fel în care pot rămâne în viaţă în toată povestea asta este să stau cât mai aproape de Daemon, până când amprenta vrăjii extraterestre dispare de pe mine.

Asta dacă nu-l omor mai întâi.

Gândurile mele

O lectură pe cât de amuzantă şi plină de emoţii, pe atât de imprevizibilă şi plină de mister! Un mic orăşel neştiut mai de nimeni, personaje bizare şi priviri crucişe, incidente în miez de noapte, un vecin sexy, dar cu un caracter infect, o adolescentă obişnuită, cititoare şi o bloggeriţă entuziasmată, o vorbăreaţă înnăscută ce se dovedeşte o prietenă de nădejde. Toate acestea, combinate cu nişte replici de mare efect, ironice şi pline de umor, presărate cu secrete cutremurătoare ce-ţi pot schimba viaţa atunci când nu te aştepţi, contribuie într-un mod absolut delicios la lumea fascinantă creată de Jennifer L. Armentrout.

5cfb75bba16b7e09a48f25213649fc27

După trei ani de la moartea tatălui său, Katy, împreună cu mama sa, decid să o ia de la capăt. Un nou început pentru amândouă, departe de lucrurile impregnate cu mirosul şi amintirile celui pierdut. Aşa că, cele două se mută din călduroasa Florida, într-un orăşel uitat de lume, unde zvonurile iau foarte repede amploare, răspândindu-se mai ceva ca aroma unui parfum.

„…am simţit deodată un miros familiar care îmi gâdila nasul. Mama gătea. Asta nu era bine deloc. M-am năpustit în jos pe scări. Stătea în faţa aragazului, îmbrăcată cu şorţul ei cu buline. […] S-a întors şi a fluturat spatula spre mine, în semn de salut, împrăştiind pe aragaz ouă pe jumătate făcute.
– Bună dimineaţa, scumpo. Am privit înţepenită mizeria din jur, întrebându-mă cum aş putea să opresc acest fiasco în curs de desfăşurare fără să-i rănesc sentimentele. Încerca să facă şi ea o chestie maternă. Asta era colosal. Un progres.”

Dorind să pună la punct grădiniţa din faţa noii case, Kat se gândeşte să se ducă la vecinii de vizavi pentru a cere câteva indicaţii despre cel mai apropiat loc de unde ar putea procura cele necesare. Dar, ajunsă la uşa lor, nu şi-ar fi imaginat niciodată că, în viaţa ei, va da peste un asemenea specimen, scos parcă dintr-o revistă de modă. Timp de clipe bune, aceasta rămâne fără cuvinte, holbându-se neîncetat la cel din faţa ei. Într-un final, reuşeşte să poarte o discuţie destul de „civilizată” cu tânărul, la început, mai bâlbâită şi emotivă, ca mai apoi, furia şi iritarea să răzbată din tonul ei, atunci când acesta, abia trezit din somn, nu face decât s-o enerveze cu replicile ironice şi poreclele pe care i le oferă. După câteva momente, Kat sau Kitten, cum o „alintă” Daemon, nu poate să nu observe că, pe cât de frumos şi sexy este tipul, pe atât este de arogant şi nemernic.

„Eram la fel de comună ca şi linoleumul de pe jos, dar ăştia doi păreau că luminează cu frumuseţea lor desăvârşită şi cu prezenţa lor pe care nu aveai cum s-o treci cu vederea. Ah, medicamentul începuse să-şi facă efectul. Eram poetică. Şi drogată. Ce fericire.”

În timpul cumpărăturilor, Katy o cunoaşte pe Dee, sora geamănă a lui Daemon, care apare parcă de nicăieri, speriind-o straşnic. În aceasta, descoperă cu bucurie o tânără ce i-ar putea deveni o bună prietenă, deşi turuie mai ceva ca motorul maşinii ei învechite. Observă cu stupoare câtă asemănare poate exista între Dee şi fratele ei referitor la înfăţişare. Nu poate să nu admită că sunt de-a dreptul superbi şi aşa de aproape…ba nu! sunt chiar perfecţiunea întruchipată! Totuşi, caracterele lor sunt atât de diferite, ca de la cer la pământ, fiindu-i greu să-şi închipuie cum de aceştia sunt fraţi, şi încă gemeni!

„Am încercat să mă abţin, dar tot am izbucnit în râs.
– 
Ţi-a luat cheile?
S-a întors încruntat spre mine.
– Nu mi se pare amuzant.
– Ai dreptate, am râs. E de-a dreptul comic.
Daemon mi-a aruncat o privire rea. Mi-am încrucişat braţele. 

– Îmi pare rău, însă. Nu pot să-ţi accept scuzele nu tocmai sincere. 
– Nici măcar când vezi că îţi spăl maşina?
– Nici. Am zâmbit când l-am v
ăzut cum îşi îngustează ochii. S-ar putea să nu mai vezi niciodată cheile alea.
– Şi uite cum s-a dus naibii planul meu. Fără să vrea, în colţul gurii i s-a ivit un zâmbet.”

Aflându-se mai mereu prin preajma celor doi, în special a lui Daemon, Kat are parte de numeroase momente imprevizibile, unele plăcute, altele nu. Se nimereşte numai în situaţii ciudate, ce o pun serios pe gânduri, întrebându-se constant dacă totul este chiar real sau este doar în mintea ei. Nemaipunând la socoteală faptul că Daemon pune paie pe foc şi o face să creadă că doar îşi închipuie lucrurile acelea, când, de fapt, adevărul este altul. Ceva ce ea n-ar trebui să ştie şi, pentru binele tuturor, ar trebui să fie fată isteaţă şi să se ţină la distanţă de ce n-o interesează în mod direct. Dar, se putea ca ea să asculte ceva din tot ce-i îndruga Daemon acolo? Ei bine, nu! Curiozitatea învinge de fiecare dată.

„- Ştii ce am crezut eu întotdeauna? a zis el cu o voce caldă. […] Am ajuns la concluzia că în general oamenii frumoşi, adică cei cu adevărat frumoşi, şi pe dinăuntru şi pe dinafară, nu sunt niciodată conştienţi de efectul pe care îl produc.”

Astfel că, într-un moment absolut terifiant, nu doar pentru ea, tânăra este salvată de către Daemon şi, într-un sfârşit, descoperă secretul lui, al lui Dee şi al celor ca ei. Contrar aşteptărilor, atât ale lui Black, cât şi ale noastre, Kat reacţionează destul de bine la informaţiile primite, încercând să proceseze tot ce a aflat în acel moment decisiv. Nu era teama, cât era firul de entuziasm pentru a descoperi mai multe despre cel din faţa ei.

Acum, ştiind ce fel de fiinţe sunt fraţiidar şi mare parte a populaţiei a micului oraş, Kat are de bc11990a43bdb05f02face541a5ea6a6gând să lupte cot la cot cu aceştia împotriva arumilor, care sunt iremediabil atraşi de urmele lăsate de luxeni pe oameni. Luxenii sunt o specie extraterestră ce pot manipula după bunul plac lumina. Ei înşişi, în forma lor adevărată, sunt o formă a luminii. Pe lângă acestea, luxenii pot avea diferite alte abilităţi, la unii fiind mult mai conturate decât la alţii. Arumii, în forma lor naturală, sunt un fel de fum negricios, chiar întunericul, care nu au alt scop decât să fure abilităţile luxenilor atunci când prind ocazia. Dar vă las pe voi să aflaţi de ce sunt în stare aceste creaturi extraterestre. 

Katherine Swartz pare genul timid, ascultătoare, mereu la locul ei, care ar face orice pentru cei de care-i pasă, indiferent dacă îi cunoaşte de o viaţă sau de câteva zile. Dar când îi sare ţandăra, ei bine, atunci să te fereşti din calea „gheruţelor ei” de pisicuţă. 

„- Mda, am un blog.
– Cum se nume
şte blogul tău?
– Nu e treaba ta, am spus cu un zâmbet dulce.
– Interesant nume. A răspuns la zâmbetul meu cu un fel de rânjet. Şi despre ce e blogul tău? Tricotat? Puzzle-uri? Despre singurătate?”

Nu poate să înţeleagă de ce Daemon încearcă s-o îndepărteze de sora lui, când ea n-a făcut absolut nimic care să o rănească. Este sătulă de atitudinea lui josnică, pe care o manifestă faţă de ea, sfidând-o şi umilind-o cu fiecare ocazie, iar, pe lângă toate acestea, de parcă nu erau de ajuns, o atracţie necruţătoare şi o curiozitate acerbă o îmbie spre el, deşi se comportă ca un nemernic atunci când se află prin preajma ei si sunt „încolţiţi” de prezenţa celorlalţi, fie că e vorba doar de sora lui sau de restul lumii.

„- Nici unul dintre noi nu poate să controleze perfect ceea ce putem face. Unii au multe probleme cu capacităţile astea.
– Tu po
ţi?
– Da, eu sunt grozav.”

Daemon Black. Sexy. Arogant. Nemernic. Ironic. Misterios. Amuzant. Hmm..modest?! De fapt, extrem de „modest”, aş putea adăuga. Brunet şi cu nişte ochi verzi superbi. Ei bine, cam acesta este Daemon Black. Tipul acesta ar trebui interzis pentru frumuseţea pe care o debordă! Este genul acela care-ţi taie respiraţia, care-ţi induce o stare de leşin la propriu, nu doar la figurat, care-ţi trimite fiori pe şira spinării doar cu o privire, care te face să-ţi uiţi cuvintele înainte să deschizi gura şi să te bâlbâi mai ceva ca atunci când o mulţime este cu ochii pe tine, aşteptând să îndrugi ceva acolo măcar pentru amuzamentul lor, dacă nu altceva. 

„- De ce eşti tu aşa nemernic? Am rostit cuvintele aproape fără să-mi dau seama. 
– Fiecare trebuie să fie bun la ceva, nu?”

 

Bineînţeles că, deşi pare întruchiparea perfectă a unui „zeu”, are şi un caracter „pe măsură”. Totuşi, atitudinea pe care ne-o aruncă în faţă este doar de faţadă, de cele mai multe ori, lăsându-ne cu impresia unui nemernic, care nu face decât să o „rănească” pe Kitten, atunci când deschide gura.

e1b2dee277f5cab8412c69ed59ccf9e2.jpg

Am adorat legătura sinceră care a început să se înfiripe uşor, uşor între cei doi, deşi aveau mare grijă să se ferească unul de altul, să se distanţeze, dar, totodată, să-şi caute compania neîncetat. Amândoi erau conştienţi de ce simţeau unul în preajma celuilalt, chiar dacă n-o spuneau cu voce tare. Doar nu degeaba se spune că gesturile fac cât toate cuvintele ce ar fi trebuit spuse la momentul potrivit.

Am apreciat şi faptul că lectura decurge cât se poate de rapid, uşor şi armonios, autoarea având un stil atât de natural în redarea replicilor delicioase dintre personajele noastre, încât te lasă cu o acută impresie a prezenţei tale la faţa locului. Pasajele descriptive, dar şi cele narative, nu-ţi induc acea stare de plictiseală atunci când treci prin ele, ci te îmbie tot mai mult să te pierzi în lumea palpitantă ţesută cu atâta măiestrie în jurul eroilor noştri, Katy şi Daemon.

Recomand din tot sufletul acest volum!
Nota mea: 5/5

nota-5

capture-20160928-044054

Publicat în Reviews

Pasiunea unei femei (vol. 2) de Virginia Henley (recenzie)


IMG_20170810_160348

Descriere

Transportîndu-ne în strălucitoarea, plină de intrigi, Anglie a epocii elizabetane, readucînd la viață o eroină care chiar a trăit la curtea reginei Elizabeta, Virginia Henley îmbină în ultimul ei roman, detaliul istoric, bogat, cu o somptuoasă poveste de dragoste – o sărbătoare plină de strălucire, a ficțiunii romantice…

Gândurile mele

Intrigile, nesocotința, secretele scandaloase de la Curtea Tudorilor și jocurile meschine de putere, ce servesc doar intereselor proprii, continuă să-și facă simțită prezența și mai acut în acest volum fascinant, pictat în finele detalii istorice inspirate din realitatea crudă a vremii demult apuse.

Personajul feminin, cu ambiția-i crescândă, luptă fără încetare pentru fericire și dragoste. La fel de pasională și de încăpățânată ca întotdeauna. Cu fruntea sus și mândră de faptele sale. Nelipsite atuuri ce-i stăpânesc viața și o aruncă în vârtejul cumplit și înecăcios al lumii mondene și al celor de viță nobilă, pentru care titlurile reprezintă totul.

„- De ce oare obțin bărbații tot ce vor?
Frances rîse.
– Pentru că le permit femeile.”

„Brusc, Bess știu că nu mîndria ei era problema. Ambiția ei teribilă era cea care-i făcea atît de grea luarea unei decizii.”

„Cînd îi intră ei în cap ceva, nimic și nimeni nu o poate convinge de contrariul.”

2d3e4ed64dd09e71b2fef5205f207c66.jpg

William „Rogue” Cavendish

Povestea continuă parcă netulburată de evenimentele trecute și ne (re)întâlnim cu tânăra noastră războinică într-un context nu prea fericit. La scurt timp după regăsire și pură acceptare a iubirii lor, Rogue este trimis în numele Coroanei cu niște treburi care vor dura mai mult timp decât se presupuse. Chinuiți amândoi de această perioadă departe unul de celălalt, își doresc cu ardoare ca totul să se termine și să fie împreună pentru totdeauna, așa cum și-au promis.

„- M-a refuzat din nou. Nici un culcat fără măritat. Și atunci ce poate face un bărbat în puteri?

Bess realiză dintr-o dată că era 20 august, aceeași zi în care fusese dată afară din casa Hardwick. Simți un nod în gît. Aceasta era ziua ei fatidică, cînd se puteau întîmpla fie lucruri rele, fie bune-lucruri care îi vor schimba viața. Zîmbi printre lacrimi și-i dădu mîna lui William.”

În lipsa bărbatului, Bess se simte mai singură ca niciodată, gândurile cele mai negre punând neiertătoare stăpânire pe sufletul ei. Iar descoperirea că este însărcinată nu face decât să amplifice disperarea ce a cuprins-o și să semene îndoieli în privința naivității sale de a se încrede din nou în el, văzând că acesta tot întârzia să vină, cu fiecare zi care trecea. Însă aceste idei se spulberă odată cu reîntoarcerea lui Cavendish care, numaidecât, grăbește căsătoria lor, înainte de a afla că va deveni tată. Împreună, vor petrece zece ani minunați, alături de cei șase copii, scălzându-se într-o dragoste trainică, fără margini, fericiți cu mica lor familie.

Totuși, destinul nu pare să le împărtășească prea mult simțămintele, fiind pregătit să-i lovească din nou. Devenită regină, Mary găsește de cuviință să se răzbune pe toți cei care i-au fost împotrivă. Cavendish, trezorierul regal, nu scapă de mânia femeii, mai ales că acesta era căsătorit cu Bess. Astfel că bărbatul se trezește în postura de a datora 5000 de lire Coroanei, o sumă enormă ce nu putea fi neglijată.

„- Prima oară cînd te-am întîlnit, te-am întrebat dacă ți-ar plăcea să ai trei case. Răspunsul tău a fost atît de direct, atît de convins. < Sigur că mi-ar plăcea >, ai spus tu. M-ai mustrat că rîdeam de tine și ai jurat că vei avea propria ta vastă gospodărie. În acea primă zi, am știut că te vroiam. Am simțit imediat că ambiția ta se potrivește cu a mea. Din ziua aceea am început să văd cîtă forță, cît curaj și cîtă determinare există în tine. Tu ai voința și energia să transformi visul < palatului tău dintre culmi >, în realitate.”

La scurtă vreme după această veste îngrozitoare, toate problemele încep să se adune și să apese greu pe umerii lui Rogue care nu dorea s-o împovăreze și pe soția sa. I se destăinuie în cele din urmă, însă povara mult prea grea și vârsta înaintată își spun cuvântul. Un atac de cord îi vine de hac, iar Bess rămâne pentru a doua oară văduvă și cu o datorie infernală.

0cd42f7c2cc356f98ffe88c78021be9b.jpg

William St. Loe

Mult prea îndurerată de lipsa bărbatului în viața ei, tânăra femeie își promite că nu se va mai căsători niciodată, dar nu asta crede și Elizabeth Tudor, care își va lua locul de drept ca regină a Angliei, odată cu moartea surorii sale vitrege. Aceasta îi va reduce considerabil datoria față de Coroană, la intervenția Contelui de Shrewsbury, și o va arunca în brațele lui Sir William St. Loe, căpitanul gărzii regale. Chiar și după doi soți îngropați, Bess era de o frumusețe naturală absolut răpitoare, iar bărbații roiau în jurul ei, gata s-o prindă în laț, printre care și George Talbot ce și-o dorea ca amantă, însă Regina a fost prevăzătoare și și-a jucat mâna cu inteligență, spre nemulțumirea lui Bess.

„- Da, Cavendish m-a răsfățat, prea mult. Niciodată nu o să mai iubesc. I-am dat lui William toată inima mea și cînd mi-am promis dragostea, a fost pentru totdeauna. Niciodată nu voi mai putea simți astfel pentru un alt bărbat.”

„Inima mea a murit odată cu Rogue Cavendish.”

Gentleman-ul o va iubi și o va adora pe tânăra lui soție, ca pe ochii din cap, și îi va ocroti pe copii, ca și cum ar fi ai lui, având grijă ca cei mari să fie educați în cele mai bune și respectate școli. De asemenea, St. Loe o va încuraja să termine Chatsworth-ul, construcție pe care o începuse în perioada petrecută alături de Rogue.

„Bess știa cît de vulnerabil era Sir William în fața ei. Vroia să-i dea stelele și luna, dar ea nu dorea să fie acuzată că îl manipulează ca să se îmbogățească în detrimentul familiei lui.”

„Va trece iarna… și va veni primăvara.”

Dar nici de această dată, viitorul nu-i surâde femeii. Soțul ei este mereu la datorie, ori de câte ori Regina are nevoie de el, iar toată această alergătură încolo și-ncoace nu-i face decât rău. Nu durează mult și acesta ajunge să fie doar „o umbră fragilă a celui ce-a fost cândva”. În cele din urmă, moartea are grijă să-i dea o nouă lovitură lui Bess, luându-l și pe Will cu ea. Deși era îndurerată de pierderea acestuia, tânăra încă îl mai plângea pe Cavendish, marea sa iubire.

f4d24ddf35276be19182b6c82ebd5716

George Talbot, Conte de Shrewsbury

Încă din adolescență, din prima clipă în care a cunoscut-o pe Bess, George a avut o sclipire năzdrăvană în privința fetei. Nu se sfia deloc să-și manifeste deschis gândurile șocante în privința Vulpoaicei, cum îi plăcea să o alinte. Fiecare întâlnire a celor doi ieșea cu scântei, spre amuzamentul celorlalți, însă Bess nu era interesată de tânărul de atunci care o ironiza cu fiecare ocazie, deși nici ea nu se lăsa și-i răspundea cu aceeași monedă.

„Era ridicolă acea scînteie de animozitate care trebuia să se aprindă între ei, de cîte ori își vorbeau. Talbot era hotărît să încerce un nou început. Va trebui să se stăpînească, să se poarte frumos și să o cîștige. Ea era cea mai ațîțătoare provocare din viața lui.”

Chiar dacă în acea perioadă, părea că băiatul făcuse doar o obsesie pentru fata pe care n-o putea avea, adevărul era altul. Acesta o va ajuta mult pe Bess de-a lungul anilor, însă ea nu va fi în cunoștință de toate astea. Cel puțin, nu de toate. Fie vorba între noi, roșcata nu ar fi acceptat în veci vreun ajutor din partea lui, dacă ar fi aflat. Avea și ea mândria ei!

„- Nu ai nevoie de mască, Lord Talbot, ca să-l personifici pe diavol. Propria ta față este exact ca a lui Lucifer.”

Acum, nimic nu pare să-l mai oprească pe George să o facă pe Bess a lui. Doar ea putea face asta, dar știe că scutul ei de apărare aproape că a dispărut complet, spre mulțumirea lui. Și are de gând să-l înlăture pe tot pentru a putea fi cu ea.

Însă, tânăra femeie avea încă în picioare vechile sale principii la care nu va renunța așa de ușor. Ea nu va deveni amanta niciunui bărbat. Își dorea să aibă din nou ceea ce a avut cu Rogue, își dorea iubire, pasiune, fericire. Contele părea să corespundă tuturor cerințelor ei, mai puțin faptul că era căsătorit. Nu ar fi călcat pe nefericirea soției lui niciodată. Nu și-ar închipui vreodată să distrugă căsnicia lor sau a altora, doar pentru a fi cu el.

„Frumoasa mea Vulpoaică. Suntem atît de asemănători. Noi dăruim tot și luăm tot, în același timp. Este o potrivire aranjată și în cer și în iad…” 

Dar dacă Talbot nu o să renunțe niciodată în a o avea pe Vulpoaica lui? Va fi el în stare să stea departe de singura femeie care-l împlinește din toate punctele de vedere? Va ceda Bess până la urmă? Oare, o nouă căsătorie o va arunca din nou în abisul văduviei sau vor putea ajunge cu adevărat împreună, pentru tot restul vieții?

2133de830baa773383aac4a53b0a7b8b.jpg

Elizabeth „Bess” Hardwick

Încă de la început, Bess a demonstrat că este un personaj de care suntem nevoiți să ținem seama. Un personaj emblematic, inteligent, puternic și curajos, un personaj care nu se lasă mai prejos decât ceilalți și care luptă, prin toate mijloacele de care este în stare, pentru cei pe care-i iubește și pentru ceea ce își dorește cu adevărat. Și asta doar datorită atitudinii sale de netăgăduit în fața omenirii!

„Bess era mereu atît de vie și de vitală, gata oricînd să rîdă. Cînd se juca cu copiii era ca un băiețoi – și atît de sălbatic ciufulită, încît nimeni n-ar fi zis că era suficient de mare ca să le fie mamă. Apoi, seara se transforma într-o gazdă elegantă, modernă, atît de inteligentă, de rafinată, de spirituală, încît ar fi putut face față unei încăperi ticsite cu nobili de viță veche.”

Ambițiile sale au condus-o la ceea ce este astăzi și au ajutat-o să se mențină la suprafață. Se folosește de toate atuurile sale pentru a izbăvi în viață, trăind la intensitate maximă și cu aceeași nesfârșită pasiune ce o înconjoară.

Nota mea: 4/5

nota-4

Mulțumesc EDITURII MIRON pentru exemplarul trimis spre recenzie! ^_^

10325242_456712794487964_4568008205658429802_n

capture-20160928-044054

Publicat în Reviews, Uncategorized

Un colț de lume (Wattpad) #1 – „Călăul” de EvaAse


Bună, dragilor! De ceva vreme (multă vreme chiar!) mă gândesc la o rubrică în care să vă prezint/recenzez cărțile pe care eu le-am descoperit de-a lungul „șederii” mele pe Wattpad. Nici nu știu când a trecut timpul așa de repede, dar iată că deja sunt aproape trei ani de când am „pășit” pe această platformă și încă îmi duc veacul pe acolo. Wattpad este un mic colțisor de lume, unde am cunoscut mulți scriitori la început de drum, scriitori care ușor, ușor au crescut sub ochii mei, devenind din ce în ce mai buni la ceea ce fac. Doresc să-i felicit din nou pe această cale și să le urez inspirație și succes în continuare!

Prima carte despre care o să vă vorbesc astăzi este Călăul de EvaAse (ElaAse), o tânără cu mult potențial care a evoluat foarte mult, iar asta se poate observa de la capitol la capitol. Dacă aruncați o privire la povestea ei (de altfel, prima scrisă pe Wattpad), dar și la celelalte două care sunt în curs de scriere, Beautiful monster și She knows, veți constata o îmbunătățire deloc de neglijat. Vă asigur că nu veți regreta! Nici n-o să vă dați seama când ați ajuns la final, sperând la mai mult. Oricum, aveți ce citi! 101 de capitole nu sunt chiar de colo!

A fost printre primele povești pe care le-am descoperit pe watt și am citit-o cu reticență la început, din cauza coperții (acum este alta). Dar, pe măsură ce citeam și avansam cu lectura, eram tot mai prinsă în poveste și nu mă mai puteam dezlipi de ea, așteptând cu nerăbdare fiecare capitol, indiferent de cât dura până ce aveam să mă bucur de el. Nici nu mă puteam înșela mai mult! Conținutul a reușit să mă captiveze în ciuda învelișului care-l acoperea!

capture-20170630-084557

Sinopsis

” Dacă nu exprimi vreo emoție, nu înseamnă că nu trăiești una. „

Megaloman. Acerb. Ardent. Maximilian Browns își petrece majoritatea vieții construind un zid acaparant și tulburător care să-l apare de-o posibilă ea. Treptat, cărămizile indiferenței, misteriozității și durității formează un scut de neclintit, însă el continuă să ducă o luptă nesfârșită cu oamenii din jurul său.

Spontană. Sociabilă. Emotivă. Maria Weaver, dezinvoltă și curioasă din fire, reușește să distrugă zidul într-un timp concis și remarcabil, odată cu apariția ei în viața lui. Reprezentând o simplitate în nuanțe, continuă să lupte împotriva unui alexitimic în negare. Lăsat acum vulnerabil și neputincios, amintirile revin, rănile se redeschid, însă pansamentul nu întârzie să apară.

capture-20170630-084557

Wattpad ne pune la dispoziție și alegerea personajelor noastre, artiști din diverse domenii ce se apropie de imaginea pe care o avem în cap, atunci când ne gândim la ele.

Distribuția

Maximilian Browns – Nick Bateman

Maria Weaver – Nina Dobrev

Kevin Scotch – Michael Trevino

Emma Miller – Dianna Agron


nick bateman 40-horz.jpg

Maximilian Browns nu a fost mereu așa: nepăsător, rece, închis în el, nepermițând oamenilor din preajmă să se apropie mai mult decât era nevoie. Un moment important și extrem de greu pentru oricine a survenit în copilăria sa. Nu era și nu este ușor pentru niciun copil să asiste neputincios la divorțul părinților lui și să fie nevoit să aleagă între aceștia.

Acea clipă decisivă n-a avut urmări prea fericite, ceea ce era de așteptat. Max începuse să-i îndepărteze pe toți de lângă el, prin comportamentul violent și vorbele acide. Nu a permis niciodată ca legăturile cu fetele să treacă la un stadiu mai ridicat. Nu mai știa ce este aceea o familie și nici nu dorea să-și întemeieze vreodată una. Inconștient, spera că dacă este astfel, nu va păți același lucru ca și cei care trebuiau să-i îndrume pașii în viață.

nina-dobrev-at-we-day-toronto-2015-in-toronto-10-01-2015_1-horz.jpg

Maria Weaver este cea mai curioasă persoană pe care am întâlnit-o în această carte, dar într-un mod pozitiv, deși unui anume mascul nu prea îi convine această „calitate”, în special la o fată. Mia pentru prieteni, urând să i se spună pe numele întreg, are de dus lupte grele cu Max, care preferă să o strige Maria, ori de câte ori drumul li se intersectează. Și nu doar drumurile! Inevitabil, gândurile lor se duc către celălalt, chiar și de la cel mai mic lucru care poate aminti de acesta.

La fel ca și în situația lui Max, tânăra a fost nevoită să vadă cum familia ei se destrăma ușor-ușor, tatăl său părăsindu-le când aceasta era de-o șchioapă. Închipuie-ți o fetiță cu niște ochișori imenși, cu lacrimile șiroindu-i pe obrajii roșii, care strigă neîncetat după cel care ar fi trebuit s-o apere de nedreptățile vieții, învățându-o cum să le facă față. Închipuie-ți numai! Un suflețel pur de om care nu înțelegea de ce tatăl ei nu se întorcea înapoi la ea, pentru a o îmbrățișa și pentru a-i spune că totul avea să fie bine.

d02c554ef783da5c17076dc630a65e8c.jpg

Anii au trecut și fiecare a încercat să treacă peste ceea ce s-a întâmplat în felul său. Însă, durerea, furia și neputința erau tot acolo, gata să iasă la suprafață, dacă ceva amenința să le distrugă echilibrul pe care cu greu au reușit să și-l găsească. Întâlnirea celor doi va fi catalizatorul ce le va declanșa acele emoții de care nu se credeau în stare, în special lui Max, un „alexitimic în negare”, după cum îl caracterizează Maria, spre disperarea acestuia.

Studentă la arhitectură, fata este nevoită să se mute din vechiul apartament din cauza renovărilor și ajunge să staționeze în același bloc unde locuia Max împreună cu cel mai bun prieten al său, Kevin Scotch, și iubita acestuia, Emma Miller. Coincidența face ca Maria (și mie îmi place să-i spun astfel, nu doar lui Maximilian, dar să nu mă dați de gol! shhh!) să fie vecină de palier cu Emma. Chiar din prima zi în care s-au întâlnit, este invitată de către blondă să ia masa împreună în apartamentul iubitului ei. Acolo îl va cunoaște pe Max, iar reacția tipului nu este una prea pozitivă la vederea Mariei, crezând că și tânăra se va da la el, ca toate celelalte dinainte, deși abia ce a întâlnit-o.

3

” Sunt, Maria Weaver. ” vorbesc și-i întind mâna. Zâmbește oarecum ironic și-mi privește mâna ciudat. […]

” Nu-mi plac oamenii noi! ” spune și mă simt destul de jenată, în așa fel încât las mâna să cadă pe lângă corpul meu și evit să-l privesc. Emma face câțiva pașii apropiindu-se de noi, iar Kevin se așează pe unul din scaune.

” Mia, el e Max, Max Browns, prietenul nostru cel mai bun și de asemenea colegul lui Kevin de apartament. ” Fata blondă mă lămurește, iar eu aprob ușor din cap, ca mai apoi să mă învârt puțin. Cred că e mai bine să plec, nu mă simt binevenită aici și asta se datorează noii apariții, tipul acesta puțin cam arogant.

###

Îmi transmite ceva ciudat. Pare călduroasă, bună și trezește ceva în mine. Ceva ce-a făcut parte din viața mea, ceva frumos. Dar întotdeauna am crezut că frumos sună trecutul.

###

” Hello, ce faci? ” vocea lui Max mă cutremură.  
” Îl închid și așa nimeni nu se mai uită. ” spun în șoaptă pentru a nu-i trezi pe cei doi.  
” Mă uit eu … ” spune iar eu dau din cap ironic.  
” Da, sigur! ” spun, dar sunt oprită de el.

” Mă uit eu, deși l-am văzut de cel puțin 10 ori. E diferit atunci când ai alături altă persoană, decât cea pe care ai avut-o alături când l-ai mai vizionat.” Spune uitându-se în continuare la film. Asta a fost profund, prea profund pentru Browns Max.

” E ciudat … ” spun, dar mă opresc. Privirea lui cade imediat pe mine și așteaptă continuarea. ” E ciudat faptul că au trecut 3 ore de când stăm în aceeași încăpere și nu ai spus nimic răutăcios sau ironic la adresa mea. ” Spun, iar el zâmbește. Nu am observat până acum ce zâmbet frumos are, nu l-am observat pe el cât de drăguț este și ce ochi frumoși are. Am observat doar ironia din el și răutatea.

” Nu vreau să-ți stric și ziua asta. ”
 

0e2650bdce68a75ef57719201215e60f.jpg
 

Deschide ușa larg și, în secunda următoare, pantofii mei fac contat cu capul lui.

 

”La dracu!” țipă și-și apără fața cu mâinile.
 
”Nenorocitule!” urlu la propriu spre el și-i împing pieptul puternic cu ambele mâini. Reușesc cu greutate să-l fac să facă doi-trei pași în casă și să intru și eu odată cu el.

”Nebuno, oprește-te!” țipă către mine, iar mâna mea dreaptă face contact cu fața lui. Capul lui se dă ușor într-o parte și pot realiza liniștea din jurul nostru. Cei doi, care acum intrați și ei în apartament, ne privesc speriați și așteaptă agitați răbufnirea lui Max. 
 
”Ți-am spus, să nu-mi spui mie ce să fac!” Îi scuip cuvintele, iar el își mărește ochii.  
 
”Doar n-ai făcut asta!” spune printre dinți și-și strânge pumnii.
 
”Ba da, am făcut-o! Ce o să-mi faci? O să mă dai afară? O să mă înjuri? O să lovești? Ce vei face?” urlu la el tot ce-mi vine în minte. Își strânge ochii preț de câteva secunde și răsuflă greu, timp în care privirea mea încă îl detestă.

###

Maria e doar o altă fată, una pe care n-o suport, una care m-a înnebunit de când a venit aici, una care mă calcă pe nervi și una care mă face să simt tot ceea ce nu pot spune în cuvinte.

Nu-mi pasă nici de ea, nici de faptul că mă înnebunește, că mă face să fiu ceea ce eu nu sunt, că mă enervez atât de repede când sunt în preajma ei sau că mă face să mă blochez atunci când se uită la mine, atunci când mă face să simt ceea ce eu nu vreau, ceva ciudat, ceea ce nu am mai simțit și nu știu cum să descriu asta.

c5c8ac981f8a8a9c1593c97cf252593d

”Ți-e dor de el?” reușește să mă întrebe, iar eu rămân ușor uimită. 

”Nu știu, poate da, pentru că e tata sau poate nu, pentru că m-a părăsit și a uitat de mine.” Afirm și o lacrimă își face apariția. 

”Și doar pentru că nu e lângă tine acum, asta nu înseamnă că te-a uitat.” Continuă și tot ce vreau acum e să plâng în hohote. 

”Dar a plecat…” adaug.

”Dar se va întoarce într-o zi și va realiza ce-a pierdut. Cei mai frumoși ani din viața fiicei lui.” Adaugă și schițez un zâmbet. 

”Dar va fi prea târziu…” îi spun, iar el îmi întâlnește privirea plină de emoție. 

”Poate. Dar cică niciodată nu e prea târziu.” 

###

” Pe mine nimic nu mă va schimba! ” spun indignat de spusele lui.

” Ai dreptate cu nimic, dar te asigur că nimeni o va face. ” sfârșește și se ridică de pe canapea pentru a părăsi încăperea. Știu ce a vrut să spună, că Mia va reuși să o facă. Să mă schimbe.

Am descoperit ce scrie și sunt puțin uimită. Pe font negru, scris îngrijit și clar se descifrează fraza: ” Și demonul a fost înger, doar că i s-au tăiat aripile. ” […] sunt sigură că înseamnă mai mult decât un citat scris pe propria piele.

Îmi zâmbește și decide să-mi dezvăluie adevărul. ” Da, îmi voi mai face tatuaje permanente și asta doar dacă ceva sau cineva merită memorat pentru totdeauna. ” spune și chiar a lovit punctul acela sensibil.
f3495486c0335cfecbffd14b4a30f1c0-horz.jpg

” Bună, peștișorule! ” o salut, iar zâmbetul de pe fața ei trădează amuzament. Își dă una din șuvițe după ureche, ca mai apoi să facă câțiva pași în față. 

” Bună ziua, domnule Browns! Costum? Ce onoare! Ce sărbătorim? ” mă ironizează și zâmbește așa inocent. Fata asta te poate omorî cu zâmbetul pe buze. Își strânge la piept cele trei cărți, iar eu doar îmi trec mâna prin părul ciufulit.

” Nimic special. ” mărturisesc, iar privirea ei cade pe cravata din mâna mea. Râde, lăsându-și capul pe spate, iar eu mă încrunt.

” Să înțeleg că n-avem habar să ne prindem cravata? Știi … degeaba domn, costum, dacă nu avem cravată. ” continuă ironia și se apropie întinzându-mi cele trei cărți. Mă pune să le țin, iar ea îmi smulge cravata din mână. Îmi prinde gulerul și-l ridică ușor în sus, pentru a avea acces la gâtul meu, iar momentul în care îmi atinge pielea, simt cum mă cutremur.

” Apleacă-te! ” ordonă, iar eu zâmbesc. Mă las mult mai în față, iar culoarea obrajilor ei sunt roșiatică. ” Ești așa înalt. ” face remarca și oftează scurt. 

” Ești tu doar prea micuță. ” comentez iar fața ei se încruntă. În încercarea ei de a-mi prinde cravata, pot observa gestul de a-și scoate limba atunci când e concentrată. După câteva clipe, îmi dau seama că-mi așează cămașa și sacoul, ca mai apoi să se retragă din fața mea, nu înainte să-și recupereze cărțile.

” Mulțumesc! ” spun și ea își arcuiește buzele într-un zâmbet. Dă apreciativ din cap și pleacă spre lift. Îi urmăresc pașii până la intrarea în cutia metalică, ca mai apoi să mă pun și eu în mișcare. Nu-mi pot stăpâni zâmbetul tâmpit de pe față și chiar simt ceva ciudat în interiorul meu.

fa437817f5fd9f7d52bda56d56244053-horz.jpg

”Nu le-a păsat deloc.”

„Îl iubesc, îl iubesc pe bărbatul din stânga mea, dar uneori iubirea nu-i de ajuns, nu asta îmi va garanta că el va avea încredere în mine necondiționată, nu pentru o clipă sau pentru un moment trecător și uitat. Nu asta îmi va garanta că el va fi lângă mine, indiferent câte obstacole întâmpinăm împreună, nimic din toate astea nu-mi vor garanta că fericirea mea nu va fi propria autodistrugere.”

3

După cum se observă și din fragmentele de mai sus (iar acestea sunt doar câteva dintre adorabilele momente împreună!), relația celor doi este când caldă, când rece, iar replicile lor spumoase și numeroasele altercații condimentează întreaga carte, neoferindu-ți nici cea mai mică șansă de a o lăsa jos.

Niciunul nu se lasă mai prejos și nu-și permite să cedeze în fața celuilalt. Scot ce este mai rău unul din altul.

Mereu timidă și nu prea vorbăreață din fire, Maria a învățat să aibă pregătit un răspuns pentru fiecare dintre „atacurile” inițiate, de cele mai multe ori, de către brunet. Și chiar nu este ușor să-i faci față lui Maximilian Browns! Fata noastră a avut de pătimit extrem de multe de pe urma lui, fiindcă nu știi niciodată la ce să te aștepți de la el. În clipa asta, te surprinde plăcut cu ceva ce nu-l credeai în stare, ca în clipa imediat următoare, arogantul din el să iasă la suprafață și lucrurile să se schimbe la 180 de grade.

„Așa îmi aduc aminte de ea, de atunci am știu că fata asta va reuși să-mi răstoarne lumea, mă va face să-mi înghit toate cuvintele jignitoare aduse în numele iubirii, mă va face să-mi înfrunt orgoliul și mă va conduce pe un drum mai bun. Am știu din clipa în care am văzut-o! E ca atunci când apare cineva care își demonstrează că ai fost prost toată viața până la ea.”

” Mă doare și atunci când mă privești. ”

Din prima clipă în care a întâlnit-o pe Maria, sentimentele lui Max au căpătat o intensitate care-l speria. Nu știa ce se întâmplă cu el, de ce îi făcea uneori plăcere să stea prin preajma tinerei, iar alteori, îi venea să o strângă de gât. Nu ar fi recunoscut nici mort aceste lucruri, dar când totul pare că-l apasă mai mult cu fiecare zi, se trezește că-i mărturisește bunului său prieten ce se întâmplă, încercând să găsească un verdict pentru ceea ce simte. Ceea ce-i spune Kevin, nu este chiar pe placul brunetului, dar dragostei nu-i poți dicta când să-și facă apariția. Ea apare pur și simplu, gata să te salveze… sau să te distrugă.

large (1)

Titlul – Călăul – este unul cu un impact mare asupra vieții personajelor. Este singurul cuvânt care descrie perfect întreaga carte. Atât Maria, cât și Max vor fi proprii călăi ai alegerilor pe care le fac unul în detrimentul celuilalt.

Ironiile schimbate, înțepăturile, nesiguranța și certurile, momentele de respiro, prieteniile bine închegate, nedreptățile de care au parte și visele pentru un viitor incert creionează un volum năucitor, în care sentimentele adevărate vor ieși în cele din urmă la iveală, oricât de mult ai lupta pentru ca ele să rămână ascunse. Nu vei reuși să scapi de ceea ce ți-e scris. Indiferent prin ce ai fost nevoit să treci la un moment dat, asta nu înseamnă că vei ajunge să te asemeni cu cei care te-au „lovit” cândva prin acțiunile lor inconștiente.

Trebuie doar să vrei să ai parte de ceea ce te face fericit, de ceea ce iubești, să-ți dorești asta mai mult ca orice și să nu alegi să fugi.

Încă de la primele capitole, am știut că o să ajungă o carte importantă pentru mine și că voi ajunge în acea fază de a n-o uita prea ușor. Mă bucur că am putut lua parte la povestea simplă, dar atât de complicată a Mariei și a lui Max și că lucrurile au început să se așeze în viața lor, chiar dacă va mai exista o fărâmă acolo între ei, ceva care nu avea cum să nu te marcheze, oricât de nepăsător ai fi fost. Avem parte de un final „nuanțat”, oglinda întregii povești! Nici nu aș fi putut cere mai mult! Felicitările mele pentru toată munca depusă, pentru imaginația fără limite, pentru tot ce ne-ai oferit, dragă EvaAse! 

 

capture-20160928-044054

Publicat în Reviews

„Jocuri periculoase” de Jackie Collins (recenzie)


IMG_20170625_172458.jpg

Descriere

Șefului mafiot Enzio Bassalino nu-i stă nimeni în cale și, mai ales, nimeni nu îndrăznește să-i strice afacerile. Așadar, când frumoasa activistă pentru drepturile femeii Margaret Brown convinge prea multe prostituate să rupă rândurile, este scoasă din joc cu brutalitate.

Trei femei extraordinare jură să-l distrugă pe Bassalino – distrugându-i pe cei trei fii ai săi și utilizând singura armă împotriva căreia aceștia nu pot să reziste. Aparent inocenta și fragila Beth îl vânează pe Frank la New York, starul de film Rio îl va seduce pe Angelo la Londra, iar superba și vicleana Lara îl va ademeni pe Nick la Los Angeles.

Dar este un joc periculos, ce implică intrigi uluitoare, suspans, erotism și pasiune interzisă. Iar rezultatul va fi o luptă pe viată și pe moarte în lumea ucigătoare a crimei organizate. Trei femei frumoase s-au hotărat să dovedească faptul că, în materie de răzbunare, femeia este mult, mult mai periculoasă decât bărbatul.

„Un roman uluitor, pe care nu-l poți lăsa din mână. Cititorul va trăi la maximum fiecare aventură a eroinelor.“ (Sunday Book Review)

Gândurile mele

Atunci când lupți pentru o cauză nobilă și dai tot ce e mai bun din tine, fără nici o urmă de egoism, nu mai ții cont de răul care bate la ușă, ca și urmare a dedicării tale active pentru ceva benefic societății în care trăiești.

Margaret Brown începe promițător în susținerea drepturilor femeilor care, din cauza unor împrejurimi nefericite, ajung să se prostitueze pentru a-și duce traiul în această lume nedreaptă. Astfel că, atrăgând un număr impresionant de adepte în această luptă aprigă, spre enervarea mafioților italieni, își găsește sfârșitul tragic chiar în mijlocul mulțimii ce asista plină de speranță la motivațiile acestei femei puternice, care nu cunoștea frica și ideea de a renunța, atunci când își propunea ceva în minte.

„Enzio răspunse din biroul lui. Zâmbi şi dădu din cap. Sigur că lucrurile reveniseră la normal. Avusese dreptate. Decizia lui era singura cale. Putea fi pe jumătate pensionat, însă, când erau probleme importante de rezolvat, apelau întotdeauna la el.

Frank, fiul său cel mai mare, îi sugerase alte moduri de a rezolva problema. Dar ce ştia Frank? Avea treizeci şi şase de ani, era un bun om de afaceri, dar când era vorba să ia o decizie, ideile lui erau prea blânde. Ce rost aveau ameninţările dacă nu aveai de gând să le pui în practică?

Acţiunile în forţă ca în vremurile bune erau unica variantă.”

Prietenele și surorile sale, devastate după o asemenea veste, își pun în cap să se răzbune pe Enzio Bassalino, iar cel mai bun mod prin care pot să facă asta, este prin intermediul celor trei fii ai săi. Erau în stare de orice pentru ca moartea lui Margaret să nu fi fost una în zadar. Sperau ca planul să reușească și totul să revină cât de cât la normal.

Pentru șeful mafiot, băieții reprezentau mândria sa și tot ce fusese el în tinerețe. Singurul care părea că o să-i ia pe urme tatălui în toate era Frank, cel mai mare dintre frați. Nick și Angelo, mezinul, nu împărtășeau această moștenire de gene, preferând să stea departe de pericol. La un moment dat, chiar mărturisesc amândoi că și-ar fi dorit să fie orfani, dar nu ar fi recunoscut niciodată în fața tatălui acest lucru. Angelo își amintește că, în adolescență, și-a exprimat dorința de a alege calea artistică, însă Enzio îl bătuse de-i sunase apa în cap și-l închisese în camera sa, pentru aceste „prostii” care-i treceau prin minte. Nu că acum s-ar fi schimbat, era la fel de pierde-vară. Încă avea timp să se maturizeze, spunea mereu Enzio.

„…Lara tot călătorise. Cele mai bune locuri, cele mai potrivite momente și cei mai buni bărbați. Atunci când Margaret fusese împușcată, se oprise să se gândească. Ce făcea cu viața ei? De ce era atât de important să fie în locul potrivit, la momentul potrivit și cu bărbatul potrivit? De ce căuta mereu însoțitori plictisitori, care căutau plăcerea și care nu-i puteau oferi decât bani? Era așa incitant să fii fotografiat la fiecare aeroport? Să fi citat în fiecare revistă de modă de doi bani? Și de ce trebuia să călătorească pe Nil? Să facă safari în Africa? Schi în Gstaad? Și să-și petreacă vara în Sardinia?

Dacă se gândea bine, părea o viață atât de searbădă. Moartea lui Margaret, călătoria la New York și timpul petrecut cu prietenii lui Margaret și sora ei Beth o făcuseră să-și dea seama de toate astea.”

Planul fetelor ia amploare și fiecare își alege victima, în funcție de fratele cui i s-ar potrivi mai bine. Lara pune ochii pe Nick, amândoi având în comun o frumusețe naturală, care nu trece cu vederea nimănui. „Logodit” pe moment cu o stea de cinema care, cu ceva ani în plus, ar putea să-i fie chiar mamă, Nick are impresia că și-a găsit femeia vieții lui. Asta până când Lara apare în viața sa și atracția puternică ce o simt unul pentru celălalt îi acaparează zdravăn pe amândoi.

Rio se ocupă de Angelo, ajungând să-l joace pe degete cum știe mai bine, iar el, în loc să stea cât mai departe de ea, rămâne fermecat de tipă, ceea ce, pentru tânăr, chiar este o noutate. Obișnuit ca femeile să-i cadă în plasă și să se țină scai de el, Rio îl incită ca nimeni alta și e decis să-i arate de ce este în stare masculul din el.

„Margaret nu pierdea niciodată vremea să se facă înțeleasă.
Rio stătuse cu Margaret în apartamentul ei două săptămâni, înainte să se mute înapoi în al ei. Învățase mai mult în aceste două săptămâni decât în toată viața de până atunci.”

Lui Beth, cea mai tânără dintre fete, îi este încredințat Frank, acesta având o pasiune pentru tinerele inocente, cu un aer de virgine, așa cum era și soția sa atunci când s-au căsătorit. Deși, la prima vedere, tânăra nu părea că avea să reușească să-și joace rolul până la final, pentru Margaret era în stare să facă tot ce-i stătea în putință. Îl prinde în mrejele sale pe mafiot și aranjează lucrurile, astfel încât soția însărcinată a acestuia să îi prindă în flagrant.

„- Nu renunț, spuse ea ferm. […] Nu uita că sunt sora lui Margaret. Vreau să fac ceva la fel de mult ca și restul. Și voi putea, ai să vezi.”  

Însă, deși situația pare a fi în favoarea fetelor, consecințele nu întârzie să apară și unele dintre ele se trezesc că toată chestia asta cu răzbunarea a fost doar o prostie. Nu le-o va aduce pe Margaret înapoi și nici nu simt că au făcut ce trebuia. Sora lor mai mare nu ar fi fost niciodată de acord cu așa ceva. Iar lucrurile se precipită și mai tare atunci când iubitul lui Margaret dorește să se răzbune într-un alt fel, mult mai rău decât planul fetelor. Folosește aceleași arme ca și cei care i-au ucis femeia.

Și se lasă cu explozii, atât pasionale, cât și de-a dreptul mortale, înlăturând pe oricine și orice i-ar sta în cale.

Cine va câștiga acest joc al puterii, un joc țesut de intrigi, manipulări în masă, control absolut și pericol la tot pasul? Odată ce ai te-ai aruncat în el, nu mai e cale de întoarcere.

Nota mea: 3.5/5

nota-3,5

capture-20160928-044054

Publicat în Reviews

Întoarcere la casa de vară (The Summerhouse #2) de Jude Deveraux (recenzie)


IMG_20170615_172845.jpg

Descriere

Magia există în casa de vară din Maine, unde misterioasa Madame Zoya le-a împlinit cele mai ascunse dorințe vizitatorilor ei. Acum, trei femei au venit în acest loc special avînd un lucru în comun: un trecut dureros pe care fiecare ar vrea să-l rescrie. Amy, care ascunde o pierdere sfîșietoare în spatele căsniciei și familiei ei aparent perfecte… Faith, o văduvă de treizeci și ceva de ani, care suferă după un bărbat și Zoë, o artistă ocolită de oamenii din orașul ei natal din motive neștiute de ea, după ce o seară traumatizantă i-a șters memoria.

Cu puterile lor mistice, Madame Zoya și sora ei, Primrose, încearcă să le redea speranța și încrederea în puterea dragostei. Deși fiecare are parte de surprize, oare întoarcerea în timp le va aduce, în final, fericirea așteptată?

Gândurile mele

Dacă ai putea să te întorci în trecut, ai face-o? Dacă într-adevăr chestia asta ar merge, ți-ai dori să-l rescrii pe al tău? La care dintre deciziile deja luate ai renunța? Sau nu ai schimba nimic și ai prefera că totul să rămână exact la fel? Consideri că ești fericita cu viața ta așa cum este ea, cu bune și cu rele? Ești împlinită cu ceea ce ai sau ți-ai fi dorit mai mult?

Am mai afirmat deja că romanele care au strecurată printre pagini și o călătorie în timp au ajuns să fie printre preferatele mele. Iar această lectură nu face excepție. Modul prin care autoarea pune minuțios în scenă detaliile care conduc la această călătorie absolut fascinantă în secolul XVIII m-a ținut cu sufletul la gură și m-a trecut, fără să-mi dau seama, în vremurile de-atunci, făcându-mă să sper că protagonistele noastre vor reuși să se regăsească pe ele, cele de odinioară.

„Recunoștea magia când o vedea și știa că o simțise pe propria-i piele.”

Poveștile de viață ale acestor femei necunoscute au o mică „fisură” la un moment dat, ceea ce le va bloca în acea clipă și le va ține strâns înlănțuite în trecut, oricât vor încerca cei din jur să le aducă „la suprafață”. Au continuat să stea pe loc, evitând orice șansă de a lupta ca să-și revină din amorțeala ce le-a acaparat trup și suflet. Deși nu chiar totul are rezolvare, nu se știe niciodată ce va fi, dacă nu încerci să treci peste ceea ce te apasă.

Trei femei vor fi aduse împreună în casa de vară din Maine, pentru un motiv care nu va întârzia să se lase elucidat. Fiecare, cu un trecut mai mult sau mai puțin dureros, plin de regrete, furie și disperare, va încerca să învețe una de la cealaltă cum să treacă peste acel moment care le-a marcat sufletește și ușor, ușor vor avea din nou încredere în ceea ce fac, în ceea ce sunt și în ceea ce pot deveni. A fost greu pentru ele să ajungă până aici, dar, cum-necum, au reușit și singura șansă este de a-și asculta instinctele până la capăt, atunci când mintea nu pare a fi în concordanță cu inima.

„Stephen nu își dădea seama cum cîteva zile petrecute la o casă de vară din Maine cu cîteva necunoscute aveau s-o ajute, dar nu avea nicio altă idee. Cu fiecare zi, Amy părea să se închidă în sine și mai mult. Părea să o piardă încetul cu încetul. Și știa că, dacă o pierdea pe Amy, își pierdea viața. Ea era viața lui.”

De mic copil, Amy a știut ce vrea să facă în viață. La doar șase ani, i-a spus prietenului ei de la grădință, Stephen, că, la terminarea colegiului, se vor căsători și vor avea trei copii: doi băieți și o fată. Dragostea ce și-o purtau a învins, iar cei doi și-au croit același drum, în timp ce planul bine pus la punct al lui Amy se materializa pe lângă ei. Însă, fericirea nu ține mult, iar ea pierde a treia sarcină – fetița care nu a mai apucat să vadă lumina zilei și să simtă iubirea familiei ce o aștepta nerăbdătoare.

Din acea clipă, ceva se rupe în Amy și devine de nerecunoscut. Nu mai avea acea energie debordantă ce o împrăștia peste tot în jur. Lumea părea să nu se mai descurce în lipsa ei. Planurile pregătite din timp erau greu de respectat, când ea nu mai era acolo, gata să controleze situația. Iar familia ei simțea asta cel mai mult. Un episod în acest sens este atunci când Stephen se duce la muncă cu două șosete diferite în picioare, aspect de care se preocupa până în acel moment soția lui.

„- Uneori, am impresia că joc într-o piesă suprarealistă cu un singur act. Știu că mi-ai dat un inel și l-am purtat la gît doi ani. Mai știu și că noi doi vorbim despre căsătorie de parcă am fi făcut-o de mult. Dar adevărul e că tu nu m-ai cerut în căsătorie, oficial, și eu nu am acceptat. […] Am nevoie de timp ca să hotărăsc ce fac cu viața mea.
– Blestematul! spuse Eddie printre dinți și strîngînd pumnii.
– Stai puțin! Credeam că Ty e și prietenul tău.
– Nu cînd e vorba de dragoste.
Faith deschise cutiuța de email de pe măsuța de toaletă și scoase inelul de pe lănțișor.
– Cred că ar trebui să-l păstrezi pînă cînd lucrurile între noi vor fi mai sigure, spuse ea încet.
– Faith, nu poți lăsa ca o după-amiază petrecută cu Ty să ne schimbe viitorul.
– De unde știi cît timp am petrecut cu el?
– Crezi că poți să faci ceva în orașul asta fără să știe toată lumea? […] Faith, spuse el pe tonul unui om care îi dă un sfat unui copil, ești una dintre cele mai deștepte femei pe care le-am cunoscut și acum trebuie să te gîndești la ce faci. Nu poți să-mi dai cu piciorul pentru unul că Tyler Parks.”

În tinerețe, Faith a avut parte de dragostea a doi băieți, toți trei fiind camarazi încă de mici copii, luând parte la multe peripeții împreună. Pe Edward îl considera însă ca pe un frate, iar pentru Tyler simțea doar o atracție puternică. Împărțită între cei doi băieți, Faith era indecisă în alegerea sa: perioada colegiului a găsit-o logodită cu Eddie, iar reîntoarcerea acasă a adus-o față-n față cu prima ei iubire, Ty, pentru care încă mai simțea ceva.

Dispariția fără niciun semn a celui din urmă din oraș, după o ceartă între iubiți, a determinat-o să-l aleagă resemnată pe Eddie, spre bucuria mamei și disperarea soacrei. Viața alături de acesta nu a fost plină de împliniri însă, a devenit doar o obișnuință ce a însoțit-o pe toată durata căsătoriei lor. S-au bucurat de câteva momente frumoase, dar sănătatea șubredă a soțului, de care nu avusese vreodată habar până după mariaj, și-a lăsat amprenta pe legătura lor și, în câțiva ani, s-a trezit văduvă, cu o soacră care o urăște. La înmormântarea soțului, Faith are o criză de nervi și o atacă pe femeie, iar consecințele acestui act nu întârzie să apară.

„- Adică nu am voie să-ți spun adevărul despre ceea ce simt pentru tine? M-am culcat cu multe femei, dar nici uneia nu i-am spus că o iubesc.
– Russell, spuse ea încercînd să-și rețină lacrimile, nu pot să te iubesc nici pe tine, nici pe altcineva. Nu sînt…
– Demnă de dragoste?
– Nu știu. Nu știu ce am făcut de mă urăsc oamenii și tu ai spus că are legătură cu dragostea. Văd în vis un bărbat care se împușcă în cap. Eu am făcut asta? Am făcut un bărbat să-și ia viața?
El îi puse capul pe umărul lui.
– Ai zis că nu știi ce ai făcut. Adevărul e că nu știi ce s-a întâmplat. E cu totul altceva. Cred că ar trebui să afli adevărul.”

Zoe a fost o rebelă dintotdeauna. După pierderea părinților, nimic nu a mai ținut-o pe loc din a face ce dorea. Sora sa, care-și întemeiase propria familie, a luat-o acasă la ea, dar nu s-a simțit nicio clipă iubită în casa acesteia. Iar, în urma unui accident de mașină, când tânăra nu își mai amintea nimic și s-a trezit că tot orașul o urăște și o judecă pentru ceva ce n-a făcut, sora ei s-a ținut la distanță de ea, nedorind s-o lămurească de tot ce s-a întâmplat. De fapt, nimeni nu i-a spus care este motivul pentru care o privesc ca pe ultimul om, așa că, revoltată fiind pentru că nu era băgată în seamă, a dat foc mașinii accidentate în centrul orașului, atrăgând astfel atenția tribunalului.

După toate acestea, cele trei vor avea de-a face, într-un fel sau altul, cu Jeanne, psihologul sau, mai bine zis, catalizatorul care le va aduce împreună și le va da impulsul de a-și urma instinctele. Magia casei în care vor sta pentru o săptămână întreagă le va induce vise nesperat de reale și de vii, cu nuanțe ale unor vremuri de demult, ce vor lăsa unele semne. O carte de vizită predestinată le va conduce la misterioasa Madame Zoya și sora sa, Primrose, care le vor ajuta să creadă din nou că totul este posibil și că nu este nimic chiar la voia întâmplării.

O călătorie în timp, șansa unică de a putea schimba destinul și puțină magie nu strică uneori nimănui, atunci când lupți pentru ceva ce îți dorești. Trei femei care sunt nevoite să se înfrunte pe ele înseși, pentru a-și continua viața: împăcate cu ele, făcând ceea ce le place și, mai ales, fericite, datorită alegerilor pe care le-au luat cândva.

Nota mea: 5/5

nota-5

Mulțumesc EDITURII MIRON pentru exemplarul trimis spre recenzie! ^_^

10325242_456712794487964_4568008205658429802_n

capture-20160928-044054

Publicat în Reviews

Pasiunea unea femei (vol. 1) de Virginia Henley (recenzie)


IMG_20170602_145710.jpg

Descriere

Tînăra Bess Hardwick știe că singura ei cale de a evada din viața de privațiuni pe care familia ei o duce, este să ajungă la curte și să facă o căsătorie bună. Și astfel frumoasa fată pleacă la Londra, și ajunge la Curtea Tudorilor, locul unde sînt cei mai bogați, puternici și ambițioși bărbați. Dar nici un bărbat nu este mai ambițios și mai periculos decît Prințesa Elizabeth, cea care și-o face pe Bess prietenă, confidentă și mai apoi doamnă de onoare  la strălucitoarea ei curte, atunci cînd ajunge regină…

Seducătorul William Cavendish, îndrăznețul sfetnic financiar al regelui, jură să o aibă pe Bess cu orice preț, dar ea este nevoită să îl accepte pe îndrăgostitul Robert Barlow, care îi oferă o căsătorie pe care ea nu o poate refuza.

Gândurile mele

Când am observat că Pasiunea unei femei este un prim volum, de curiozitate am intrat pe Goodreads pentru a căuta seria din care face parte. Am descoperit că, de fapt, nu există niciuna, deoarece cartea este un standalone și are în jur de 550 de pagini, de aici și împărțirea acesteia în două volume de către editură.

Lectura a fost una destul de întortocheată, întâmplându-se foarte multe lucruri într-un timp ce trecea relativ repede pe lângă personajele noastre, fie că vorbim despre câteva zile, câteva luni sau câțiva ani. Ițele încurcate ale nebuniei ascendente de la Curtea Tudorilor, din perioada lui Henric al VIII – lea, abundă în numeroase tentații, ispite seducătoare și bărbați care știu ce vor. Secretele sunt date în vileag, fiind cunoscute aproape tuturor, mai ceva ca bârfele și zvonurile ce iau amploare în mijlocul sălii de bal, oricât de „discreți” ar încerca să fie păstrătorii lor.

„Bărbații ambițioși obțin tot ce vor, atunci de ce să nu fie și femeile ambițioase?”

Cartea prezintă două părți, prima fiind dedicată naivei și inocentei Elizabeth (Bess) Hardwick, iar cea de-a doua parte este pentru femeia matură și încrezătoare în forțele proprii care a devenit odată cu trecerea anilor. Ambiția aprigă, inteligența și pasiunea pe care o manifestă în tot ceea ce face sunt atuurile nelipsite ce-i creionează atitudinea, elemente care, pe lângă trupul iscoditor, îi oferă un aer extrem de atractiv pentru masculii ce roiesc în jurul său.

Încă de mică, firea ei pasională s-a exteriorizat la intensitate maximă, aspect care nu s-a diminuat absolut deloc pe tot parcursul lecturii, familia ei neștiind cum să-i stăvilească pornirile, atunci când ceva sau cineva la care ținea mult îi era luat. A preferat să o lase să se descarce în felul ei, cu izbucniri nervoase, strigăte, dat din picioare și alte cele. Mama ei spunea că nu se poate face nimic „pînă ce furtuna nu se va stinge de la sine”. Un adevăr de necontestat!

De mic copil a învățat să lupte pentru ceea ce are și pentru ceea ce își dorește, chiar dacă ceilalți n-o făceau și indiferent dacă prețul plătit pentru asta îi era pe plac sau nu. Conacul Hardwick, locul în care s-a născut și a copilărit, singura amintire de la tatăl ei, este unul din catalizatorii care o impulsionează în acest sens. Neavând nici măcar 6 anișori împliniți, tânăra își jură că se va întoarce după el și acesta va aparține din nou familiei. Nu mulți copii gândesc astfel la o vârstă așa fragedă, ceea ce m-a surprins în mod plăcut.

„- Ești al meu! Nu fi trist. Mă voi întoarce și te voi cere înapoi. Ceilalți sînt inutili. Totul va depinde numai de mine.” 

Pierzându-și domeniul și tot ce aveau mai de preț, întreaga familie este nevoită să se mute la mătușa lor, sora din partea mamei, și să găsească o cale prin care să poată conviețui de-acum înainte. Astfel că, peste ani, femeile casei, observând creșterea frumoasă și sănătoasă a tinerei Bess, îi insuflă acesteia ideea de a-și face un rost în viață și de a găsi un soț care să aibă grijă de bunăstarea ei și a familiei. Nu după mult timp, o bună prietenă de-a mătușii ei din Londra, Lady Zouche, se arată interesată de una din fetele Hardwick în scopul de a deveni însoțitoare pentru ea și fiicele sale.

De aici, va începe călătoria fetei spre maturizare și spre împlinirea ambițiilor sale cele mai puternice. Înzestrată cu o limbă ascuțită, cu idei practice, cu un păr „care împrăștie flăcări” și un trup grațios, asemeni unei curtezane, Bess se va face ușor remarcată în lumea bună, atrăgând rapid privirile celor din jur: invidia și dezaprobarea femeilor, interesul și admirația bărbaților. Dar fata nu are ochi decât pentru Rogue William Cavendish, „cel mai atrăgător bărbat pe care-l văzuse ea vreodată”.

„- Elizabeth – îi pronunță numele ca pe o mîngîiere – îmi poți spune William.
-William, spuse ea încet, gustîndu-i numele pe buze.”

„Pe lîngă wist, ea și partenerul ei erau angajați într-un alt joc, fățiș și deschis, dar în același timp erau legați unul de celălalt prin ceva mai subtil și mai personal, ceva care îi excludea pe toți ceilalți din univers, ceva intim și personal. Comunicau într-un limbaj fără cuvinte. Fiecare știa gîndurile celuilalt; fiecare dădea și primea plăcere de la celălalt. Nu era flirt; Bess și-ar fi pierdut imediat concentrarea dacă s-ar fi angajat în hîrjoană. Era ceva mult mai fundamental și mai elementar, nu era doar o întîlnire a minților, ci o împărtășire a bucuriei pasionate pentru ceea ce făceau, asemenea unor spirite înrudite.”

Însă nici acesta nu rămâne indiferent la frumoasa roșcată ce a reușit să-i sucească mințile din primele clipe în care a văzut-o. Dar ceea ce își dorește Bess nu se bate cap în cap cu ceea ce vrea William. Ea nu se va mulțumi nicicând cu rolul de amantă în viața unui bărbat, căsătoria fiind mult prea importantă pentru ea.

Odată „înrădăcinată” în familia Zouche, tânăra are parte de multe ieșiri alături de aceasta, ceea ce-i oferă șansa de a o întâlni pe verișoara Regelui Henric, Frances Grey, o doamnă pe care am ajuns să o îndrăgesc de la prima apariție, dar și pe una din fiicele acestuia, Lady Elizabeth, care îi semăna lui Bess foarte mult, de la părul roșcat până la zveltețea trupului, deși era o diferență de ani între ele. Cu amândouă va lega o prietenie destul de strânsă, în mod special cu prințesa, împărtășindu-și una alteia gândurile cele mai ascunse.

„- Dumnezeule, ce impulsivă ești. Ai acționat fără să te gîndești.
– Nu, m-am gîndit înainte. M-am gândit la viața albinei și la posibilitatea de a fi eu înțepată și am decis că riscul merita asta.
– Procesul de gîndire la tine lucrează rapid, la fel și al meu, doar că eu am învățat să acționez cu prudență, explică Elizabeth.
– Poate pentru că ați fost înțepată de prea multe ori.”

Dar lumea începe să se zdruncine, atunci când destinul pare a-i râde în față și se găsește în fața unei căsătorii pe care n-o dorește. Neavând încotro, deoarece familia sa avea probleme financiare încă nerezolvate, este nevoită să se căsătorească cu bunul său prieten, Robert Barlow. Starea acestuia nu era însă prea zdravănă, moștenindu-l pe tatăl lui care avea aceleași probleme grave de sănătate, probleme ce le-au adus la scurt timp sfârșitul amândurora. Astfel că Bess se alege cu o parte din pământul soțului decedat, un alt catalizator ce o va face să lupte împotriva soacrei pentru a-l păstra și pentru a-și recupera într-un final și casa părintească – Hardwick.

Revenirea ei la Londra după toate acestea, ne-o aduce pe tânără mult mai aprigă, mai încăpățânată și mai încrezătoare în ea, pregătită să-și urmeze ambițiile ce o definesc. Nu a uitat de dorințele sale, ci din contră, acum este gata să lupte împotriva oricui i-ar sta în cale pentru realizarea lor. Cum va reuși ea să facă acestea și ce se va întâmpla mai departe cu eroina noastră, sunteți nevoiți să aflați singuri.

faf1d91b9187bf4b4f71a69a74c70815-tile.jpg

Mi-a plăcut tare mult personajul lui Bess. O femeie puternică și cu o voință de fier, chiar dacă soarta nu i-a surâs de fiecare dată. A fost nevoită să treacă prin multe nedreptăți de la o vârstă fragedă, dar nu s-a lăsat, ci a luptat ca totul să fie bine pentru ea și pentru familie. N-a recurs la tactici diabolice pentru a face ce și-a propus, pur și simplu a fost ea însăși, cu bune și cu rele. Altele în locul ei ar fi renunțat de mult să mai spere că aveau să reușească în viață, dar nu și ea. Când ai un motiv bine întemeiat pentru a merge mai departe, ești în stare să treci marea înot, ca să poți răzbi în lumea asta prea mândră, unde prejudecățile și vicleșugurile se găsesc la tot pasul.

Un aspect care m-a deranjat puțin însă, este realizarea coperții. Trupul femeii pare estompat și ușor deformat, neamornizându-se cu fața ei, aceasta observându-se mult mai clar, ceea ce nu oferă o priveliște prea plăcută. Se putea ceva mai multă atenție la detalii din partea editurii.

Lectura a decurs lin și armonios, bucurându-mă nesperat de mult de dialogurile spumoase ale personajelor și de descrierile istorice de la Curtea Tudorilor. Momentele pline de umor și cele romantice au fost pe gustul meu și a fost interesant (și ușor enervant) de urmărit cum Bess l-a ținut multă vreme pe jar pe Rogue, ceea ce nu mă așteptam de la un astfel de roman.

De această dată, am ales să nu ofer notă cărții, până ce nu voi ajunge să citesc și volumul doi, pentru a-mi face o impresie despre întreaga poveste a protagonistei noastre ambițioase, Bess Hardwick.

Mulțumesc EDITURII MIRON pentru exemplarul trimis spre recenzie! ^_^

10325242_456712794487964_4568008205658429802_n

capture-20160928-044054

Publicat în Reviews

„Până ne vom revedea…” de Renee Collins (recenzie)


IMG_20170428_194412

Descriere

Cluburi rurale şi petreceri în grădină. Ultimul lucru pe care și-l dorește Cassandra e să petreacă vacanța dinaintea ultimului an de liceu izolată într-un orășel plin de snobi din Massachusetts, pe țărmul oceanului. Cass tânjește după dramatism și aventură, lucruri greu de găsit în acel loc, unde se simte prinsă ca într-o capcană.

Dar când un străin încântător apare pe plaja privată a familiei ei, susținând că este proprietatea lui – și că sunt în anul 1925 -, Cass este atrasă într-un mister vechi de aproape o sută de ani. În vreme ce caută răspunsuri în prezent, Cass descoperă un adevăr care pune viața lui Lawrence în pericol. Nu va mai conta din ce secol vine el, dacă nu va mai trăi până mâine.

Disperată să-l salveze pe băiatul care înseamnă totul pentru ea, Cassandra trebuie să găsească o cale de a schimba istoria… sau să riște să-l piardă pe Lawrence pentru totdeauna.

„Timpul s-a oprit în loc atunci când am citit această poveste, atât de frumoasă, încât mi-a tăiat răsuflarea. Nu voiam să se mai termine niciodată.” KASIE WEST

Gândurile mele

Până ne vom revedea… a fost genul de lectură binevenită pentru firea mea romantică. Ușor clișeică, dar absolut încântătoare, povestea a avut personaje frumos conturate și destule momente amuzante, pline de romantism și intrigă, încât să mă facă să cad în plasă și să rămân aproape până la final. Și ce mai final! Cred că a fost partea care mi-a plăcut cel mai mult din întreaga carte.

El și ea vin din două secole diferite, iar luna plină și oceanul sunt singurii martori la cea dintâi întâlnire a lor.

„Oricum, ce mai contează? Biata făptură e moartă, ceea ce-mi reamintește că nu există cale de întoarcere. Timpul șuieră, ca vântul. Și nu doar creaturile mai slabe precum această mică pasăre îi cad pradă. Până și cel mai puternic om va cădea răpus de lovitura-i necruțătoare.” 

Cassandra este acea adolescentă foarte răzvrătită, neascultătoare și egoistă, care trăiește cu impresia că nimeni nu o înțelege și că toată lumea este împotriva ei, chiar și la cel mai mic gest pe care-l face. Tot ce dorește este ca cei din jur să fie atenți și la ceea ce vrea ea, nu doar să i se impună lucruri ce nu-i sunt pe plac. Găsindu-se în postura de a nu putea refuza, împreună cu mama, tatăl vitreg și scumpul ei frățior, își vor petrece întreaga vară într-o frumoasă casă din Massachusetts, chiar la malul oceanului. Ce viață!

Ai crede că oricine în locul ei ar fi încântat de o astfel de „distracție”, dar nu și ea. Ar fi preferat să fie în Paris cu Jade, cea mai bună prietenă a sa, sau să practice într-un studio de film din New York. Chiar și faptul de a rămâne cu tatăl ei în orașul natal ar fi fost o alegere bună. Ar fi făcut orice, numai să nu fie în acel loc!

„- Pot să mă întâlnesc azi cu Travis? încerc eu, uitându-mă la mama cu speranță.
Pariez că el ar ști mai multe despre Lawrence.
– Nici să nu te gândești! Fundulețul tău e pedepsit, Cass.
– Dar poate să vină el aici.
– Nu. Ai de îndeplinit treburi prin casă, apoi trebuie să-ți continui lectura de vacanță. Și după aceea, dacă mă cuprinde un sentiment de generozitate, te las la laptop după ce mănânci de prânz.
Oftez zgomotos.
– Fantastic!
Chipul mamei este un zid de fier indiferent în fața rugăminților mele.
– Cum îți așterni, așa vei dormi. […]
– De fapt, încă nu mi-am făcut patul în dimineața asta și cred că mă duc să mă întind în el, să mai dorm puțin.

Nu trece multă vreme, că fata noastră își găsește deja un camarad de nebunii în Travis, cărându-l după ei și pe prietenul acestuia, Brandon. Într-una din escapadele lor, dorind să se bucure de piscina vecinilor, Cass face o faptă bună, gândindu-se și la ceilalți, nu doar la ea, și ia toată vina asupra ei, atunci când sunt prinși. Așteptându-se să fie pedepsită ca la carte, se pregătise pentru arsenalul care urma a fi aruncat spre ea, dar observând că acesta nu mai venea, surpriza o lovește din plin când mama ei schimbă tactica, vorbindu-i frumos, fără reproșuri și țipete.

0fbcbd6e72ecf4bcf32800dddc276ca1-horz.jpg

Pedepsită fiind după ce s-a întâmplat, în seara respectivă părăsește petrecerea alor săi și se duce să se plimbe pe plajă, lăsându-se mângâiată de razele lunii pline. Privind liniștită la valurile oceanului, ceva se întâmplă, iar o sclipire luminoasă vine dinspre linia orizontului, apropiindu-se rapid de malul țărmului. La scurt timp, aproape de ea, vede un tânăr foarte elegant îmbrăcat, probabil de la petrecere, fiind observată la rândul ei de către acesta. Fata nu poate să nu se întrebe dacă și el a văzut sclipirea, însă preferă să țină deocamdată doar pentru ea, neștiind cum va interpreta băiatul spusele sale, în caz că doar i s-a părut.

„- Serios, cred că ești nebun.
– Încep să cred că tu ești așa, domnișoară!
– Revizuieste-ți propria istorie înainte să încerci să minți. Casa asta a fost construită în anii ’20.”

La început, fiecare dintre cei doi va susține că plaja este a lui. Și amândoi au dreptate! Diferența este că aceasta le aparține fiecăruia în prezentul său: 2015 pentru Cass și 1925 pentru Lawrence, dar ei continuă să se contrazică pe subiect până când își dau seama că ceva ciudat a dilatat timpul și le-a oferit șansa de a se întâlni. De altfel, vor descoperi că deplasarea le este cu mult limitată, plaja și o porțiune infimă din ocean având grijă să le fie unicele oaze de liniște și de intimitate, unde întâlnirile lor sunt ferite de ochii curioși care ar putea să-i deranjeze.

Chiar dacă știu că totul este o anomalie temporală și că legătura lor nu va putea fi posibilă, dispărând în orice clipă, din cauza deceniilor ce-i despart, curiozitatea îi face să se întâlnească în continuare și să încerce să lupte împotriva timpului prin toate mijloacele de care dispun. Se spune că speranța moare ultima, nu? Când încă mai pot să spere, nu e chiar totul pierdut. Cass se gândește că aceste lucruri se întâmplă cu un scop, iar ea este hotărâtă să facă tot ce este posibil omenește pentru a fi bine pentru amândoi.

„ De adevăr și mare ochii ei tânjesc să se-mpresoare,

O veșnicie în spațiul vast ce i se-așterne la picioare.

În lumina lăptoasă a Luceafărului de dimineață,

Pas cu pas, sufletul meu cu al ei se-nvață.”

Dar când cei doi preferă să-și petreacă timpul unul cu celălalt, efectul fluturelui se manifestă, iar situația nu mai pare a fi de partea lor. Un prieten de-al lui Lawrence moare, iar cursul istoriei nu rămâne indiferent la această întâmplare, ceea ce-i sperie pe tineri, determinându-o pe Cass să păstreze distanța pentru o vreme. Cel puțin până când, dorind să știe mai multe despre anii ’20, se trezește în fața bibliotecii, gata să ia cu asalt tot ce ar putea-o ajuta în acest sens. Iar ceea ce află… este mult mai grav decât întâlnirile lor romantice ce își lasă nonșalante amprenta pe istorie.

Când tânăra îi destăinuie lui Lawrence ce se va întâmpla cu el, acesta nu pare să reacționeze pe moment, crezând că nu poate fi adevărat. De aici, rotițele încep să se învârtească, aceștia încercând să descopere pe cel care-i dorește răul băiatului, dar se bucură, în același timp, și de clipele petrecute împreună.

„- Dar cum am putea uita? exclam eu și arăt spre gardul viu: Cum pot uita că te evapori dacă încerci să părăsești plaja?

Mă ia de mână.

– Pentru că nu contează. Pentru că, dincolo de tot și de toate, suntem doar doi oameni obișnuiți. Chiar suntem atât de diferiți, în ciuda deceniilor care ne despart?”

Cassandra nu a fost chiar cea mai drăguță persoană la începutul cărții, purtându-se tare nepoliticos cu familia sa. Din fericire, creionat ca un personaj determinat și inteligent, pe parcurs se maturizează și începe să se gândească și la alții, nu numai la ea însăși, de parcă întâlnirea cu Lawrence a fost catalizatorul de care avea nevoie ca să o ia pe drumul corect. Dar nici tânărul nu a rămas neatins de „energia” Cassandrei, ca să mă exprim astfel. Diferit de tipii din prezentul actual, Lawrence este manierat și aroganța excesivă nu este o caracteristică a atitudinii sale, ceea ce mi-a plăcut. Vorbește frumos, specific vremurilor sale, se comportă pe măsură și nu încearcă să se laude în fața celorlalți.

Capitolele sunt povestite din perspectivele amândurora, astfel că putem afla ceea ce gândesc și cred fiecare unul despre celălalt, dar putem „observa” și ceea ce se întâmplă când cei doi își trăiesc viața lor.

„Stau la intrarea culoarului prin gardul viu, cu ochii închiși. Trec cu mâna peste crenguțele verzi. Mirosul oceanului și cel al prospețimii frunzelor plutesc în aer. Freamătul valurilor care vin și pleacă îmi pulsează în urechi. Sunt aici. Sunt trează și foarte vie. Clipa asta e reală. Și-atunci, orice se întâmplă când pășesc dincolo de tufișuri e real.”

Mi-a plăcut mult ideea călătoriei în timp, element care se încadrează în preferințele mele, de când am început să lecturez astfel de romane. De asemenea, modul în care autoarea a făcut ca personajele să se cunoască mi se pare original și diferit de ce am întâlnit până acum. E amuzant de urmărit încântarea celor doi și cum încearcă ei să descopere cât mai multe despre epoca celuilalt. Tânărul, fiind din trecut, învață despre lumea de azi și descoperă lucruri precum bomboanele Starburst, reacția lui la acestea lăsându-te cu un zâmbet larg pe față.

f509aa63-f437-4ab2-a582-144ac30be9c0-horz.jpg

Deși a încercat în stilul său caracteristic, timpul nu a reușit să învingă pe deplin dragostea ce i-a atins pe eroii noștri, oricât de îndepărtate erau viețile acestora, ceea ce, într-un oarecare măsură, m-a bucurat enorm. O carte care se citește ușor, paginile zburând una după alta, fără să îți dai seama, o lectură ce te îndeamnă să te lași fascinat de detaliile privitoare la moda și evenimentele desfășurate în perioada lui Lawrence, inducându-te în acea atmosferă de vechi, a vremurilor de demult.

Nota mea: 4/5

nota-4

Cartea mi-a fost oferită de Editura Corint (Leda Edge), căreia îi mulțumesc tare mult pentru această poveste magică! O puteți achiziționa de aici.

12717389_483643395152187_3172202317149822884_n

capture-20160928-044054