Publicat în Books I've Read/Wrap-up

Wrap-up #11 | aprilie 2019


cara-elliott-tentatiafructuluioprit-2-638.jpg

Tentația fructului oprit (Lords of Midnight #1) – Cara Elliot

5/5

Tânăra Alexa Hendrie își dorește o viață liniștită, o familie frumoasă și pe cineva care să o iubească așa cum este. Totuși, sufletul ei tânjește după o scânteie, o aventură ieșită din tipare care să nu-i amenințe independența de care se bucură. „Ai grijă ce îți dorești, că s-ar putea să se întâmple” nu mai par doar vorbe aruncate în vânt atunci când, nevoită să plece după fratele ei nesăbuit, se trezește față-n față cu Lupul chiar în vizuina acestuia.

Și ce mai lup! Sărutul pătimaș pe care îl primește de la bărbat o zăpăcește total și o lasă să spere la ceva ce nu va avea vreodată. Crai pasional, unul dintre cei trei Cerberi rebeli ai societății și proprietar al Vizuinii, bordel și tripou totodată, conte de Killingsworth, Connor Linsley întruchipează tentația fructului oprit pentru care și-ar risca propria virtute doar pentru a mai gusta o dată din el. Sentiment reciproc și din partea Lupului care încearcă să nu cedeze în fața ei.

Dar destinul nu e de partea lui atunci când, strâmtorat de bani, îi cedează lui Griff, un alt cerber și prietenul său, jumătate din Vizuină până când avea s-o răscumpere. Într-o seară, Alexa și verișorul ei participă la o petrecere a domnilor, iar fata se costumează într-un tânăr străin venit de la școală. Cu mintea ageră și entuziasmată de ce va urma, Alexa se aruncă direct în gura Lupului (sau să fie oare invers?), câștigând la cărți jumătatea de Viziună de la Gryff. De aici, lucrurile se complică și amândoi vor ajunge parteneri, că vor sau nu, de afaceri și… de plăceri.

Este prima carte a acestei autoare pe care am citit-o și mi-a plăcut atât de mult, încât am dat gata foarte repede și celelalte două volume ale trilogiei. Povestea se parcurge ușor și nu există șansa să te plictisești vreo clipă, aspect pe care l-am remarcat și în poveștile care i-au urmat. Autoarea te cucerește pur și simplu prin stilul ei plin de umor și foarte spiritual!

39309233.jpg

Tentația păcatului (Lords of Midnight #2) – Cara Elliot

5/5

Tentația păcatului îi are în prim plan pe Griffin Dwight, marchizul de Haddan, și văduva Lady Eliza Brentford, două personaje absolut delicioase. De la încă o soră care aleargă după fratele ei risipitor prin bordeluri, se ajunge la o primă întâlnire a protagoniștilor în renumita Viziună, condusă acum de prietena Cerberilor, Sara, după ce Connor s-a retras cu soția sa la țară. Evenimentul nu este trecut cu vederea de nici unul dintre cei doi, atracția iscând deja primele scântei. Discuția se învârte în jurul artei și al florilor, al limbajului secret pe care îl au acestea, ceea ce trezește un interes apreciativ de ambele părți.

A doua întâlnire este mult mai amuzantă decât prima! Se petrece câteva luni mai târziu, acasă la tânără, iar amândoi se găsesc suspendați într-un copac, încercând să-l salveze pe pisoiul neastâmpărat al Elizei. Deși, în aparență, motivul șederii lui Griffin în casa familiei acesteia era să piardă vremea cu fratele ei și amicii lui idioți, adevărul era că bărbatul dorea să se inspire pentru ultimul text din cartea sa legată de arhitectura grădinilor de pe domeniul lor, și, totodată, să o revadă pe ea.

Vor descoperi repede că au multe pasiuni comune, printre care florile și arta, prima discuție de care s-au și lovit. Pe măsură ce petrec din ce în ce mai mult timp împreună, salvând feline și fiind „încătușați” unul de altul, pare că nu pot sta prea mult fără prezența și replicile spirituale ale celuilalt. Însă fericirea lor se prăbușește atunci când un pretendent la mâna Elizei, prieten de-al fratelui ei, intervine între cei doi și secretele încep să iasă unul câte unul.

tentatii-periculoase.png

Tentații periculoase (Lords of Midnight #3) – Cara Elliot

5/5

Acest ultim volum m-a făcut să râd cel mai mult dintre toate. Cerberul Cameron Daggett este o enigmă pentru toată lumea. Nimeni nu-i cunoaște trecutul, nici măcar prietenii săi care au încercat să-l mai descoasă din când în când. Asta până facem cunoștință cu Sophie Lawrence, o prietenă din copilăria și adolescența lui Cam, doi îndrăgostiți ale căror drumuri s-au îndepărtat pentru o vreme.

Dacă în celelalte două tentații, Cameron era cel care râdea de fiecare dată pe seama prietenilor lui care au avut de pătimit din ziua în care și-au întâlnit soțiile, acum este rândul acestuia să suporte glumele nesărate despre iubire. S-a întors roata și nu mai are cum să dea înapoi. Nici prima întâlnire a lui Cam cu Sophie nu schimbă locația, tot Vizuina Lupului aducându-i împreună. Doar că bărbatul este singurul care o recunoaște, pe când Sophie vede doar ce vrea acesta ca ea să vadă, un pirat extrem de atrăgător și care emană pericol din toți porii.

Deși este hotărât să se țină la distanță de dulcea lui Sophie, ideea că aceasta ar putea fi în pericol îl determină s-o ajute, chiar dacă în trecut i-a frânt inima. Încă o mai iubește, chiar dacă se tot minte singur că nu-l mai leagă nimic de ea. Astfel că amândoi fac front comun pentru a scăpa de șantajul care-i amenință familia tinerei, dar nu iau în considerare că acea iubire pură ce i-a legat în adolescență, s-a maturizat odată cu ei și acum vrea o nouă șansă.

11229059-horz

Aleea întunericului + Banchetul nebunilor (Vampirii din Morganville #3, 4) – Rachel Caine

4/5 + 4.5/5

Cu fiecare volum, seria aceasta mi se pare din ce în ce mai bună și mai fascinantă. Adrenalina, pericolul și suspansul sunt prezente la fiecare pas nesigur sau plin de încredere pe care-l fac protagoniștii noștri, iar paginile zboară una după alta, de parcă ai fi într-o cursă contraconometru și abia aștepți să ajungi la final pentru a vedea ce se întâmplă cu ei. Personajele nu stau nicio clipă în loc, nu când viețile le sunt mai mereu amenințate și sunt nevoite și provocate să riposteze înapoi, fie că vor sau nu.

Evenimentele trecute (vol. 2) au fost destul de dureroase pentru cei patru colocatari, lăsându-se cu sacrificii și compromisuri. Ucis pentru a doua oară, Michael Glass s-a transformat dintr-o „ciudățenie” de fantomă în vampir, moment care i-a marcat semnificativ pe prietenii săi. Un alt eveniment de netrecut cu vederea a fost și încă este alianța dintre Amelie și Claire pentru protecție, ceea ce a generat reacții neașteptate de ambele părți.

În a treia carte, lucrurile par să se fi liniștit în micul oraș condus de vampiri, însă aparențele sunt mult prea înșelătoare atunci când vine vorba de Morganville. Apariția unor cadavre prin preajma casei este cireașa de pe tort, iar fratele Evei, Jason, le dă târcoale, devenind principalul lor suspect al crimelor, deși nu au dovezi. Odată cu noul statut, Amelie a mutat-o pe Claire la cursuri mai avansate și practic a obligat-o să-l ajute pe Mirnin, un vampir bătrân pasionat de știință și alchimie, care a început să o ia pe câmpii și să-și piardă controlul de ceva ani.

Cartea a patra îi aduce laolaltă pe părinții lui Claire în oraș, mutați definitiv aici, și pe domnul Bishop, cel mai bătrân vampir și, totodată, tatăl Ameliei. Deși este bucuroasă să-i aibă aproape de ea, acum este nevoită să se îngrijoreze și pentru ai ei, sperând să-i țină la distanță de descoperirea adevărului. Dar nu reușește mare lucru și asta din cauza prezenței vampirului care a sosit odată cu ei. Cu toții se simt amenințați de acesta și nu vor să-i ofere nicio ocazie de a riposta, cunoscându-i-se mult prea bine reputația.

hanoracul-tau-wb.jpg

Hanoracul tău (Hanoracul tău #1) – Cristina Oțel

5/5

Recenzie.

Deși Felinare stinse staționează de multă vreme în biblioteca mea, de-abia zilele acestea am făcut, pentru prima dată, cunoștință cu stilul profund al Cristinei. Îmi pare rău că nu am făcut-o mai devreme, deoarece tânăra autoare scrie frumos, leagă armonios frazele între ele și povestea vine de la sine, natural, fără să fie deloc forțată. Te face părtaș la situațiile dramatice ale adolescenților, situații pe care și le complică de multe ori și singuri, alegând conștient să se piardă într-o viață pe care nu o vor, în loc să lupte pentru cea pe care și-o doresc. Aceștia preferă să ascundă faptul că au nevoie de ajutor, nesuportând ideea că ar putea fi priviți ciudat și batjocoriți de către ceilalți, dacă își vor arăta slăbiciunile și temerile în fața lor.

Mihail își petrece timpul fiind indiferent la ceea ce se întâmplă în jurul lui. Acționează doar atunci când situația nu mai poate fi controlată și se materializează ca apărătorul oricui are nevoie. Chiar și al ei. Anastasia își caută propriul refugiu în tăcerea autoimpusă de circumstanțele nefavorabile în care trăiește acasă. Nu lasă pe nimeni să se apropie de ea. Până la el.


Care au fost lecturile voastre din aprilie?

6.png

Reclame
Publicat în Books I've Read/Wrap-up

Wrap-up #10 | martie 2019


Și iată că s-a dus și martie cu ale sale lecturi! Personal, cred că a fost o lună foarte productivă pentru mine, deoarece sunt destul de rare perioadele în care mă trezesc citind atât de mult. După cum se va observa în cele ce urmează, m-am bucurat de lecturi pe placul meu și doar una dintre ele mi-a scăpat „printre degete”. :))

M-am deghizat în prințesă, am luptat pentru propriul regat al viselor, am călătorit pe meleaguri scoțiene și în timpuri străvechi, mi-am lăsat imaginația să creeze haine, am urmărit cum apar primii fiori ai iubirii între doi tineri adorabili, am navigat pe apele Dunării și am luptat alături de cavaleri în armuri strălucitoare împotriva răufăcătorilor. Voi prin ce aventuri ați trecut?

cum_sa_stapanesti-horz

Cum să îți stăpânești marchizul + Cum să educi un rebel (Prințese deghizate #2,3) de Juliana Grey

5/5

„Picioarele domnului Thomas erau mai zvelte pentru că el era o ea. O ea obraznică, inteligentă, amuzantă, adorabilă și elegantă. Cum sărise înapoi în picioare după căzătura aceea umilitoare, cum glumise apoi pe seama ei. O ea strașnică.” 

„Guvernanta nu ți-a spus niciodată? […] Prințesele nu trebuie să aibă nimic de-a face cu derbedeii.”

Ambele volume mi-au plăcut mai mult decât cel care a deschis trilogia. Marchizul a fost mai plin de umor și de năzbâtii, iar rebelul mai spiritual și mai tachinator.

Spre deosebire de Ducele de Ashland, marchizul de Hatherfield își da seama mult mai repede de faptul că neobișnuitul funcționar al avocatului, domnul Stephen Thomas, este de fapt o femeie. Chiar din primele clipe. Cum Stephanie este cea mai zbuciumată dintre surori, nu putea să-și facă intrarea fără natura-i caracteristică: se împiedică de cum pășește în salonul gazdei sale. Crezând că chipeșul marchiz nu și-a dat seama că sub hainele lipsite de gust se află o femeie, mezina continuă să se poarte că atare în preajma acestuia, în timp ce bărbatul îi poartă grija pe străzile Londrei. Amândoi vor fi prinși în mrejele dragostei și vor face tot ce le stă în putere să fie împreună, în ciuda pericolului ce plutește peste ei.

În ultimul volum, contele de Somerton se alege cu sora cea mare, Luisa, pe post de secretar personal și cu Quincy, cățelul familiei. Tânăra este singura dintre prințese care nu va purta mustață, deoarece chipul ei aristocratic și bărbia îi conferă un aspect ușor masculin ce va fi trecut rapid cu vederea, chiar și de către conte. Încă din prima zi, Luisa, alias Markham, nu se va sfii să ceară o leafă potrivită pentru rolul pe care îl are sau să conteste anumite decizii ale bărbatului, spre nemulțumirea și admirația acestuia. Dar când deghizarea pică, iar contele află că a fost păcălit și secrete ale amândurora ies la iveală, lucrurile se complică. Mai ales atunci când sentimente și emoții necunoscute se ivesc în calea lor.

Stilul autoarei continuă să fie la fel de lejer și de amuzant, poveștile desfășurându-se armonios, fără ca acțiunea să fie grăbită. De data asta, suntem ținuți într-un suspans mult mai accentuat ca până acum. Pericolele se înmulțesc cu cât ne apropiem de făptașii ce pândesc prințesele din întuneric.

34681234.jpg

Regatul viselor (#1) de Judith McNaught

5/5

„Orbit de frumusețea locului pe care de opt ani tânjea să-l revadă, Royce se întrebă furios cum era posibil să intimideze cavaleri, nobili, scutieri și soldați bătătoriți în lupte, convingându-i să-i îndeplinească poruncile dintr-o singură privire, dar totuși nu părea să reușească să o oblige să se comporte cum trebuie pe o scoțiană tânără, încăpățânată, sfidătoare. Era atât de afurisit de imprevizibilă, încât era imposibil să-i anticipezi reacțiile la indiferent ce.”

Răpită din sânul mănăstirii la care a fost izgonită de către tatăl ei, pentru că a refuzat căsătoria și, implicit, alianța totală cu unul dintre clanurile vecine, Jennifer „Jenny” Merrick se trezește față-n față cu Royce Westmoreland, ducele de Claymore, poreclit și Lupul Negru, unul dintre oamenii de vază ai Regelui Henric. Prea mândră și încăpățânată ca să rămână alături de arogantul bărbat, tânăra face tot ce poate pentru a scăpa din mâinile acestuia împreună cu sora sa. Crezând că tatăl lor avea să le salveze, Jenny cade în propria capcană a naivității, atunci când părintele nu dă semne că ar veni după ele.

Curând, simte că începe să se îndrăgostească de Lupul Negru și pare că sentimentele îi sunt întoarse, dar oamenii tatălui intervin când îi este lumea mai dragă. Furios că a fost păcălit pentru a doua oară de către roșcată, Royce are de gând să se răzbune pentru toate necazurile pricinuite din cauza ei. Însă lucrurile se complică, atunci când regele său englez și regele scoțian își bagă nasul în problemă, obligându-i să se căsătorească.

Pur simplu, am adorat această poveste! Un historical romance complex, presărat cu umor și aventură, scris într-o manieră care fascinează în cel mai mic detaliu. Mândria și încăpățânarea eroinei le egala cu desăvârșire pe cele ale personajului masculin, spre încântarea mea, și m-am bucurat din plin de înfruntările lor. Tachinări ce-ți provoacă zâmbete și te înduioșează sau vorbe grele aruncate unul în altul, toate m-au întărâtat să rămân cu ochii lipiți de carte până la final.

oamenii-fericiti-citesc-si-beau-cafea_1_fullsize-horz.jpg

Oamenii fericiți citesc și beau cafea + Viața e ușoară, nu-ți face griji (#1,2) de Agnes Martin-Lugand

4/5

„Voiam să dorm, somnul avea să mă facă să uit.”

„Nu voiam să-mi amintesc decât zâmbetul ei, buclele blonde încurcate care i se învolburau în jurul feței, ochii sclipind malițios chiar în dimineața în care a plecat cu tatăl ei.” 

A trecut un an de când Diane nu-și mai trăiește viața, un an de când iubirile sale au plecat râzând de-acasă și nu s-au mai întors, un an de când doar… supraviețuiește. Durerea, amintirile și prietenul ei cel mai bun, Felix, sunt singurele lucruri ce o mai țin cumva pe linia de plutire, deși este o adevărată epavă. Însă ceva se întâmplă, o dorință mai veche de-a soțului ei Colin de a vizita meleagurile scoțiene o îndeamnă să facă un prim pas spre vindecare, regăsire și împăcarea cu sine și cu evenimentele care au marcat-o.

O călătorie ce se voia a fi doar liniște, pace și relaxare totală, se transformă în ceva mai mult atunci când vecinul de lângă casa în care stă scoate tot ce e mai rău din ea. Nu că ea nu l-ar exaspera la fel de mult pe el, totuși. V-aș spune mai multe despre ceea ce mai urmează, dar asta ar însemna să scap niște spoilere, ceea ce nu dorește niciunul dintre noi. Pot să vă spun doar că vor urma multe obstacole în calea Dianei, pe unele provocându-le chiar ea, până își va da voie să trăiască din nou.

Nu știu de ce am tot amânat scrierile acestei autoare. Aveam impresia că toată lumea vorbește numai de ea și că s-ar putea să rămân dezamăgită, dacă îi acord vreo șansă. Dar n-a fost așa. Mi-au plăcut mult ambele volume.

Fericirea-imi-scapa-printre-degete.jpg

Fericirea îmi scapă printre degete de Agnes Martin-Lugand

3/5

„Soțiile de medici n-aveau nevoie să lucreze. Refuzam concepția asta învechită. Părinții mei hotărâseră pentru mine, mergând mult prea departe. N-avea să o facă și soțul meu.”

Ei bine, dacă tot am dat-o pe Agnes, am zis să continui cu ea. Această lectură nu mi-a mai plăcut așa de mult, din păcate. Cred că asta a fost din cauza personajelor, deoarece, în afară de primele pagini, nu am mai simțit nicio conexiune cu personajul lui Iris. Deși căsătorită, se juca periculos de aproape de foc, fără nici un fel de remușcare. Chiar dacă i-a luat apărarea în fața familiei, soțul ei mi s-a părut cam nehotărât în legătură cu pasiunea femeii pentru crearea hainelor. Ba nu credea în ea, ba credea, nici el nu mai știa cum s-o dea bine, încercând să se ascundă.

Totuși, semnele erau clare, nu mai exista chimie între ei doi, dar Iris continua să se mintă singură și să încerce să reproducă iubirea ce-i lega la început. Poate că n-a existat nicio iubire.

O lecție de viață despre o femeie care s-a lăsat pe ea în mâinile altora, în loc să lupte pentru propriile visuri. Iar atunci când apare șansa de a face ceea ce-și dorește, încă se simte ușor nesigură în legătură cu aventura în care a pornit.

20190331_130507

Simon și planul Homo Sapiens (#1) de Becky Albertalli

4/5

„El vorbea despre oceanul dintre oameni. Și despre cum întregul scop al tuturor lucrurilor e de a găsi un mal spre care merită să înoți.”

Este prima carte cu personaje LGBT în rolul principal pe care o citesc și sunt curioasă să mai descopăr și altele. Mi-a plăcut ideea de la care a plecat povestea și m-am bucurat de fiecare aspect al ei: am râs la glumele bune, m-am indignat la unele faze, m-a înfuriat prostia unora și am fost încântată de momentele celor doi, chiar dacă au fost puține.

Simon și pretendentul său mi s-au părut doi tineri absolut adorabili și am empatizat mult cu amândoi. Legătura lor pornește de la un mesaj postat pe site-ul cu bârfe al liceului la care învață Simon. Astfel începe un schimb de mail-uri despre viață și chestii personale (dar nu prea personale) între adolescentul care se semnează Jacques și Blue, cel care a scris mesajul.

Deși nu-și cunosc numele și alte detalii ce i-ar putea da de gol, între băieți se creează o intimitate plăcută, ajungând să vorbească despre aproape orice și să-și mărturisească multe lucruri unul altuia. Însă Simon reușește, în exuberanța sa, să-i scape lui Blue câteva indicii despre cine este cu adevărat, iar faptul că acum toată lumea știe că el este gay, nu-l ajută prea mult. Bineînțeles că are și adolescentul propriile bănuieli în legătură cu cel pe care-l place, însă niciunul nu pare să semnalizeze cine e Blue al lui.

laura-nureldin-despre-primul-ei-roman-regii-timpului-scrisul-mi-s-a-parut-o-vacanta-331179.jpg

Regii timpului (Regii timpului #1) de Laura Nureldin

4/5

„Are o minte interesantă. Gândește ca un bărbat, și totuși simte ca o femeie. Mi-ar fi de folos așa un sfetnic. Sau așa o Regină, de ce nu…”

Cum ar fi să călătorești în timp, undeva prin Persia Antică, cu mai bine de 2500 de ani în urmă? Dar cum ar fi că, odată „aterizată” acolo, să te trezești aruncată ca un sac de cartofi pe calul unui soldat și să ajungi față-n față cu Xerxes, chipeșul Rege al Persiei?

Mora o pățește și descoperă că este nevoită să se adapteze rapid la noua viață antică și să încerce să nu dea de bănuit, până ce Alex, prietenul ei cel mai bun, nu o va aduce înapoi acasă. Însă lucrurile scapă puțin de sub control, atunci când nu se întoarce singură, ci cu însuși Regele care o consideră un fel de vrăjitoare. Acum acesta trebuie să se adapteze la contemporan și să nu se arate prea uimit de lucrurile necunoscute ce-l înconjoară. Cel puțin până când Alex își va repara „mașinăria” și-l va trimite acolo unde îi este locul. Dar dacă ceva intervine între timp, iar cei doi nu mai pot trăi unul fără altul, ce vor alege: lumea lui sau lumea ei?

De la autoare am mai citit Demoni, însă Regii timpului mi-a plăcut mai mult. A fost cu mult mai amuzantă. La fel ca și la Demoni, acțiunea decurge ușor și curat, fără complicații care să încurce degeaba lectura. Este o poveste perfectă pentru a te relaxa câteva ore după o zi plină. Aș fi vrut însă ca personajele să fie mai dezvoltate, dar o să văd ce mă așteaptă și în al doilea volum.

20190331_133020

Echipajul de Marina Costa

5/5

” – Pe marea vieții suntem cu toții corăbii. Avem destinul lor – destin marinăresc. Plecăm mai multe odată din port, apoi furtunile ne pot despărți drumurile pe vecie. Nu trebuie să uităm că am ridicat ancora din același port de baștină, unde să ne și întoarcem. După ce ancorăm din nou, căpitanii și echipajele vor chefui iar, împreună, bucuroși de revedere! Noi asta am făcut întotdeauna.”

Echipajul este o poveste plină de culoare, curaj, ambiții, entuziasm și tinerețe, alăturând oameni de tot felul, tradiții și obiceiuri de când lumea, legături pământești și o atmosferă de vis încântătoare. Mai că mi-am dorit și eu să ies împreună cu echipajul pe apele Dunării și să mă bucur de ceea ce îmi oferă vasta întindere.

După moartea mamei, Emilia „Marina” Mavrodin este nevoită să se mute la rudele tatălui în Brăila. Acesta, împreună cu frații lui, erau plecați în mare parte din timp pe mare și dădeau rar pe-acasă. Tânăra de 13 ani se adaptează fără probleme la noul mediu, împrietenindu-se cu verii săi și cu alți copii de-ai locului. Fascinați cu toții de întinderea albastră, își vor spune „echipajul”, fiecare avându-și propriul rol în aventurile ce le ies în cale de-a lungul vieții.

Stilul autoarei curge fluid și cartea se citește repede, paginile zburând una după alta, de parcă s-ar citi singure. M-am lăsat captivată de peisajele pe care Marina le descria, de tradițiile locale și de prieteniile legate, bucurându-mă în același timp de puritatea și naivitatea copilăriei imune la constrângerile insuflate de adulți.

20190331_130334

Dorința de Amanda Quick

5/5

„Omul și calul, ca unul, păreau să fie compuși din toate elementele unei furtuni magnifice: vânt, ploaie și fulger. Nu era nevoie decât de o privire ca să-și dea seama că acea furie mohorâtă, odată stârnită, era capabilă să distrugă tot ce-i stătea în cale.”

Nemaireușind să aibă singură grijă de Desire, reședința familiei, Clare știe că singurul lucru pe care-l mai poate face este să-și găsească un soț. Și nu orice fel de soț! Acesta trebuie să se potrivească celor 3 cerințe pe care i le-a impus Lordului Thurston în alegerea pretendenților la mâna ei. Însă bărbatul nu va răspunde promt solicitudinii ei. Îi va lăsa la alegere doar doi viitori soți: vecinul ei Sir Nicholas pe care nu-l are la inimă, pentru că a răpit-o și a încercat să o facă a lui, și Sir Gareth, cunoscut ca și Cerberul din Wyckmere și unul dintre fii nemoștenitori ai lui Thurston.

Văzând că alegerile sale sunt limitate și că niciunul dintre bărbați nu respectă cerințele sale, Clare este nevoită să se mulțumească cu ceea ce a primit. Așa că alege răul mai mic – pe Cerber. Dacă a alegerea a fost una fericită, vă las pe voi să aflați.

Nu mai are rost să vă spun că Amanda Quick este una dintre autoarele mele preferate, nu-i așa? :)) Îmi plac foarte mult eroii și eroinele cărora le dă viață, pentru că îi face reali, încăpățânați și nu-i lasă să se dea bătuți în fața destinului, oricât de tare ar fi loviți.

Dorința este o lectură cu de toate: umor delicios, împletit cu suspans, pericol și parfumul iubirii, cavaleri care-și salvează domnițele la ananghie și domnițe care-și salvează propriul „regat”.


Care au fost lecturile voastre luna asta?

6.png

Publicat în Books I've Read/Wrap-up

Wrap-up #9 | februarie 2019


20190315_122855

Mândrie și prejudecată de Jane Austen

5/5

O frumoasă poveste de dragoste scrisă de mai bine de 200 de ani (1796-1998) și publicată abia în 1813, a fost unul dintre succesele literare ale autoarei Jane Austen. Este totodată și una dintre poveștile mele preferate! Acțiunea se învârte în jurul tinerei Elizabeth „Lizzy”, a doua dintre surorile familiei Bennet, și a arogantului Mr. Darcy, două personaje atât de contrastante și totuși atât de asemănătoare. Unul se lasă păcălit de prejudecățile celor din jur, iar celălalt este prea mândru, pare că nimeni nu e destul de bun pentru a se ridica la același nivel cu el. Însă aparențele pot fi înșelătoare de cele mai multe ori.

În timp ce domnul Bingley, prietenul lui Darcy, și Jane, sora mai mare a lui Lizzy, încep să se îndrăgostească și să petreacă timp împreună, Darcy și Lizzy încearcă să se evite și să nu-și încrucișeze drumurile prea mult. Destinul are însă alte planuri. Vor descoperi că se simt destul de bine unul în prezența celuilalt, că au ce discuta și că nu pierd timpul aiurea vorbind despre nimicuri.

Personajul lui Lizzy mi se pare a fi ca o pată de culoare în acest roman. Isteață, sinceră și ușor ironică, cu greu se lasă intimidată de societatea în care trăiește. Mai rușine îi este de familia sa care nu ține prea mult cont de maniere și își dă drumul la gură, indiferent dacă spune ceva nelalocul lui sau nu. Îndeosebi mama și două dintre surorile mai mici care nu au niciun astâmpăr.

Declarațiile sale, ajutorul oferit fără a cere nimic în schimb, devotamentul și șarmul care-l caracterizează fac din Mr. Darcy un personaj la fel de fascinant ca Elizabeth. Refuzul categoric primit la un moment dat nu-i schimbă cu nimic părerea față de ea. Din contră, îi amplifică și mai mult dorința și admirația pe care le simte pentru aceasta.

Spiritual, amuzant și cu un strop de suspans, Mândrie și prejudecată este un roman care te cucerește de la prima citire!

„Aș putea foarte ușor să iert mândria lui, dacă n-ar fi călcat-o în picioare pe a mea.”

2019-01-12_121205

Salvatorul misterios de Janet Dailey

2/5

Dispunând de peste 800 de cărți din colecția de romance El și Ea de la Editura Alcris, mi-am propus să dau gata măcar un sfert din ele anul acesta. Ne auzim la final de an, să vă spun dacă am reușit. :))

Priveliștea unui apus în Sonora se sondează cu rătăcirea prin deșert, cu un salvator misterios, cu o noapte înstelată și cu o furtună de nisip. Brandy crede cu tărie că străinul este un hoț de vite, așa că nu se poate stăpâni să nu fugă și să nu se lupte cu el, atunci când acesta vrea s-o oprească din a se rătăci din nou. În cele din urmă, acceptă că bărbatul n-o să-i facă nimic rău și rămâne cu el. Va descoperi că sub aspectul aparent neîngrijit, se ascunde James „Jim” Corbett, o vedetă de cinema care a vrut să petreacă o vreme singur, departe de luminile reflectoarelor. Când adevărul o lovește în față, Brandy e hotărâtă să-l țină la distanță pe acesta, însă nu așa gândește și Jim care tot îi apare în cale.

O lectură drăguță și nu prea. Mult prea previzibilă și cu o acțiune enervantă. Nu se întâmplă mare lucru în carte, iar povestea de dragoste n-are nimic special.

„Brandy, la aproape douăzeci și unu de ani, era greu de urnit din sânul familiei. Mai mult că pentru asta însemna să-l părăsească pe Rashad și împrejurimile sălbatice, pustii și liniștite ale deșertului Sonora.

Și apusurile. Cum ar fi putut ea să se bucure în oraș de apusurile de soare? Uneori le privea din curtea fermei, alteori, ca acum, călătorea mile întregi prin deșert. Dar niciodată nu le pierdea.”

2019-01-12_121205

Zorii speranței de Valerie Zayne

1/5

Dornică de a răzbi într-o lume a bărbaților, demonstrându-le acestora că și o femeie poate activa în afaceri la fel de profesionist ca și ei, Lia caută o șansă de a arăta ce poate. Ideea de a-i salva compania lui Brett Rayner de la un posibil faliment, oferindu-și la schimb experiența de consultant în domeniu, este o ocazie de neratat pentru a-și dovedi astfel credibilitatea.

Însă afacerile par să se lege inevitabil și de viața personală, ceea ce nu-i prea surâde Liei. Nu vrea să amestece aceste două aspecte și să-l lase pe Brett să-i sucească mințile. Pentru ea este mai important să reușească în afaceri și să-și câștige locul într-o societate condusă de bărbați. Dar pentru cât timp e dispusă să nu cedeze?

Cred că ideea cărții putea fi dezvoltată mai mult, iar personajele să fie creionate mai credibile. Mi s-a părut cam trasă de păr povestea și fără sare și piper.

„Din nefericire, cum se întâmplă atunci când trăiești experiențe prea intense, Lia se simți cuprinsă de o senzație stranie de vid. În locul bucuriei pe care se aștepta s-o simtă după voluptatea clipelor pe care le trăise, o neliniște nelămurită îi strângea inima.”

2019-01-12_121205

Zeița nopții de Kate Rose

3/5

Spre deosebire de celelalte două cărți din colecția El și Ea, Zeița mi-a plăcut mai mult. Totuși, deși este o carte romantică, aș fi vrut să se pună puțin mai mult accent pe partea de acțiune. Voiam mai multă adrenalină și suspans.

Am apreciat însă povestea de dragoste pe fundalul dispariției surorii mai mici a personajului feminin principal, Lita Winslow. M-am bucurat că legătura nu a fost una pripită, chiar dacă atracția dintre Lita și Keith a izbucnit încă de când s-au cunoscut. Amândoi s-au menținut ferm pe poziții și au ignorat cât s-a putut ceea ce simțeau în preajma celuilalt.

Spre final, tot nu am înțeles exact ce implicație a avut Lita în planul celui îndrăgostit de sora ei. De ce acesta a speriat-o atât de tare, astfel încât ea să fie nevoită să renunțe la scenă cu 5 ani în urmă? Partea asta a rămas în ceață pentru mine.

„- N-ai dreptate, protestă Lita cu încăpățânare. Mă interesează totul despre tine, chiar și cel mai neînsemnat amănunt. Vreau să înțeleg ce a făcut din tine bărbatul de astăzi.”

mary-ann-shaffer-si-annie-barrows-scrisori-din-insula-guernsey-3

Scrisori din insula Guernsey de May Ann Shaffer&Annie Barrows

5/5

Mi-a plăcut nesperat de mult! Am crezut că o să mă incomodeze puțin lectura, fiindcă era sub formă de text epistolar, dar am citit-o ușor și fără probleme. Mi-a plăcut firul narațiunii, faptul că nu a fost grăbită acțiunea și că totul s-a desfășurat armonios și puteai să pui cap la cap fiecare piesă de puzzle pentru a descoperi întreaga poveste și caracterul personajelor.

M-a emoționat profund descrierea episoadelor petrecute pe fundalul războiului anilor 40. În ciuda ororilor, a nemților care și-au așezat baza pe insulă și a regulilor automat impuse de aceștia, o parte din localnicii de pe Guernsey au reușit să găsească un mod plăcut de a-și petrece timpul și de a lega prietenii frumoase, sărind unul în ajutorul celuilalt, chiar cu riscul propriei vieți.

Ca și Elizabeth, cea care a adus soarele pe insulă în acea vreme nefastă, Juliet pare să continue ceea ce tânăra a început și a legat. Prin scrisorile schimbate cu oamenii insulei, s-a apropiat foarte mult de aceștia, sentiment reciproc și din partea lor, iar ziua în care a poposit acolo, a adus un val neașteptat de prospețime și de căldură peste ei. Le-a adus aminte de ce a fost și încă este, de legăturile frumoase ce s-au creat între ei, de curajul Elizabethei și de dragostea născută pentru poveștile aflate între paginile cărților.

La un moment dat, începi să ghicești singur a cui este scrisoarea după felul în care povestește. Eu, cel puțin, abia de mai citeam cine cui se adresează. Săream direct la conținutul scrisorilor. Personajele mi s-au părut reale, credibile, frumos construite, atât din perspectiva lui Juliet, cât și din ceea ce transmitea scrisorile lor.

„Îmi place să intru în librării și să fac cunoștință cu librarii, care sunt o specie realmente deosebită. Niciun om în toate mințile nu s-ar apuca să vândă cărți în schimbul unui salariu de mizerie – și niciun om zdravăn la cap nu și-ar dori să dețină o librărie, din moment ce profitul este atât de mic. Deci trebuie că-i motivează dragostea de cărți și de cititori…”

20190308_175132.jpg

Fata cu toate darurile de M.R. Carey

4.5/5

Recenzie.

Mi-a plăcut foarte mult ce am citit. Într-o oarecare măsură, mi-a amintit de un alt thriller distopic care m-a captivat la fel de mult: Fugi! de Oana Arion. Ambele romane au în comun pierderea umanității în defavoarea instinctelor animalice, doar că inamicul este diferit, iar în această carte există o parte a populației care este afectată doar pe jumătate. Acest fapt le induce supraviețuitorilor speranța că poate mai este o mică șansă ca lumea să-și revină.

Fata cu toate darurile este un roman surprinzător, plin de adrenalină și suspans, care îți trezește emoții și fiori reci pe șira spinării. Amănuntele legate de cum decurg disecțiile doamnei Caldwell, vânarea flămânzilor și uciderea lor, lupta pentru supraviețuire și ciuperca care acapară lumea au un impact puternic vizual asupra ta. Finalul cărții nu va fi cel la care te aștepți, însă cred că un altul nu ar fi putut încheia mai bine povestea de față. Din anumite puncte de vedere, cel prezentat a fost necesar pentru ca lumea să o poată lua de la capăt.

„Nu se oprește niciodată, nu încetinește niciodată și te prinde într-un final. Așa că nu-ți mai rămâne decât să te lupți.”

6ddfc385809da5a09194f1e16a7703fd

Cum să-ți îmblânzești ducele de Juliana Grey (Prințese deghizate #1)

4/5

Un complot cade asupra Principatului Holstein-Schweinwald-Huhnof, iar cele trei prințese (Luisa, Emilie și Stephanie) fug la unchiul din partea mamei în Anglia, pentru a-și salva viețile și pentru a nu ajunge ucise ca tatăl lor și ca soțul primei născute – Luisa. Unchiul lor, Ducele de Olympia, vine cu ideea ca cele trei fete să se deghizeze în bărbați și să le plaseze în diferite zone din Anglia. Bineînțeles că acesta nu le împinge în brațele orișicui. Are grijă ca cei care le vor avea sub aripa lor protectoare să fie persoane de încredere și care și-ar risca propria viață pentru ele.

Astfel că mijlocia, timida și liniștita Emilie, se va îmbrăca în straiele unui profesor de rând și va ateriza la reședința Ducelui de Ashland, un bărbat marcat de ororile războiului, părăsit de soție și cu un fiu inteligent, dar cam leneș.

Acum, Emilie va fi nevoită să se descurce singură, fără servitori care să se perinde cât e ziua de lungă pe lângă ea. Va trebui să nu uite de deghizarea ei și să se poarte ca atare. Fiul lui Ashland își va da totuși seama că ea e una dintre prințesele fugare și nu se va lăsa până ce tânăra nu-i va spune adevărul și tatălui său.

Stilul autoarei este unul lejer, armonios, plin de umor și fără înflorituri. Mi-a plăcut ideea de la care a pornit întreaga poveste, de altfel și personajele spumoase cărora le-a dat viață.

„O prințesă nu se îneacă. O prințesă mestecă și înghite. O prințesă nu se plânge.”

6.png

Publicat în Books I've Read/Wrap-up

Wrap-up #8 | ianuarie 2019


Deși aveam în plan să citesc mai mult luna aceasta, poate-poate reușeam performanța de anul trecut, nu am avut starea necesară. Am avut parte de două lecturi ce m-au „terminat” emoțional și nu m-am putut concentra pe altceva în unele zile.

20190119_161111

5/5

Recenzie.

„- Pentru că știi, tati, când ești atât de sus, treci de nori și e ca și cum ai fi într-un avion, și poți vedea navele spațiale și soarele și toate stelele…”

Prima carte care mi-a făcut asta a fost al nostru este cerul de Luke Allnutt. O poveste sfâșietoare care m-a făcut să plâng. Este greu să-ți aduni cuvintele la un loc după ce ai citit-o. Te face să te simți neputincios la problemele ce nu și-au găsit încă rezolvare în lume și să te întrebi de ce ai fi în stare pentru fericirea și siguranța propriei familii, chiar cu riscul de a o întoarce împotriva ta.

img-20190110-wa0003

4/5

Recenzie.

„- OK, zise Shane. Asta… asta n-ar fi trebuit să se-ntâmple.
– Probabil că nu, acceptă ea. Dar plec peste două zile. Ar fi fost o prostie dacă nu te-aș fi sărutat măcar o dată.”

Am căutat ca următoarea lectură să fie total opusă celei de dinainte, așa că am început o serie fantasy pe care voiam să o citesc de mult timp. Vampirii din Morganville de Rachel Caine. Până acum am citit doar primele două volume – Casa de sticlă și Balul fetelor moarte. Ambele mi-au plăcut la fel de mult și sper să continui în februarie cu alte două volume din serie, pentru a urmări peripețiile celor patru adolescenți: Claire, Eve, Shane și Michael. O serie fantasy adolescentină cu un început promițător. Povestea te prinde imediat și devii dependent de fiecare pagină pe care o dai într-un ritm amețitor, din dorința de a descoperi cât mai multe despre vampirii din Morganville și despre istoria străveche țesută în jurul lor.

20190125_143248

3/5

Recenzie.

Nedorind să las provocările deoparte și în acest început de an, m-am înscris cu mare entuziasm la un maraton pentru tot anul 2019. Astfel că mi-am ales pentru ianuarie o carte cu titlul format din două cuvinte și cu mai puțin de 300 de pagini, așa cum ni se cerea. Această carte s-a nimerit să fie Îngerul întunecat de Mihaela Strenc, care deschide seria Orașul îngerilor.

„- Iubirea e un sentiment transformator, singurul care-l poate preface pe om în înger sau în demon.”

Povestea a decurs destul de okay, cel puțin până la partea a doua a cărții unde m-am simțit băgată în ceață. Stilul autoarei este ușor de digerat, iar cartea se citește repede. Mi-ar fi plăcut să aflăm mai multe din lumea Veghetorilor, însă poate următorul volum va fi mai bine ancorat în subiect.

Ana este o Veghetoare și are grijă ca zona ei să fie apărată de creaturile întunericului. Mă așteptam să o văd într-o manifestare de genul, ca să aflăm cum își desfășoară activitatea, dar nu s-a întâmplat așa. Încă tânjind după fostul iubit, tânăra iese să petreacă cu fetele și se trezește prinsă în mrejele lui Alex, atracția dintre cei doi atingând cote maxime. Pe zi ce trece, Ana simte ceva ciudat și întunecat venind dinspre bărbat, iar cheful de viață începe să se evapore, lăsând-o extenuată și cu gânduri negre. Atunci când este lovită din toate părțile, ușile se deschid și se închid singure, iar Alex îi spune că i se pare și că ar trebui să se odihnească, crede că e pe cale să înnebunească. Însă știe că e ceva necurat la mijloc și că iubitul ei îi ascunde lucruri. E hotărâtă să descopere adevărul, chiar de acesta o va face să renunțe la Alex.

49748532_1539594879477304_4404239042196013056_n.jpg

În continuare, pentru o altă provocare, datorată aceluiași grup în care m-am înscris și la cea anterioară, am avut de ales maxim 3 cerințe din 10, iar apoi, după ce ni se dezvăluiau titlurile din spatele lor, trebuia să citesc cel puțin unul din alegerile făcute de mine:

6. Foc și Basm – Aleasa Dragonului – Naomi Novik
7. Dragostea nu iubește ura – Nu veți avea ura mea – Antoine Leiris
8. Vise din spini – Trandafirii din Mexic – Pam Minox Ryan

Am citit, după cum se observă și din poza de mai sus, titlul corespunzător cifrei 7.

„Cu o rafală de mitralieră, ei ne-au stricat puzzle-ul. Și atunci când îl vom reface piesă cu piesă, nu va mai fi același. Cineva o să lipsească din imagine, vom mai fi doar noi doi, dar vom umple tot locul. Ea va fi cu noi, acolo, invizibilă. Prezența ei ni se va ghici în ochi, flacăra ei va arde în bucuria noastră, lacrimile ei ne vor curge prin vene.

Nu ne vom întoarce niciodată la viața noastră dinainte. Însă nu ne vom construi o viață împotriva lor. Vom merge mai departe într-o viață a noastră.”

Cartea este scrisă sub formă de jurnal și începe cu ziua în care soția lui Antoine a căzut victimă atentatului de la Paris. Bărbatul povestește despre zilele ce i-au urmat, despre cât de greu i-a fost să-i spună fiului său că mama lui nu se mai întoarce acasă și despre compasiunea oamenilor din jur care își ofereau ajutorul pentru orice ar fi avut nevoie.

Lectura decurge ușor și nici nu-ți dai seama când ai ajuns la final. Nu am putut oferi o notă poveștii, deoarece autorul nu a reușit să mă facă să fiu acolo cu ei și să empatizez mai mult cu drama ce i-a lovit.

Aceasta este povestea lui Antoine și a familiei sale. Ei suferă cel mai mult de pe urma acestui eveniment nefast pe care nu îl dorești nimănui și ei sunt singurii care au puterea de a-și trăi viața mai departe, cu amintirea femeii ce le-a umplut cândva zilele.

28168194_10160166784680464_2513774018692946008_n

4/5

Pentru o altă provocare, de data asta pe alt grup, am avut de ales o ușă din multe altele. Alegerea mea a fost Mushroom Kingdom, care mi-a dezvăluit două titluri (Aleea cu licurici sau Se numea Sarah), dintre care trebuia să citesc măcar unul. Am mers pe licurici.

Recenzie.

„Li se spunea fetele de pe Aleea cu licurici! […] Pe atunci, fiecare privea realitatea prin ochii celeilalte. Când stăteau împreună, vedeau locurile unde vor ajunge cândva.”

Am avut un început destul de greoi cu această carte. Deși se citește destul de repede, în ciuda celor aproape 500 de pagini pe care le are, am simțit totuși nevoia să fac o pauză de câteva zile, deoarece nu mă (a)trăgea să continui cu lectura. După micul repaus, am revenit în forță la ea și am trecut mai ușor peste restul paginilor rămase, ajungând la final cu lacrimi în ochi. A fost o lectură care m-a impresionat, care m-a făcut să empatizez cu personajele și cu ceea ce li se întâmpla, astfel că m-am trezit plângând pentru o prietenie ce poate că ar fi avut un alt final, dacă lucrurile s-ar fi petrecut altcumva.

jocurile-foamei-3141-400x400.jpg

4/5

„Îl numesc prietenul meu, dar, în ultimul an, cuvântul a început să pară prea banal faţă de ceea ce înseamnă Gale, cu adevărat, pentru mine. Săgeţi de dor îmi îndurerează pieptul. Măcar dacă ar fi aici, cu mine! Însă fireşte că nu-mi doresc asta. Nu vreau să fie în arena unde ar muri peste câteva zile… Numai că… numai că îi simt lipsa. Şi detest să fiu atât de singură. Oare lui îi e dor de mine? Trebuie să-i fie.”

O altă lectură a lui ianuarie a fost primul volum din trilogia Jocurile foamei de Suzanne Collins, o trilogie care aștepta de mult timp (foarte mult timp!) să o încep. Văzusem deja filmele care mi-au plăcut și era cazul să ofer o șansă și cărților, așa că iată-mă.

Deși cunoșteam o parte din evenimente, povestea a fost totuși interesant de urmărit și m-am bucurat de fiecare moment al ei, mai mult sau mai puțin. M-am atașat de micuța Rue, una dintre jucătoare, și mi-a părut rău pentru că n-a avut parte de un alt final. În schimb, personajul lui Katniss Everdeen m-a enervat la fel de mult la unele faze, așa cum a făcut-o și pe ecran. Stilul autoarei este ușor de parcurs, cartea fiind povestită la persoana I (din perspectiva lui Kat), însă pe alocuri, mi s-a părut cam copilăros. Dacă i-aș fi acordat atenție mai acum ceva ani, sigur aș fi avut o cu totul altă părere. Sau poate că nu. :))

20190131_154841

3.5/5

“Dintotdeauna, întinderea uriașă de apă îi adusese liniște și mângâiere. O făcea să se simtă mică, de parcă n-ar fi fost decât un punct de energie în infinitul Universului, iar acest gând îi aducea, cumva, pace. Cu toate că apa fusese cea care provocase o tragedie în viața ei, nici măcar o dată nu se gândise să urască marea.”

Nu se putea să nu închei luna fără puțină magie și un strop de iubire supranaturală predestinată încă de la începutul lumii. Voiam de ceva vreme să o descopăr pe Laura Nureldin și ale sale povești, așa că o prietenă mi-a făcut plăcerea de a îmi împrumuta această lectură.

Așa cum veți afla și din descrierea cărții, Lisa, personajul principal, își primește moștenirea la împlinirea celor 16 ani, o moștenire care-i va dezvălui trecutul familiei sale și care-i va da viața peste cap. Demonul Yadiel o va ajuta să învețe ce poate să facă și cine este ea, pentru a putea face față Răului ce o pândește de peste tot.

Mi-ar fi plăcut ceva mai multe pagini, poate chiar și oleacă de mai mult întuneric în jurul poveștii, pentru a amplifica misterul din trecutul vrăjitoarelor și pentru a pune Răul și într-o postură victorioasă în anumite momente. Mi s-a părut că acesta pierdea de fiecare dată când se arunca în luptă cu Lisa. Nu țin cu el, să nu mă înțelegeți greșit, dar nici nu mi s-a părut corect să fie mereu în pierdere.


Ce lecturi ați citit voi luna asta? 🙂

6.png

Publicat în Books I've Read/Wrap-up

Wrap-up #7 – decembrie [2018]


Așa cum v-am obișnuit tot anul 2018, mi-am băgat din nou nasul în provocările de prin blogosferă: un maraton de sezon și niște #zurgălăi. Pentru maraton, a trebuit să citesc cărți legate de iarnă și, în funcție de pragurile trecute, eram elf începător (3 cărți), spiriduș avansat (6 cărți) sau mâna dreaptă a Moșului (cel puțin 10 cărți). Nu prea aveam eu multe cărți iernatice, o parte citindu-le deja în anii trecuți, așa că m-am trezit răscolind biblioteca după ele. Am reușit să citesc doar 5 cărți de sezon, fiind doar la un pas de a atinge pragul al doilea.

Pentru zurgălăi, aveam de bifat 6 cerințe (am notat titlurile citite în dreptul fiecăreia) și am rămas cu una restantă:

1. Globulețul tricolor – o carte scrisă de un autor român. // Povestiri fantastice și SF

2. Globulețul vechi – citește o carte care stă de mult în biblioteca ta și pe care o amâni lună după lună. // Roșu ca sângele

3. Bezea și ciocolată caldă – Veche sau nouă, condimentată sau relaxantă, citește o carte de dragoste. // Magia dragostei

4. O, brad frumos! – dacă nu citim cărți tematice acum, apoi când? // Un Crăciun de neuitat

5. Cadouri sub brad – ai o carte pe care ai primit-o cadou, dar nu i-a venit momentul? //

6. Albul iernii – citește o carte cu copertă/titlu de iarnă. // Alb ca zăpada

47379808_2047099165333430_5915599842809217024_n

3/5

Un Crăciun de neuitat întrunește două povestioare simpatice care se petrec în preajma Crăciunului. Personal, mi-aș fi dorit să fie o poveste cap-coadă și să fiu alături de personaje mai multe pagini, nu doar câte o jumătate de carte. Stilul autoarelor este unul asemănător de ambele părți. Dai pagină după pagină și nici nu știi când ai ajuns la final. Povestirile se citesc destul de ușor și nu întâmpini dificultăți pe „drum”. Amândouă au parte de un Crăciun fără zăpadă.

Prima poveste, Un Crăciun tropical, mi s-a părut ceva mai amuzantă decât cea de-a doua. Nu prea are cum să nu te amuze boacănele copilărești pe care Tara le face, de la a da o mică petrecere în cinstea ei, deși colegilor le spusese că e pentru bucătarul șef, la a ajunge cu toții încuiați în frigider, până la a fi mușcată de un ren, moment luat în râs de toată lumea, chiar dacă era adevărat. :))

La cei 30 de ani ai săi, e singură, își pierde singurii prieteni pe care-i avea și locul de muncă, iar soră-sa cea mică o bate la cap să vină acasă de Crăciun și să-și găsească și ea odată pe cineva. Întâmplarea cu renul îi aduce însă o vacanță gratuită în Maui, departe de haosul din viața ei, ceea ce o bucură nespus de mult. Dar atunci când și familia apare în urma ei, pare că, pentru moment, ceea ce și-a propus se duce pe apa sâmbetei.

În a doua poveste, Un Crăciun magic, facem cunoștință cu Josie care a renunțat la facultate pentru a-și crește fiica. Nedorind prea mult să apeleze la ajutorul familiei și al tatălui copilei, aceasta s-a încăpățânat să se descurce de una singură, lucrând cu mai multe job-uri deodată, mai ales în perioada Crăciunului.

Un eveniment ce va zdruncina puțin viețile oamenilor din mica zonă va aduce cu sine un grup necunoscut care vrea să-l trimită la azil pe cel mai bătrân vecin al lor și să-i vândă totodată și casa. Printre aceștia se află și nepotul acestuia care crede că așa ar fi mai bine, deși nu l-a cunoscut niciodată cu adevărat pe unchiul său. Orli, fiica Josiei, împreună cu alți copii sunt primii care pun piciorul în prag și încep operațiunea de salvare a bătrânului. Curând, părinții lor vor continua treaba celor mici, dar oare vor reuși să găsească un final fericit și pentru acesta?

49118458_280530349321256_740581584511434752_n.jpg

Trilogia Albă-ca-Zăpada de Salla Simukka (recenzie)

De mult timp mă aștepta această trilogie să o citesc, iar după ce mi-am achiziționat și celelalte două volume la Gaudeamus-ul de anul trecut, mi-am zis că este cazul să o încep odată. Mai ales că se potrivește tare bine cu acest anotimp.

O trilogie polițistă potrivită pentru tineret care prezintă valențe din unul din basmele copilăriei: Albă ca Zăpada. Personajul principal nu este perfect, însă are o minte sclipitoare și știe să se descurce, chiar și când nu există cale de ieșire. Nu este o profesionistă în ceea ce face, ci este doar o adolescentă obișnuită și curajoasă care nu poate să stea cu mâinile în sân și să privească cum lumea se întoarce cu fundul în sus, atunci când ea e prin preajmă. Nu vă așteptați să-i iasă lucrurile întotdeauna bine, fiindcă uneori mai dă și greș.

Însă, chiar și așa, alături de Lumikki, veți avea parte de aventuri periculoase, pe muchie de cuțit, și veți cădea în capcanele celor care sunt pe urmele voastre. Șansele nu vor fi întotdeauna egale, însă voința, o mână de ajutor și un strop de noroc or să vă scoată din impas exact atunci când vă așteptați cel mai puțin. Veți fugi pentru a scăpa cu viață și veți lupta pentru ca cei dragi să nu fie răniți. Veți iubi și vă veți lăsa iubiți, iar acceptarea oamenilor din jur, ca prieteni, nu vă va mai speria atât de mult ca înainte.

49137999_2083107305065949_3900909058818834432_n.jpg

2/5

Magia dragostei de Lisa Dale. Povestea începe prin iunie și se termină cu un miracol de Crăciun.

Lana și Eli sunt cei mai buni prieteni de la începutul facultății, însă prietenia lor a luat cursul firesc al dragostei într-o noapte de acum zece ani. O noapte pe care amândoi au ajuns s-o nege. Teama Lanei de a fi părăsită și de Eli a forțat-o să-i frângă inima acestuia, pentru a-l putea păstra ca prieten. Însă nu doar el a fost afectat, ci și ea, deși nu voia să recunoască. Chiar dacă prietenia lor a rezistat în timp, trecând oarecum peste acel moment, relațiile romantice cu cei din jur erau de scurtă durată. Inconștient, acaparată de gelozie, Lana intervenea în legăturile lui Eli cu femeile, îndepărtându-le de el, iar ea nu simțea decât o pasiune trecătoare față de bărbații care se perindau prin viața sa.

Pasionat de meteoriți, Eli se întoarce dintr-o călătorie de opt luni de cercetare, sperând să-i facă o surpriză prietenei sale. Așteptând-o acasă la ea, se trezește cu Lana însoțită de un bărbat. Supărat și „bântuit” de amintiri, Eli ajunge în brațele unei tinere dornice de aventură. Amândoi vor încerca să se țină la distanță, dar, inevitabil, se vor ciocni în cele din urmă. Lana reînvie trecutul și luptă în continuare pentru prietenie, în schimb ce Eli vrea mai mult de la ea, vrea iubire.

Personajele m-au enervat maxim, mai ales Lana și sora ei Karin. Lana este prea nehotărâtă și se dă precum bate vântul, lăsându-se condusă de cei din jur, iar Karin disperă din cauză că nu poate rămâne însărcinată, ajungând să-și pună în pericol căsnicia și relațiile cu restul lumii prin deciziile iraționale pe care le ia.

Finalul cărții este printre singurele aspecte care mi-au plăcut. Un altul ar fi pasiunea surorilor pentru plante și faptul că, la fiecare lună a anului prezentată în carte, autoarea a scris câteva cuvinte despre florile sălbatice care cresc în respectivele perioade.

18405205.jpg

3.75/5 (atât a ieșit la calcul :)) )

Povestiri fantastice și SF de Sergiu Someșan. V-am spus data trecută că o să mai citesc și alte cărți de-ale autorului, așa că exact asta am și făcut. Am regăsit o parte dintre povestirile din Aproape îngeri (3 stele) și Numărul fiarei (4 stele) și aici, printre care: Apă vie, apă moartă, Poiana îngerilor și Cel din urmă unicorn.

Cartea prezintă zece povestiri, iar cel mai mult mi-au plăcut Apă vie, apă moartă, Tăietorul de lemne, O cască albă și un copil în ploaie și Mica mea contribuție la sfârșitul lumii. Aș vrea să vă povestesc despre ele, însă aș spune prea multe și vreau să vă las pe voi să le descoperiți. Tot ce vă pot spune este că unele povestiri sunt destul de triste și, într-un fel, atât de adevărate. Fără să vrem, din pur egoism si disperare, nu ne gândim că, uneori, faptele noastre pot avea urmări neașteptate, inevitabile, și că toți cei din jurul nostru ar putea avea de suferit, nu numai noi.

„Simt că aici, în cărțile astea, sunt multe mistere care, atunci când le voi dezlega, în mod sigur vor schimba lumea…Dacă voi fi lăsat să le spun…Pentru că multe forțe ar dori ca aceste taine să rămână pe veci îngropate în beznă și uitare…”


Ce lecturi v-au ținut de cald pe final de an? ^^

small-3114-5b9951ea49c08

Publicat în Books I've Read/Wrap-up

Wrap-up #6 – noiembrie [2018]


Luna asta am recuperat. Prea mă delăsasem și nu mai aveam niciun chef de citit. Așa că m-am aruncat cu (,) capul înainte și m-am înscris la un maraton de centenar pe grupul Prefață de carte&Porția de citit, ca de obicei. Pentru acesta am avut de respectat niște cerințe simple, însă, din nefericire, nu m-am aflat printre cei care au reușit să-l și termine. Am citit doar 5 cărți din cele 6 pentru maraton. Adevărul este că cerința care a rămas nu m-a atras așa de tare, încât să dau gata cartea pe ultima sută de metri.

Înainte de a vă povesti despre lecturile ce l-au bucurat pe noiembrie, mai am să vă prezint o carte citită la sfârșitul lui octombrie pentru o provocare halloweeniană de pe grupul Anca și cărțile și pe care am uitat să o introduc în articolul trecut. Este vorba de Cimitirul animalelor de Stephen King – recenzie.

47322283_765892857106147_4090209613541015552_n.jpg

3.5/5

La câte am auzit despre King, mă așteptam la mai mult de la cartea aceasta, însă a fost suficient de okay, încât să continui  să citesc și să-mi doresc să aflu finalul. Autorul ar fi putut renunța lejer la măcar 100-150 de pagini, pentru ca lectura să fie ceva mai aerisită. S-a pierdut în prea multe detalii, rezultatul fiind plictiseala pe care mi-a indus-o pe alocuri.

Acum să trecem la lecturile maratonului de centenar. Acesta s-a desfășurat pe tot parcursul lunii noiembrie și a avut ca cerințe, următoarele:

#1 carte scrisă de un autor interbelic

Așa cum vă spuneam, este singura pe care nu am bifat-o.

47251659_2056095464428864_653442831288893440_n.jpg

3/5

#2 carte scrisă de un autor român contemporan

Nopțile amanților continuă în același ton ca primul volum al seriei, Zilele amanților: ironic, amuzant și plin de aparențe înșelătoare. Mircea, soția Teo și amanta Cati se învârt în același cerc vicios, presărat cu minciuni și resemnare. Niciunul nu e în stare să pună piciorul în prag pentru a încheia ceva nu mai are rost, ci se lasă acaparați de lașitate și de ceea ce spune lumea, crezând că totul va fi ca la început. Fiecare va lua decizii pe care le va regreta apoi și își vor da seama de greșeli doar atunci când pare să nu mai existe nicio speranță pentru ei.

20181204_095457

5/5

#3 romance scris de un autor român

Am iubit această carte și am empatizat foarte tare cu cele două personaje principale, Nicolle și John. Povestea creionată în jurul lor este una emoționantă și dulce-amăruie. Pur și simplu nu ai cum să rămâi indiferent la ceea ce au avut de pătimit în trecutul ce atârna atât de greu pe umerii lor, mai ales pe ai Nicollei. Doi tineri îndrăgostiți își promiseseră iubirea și că vor face orice le stă în putință pentru a rămâne împreună, însă împrejurările nefaste nu i-au lăsat și i-au distrus pe amândoi, plantând ură în inimile lor.

Șocul de a se revedea, după șase ani despărțiți, lovește exact la țintă și iubirea pătimașă din trecut pare să revină în forță, ca și când acei ani plini de dor și de suferințe nu ar fi existat niciodată. Însă niciunul nu-și lasă chipul să dezvăluie mai mult de câteva fracțiuni de secundă adevăratele lor sentimente în privința celuilalt, ci își zugrăvesc pe față o mască indiferentă, sperând că vor reuși să se evite pentru totdeauna.

Nu pentru mult timp totuși. Destinul are altceva pregătit pentru ei, iar acum că s-au regăsit, nu mai e cale de întors.

20181208_194623

3.5/5

#4 carte fantasy/horror scrisă de un autor român

Încă de când a apărut cartea, am fost intrigată de copertă și de ceea ce scrie pe spatele ei. N-am mai întâlnit ideea de șaman în nici o lectură citită de mine până acum și am vrut să descopăr cât mai curând povestea autoarei. Personal, cred că ar mai fi loc de dezvoltare a ideii, deoarece finalul poate fi luat drept un nou început pentru personajul principal care abia ce și-a acceptat menirea. Drumul Jessicăi nu s-a terminat încă și mai are multe de descoperit și de învățat pentru a ajunge un șaman puternic, așa cum au fost părinții ei. În plus, sunt unele evenimente care nu au fost elucidate și am rămas cu multe întrebări de pe urma lor. Recenzie.

20181204_095656

4/5

#5 carte (orice tip) scrisă de un autor român (bărbat)

Nu e prima carte de-a autorului pe care am citit-o și probabil că nu va fi nici ultima, deoarece îmi place stilul acestuia de a scrie, iar povestirile sale sunt ușor de lecturat.

Nu aș putea spune că am vreo povestire preferată din cele 8 care se regăsesc în carte. Fiecare are ceva aparte și ireal în ea, ceva care te face să te întrebi ciudățenii la care poate că te-ai mai gândit deja, doar că nu ai lăsat gândul să te ducă mai departe și nu l-ai întors pe toate părțile până ai epuizat subiectul, ca să vezi unde ajungi.

Cum ar fi ca timpul să meargă înapoi din cauza unui simplu calcul matematic? Dacă ai fi fost în locul Evei, ce ai fi făcut? Cum ar fi dacă lumea n-ar mai visa și totul s-ar limita la ultimii visători rămași pe pământ? Ce s-ar întâmpla dacă nu ar mai exista viață în cărți? Sau dacă lumea ar fi împățită pe mai multe planuri atemporale care duc inevitabil spre trecut sau viitor? Ce ați spune despre o lume în care scriitorii ar fi extrem de rari, iar cărțile ar fi concepute de calculatoare și s-ar face contrabandă de ele între azi și mâine?

O lectură care îți dă de gândit asupra lumii în care trăiești și care te îndeamnă să vezi mai departe de ceea ce ai în față.

45967224_2017143451662335_566874776140775424_n.jpg

2/5

#6 carte (orice tip) scrisă de un autor român (femeie)

A fost o cărticică destul de faină, pe care am citit-o foarte repede. Nu mi-a plăcut faptul că îți dădeai seama repede cine erau făptașii primelor două „aventuri”, dar poate că ăsta a fost și planul autoarei?! Aș fi vrut totuși mai mult suspans și adrenalină de la ele. Vinovații sunt creionați a nu fi prea experimentați și ajung a fi prinși în extrem de puțin timp, deoarece sunt neglijenți în a-și ascunde faptele și cred că vor reuși să scape.

Detectiva amatoare de senzație, soprana Stella Marian-Harrington anchetează cele două fapte cu iscusință și cu spiritul curios ce o caracterizează, reușind să elucideze crimele de parcă s-a născut pentru asta. Ultima „aventură” mi s-a părut însă oarecum întortocheată, ciudată chiar, și sunt curioasă dacă există o continuare a ei pentru a afla mai multe.


Voi cu ce lecturi v-ați delectat luna trecută? 🙂

small-3114-5b9951ea49c08

Publicat în Books I've Read/Wrap-up

Wrap-up #5 – septembrie/octombrie [2018]


Salutare! Astăzi m-am gândit să vă prezint ce am mai citit în septembrie-octombrie. Mai degrabă, ce nu am citit. Din câte am observat, anul ăsta a luat-o la vale rău de tot. Dacă la începutul lui ianuarie am avut un avânt răsunător, lunile astea au fost din ce în ce mai sărace și am citit doar 5 cărți amărâte. Și motivul nu e lipsa de timp. Vina este în totalitate a mea, deoarece m-am lăsat pe tânjeală și altfel că simțul meu de bookaholic s-a orientat spre altceva: pe lepșe. :))

În septembrie am reușit să termin două cărți: înAltă iubire de Flavius Simion și Pentru câteva cuvinte de Nora Roberts, a doua carte a seriei D.C. Detectives. Am o manie de a începe seriile cu alte volume. În special, seriile romantice. Nu știu când am să mă învăț minte, dar sper să o fac cândva.

20181112_114059.jpg

3/5

înAltă iubire e despre ceea ce se întâmplă după, când iubirea nu mai e suficientă, când aceasta se pierde pe drum într-o adiere de vânt, când vine doar dintr-o singură bătaie de inimă și se lovește dureros de un zid lipsit de emoții.

„Când începem să iubim, uităm de noi. Uităm de faptul că existăm și de faptul că trebuie să trăim. Devenim ostatici ai sentimentului de apartenență.”

20181112_120952

5/5

Pentru câteva cuvinte spune povestea lui Grace care se duce în vizită la sora ei, Kathleen, pe care n-o mai văzuse de ceva vreme. Cele două nu prea se aveau la inimă, fiind oarecum invidioase una pe cealaltă. Mai ales Kathleen. Femeia era divorțată, iar singurul copil pe care-l avea rămăsese în grija fostului soț. Pentru a câștiga custodia micuțului, Kathleen lucra ca profesoară la o școală din zonă, dar întruchipa și dorințele bărbaților cărora le vorbea pe linia fierbinte în miez de noapte. La scurt timp după sosirea lui Grace, Kathleen este violată și ucisă în propria casă de un puștan foarte isteț care reușise să-i asculte toate convorbirile cu clienții și care se credea îndrăgostit de ea.

Ca urmare a acestui eveniment tragic, Grace are de gând să caute ucigașul și nu va avea liniște până ce acesta nu va plăti pentru moartea surorii sale, căreia îi datorează măcar atât. În drumul ei spre găsirea vinovatului, se interpune Ed, polițistul sexy vegetarian care le era și vecin. Bărbatul n-o va lăsa să lupte singură cu pericolul ce planează asupra orașului. Se pare că ucigașul continuă să facă victime în rândul tinerelor care lucrează pentru Hot Line și nimeni nu reușește să-i dea de urmă.

Grace va descoperi că viața e mult mai primejdioasă în realitate decât în romanele polițiste pe care ea le scrie și că într-o zi dragostea o să te facă să rămâi pe loc.

Octombrie a fost o lună puțin mai bună și am terminat trei cărți. Aplauze, vă rog! :)) Râurile din Londra, primul volum al seriei cu același nume a lui Ben Aaronovitch, Destine împletite de Corina Cîndea și Zilele amanților de Corina Ozon. Am participat la un nou duel pe grupul Prefață de carte&Porția de citit, în ideea de a mă motiva mai mult la lectură. Până acum, aceste dueluri mă împingeau de la spate și reușeau să mă facă să citesc destul de mult, însă nu am avut șanse de izbândă nici așa.

20181112_113719

4/5

Râurile din Londra a fost o poveste care a adus ceva diferit și fascinant deopotrivă. Chiar dacă am întâmpinat ceva obstacole pe parcursul lecturii, m-am trezit totuși captivată de poveste și nu m-am oprit până ce n-am dat și ultima pagină. Aparținând de sfera urban fantasy, cu note accentuate ale genului polițist, am pătruns într-o capitală modernă, bântuită de un trecut propriu și de un spirit neliniștit în căutarea răzbunării. M-a atras, de asemenea, ideea personificării râurilor londoneze în trupurile unor persoane care erau, de fapt, niște zeități locale cu puteri nebănuite aflate în conflict. Găsiți mai multe detalii în recenzie.

20181112_114422

5/5

Am citit toate cărțile Corinei Cîndea încă de când i-am descoperit poveștile acum ceva ani pe Wattpad, iar fiecare lectură mi-a plăcut în aceeași măsură. La fel de mult. Chiar dacă unele aveau ceva mai multă dramă și răsturnări de situație, iar altele se bucurau de adrenalină și suspans, toate aveau ca numitor comun dragostea și umorul delicios al personajelor, personaje pe care le-am îndrăgit numaidecât. Cum am spus și în recenzie, Destine împletite este prima carte a Corinei despre care am scris, pe celelalte doar menționându-le în lepșe și diverse articole de pe blog. Însă am de gând să schimb asta și să scriu despre fiecare în parte pe viitor.

Când întâlnirea lor predestinată le zguduie pământul de sub picioare, niciunul nu știe exact ce își dorește cu adevărat: să se ignore în continuare unul pe altul până ce are să le treacă sau să încerce să fie împreună? Chelsea este cea mai dată peste cap de situația creată, confruntându-se cu o nesiguranță ce n-o caracterizează atunci când vine vorba despre munca pe care o adoră, pe când Jack caută să se afle mai tot timpul în preajma ei, deși e doar o puștoaică cu ochi de vrăjitoare, total diferită de femeile pe care le cucerește el de obicei. Atracția dintre cei doi începe să ia amploare, iar lucrurile se precipită rapid pe lângă ei. Mult prea repede pentru Chelsea și nu suficient pentru Jack.

44908256_1995770167132997_3893543228560900096_n.jpg

3/5

Pe Corina Ozon am descoperit-o, pentru prima dată, prin intermediul Tentații(lor) și mi-am dorit să am ocazia de a lectura și alte cărți de-ale sale. Astfel că primul impuls a fost de a începe seria Amanților.

Zilele amanților a fost o lectură ușoară și amuzantă, perfectă pentru a te relaxa după o zi obositoare. O carte cu două fețe în care Mircea, Cati și Teo te vor face să le ții partea, chiar dacă nu vei fi de acord cu ceea ce fac pe la spatele celorlalți. Vei descoperi tipologii de personaje pe lângă care treci zi de zi în viața reală, fără să știi ce îi reprezintă cu adevărat, și te vei întreba de ce fug de probleme și nu stau să le înfrunte așa cum ar trebui.


Voi ce mai citiți? ^^

small-3114-5b9951ea49c08

Publicat în Books I've Read/Wrap-up

Wrap-up #4 – iulie/august [2018]


Luna iulie a fost acaparată de susținerea licenței, iar august a fost relaxarea binemeritată de după, cel puțin până aveam să mă apuc de învățat (din nou), de data aceea pentru admiterea la master. Cheful de a citi s-a lăsat păgubaș și a plecat și el în vacanță, nemaidorind să-și pună mintea cu subsemnata, văzând că este ignorat și că nu i se face deloc pe plac. Astfel că am reușit să citesc doar câte trei cărți de căciulă în aceste două luni, deși mă așteptam să fac exces de august și să citesc până nu aș mai fi știut de nimic. Dar nu a fost să fie. -_-

teastept

5/5

Prima carte de care m-am bucurat, chiar înainte cu doar câteva zile de licență, a fost primul volum al seriei cu același nume, Te aștept de J. Lynn (recenzie). O poveste de dragoste emoționantă și plină de umor care mi-a mers direct la inimă. Am stat ca pe ghimpi o bună parte din carte până ce Avery și Cam au ieșit la prima lor întâlnire oficială. A fost un moment care chiar s-a lăsat așteptat. Câți mai au atâta răbdare în ziua de azi?

mai-intunecat_1_fullsize

3.5/5

O altă carte citită în iulie a fost al doilea volum din perspectiva lui Grey, Mai întunecat de E. L. James. Cum primul volum mă intrigase, am vrut să văd ce gânduri se mai învârteau prin mintea întunecată a lui Christian în continuare.

De teamă să nu o mai piardă încă o dată pe Ana, poate chiar pentru totdeauna, Christian învață să cedeze compromisurilor. Descoperă că iubirea nu-i este un sentiment străin și o acceptă ca atare, mai ales când vine din partea femeii ce i-a dat viața perfectă peste cap. Dorind să o păstreze și să o iubească atât cât mai are de trăit, bărbatul face pasul cel mare și așteaptă cu sufletul la gură ca ea să spună da. Însă Ana, deși știe deja răspunsul, îl va ține în șah o perioadă pentru a fi sigură că ceea ce se întâmplă este real.

20180803_200727

1/5

Dorind să continui într-o notă cât de cât romantică, următoarea carte pe care am citit-o a fost Lacrimi de îngeri. Dincolo de viață de Ioana Dumitrăchescu (recenzie). Nu a fost lectura la care mă așteptam, deși știam că este o dramă încă de la început. Scurtele povești de iubire întâlnite au fost mult prea ireale, ca multe alte evenimente petrecute în carte. S-au vrut prea multe dintr-odată și a ieșit un haos.

20181016_133052

*Pentru cunoscători: Acesta e familiarul meu. :))

5/5

Jumătatea lui august am început-o fantastic cu Un tron întunecat de Kendare Blake, al doilea volum din seria Trei coroane întunecate. Acesta mi s-a părut mult mai bun și mai dinamic decât primul volum și abia aștept să se traducă și continuarea!

Anul Ascensiunii e în plină desfășurare, iar cele trei Regine sunt obligate să-și continue lupta pe viață și pe moarte, până când doar una va mai rămâne în picioare. Însă generația actuală de triplete nu e la fel ca și celelalte. Mezina este singura determinată să se răzbune și să ia Coroana. Avem parte de noi dezvăluiri neașteptate și de răsturnări de situație pe măsură. Reginele se simt în continuare constrânse să-și câștige Coroana prin orice vicleșug, uneori fără ca ele să știe de intervenția altcuiva decât atunci când este prea târziu, deși erau convinse că se vor descurca singure.

20181016_133157

3/5

Următoarea carte citită a fost Acluofobia. Zece povestiri macabre de A. R. Deleanu. Nu aveam prea mari speranțe de la aceasta, fiind și prima mea lectură de genul (poate și de aceea o cam amânasem până atunci), însă mi-a plăcut într-o oarecare măsură. A fost destul de interesantă, pe alocuri ușor întunecată, o lectură ce-ți induce fiori reci pe șira spinării și te poate face să te gândești de două ori, chiar de mai multe ori, înainte să pătrunzi în întunericul de lângă tine. Nu știi ce se află de partea cealaltă, însă curiozitatea este prea mare ca să nu arunci și tu o privire, să nu cauți ce se află acolo și să descoperi adevărul.

Povestirile care alcătuiesc #Acluofobia (teama de întuneric) mi-a indus aceeași senzație ciudată precum filmele cu accente horror pe care le urmăresc cu fratele meu uneori. Am impresia că se repetă anumite lucruri în toate și ajung să nu le mai urmăresc cu aceeași plăcere. De aceea, și în cazul cărții, unele povestioare mi-au plăcut, pe când altele, nu. Acestea au un final deschis ce poate lua direcții nebănuite și rămâne la latitudinea noastră să găsim unul pe măsură pentru fiecare sau pentru cele care ne-au plăcut mai mult.

20181016_132818

5/5

Ultima carte pe care v-o prezint este un prim volum care deschide seria Fallen Angels de Mary Jo Putney – Tunete și trandafiri. Un historical romance de vis și foarte spiritual, în care fiica unui pastor se aventurează cu bună știință pe teritoriul unui nobil pe jumătate țigan, sperând că sacrificiul ei va ajuta satul să prospere din nou. Însă pactul pe care-l încheie cu acesta o va costa mai mult decât reputația în fața semenilor săi, o va costa inima. Sperând că Nicholas o va priva de atenția lui și că o va ignora în cea mai mare parte a timpului, Clare se trezește prinsă în capcană mai mult decât vrea să-și recunoască ei însăși.


Eu am început zilele astea Destine împletite de Corina Cîndea. Voi ce mai citiți? ^^

small-3114-5b9951ea49c08

Publicat în Books I've Read/Wrap-up

Wrap-up #3 ~ iunie [2018]


Luna iunie s-a apropiat cel mai mult de ianuarie, din punctul de vedere al numărului de cărți citite. Păcat că nu fost în fiecare lună astfel. Aș putea da vina pe pregătirea licenței, dar chiar și așa, tot am mai strecurat o lectură atunci cand visam numai coloane și echilibre de fază. Poate că la anul voi fi mai productivă. Să sperăm! :))

20180606_202259

3/5

Prima lectură (recenzie) pe care am citit-o a fost Război în doi, carte care deschide seria cu același nume a Mirelei B. Florentina. Am citit-o destul de repede, în ciuda faptului că personajele și situațiile în care nimereau m-au enervat cumplit. Naivitatea protagonistei și primii fiori ai iubirii pentru un tip care îi spusese verde în față ce așteaptă de la ea, încă de la prima lor „întâlnire”, m-au făcut să-mi dau ochii peste cap de nenumărate ori. În unele momente am fost foarte aproape să abandonez cartea, dar am strâns din dinți și am continuat, sperând că o să fie mai bine, pe măsură ce paginile zburau.

35628999_1800667843309898_5437638517557559296_n.jpg

4/5

A doua carte citită a fost Jurnal de librar de Anca Zaharia. Se pare că meseria de librar nu e așa de ușoară pe cât ne-am imagina noi. Chiar dacă te afli printre cărți, răsfoindu-le nerăbdător și bucurându-te de priveliștea pe care ți-o oferă acestea, așezate frumos una lângă alta, asta nu înseamnă că în spate nu există multă muncă dedicată și zile lungi care parcă nu se mai termină, pentru ca totul să fie bine.

Ca librar, și nu numai, ai de-a face cu tot felul de oameni (ca să nu zic specimene), care mai de care mai ciudați, fără bun simț, cu o atitudine de „eu sunt șeful aici” și prea mândri de prostia lor. Dar să nu credeți că nu vin și persoane normale și cu mintea întreagă, ba din contră, avem parte și de oameni cu cei șapte ani de-acasă, de cei care îți ridică moralul de la pământ și de cei cărora chiar le plac cărțile, neînchinându-se ori de câte ori trec prin fața unei librării, deși categoria de mai sus e predominantă, din nefericire.

Anca Z. ne povestește cu umor despre experiența ei în acest domeniu, despre toți cei ce s-au perindat în oaza ei de liniște și despre reacțiile lor când se mai împiedică uneori și de o carte pe drum.

20180618_144721.jpg

4/5

Bad Romance de Heather Demetrios (recenzie) este o poveste tristă și plină de emoții. Aceasta trage un semnal de alarmă asupra a ceea ce se poate întâmpla dacă ești prins într-o relație abuzivă, fie ea familială sau o legătură amoroasă. Personajele principale, Grace și Gavin, pornesc pe un astfel de drum și se complac într-o legătură ce stă să explodeze oricând. Mi-a plăcut mult prietenia strânsă dintre Grace, Natalie și Lys. Legătura lor puternică a ajutat-o pe tânără să se mențină la suprafață, chiar și atunci când era prea pierdută în mrejele lui Gavin.

36031851_1808475792529103_6044686910251597824_n.jpg

4/5

Dupa o astfel de lectură, am căutat ceva mai dinamic și cu umor. Întoarcerea lui Sunny Chandler de Sandra Brown s-a nimerit perfect în această ecuație. O carte relaxantă, molipsitoare și plină de voie bună, atunci când te afli în prezența lui Ty Beaumont! Sunny Chandler revine în oraș pentru nunta prietenei sale, cu gândul de a pleca imediat după aceasta, însă planurile de acasă nu se bat cap în cap cu ceea ce o așteaptă în locul natal. Șeriful local, extrem de atrăgător și de periculos pentru inimile femeilor ce-l întâlnesc, pune ochii pe ea încă din prima clipă și e hotărât să o bage în patul lui. Prietenul său încearcă să-i mai ia din elan, dar acest lucru doar îl întărâtă, ajungând ca acest scop să se transforme într-un pariu de toată frumusețea. Cine va câștiga, rămâne de aflat. 😉

2018-09-29_22.44.46

5/5

Pe măsură ce citesc ceva scris de Ana Mănescu, mă îndrăgostesc din ce în ce mai tare de poveștile ei și știu deja că nu voi rămâne dezamăgită după ce a zburat și ultima pagină. Sinuciderea ielelor (recenzie) vine cu o doză sănătoasă din magia basmelor ce ne-au bucurat copilăria, unde Feți Frumoși cu stea în frunte salvau domnițele de la ananghie din ghearele balaurilor cu două fețe, iar Binele câștiga întotdeauna împotriva Răului, oricât de grea ar fi fost lupta.

36274038_1812318285478187_3957132143523528704_n.jpg

3.5/5

Sertarul cu ură de Anca Zaharia. Versurile din sertar sunt rupte din sufletul autoarei, din copilăria care s-a pierdut înainte să înceapă cu adevărat, din oamenii ce s-au strâns, la nesfârșit, ca furnicile în jurul ei, din emoțiile și stările de moment care s-au tot adunat de-a lungul anilor, așteptând să explodeze, din nedreptățile și nesiguranța ce i-au întunecat uneori mintea, din clipele de cotitură, dar și din frumosul, visele și speranța pe care le descoperea în lucrurile mărunte, în prietenii de suflet și în cărți. Mai ales în ele. Anca scrie cât se poate de sincer, de ironic și de direct, fără a ne menaja de suferințele pe care le-a întâmpinat, ne vorbește despre atunci și despre acum, „țipându-și” prin poezie viața și tot ce a condus la cine este astăzi.

36256827_1814517545258261_1056242142961205248_n.jpg

5/5

Asasinarea lui Roger Ackroyd. Nu degeaba Agatha Christie e considerată a fi Regina crimei. Deși mi s-au părut ciudate unele chestii încă de la început, în cele din urmă tot m-a surprins autorul care a pus la cale tot ce s-a întâmplat pe parcurs. Și-a jucat al naibii de bine rolul, încât cu greu ți-ai fi dat seama că el e adevăratul făptaș. Însă Hercule Poirot, și ieșit la pensie, încă dă clasă celor care se joacă neglijenți cu focul.

36352716_1815388218504527_2321950416473948160_n.jpg

5/5

Următoarea carte citită este, de fapt, o nuvelă grafică – Academia Vampirilor de Richelle Mead, volum care deschide seria cu același nume. Este prima nuvelă grafică pe care o citesc, bucurându-mi ochii și cu imaginile pe măsură, nu doar cu replicile spirituale ale personajelor. Absolut fiecare imagine este frumos redată, personajele creionate fiind foarte aproape de ceea ce mi-am imaginat eu atunci când am citit seria acum ceva ani. Evenimentele din carte sunt bine succedate și grafic, pentru a nu pierde din firul poveștii. Cred că dacă nu ai citit primul volum al seriei, ai putea rezona destul de bine doar cu această nuvelă, aflând tot ce trebuie. Însă eu v-aș recomanda să citiți mai întâi seria și abia apoi să luați și nuvelele grafice la rând. 

2018-10-06_12.42.56.jpg

4/5

Iar ultima carte a lunii iunie a fost Frumuseți monstruoase de Marina Neagu. O poveste fantasy, presărată cu umor și romance, care te ține aproape de la început până la final. Acțiunea este alertă și nu te lasă să respiri nici măcar o secundă, astfel că dacă ai vrea să iei o pauză, nu poți să nu stai cu gândul la ea și să nu te întrebi oare ce mai urmează. O lectură ușoară, scrisă simplist, care nu te încarcă cu prea multe detalii și mai că se citește singură.


Care este ultima carte citită de voi? ^_^

small-3114-5b9951ea49c08

Publicat în Books I've Read/Wrap-up

Wrap-up #2 ~ martie/aprilie/mai [2018]


Luna martie am început-o la fel de promițător ca și celelalte două, continuând participarea la provocarea de pe grupul Prefață de carte&Porția de citit. La genul acesta de challenge-uri îmi place mult faptul că pot reveni asupra titlurilor care mă așteaptă de prea mult timp în bibliotecă și pe care le-am tot amânat, aducând altele în fața lor. Astfel, mai pot bifa din cele necitite, înainte să mă arunc să cumpăr altele noi. Nu că acest lucru ar fi un obstacol, atunci când reducerile îmi sar în ochi. :))

IMG_20180303_191435_851.jpg

4/5

Dar să revenim! O altă carte pe care am citit-o pentru duelul culorilor a fost o lectură care, în mod normal, ar trebui citită mai mult prin preajma iernii, a Crăciunului, însă eu am citit-o în luna lui mărțișor. În plus, fulgii de zăpadă aproape că se topiseră și am zis să-mi iau rămas bun de la ei așa cum se cuvine. Cartea despre care vorbesc este Fulgi de iubire, o lectură ce întrunește trei povestiri romantice scrise de John Green, Maureen Johnson și Lauren Myracle.

Mi-au plăcut mult poveștile și am empatizat, acolo unde era cazul, cu micile „drame” ale personajelor adolescentine, bucurându-mă când într-un final lucrurile s-au așezat și pentru ele. Mi-aș fi dorit câte o întreagă carte pentru fiecare în parte, în mod special pentru cea scrisă de Maureen JohnsonExpresul lui Jubilee, dar mă mulțumesc și cu atât. Într-o oarecare măsură, aceste povestiri se leagă între ele, având mai mulți numitori comuni: acțiunea se petrece în aceeași zonă, o parte dintre personaje se cunosc și învață la aceeași școală, iar zăpada e cea care le dă viețile peste cap și le deschide ochii asupra a ceea ce contează cu adevărat.

20180926_143418

4/5

Provocarea s-a încheiat într-o notă romantică, asezonată cu ceva acțiune și suspans de data asta. Iubind foarte mult cărțile Amandei Quick, am ales să citesc Dragostea nu are reguli. Personajul feminin, Grace Elland, este una dintre acele persoane care văd mereu partea plină a paharului și încearcă să vadă doar ce e mai bun în oameni, chiar dacă uneori se poate înșela în privința lor, cum ar fi cazul de față.

Unul dintre cei mai bine titrați guru motivaționali, totodată și șeful ei, își are sfârșitul în propria casă, iar o anume sticlă de vodcă, găsită lângă cadavru, îi răscolește trecutul și o face să retrăiască cel mai îngrozitor lucru la care luase vreodată parte în adolescență. Coșmarele reapar, atacurile de panică par s-o încolțească și ele, iar ea e cea bănuită de uciderea bărbatului și de faptul că a început să se hărțuiască singură cu afirmații motivaționale cu iz de moarte. Nimic nu se leagă și cei vinovați nu par a fi dibuiți.

Paralel cu toate acestea, îl cunoaște pe Julius Artwright, unul dintre cei mai buni investitori, printr-o întâlnire aranjată de cea mai bună prietenă a sa, însă se termină destul de nașpa, atunci când acesta o întreabă direct dacă ea e cea care l-a ucis pe șeful ei. O primă întâlnire eșuată care va continua la miezul nopții, fiecare aflându-se la casa lui, cu mărturisiri sincere la telefon, spuse pe un ton mult prea intim pentru doi oameni ce abia s-au cunoscut. Ceva pare să-i tragă unul spre celălalt, chiar și când nu sunt împreună, iar lupta cu trecutul, ce nu-i lăsa să aibă o viață normală petrecută lângă cineva alături, începe să câștige teren prin pași mărunți, dar siguri.

IMG_20180312_224839_824.jpg

4/5

Tot pentru o provocare (grupul Love books), numită #carteacălătoare, am citit Labirintul rozelor de Titania Hardie care m-a surprins nesperat de mult. O carte fascinantă, pe care nu am crezut că o să ajung s-o citesc vreodată, însă drumurile noastre s-au intersectat chiar și așa, „pașii” întâlnindu-ni-se într-un labirint marcat de parfumul rozelor sub razele luminoase ale soarelui și ale lunii.

A fost nevoie doar de o privire curioasă aruncată într-o istorie împletită, de la Adam și Eva, până la John Dee și William Shakespeare, ajungând în prezentul zilele noastre; numere cu însemnătate, dezvăluiri surprinzătoare, secrete ascunse de generații și comori ale sufletului mai presus de această lume, transformă acest roman într-un amalgam de credință proprie, dragoste și eliberare, ce poate fi atins doar de două inimi care devin una și aceeași. Cavalerul Crucii Roșii și Doamna Luminii. Trandafirul roșu și roza albă, „o nuntă celestă – cea mai desăvârșită expresie a masculinității și a feminității de pe pământ”.

received_2396144007279627

3/5

Foto: Diana. Mulțumesc! ❤

În luna aprilie am citit o singură carte, una despre care mai auzisem, De vorbă cu Emma de Vitali Cipileaga. Printr-un schimb, aceasta a ajuns în posesia mea și, cum doream ceva ușor și cu mai puține pagini față de lectura precendenta, m-am pus pe citit. Nu prea am rezonat cu aceasta însă. Pur și simplu nu m-a ținut acolo, lipită de paginile ei. Adevărul este că nici eu nu am avut stare și am lălăit-o mai bine de o săptămână cu ea, când, în mod normal, aș fi putut să o dau gata în una-două zile. Pe alocuri, au fost câteva fragmente și citate ce mi-au plăcut destul de mult, încât să le păstrez pentru mine sau să le împărtășesc cu cei din jur.

Autorul parcurge, mai mult sau mai puțin, etapele unei relații în doi, între o Emma și un Greg, două suflete care își doresc să găsească fericirea, înțelegerea și dragostea alături de persoana care îi va completa. Dincolo de bine și de rău, ei încearcă să se apropie unul de celălalt, să se cunoască mai bine și să conviețuiască împreună, uneori rătăcind drumul, alteori revenind înapoi pe calea inimii, pentru ca, într-un final, să găsească împlinirea alături de cel de lângă ei.

32620866_939845569531748_3620181230324023296_n5/5

Săptămâni bune nu am mai citit absolut nimic și astfel că aprilie a trecut, aproape se dusese și mai, însă chiar în ultima sa zi, înainte de ultimul examen din sesiune, am început să citesc Fugi! de Oana Arion (recenzie), pe care am terminat-o a doua zi. Un thriller alert și plin de suspans, care mi-a plăcut foarte mult. După o serie fantasy răsunătoare, plină de magie și cu iz de supranatural, autoarea vine cu o apocalipsă absolut terifiantă ce nu pare a fi prea departe de era tehnologizată în care trăim. Când crezi că știi ce urmează, exact atunci ți se dă peste nas și ești nevoit să regândești fiecare pas în parte. Minciunile, secretele, teama și neîncrederea te vor urmări pe tot parcursul lecturii, întrebându-te constant dacă lumea va scăpa în final sau ăsta va fi sfârșitul ei.


Să vă mai întreb oare care a fost lectura voastră preferată citită în aceste luni? :))

small-3114-5b9951ea49c08