Salutare, cititori! Am rămas tare în urmă cu această rubrică, după cum prea bine se observă, și tot sper să ajung la zi cu ea. Deja s-a dus anul 2019 și eu abia vă prezint lecturile citite la sfârșitul verii trecute. Scuzați lunga întârziere. ^^
Aventurile unei soții cuminți (Misadventures, #2) – Meredith Wild & Helen Hardt
1/5
„Mi-a tresărit inima. Nu. Nu era posibil. O fantomă venea spre mine. O fantomă care mi-a spus mereu că am cei mai frumoși ochi albaștri pe care i-a văzut vreodată.”
Descrierea cărții rezumă perfect povestea personajelor, cu mici detalii adăugate de cele două autoare pe ici, pe colo. Nu m-a deranjat acest aspect așa de mult pe cât m-a deranjat lipsa credibilității și atracția irezistibilă (atât de exagerată) dintre personaje, încât nu puteau să-și țină mâinile departe unul de celălalt nici măcar o clipă. Limbajul mi s-a părut cam pueril și fără substanță, iar autoarele nu au reușit să-mi transmită nimic prin ceea ce au scris.
Chiar dacă Price trăiește și acum s-a întors la ea, acesta continuă să-i ascundă lucruri în legătură cu prăbușirea avionului său și cu anul ce a trecut fără nicio veste de la el. Kate se lasă mult prea ușor pe mâna lui, de parcă tot timpul în care l-a crezut mort s-ar fi risipit într-o adiere de vânt. Nu reușește să se impună deloc în fața lui și să ceară adevărul pe care merită să-l știe.
Străini în noapte – Linda Howard
3/5
„Nu ne-am cunoscut abia ieri. Ne-am cunoscut de o viață…”
Cartea prezintă trei povești de dragoste pe care le-aș fi vrut ceva mai aprofundate (Lună plină, Viscolul și Lacul viselor), dar așa se întâmplă adesea atunci când citești povestiri scurte. Ai vrea mai mult.
Nu cred că a fost vreuna care să mă fi captivat prea tare sau să îmi placă mai mult decât celelalte, deoarece acțiunea a fost redusă și nu s-a întâmplat mare lucru în niciuna dintre cele trei. Personajele mi-au părut banale, fără personalitate. Mă așteptam la mai mult de la Linda Howard, deoarece chiar scrie bine și îmi plac poveștile ei.
Femeia pierdută (James River, #2) – Jude Devereaux
3.5/5
„Poate ar fi mai bine să te las să pleci, dar nu pot. Ar fi ca și cum aș arunca o floare sălbatică într-o furtună de zăpadă.”
Trădată de unchi și de logodnic, Regan fuge de acasă pentru a scăpa de uneltirile celor care îi doreau doar moștenirea. Unchiul Jonathan nu mai voia să aștepte până ce fata împlinea vârsta legitimă, ci voia să o căsătorească pentru a pune mâna pe averea ei cât mai curând. Fata reușește să scape însă și ajunge să fie salvată de americanul Travis care, întâmplător, se afla în căutarea unei neveste. Din primele momente, firile lor opuse și încăpățânate se ciocnesc inevitabil, iar scânteile sar de ambele părți.
Femeia pierdută a fost o lectură ușoară și povestea m-a prins destul de repede. Deși m-a cam enervat puștoaica Regan, în cele din urmă s-a maturizat și nu se mai arunca înainte să judece fără să cunoască situația.
Foc (Demoni, #2) – Laura Nureldin
4/5
„Meissa oftă și privi undeva, în depărtare, peste întinderea nesfârșită de apă luminată de lună:
– Curând, va arde totul.”
Mi-a plăcut mult primul volum, așa că m-a bucurat apariția celui de-al doilea pe care l-am citit numaidecât. Și abia îl aștept pe al treilea! Stilul Laurei creează dependență. Este simplu, fără înflorituri artificiale și ușor de parcurs. Nici nu-ți dai seama când ai terminat de citit o carte de-a ei. Mi-aș dori totuși ca romanele sale să fie mult mai lungi!
A venit timpul ca fata noastră să descopere mai multe informații despre trecutul neamului Whelan din care se trage. Astfel că începe să ia contact cu primele vrăjitoare și să afle de ce ea este Arma de care au nevoie pentru a opri Răul ce-i pândește din umbră. Primul element, focul, își face de cap, iar ea trebuie să învețe să-l controleze mai bine, înainte ca cineva să aibă de suferit.
Întoarcerea în Eclipse Bay (Eclipse Bay, #1) – Amanda Quick
5/5
„Oamenii spuneau că, atunci când un Madison era condus de pasiune, nimic nu îi stătea în cale.”
Mă gândeam de mult timp să citesc această trilogie și după un car de ani am reușit în sfârșit să o fac. Bineînțeles că am stat să mă întreb de ce nu am citit-o mai devreme, imediat după ce am avut seria completă, și de ce am așteptat atât după ea, dar n-am găsit niciun răspuns.
Mi-a plăcut tare mult! Foarte rar m-a dezamăgit vreo scriere de-a autoarei. ❤
Ostilitatea dintre familiile Harte-Madison durează de trei generații, de când o mică neatenție a condus la falimentarea companiei pe care acestea o conduceau. Nu e de mirare că tot orașul se așteaptă ca nepoții lor să continue cu vrajba și să se ocărască în continuare. Însă o întâlnire în miez de noapte între Hannah și Rafe de-acum opt ani și planul mătușii Isabel de a-i aduce împreună, lăsându-le o moștenire comună, îi forțează să revină acasă și să lupte fiecare pentru partea lui.
Praf de stele 