Echipajul – Marina Costa

Descriere

În acest roman, acțiunea se petrece în perioada contemporană, în orașul Brăila, iar temele generale adaptate la specificul de vârstă al adolescenților, precum diferența dintre bine și rău, iubiri, fericiri, judecăți, prietenii, formează un amalgam de diversități și profunzimi ale poveștii propuse pe piața literară de carte românească de către Marina Costa.

---

Mulțumesc mult autoarei pentru povestea frumoasă pe care mi-a oferit-o! ❤

---

Gândurile mele

Echipajul este o poveste plină de culoare, curaj, ambiții, visuri, entuziasm și tinerețe, alăturând oameni de tot felul, tradiții și obiceiuri de când lumea, legături pământești și o atmosferă de vis încântătoare. Mai că mi-am dorit și eu să ies împreună cu echipajul pe apele Dunării și să mă bucur de ceea ce îmi oferă vasta întindere.

După moartea mamei sale, Emilia „Marina” Mavrodin este nevoită să se mute la rudele tatălui în Brăila. Acesta, împreună cu frații lui, erau plecați mai mult pe mare și dădeau foarte rar pe-acasă. Tânăra de 13 ani se adaptează fără probleme la noul mediu, împrietenindu-se cu verii săi mai mici și cu alți copii din zonă. Fascinați cu toții de Dunărea albastră, „visând fapte mari și drumuri îndepărtate” pe apele mărilor, tinerii își vor spune Echipajul, fiecare avându-și propriul rol în aventurile ce le ies în cale de-a lungul vieții.

„- Observ că, deși el e căpitanul, pe corabia asta timonierul are rolul principal. Îți place să conduci – și reușești, fiindcă nu te impui celorlalți.”

De generații întregi, ura pe care o au de împărțit grecii și lipovenii își lasă amprenta peste oamenii locului, continuând să-i instige unul împotriva altuia de parcă ar fi cei mai mari dușmani. Vorbele grele și prejudecățile sunt la ordinea zilei. Nimeni nu încearcă să cunoască mai întâi omul și abia apoi să judece dacă este așa cum se spune, fie el grec sau lipovean.

Însă Marina nu se lasă influențată, ci acceptă cu sufletul deschis prieteniile cu lipovenii, începând de la nepoatele cele mici ale lui Moș Porfiri, Nastea și Dașenka (Dașa), pe care le va ajuta cu școala și va fi lângă ele atunci când vor avea nevoie, până la sora lor mai mare, Harpena, și Mura. Datorită firii înclinate spre dreptate, a generozității și a bunătății ce-o caracterizează defel, reușește să-i facă pe prietenii ei să le primească pe fete în grupul lor, chiar dacă la început a existat ceva reticență din partea grecilor. Cu toții și-au dat seama apoi că au greșit preluând părerile preconcepute ale altora, în loc să și le facă pe ale lor cu privire la ce e bine și ce e rău.

„Amândoi sunteți prietenii mei, atât de diferiți unul de celălalt; am nevoie de amândoi lângă mine!”

Ca orice adolescent care începe să simtă primii fiori ai iubirii, nici Marina nu scapă de ei, oscilând între sentimente și emoții contradictorii pe care nu credea că o să le experimenteze prea curând. Pe de-o parte, este grecul Leftheris (Dionisos), un alt pasionat de mare, iar pe de cealaltă parte, se află lipoveanul Serghei (Serioja), salvatorul său dintr-o iarnă geroasă. Amândoi îi sunt prieteni, dar știe că, la un moment dat, „granițele” cu ei au fost depășite și că acum simte mai mult decât prietenie în privința lor. Cu unul știe că va fi fericită și în siguranță, pe când cu celălalt se simte la fel de vie ca marea nestatornică. Alegerea pare firească, însă regretele tot i se vor strecura în minte și inimă, lăsând în urmă amintiri dulci-amare.

„Pe malul mării doarme iubirea mea –

Vă rog, valuri, să n-o deșteptați!

Mergem încet, pe lângă țăm,

Și numai despre tine vorbim.”

Povestea se desfășoară pe parcursul a zeci de ani, urmărind schimbarea membrilor Echipajului și a prietenilor săi pe măsură ce aceștia cresc și se maturizează, păstrându-și în același timp speranța, visurile și ambițiile personale ce le-au marcat copilăria și adolescența. Chiar dacă s-au mai iscat neînțelegeri și binecunoscuta ură dintre cei care nu sunt de-un fel a intervenit de multe ori între ei, tinerii au reușit să rămână împreună și să-și întețească legăturile în ciuda vorbelor rele care-i doreau despărțiți.

Stilul autoarei curge fluid și cartea se citește repede, paginile zburând una după alta, de parcă s-ar citi singure. M-am lăsat captivată de peisajele feerice pe care Marina le descria atât de natural, de culoarea locală și de prieteniile frumoase și puternice cărora le-a dat viață, bucurându-mă în același timp de puritatea și naivitatea copilăriei imune la constrângerile insuflate de adulți.

Nota mea: 5/5