Publicat în Recenzii

Să nu plângi – Mary Kubica


20191031_184534

Descriere

Mary Kubica se întoarce acum cu o poveste electrizantă despre obsesie și înșelătorie, o poveste care îți dă dependență.

În centrul orașului Chicago, o tânără pe nume Esther Vaughan dispare fără urmă din apartamentul ei. Printre lucrurile sale este găsită și o scrisoare, dedicată misterios “Iubirii mele”, lăsând-o pe prietena și colega ei de apartament, Quinn Collins, să se întrebe dacă Esther era într-adevăr persoana pe care credea că a cunoscut-o.

Între timp, într-un mic orășel de coastă din Michigan, aflat la o oră distanță de Chicago, o necunoscută apare în cafeneaua unde Alex Gallo, un adolescent de 18 ani, se ocupă de curățenie. Este atras imediat de frumusețea și șarmul fetei, dar ceea ce pornește ca un flirt inocent se transformă brusc în ceva mult mai întunecat și sinistru.

În vreme ce Quinn caută răspunsuri despre Esther, iar Alex e tot mai subjugat de vraja femeii necunoscute, maestra suspansului Mary Kubica își conduce cititorii într-o aventură incredibilă, care va culmina cu un deznodământ șocant ce vrea să ne arate că, oricât de departe și de repede am fugi de el, trecutul tot ne va ajunge din urmă.

Gândurile mele

Este pentru prima dată când iau contact cu unul dintre romanele autoarei, deși este deja la a treia apariție la Editura Herg Benet, după Fata cea bună și Necunoscuta. Mi-a plăcut lectura și totuși nu m-a dat prea tare pe spate (am cam abandonat-o pe parcurs de vreo trei ori, citind altceva între timp). Mi-aș fi dorit să aibă ceva mai multă acțiune și suspans, să mă întărâte și să îmi pună mintea la treabă mult mai mult decât a făcut-o. Chiar dacă am bănuit anumite lucruri de la un moment dat, aș fi vrut ca autoarea să renunțe la o parte din capitole sau să le adauge la final, pentru ca cele două povești să se întrepătrundă mai devreme și să nu se termine „pe repede înainte”. 

Urmând două perspective diferite, Să nu plângi! ni-i aduce în prim plan pe Quinn Collins și pe Alex Gallo, două personaje al căror numitor comun îl descoperim de-abia spre sfârșitul cărții. Ei îi dispare prietena și colega de apartament, iar el este acaparat de noua prezența feminină din micul oraș în care trăiește. Fiecare dintre cei doi tineri se simte ciudat în legătură cu situația în care se găsește, așa că încearcă, cât se poate, să afle mai multe despre ființele ce le-au dat viețile peste cap.

„E ca atunci când dai cu degetul de la picior într-un colț de mobilă sau când elimini o piatră de la rinichi. Doare. Mai rău, e ca atunci când îți prinzi degetele în portieră. Îmi vine să plâng și să țip. Simt că inima îmi e pustiită de informația asta nouă pe care parcă nu o pot înțelege.”

După o noapte zbuciumată petrecută de una singură în club, Quinn este trezită de alarma prietenei sale, pe care o și bombăne din cauza aceasta. Pentru că sunetul continuă să se audă în întreg apartamentul, tânăra decide s-o oprească ea însăși și, astfel, observă că Esther nu se află deloc prin preajmă. Probabil a plecat la biserică și a uitat să-și ia telefonul, se gândește ea. Însă, curând, descoperă că fata nu pare să mai dea niciun semn de viață, iar indiciile care se adună în lipsa ei o trimit pe căi la care nu se aștepta.

O scrisoare semnată E.V. pentru „dragostea mea”, o poză cu Quinn făcută bucăți, o viitoare colegă de apartament, un apel necunoscut de la un tip care nu s-a prezentat, bani mulți scoși de la bancă și un mesaj ce reprezenta un soi de amenințare, toate acestea o fac pe Quinn să-și pună mii de întrebări cu privire la cine este cu adevărat Esther Vaughan. Întrebări care nu-și găsesc răspunsurile de care are disperată nevoie. Cel puțin, nu atât de repede pe cât și-ar dori.

„Devenisem încă unul dintre acele subiecte despre care știa tot orașul, dar nu vorbea nimeni.”

În timp ce prietenii săi au ales să-și continue studiile, Alex s-a văzut nevoit să renunțe la bursa pentru facultate. Părăsit de mamă și trăind cu un tată alcoolic, a preferat să rămână acasă și să lucreze pentru a se întreține. Atunci când nu muncește și nu-l păzește pe tatăl său ca să nu dea foc casei, își împarte singurătatea cu Ingrid, o doamnă în etate care stă tot timpul închisă în casă și care locuiește vizavi de cafeneaua în care el își câștigă banii de buzunar.

Nu este de mirare că prezența turistei necunoscute care se așează întotdeauna pe un loc de la fereastra cafenelei îl intrigă atât de tare, încât ar vrea să o cunoască. Doar reticența lui în privința fetelor și experiența inexistentă îl împiedică să se facă de râs în fața tipei. Așa că, neștiind cum o cheamă și inspirat de joaca ei cu brățara de la mână, o numește Pearl. Eșuând în a se abține din a o urmări, caută modalități de a se băga în seamă cu ea, fără să pară un nebun. Simte o curiozitate obsedantă crescând în el, ori de câte ori tânăra privește pierdută spre cabinetul psihologului care se află de partea cealaltă a străzii. Nu se poate opri din a nu se întreba ce legătură există între cei doi. Va descoperi târziu că atenția fetei era îndreptată spre altcineva și va fi nevoit să facă o alegere care-i va afecta pe toți.

„Mă întorc pe unde am venit […] știind prea bine că Pearl va fi personajul central al viselor mele din noaptea asta – dacă reușesc să dorm – și îmi dau seama că, deși nu o văd, o port mereu în gând.”

Un thriller ușor de digerat care nu-ți dă bătăi de cap. Chiar dacă veți alterna povestea și cu alte lecturi, nu vă va fi greu să reveniți asupra ei. Nu avem prea mult mister care să planeze în jurul personajelor și nici prea multe situații care să te țină cu sufletul la gură, iar puzzle-ul nu este greu de ansamblat pentru a vă da seama de cum vor decurge lucrurile mai departe. Indiciul final pentru ca acesta să fie întregit va consta într-un cântec de leagăn pe care-l fredonează două dintre personajele cheie. De altfel, și singurul aspect legat de titlu pe care l-am observat vizibil în carte.

Nota mea: 3.5/5

nota-3,5

Mulțumesc Editurii Herg Benet pentru lectura oferită! O puteți comanda de aici sau din librăriile online partenere.

Editura_Herg_Benet_col_logo

langit-merah.regular

Autor:

O găsiți la andreea.ilie17@yahoo.com.

Un gând despre „Să nu plângi – Mary Kubica

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.