Wrap-up #17 | octombrie 2019

Lecturile lui octombrie…

Aleasa (Alegerea #3) – Kiera Cass

5/5

„Nu mă deranjează greșelile, i-am replicat. Incertitudinea mă deranjează. În cea mai mare parte a timpului, nici nu-mi dau seama ce se întâmplă.”

„Dar adevărul e că …eşti numai tu. Poate că nu am căutat cu adevărat, poate că fetele din Alegere nu sunt potrivite pentru mine. Nu are importanţă. Ştiu doar că pe tine te vreau.”

Numărul fetelor s-a restrâns la cele patru tinere care au reușit să se conecteze într-o anumită măsură cu Maxon, printre care și America. Competiția se apropie de finalul mult așteptat de toți, iar fetele par să țină una la alta mai mult ca niciodată, chiar dacă sunt adversare pentru inima prințului și pentru tronul regatului.

Nehotărârea și ezitarea protagonistei îl fac însă pe Maxon să-și îndrepte atenția către o altă fată pe care ar considera-o potrivită ca soție, deși singura pe care o iubește este America. Tânăra se simte trădată de el, sentimentul fiind reciproc și din partea lui. Șansele ca ea să fie alegerea lui la final scad, deoarece niciunul nu este sincer până la capăt cu celălalt și acest lucru îi afectează mult pe amândoi.

Nu mă așteptam, dar chiar m-a prins destul de tare seria asta. De fapt, aceste prime trei volume. Mi-a plăcut povestea Americii și a lui Maxon, faptul că autoarea nu s-a grăbit să-i arunce unul în brațele celuilalt de la bun început și că, deși m-au enervat amândoi, una mai mult, altul mai puțin, am râs și m-am bucurat, de cele mai multe ori, de schimbul lor de replici și de lumea distopică imaginată.

Confesiunea unui preot (Priest #1) – Sierra Simone

3.5/5

„Mi-am așezat mâna pe capul ei, pregătit să rostesc o binecuvântare standard, dar apoi și-a ridicat privirea și totul s-a schimbat.”

S-a făcut mare tam-tam pe seama acestei cărți, încât m-am trezit că o citesc și eu. Pentru a o duce la bun final, chiar m-am luat la întrecere cu o colegă de muncă, care o va termina prima. Bineînțeles, ea a câștigat. :))

Mi-am spus că dacă am citit cele 50 de umbre ale lui Christian Grey, nu mai are ce să mă mai uimească. M-am înșelat. Într-adevăr, au fost unele scene care m-au făcut să ridic din sprâncene. Chiar am stat și m-am gândit cum ar fi fost să-i prindă vreun enoriaș pe cei doi în plină acțiune. Din fericire pentru ei, au scăpat de o astfel de situație.

Scrisă la persoana I, din perspectiva Preotului Tyler Bell, urmărim cum inima bărbatului pare să nu știe ce cale să urmeze. Pe de o parte, este dedicat profesiei sale pe care o face cu plăcere, chiar dacă biserica nu e niciodată aglomerată la slujbele lui, iar pe de altă parte, simte cum începe să se îndrăgostească de tânăra care a pătruns pe neașteptate în viața lui. Personajele au avut personalitate și am putut afla câte ceva din trecutul fiecăruia. Cartea mi s-a părut bine scrisă, iar stilul autoarei chiar m-a prins.

Voi citi și volumele următoare? Hmm… Nu știu. Dacă e să fiu sinceră, sunt puțin curioasă de cum va continua povestea preotului și a fraților săi, dar sigur le voi citi iar sub un impuls de moment. :))

Să nu plângi – Mary Kubica

3.5/5

„E ca atunci când dai cu degetul de la picior într-un colț de mobilă sau când elimini o piatră de la rinichi. Doare. Mai rău, e ca atunci când îți prinzi degetele în portieră. Îmi vine să plâng și să țip. Simt că inima îmi e pustiită de informația asta nouă pe care parcă nu o pot înțelege.”

Recenzie.

Mi-a plăcut lectura și totuși nu m-a dat prea tare pe spate. Mi-aș fi dorit să aibă ceva mai multă acțiune și suspans, să mă întărâte și să îmi pună mintea la treabă mult mai mult decât a făcut-o. Chiar dacă am bănuit anumite lucruri de la un moment dat, aș fi vrut ca autoarea să renunțe la o parte din capitole sau să le adauge la final, pentru ca cele două povești să se întrepătrundă mai devreme și să nu se termine „pe repede înainte”.

Urmând două perspective diferite, povestea ni-i aduce în prim plan pe Quinn Collins și pe Alex Gallo, două personaje al căror numitor comun îl descoperim de-abia spre sfârșitul cărții. Ei îi dispare prietena și colega de apartament, iar el este acaparat de noua prezența feminină din micul oraș în care trăiește. Fiecare dintre cei doi tineri se simte ciudat în legătură cu situația în care se găsește, așa că încearcă, cât se poate, să afle mai multe despre ființele ce le-au dat viețile peste cap.

Un thriller ușor de digerat care nu-ți dă bătăi de cap. Nu avem prea mult mister care să planeze în jurul personajelor și nici prea multe situații care să te țină cu sufletul la gură, iar puzzle-ul nu este greu de ansamblat pentru a vă da seama de cum vor decurge lucrurile mai departe.

Pe strada Dublin (Pe strada Dublin #1) – Samantha Young

5/5

„Apoi m-a cuprins în brațe, lipindu-și o mână de ceafa mea, iar gura lui s-a lipit de a mea. Era un sărut disperat, dar nu-mi puteam da seama dacă era disperarea lui sau a mea. Dar știam că nu fusesem sărutată niciodată așa, atât de adânc, atât de pasional. Nu era un sărut delicat, ci o încercare de a ne cufunda unul în celălalt.“

De când a fost tradus primul volum la noi, am vrut să încep această serie. Am simțit de atunci că o să îmi placă tare mult și că o să devorez fiecare carte în parte. Și am avut dreptate, deoarece am terminat seria în vreo două săptămâni și jumătate, așa cum mi s-a întâmplat și cu seriile Georgina Kincaid și Vampirii Sudului, deși ultima menționată nu a fost tradusă complet.

Mi-a plăcut ideea cu străzile pe care autoarea a prezentat-o, oferind o stradă anume, cu semnificație pentru personaje, fiecărei povești. Pe strada Dublin îi are ca protagoniști pe Jocelyn (Joss) Butler și Braden Carmichael, o încăpățânată care preferă să se descurce singură și un arogant care crede că poate obține orice își propune. Întâlnirea lor are loc într-un taxi pe care ajung să-l împartă spre aceeași destinație comună.

Crezând că nu o să-l mai vadă vreodată pe chipeșul bărbat după schimbul lor de replici, Joss se trezește că tipa drăguță, al cărei apartament de pe Dublin îl va împărți cu ea, este chiar sora mai mică a arogantului. Mai bine de atât nici că se putea, având în vedere că revederea lor o găsește pe tânără dezbrăcată, abia ieșită din baie și fără nici un prosop pe ea, și pe el holbându-se din hol, cel mai frumos moment al anului, ca să-l citez exact pe Braden. :))

Pentru că tot am menționat și de o tipă drăguță puțin mai sus, un nou cuplu pare să ia naștere: Ellie Carmichael și Adam Sutherland, cel mai bun prieten al lui Braden. Deși se cunosc de mulți ani și între ei există o atracție ce mocnește la foc mic de multă vreme, bărbatul s-a ținut la distanță de sora prietenului său, spre nemulțumirea tinerei. Cel puțin până când un anume moment îl trezește la realitate.

Am adorat provocările lor constante și dialogurile pline de umor, înțepături și ironii. Momentele dintre ei mi-au smuls multe zâmbete și  m-au făcut să râd, dar m-au și întristat când Joss lăsa trecutul s-o prindă din urmă și se retrăgea în carapace, dorind să fugă de ceea ce iubea.

Pe strada Londra (Pe strada Dublin #2) – Samantha Young

5/5

„În cele din urmă, găsisem un tip care voia să fie cu mine – cea adevărată.”

A doua poveste din serie aparține uneia dintre prietenele bune ale lui Jocelyn, Johanna (Jo) Walker, și lui Cameron McCabe, noul vecin de bloc al tinerei. Prima lor întâlnire nu a fost așa de amuzantă ca cea dintre Joss și Braden. El se ia după aparențe și-i critică situația actuală, purtându-se ca un ticălos, iar ea îl consideră un bou arogant, plin de fumuri, care crede că le ştie pe toate.

Pentru a avea grijă de fratele mai mic și de mama depresivă și alcoolică, pe lângă jobul de la clubul în care servește și cel de secretară pentru un necioplit, Jo se folosește de felul în care arată pentru a atrage potențiali clienți cu un cont generos în bancă. Deoarece ea a fost nevoită să renunțe la școală pentru a munci, nu vrea ca și Cole să aibă parte de asta până ce nu termină o facultate, așa că e în stare de orice ca lui să-i fie mai bine. Refuză să accepte oferta lui Braden de a lucra pentru familia lui, dorind să se descurce de una singură.

Dar odată ce începe să-l cunoască mai bine pe Cam și să-și dezvăluie unul altuia lucruri pe care nu le-au spus decât celor dragi, Jo se simte pentru prima dată rușinată de legăturile pe care le-a avut cu diverși bărbați bogați. În preajma lui nu se poate ascunde, zidurile de nepăsare cad, iar secretele ies unul câte unul. Simte că viața ei începe să se așeze în sfârșit.

Un volum la fel de încântător ca primul! Autoarea are un stil minunat de a captiva cititorul și de a-l lega de poveste, astfel că m-a prins în capcană și pe mine. Nu lipsesc momentele de tandrețe, privirile semnificative și emoțiile, iar umorul specific și schimbul de replici înțepător și sarcastic m-au ținut aproape de la prima pagină până la ultima. 

Pe strada Jamaica (Pe strada Dublin #3) – Samantha Young

4.5/5

„Ochii îi străluciră când înțelese ce-i spuneam și ne-am îndreptat spre ieșire. I-am trimis un mesaj lui Jo, spunându-i că plecam și am mers repede, în tăcere, până pe strada Jamaica. Sus, în dormitor, unde începuse, de fapt, toată povestea, am făcut dragoste cu Nate încet, promițându-i cu fiecare parte din mine că acel apoi pe care îl găsiserăm împreună… ei, bine… era pentru totdeauna.“

Și iată-ne ajunși la cel de-al treilea volum! Personajele centrale care-și fac simțită prezența sunt Olivia, o nouă prietenă de-a fetelor, și Nate Sawyer, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Cam. Deși atracția este prezentă din prima clipă în care se cunosc, legătura lor se transformă rapid într-o prietenie strânsă în care se tachinează reciproc.

Geloasă pe relațiile amoroase ale noilor ei prieteni, Olivia speră în secret că Nate o va observa și va dori mai mult de la ea, însă bărbatul continuă să iasă ocazional cu fiecare tipă de care se simte atras. Dar nu cu ea. Lipsită de încredere față de propria persoană, tânăra se trezește că îl roagă pe Nate să o instruiască în materie de bărbați, spre totala uimire a acestuia.

Odată jocul început, cei doi se aruncă într-un vârtej de emoții ce le-ar putea distruge unica legătură pe care o au. Ea vrea mai mult, iar el evită să se implice. Însă, inevitabil, sentimentele apar, iar Nate se sperie cel mai tare de intensitatea lor și o rănește pe cea pe care a ajuns să o iubească, luând distanță și fugind.

O poveste frumoasă în care mi-am dorit de multe ori să-i dau cu ceva în cap tipului, dar a scăpat doar datorită replicilor spirituale și spumoase pe care le schimba cu Olivia, atunci când nu era un idiot, și datorită momentelor în care o făcea cu adevărat fericită, chiar dacă era pentru scurt timp.