Publicat în Ce am citit/Wrap-up

Wrap-up #10 | martie 2019


Și iată că s-a dus și martie cu ale sale lecturi! Personal, cred că a fost o lună foarte productivă pentru mine, deoarece sunt destul de rare perioadele în care mă trezesc citind atât de mult. După cum se va observa în cele ce urmează, m-am bucurat de lecturi pe placul meu și doar una dintre ele mi-a scăpat „printre degete”. :))

M-am deghizat în prințesă, am luptat pentru propriul regat al viselor, am călătorit pe meleaguri scoțiene și în timpuri străvechi, mi-am lăsat imaginația să creeze haine, am urmărit cum apar primii fiori ai iubirii între doi tineri adorabili, am navigat pe apele Dunării și am luptat alături de cavaleri în armuri strălucitoare împotriva răufăcătorilor. Voi prin ce aventuri ați trecut?

cum_sa_stapanesti-horz

Cum să îți stăpânești marchizul + Cum să educi un rebel (Prințese deghizate #2,3) de Juliana Grey

5/5

„Picioarele domnului Thomas erau mai zvelte pentru că el era o ea. O ea obraznică, inteligentă, amuzantă, adorabilă și elegantă. Cum sărise înapoi în picioare după căzătura aceea umilitoare, cum glumise apoi pe seama ei. O ea strașnică.” 

„Guvernanta nu ți-a spus niciodată? […] Prințesele nu trebuie să aibă nimic de-a face cu derbedeii.”

Ambele volume mi-au plăcut mai mult decât cel care a deschis trilogia. Marchizul a fost mai plin de umor și de năzbâtii, iar rebelul mai spiritual și mai tachinator.

Spre deosebire de Ducele de Ashland, marchizul de Hatherfield își da seama mult mai repede de faptul că neobișnuitul funcționar al avocatului, domnul Stephen Thomas, este de fapt o femeie. Chiar din primele clipe. Cum Stephanie este cea mai zbuciumată dintre surori, nu putea să-și facă intrarea fără natura-i caracteristică: se împiedică de cum pășește în salonul gazdei sale. Crezând că chipeșul marchiz nu și-a dat seama că sub hainele lipsite de gust se află o femeie, mezina continuă să se poarte că atare în preajma acestuia, în timp ce bărbatul îi poartă grija pe străzile Londrei. Amândoi vor fi prinși în mrejele dragostei și vor face tot ce le stă în putere să fie împreună, în ciuda pericolului ce plutește peste ei.

În ultimul volum, contele de Somerton se alege cu sora cea mare, Luisa, pe post de secretar personal și cu Quincy, cățelul familiei. Tânăra este singura dintre prințese care nu va purta mustață, deoarece chipul ei aristocratic și bărbia îi conferă un aspect ușor masculin ce va fi trecut rapid cu vederea, chiar și de către conte. Încă din prima zi, Luisa, alias Markham, nu se va sfii să ceară o leafă potrivită pentru rolul pe care îl are sau să conteste anumite decizii ale bărbatului, spre nemulțumirea și admirația acestuia. Dar când deghizarea pică, iar contele află că a fost păcălit și secrete ale amândurora ies la iveală, lucrurile se complică. Mai ales atunci când sentimente și emoții necunoscute se ivesc în calea lor.

Stilul autoarei continuă să fie la fel de lejer și de amuzant, poveștile desfășurându-se armonios, fără ca acțiunea să fie grăbită. De data asta, suntem ținuți într-un suspans mult mai accentuat ca până acum. Pericolele se înmulțesc cu cât ne apropiem de făptașii ce pândesc prințesele din întuneric.

34681234.jpg

Regatul viselor (#1) de Judith McNaught

5/5

„Orbit de frumusețea locului pe care de opt ani tânjea să-l revadă, Royce se întrebă furios cum era posibil să intimideze cavaleri, nobili, scutieri și soldați bătătoriți în lupte, convingându-i să-i îndeplinească poruncile dintr-o singură privire, dar totuși nu părea să reușească să o oblige să se comporte cum trebuie pe o scoțiană tânără, încăpățânată, sfidătoare. Era atât de afurisit de imprevizibilă, încât era imposibil să-i anticipezi reacțiile la indiferent ce.”

Răpită din sânul mănăstirii la care a fost izgonită de către tatăl ei, pentru că a refuzat căsătoria și, implicit, alianța totală cu unul dintre clanurile vecine, Jennifer „Jenny” Merrick se trezește față-n față cu Royce Westmoreland, ducele de Claymore, poreclit și Lupul Negru, unul dintre oamenii de vază ai Regelui Henric. Prea mândră și încăpățânată ca să rămână alături de arogantul bărbat, tânăra face tot ce poate pentru a scăpa din mâinile acestuia împreună cu sora sa. Crezând că tatăl lor avea să le salveze, Jenny cade în propria capcană a naivității, atunci când părintele nu dă semne că ar veni după ele.

Curând, simte că începe să se îndrăgostească de Lupul Negru și pare că sentimentele îi sunt întoarse, dar oamenii tatălui intervin când îi este lumea mai dragă. Furios că a fost păcălit pentru a doua oară de către roșcată, Royce are de gând să se răzbune pentru toate necazurile pricinuite din cauza ei. Însă lucrurile se complică, atunci când regele său englez și regele scoțian își bagă nasul în problemă, obligându-i să se căsătorească.

Pur simplu, am adorat această poveste! Un historical romance complex, presărat cu umor și aventură, scris într-o manieră care fascinează în cel mai mic detaliu. Mândria și încăpățânarea eroinei le egala cu desăvârșire pe cele ale personajului masculin, spre încântarea mea, și m-am bucurat din plin de înfruntările lor. Tachinări ce-ți provoacă zâmbete și te înduioșează sau vorbe grele aruncate unul în altul, toate m-au întărâtat să rămân cu ochii lipiți de carte până la final.

oamenii-fericiti-citesc-si-beau-cafea_1_fullsize-horz.jpg

Oamenii fericiți citesc și beau cafea + Viața e ușoară, nu-ți face griji (#1,2) de Agnes Martin-Lugand

4/5

„Voiam să dorm, somnul avea să mă facă să uit.”

„Nu voiam să-mi amintesc decât zâmbetul ei, buclele blonde încurcate care i se învolburau în jurul feței, ochii sclipind malițios chiar în dimineața în care a plecat cu tatăl ei.” 

A trecut un an de când Diane nu-și mai trăiește viața, un an de când iubirile sale au plecat râzând de-acasă și nu s-au mai întors, un an de când doar… supraviețuiește. Durerea, amintirile și prietenul ei cel mai bun, Felix, sunt singurele lucruri ce o mai țin cumva pe linia de plutire, deși este o adevărată epavă. Însă ceva se întâmplă, o dorință mai veche de-a soțului ei Colin de a vizita meleagurile scoțiene o îndeamnă să facă un prim pas spre vindecare, regăsire și împăcarea cu sine și cu evenimentele care au marcat-o.

O călătorie ce se voia a fi doar liniște, pace și relaxare totală, se transformă în ceva mai mult atunci când vecinul de lângă casa în care stă scoate tot ce e mai rău din ea. Nu că ea nu l-ar exaspera la fel de mult pe el, totuși. V-aș spune mai multe despre ceea ce mai urmează, dar asta ar însemna să scap niște spoilere, ceea ce nu dorește niciunul dintre noi. Pot să vă spun doar că vor urma multe obstacole în calea Dianei, pe unele provocându-le chiar ea, până își va da voie să trăiască din nou.

Nu știu de ce am tot amânat scrierile acestei autoare. Aveam impresia că toată lumea vorbește numai de ea și că s-ar putea să rămân dezamăgită, dacă îi acord vreo șansă. Dar n-a fost așa. Mi-au plăcut mult ambele volume.

Fericirea-imi-scapa-printre-degete.jpg

Fericirea îmi scapă printre degete de Agnes Martin-Lugand

3/5

„Soțiile de medici n-aveau nevoie să lucreze. Refuzam concepția asta învechită. Părinții mei hotărâseră pentru mine, mergând mult prea departe. N-avea să o facă și soțul meu.”

Ei bine, dacă tot am dat-o pe Agnes, am zis să continui cu ea. Această lectură nu mi-a mai plăcut așa de mult, din păcate. Cred că asta a fost din cauza personajelor, deoarece, în afară de primele pagini, nu am mai simțit nicio conexiune cu personajul lui Iris. Deși căsătorită, se juca periculos de aproape de foc, fără nici un fel de remușcare. Chiar dacă i-a luat apărarea în fața familiei, soțul ei mi s-a părut cam nehotărât în legătură cu pasiunea femeii pentru crearea hainelor. Ba nu credea în ea, ba credea, nici el nu mai știa cum s-o dea bine, încercând să se ascundă.

Totuși, semnele erau clare, nu mai exista chimie între ei doi, dar Iris continua să se mintă singură și să încerce să reproducă iubirea ce-i lega la început. Poate că n-a existat nicio iubire.

O lecție de viață despre o femeie care s-a lăsat pe ea în mâinile altora, în loc să lupte pentru propriile visuri. Iar atunci când apare șansa de a face ceea ce-și dorește, încă se simte ușor nesigură în legătură cu aventura în care a pornit.

20190331_130507

Simon și planul Homo Sapiens (#1) de Becky Albertalli

4/5

„El vorbea despre oceanul dintre oameni. Și despre cum întregul scop al tuturor lucrurilor e de a găsi un mal spre care merită să înoți.”

Este prima carte cu personaje LGBT în rolul principal pe care o citesc și sunt curioasă să mai descopăr și altele. Mi-a plăcut ideea de la care a plecat povestea și m-am bucurat de fiecare aspect al ei: am râs la glumele bune, m-am indignat la unele faze, m-a înfuriat prostia unora și am fost încântată de momentele celor doi, chiar dacă au fost puține.

Simon și pretendentul său mi s-au părut doi tineri absolut adorabili și am empatizat mult cu amândoi. Legătura lor pornește de la un mesaj postat pe site-ul cu bârfe al liceului la care învață Simon. Astfel începe un schimb de mail-uri despre viață și chestii personale (dar nu prea personale) între adolescentul care se semnează Jacques și Blue, cel care a scris mesajul.

Deși nu-și cunosc numele și alte detalii ce i-ar putea da de gol, între băieți se creează o intimitate plăcută, ajungând să vorbească despre aproape orice și să-și mărturisească multe lucruri unul altuia. Însă Simon reușește, în exuberanța sa, să-i scape lui Blue câteva indicii despre cine este cu adevărat, iar faptul că acum toată lumea știe că el este gay, nu-l ajută prea mult. Bineînțeles că are și adolescentul propriile bănuieli în legătură cu cel pe care-l place, însă niciunul nu pare să semnalizeze cine e Blue al lui.

laura-nureldin-despre-primul-ei-roman-regii-timpului-scrisul-mi-s-a-parut-o-vacanta-331179.jpg

Regii timpului (Regii timpului #1) de Laura Nureldin

4/5

„Are o minte interesantă. Gândește ca un bărbat, și totuși simte ca o femeie. Mi-ar fi de folos așa un sfetnic. Sau așa o Regină, de ce nu…”

Cum ar fi să călătorești în timp, undeva prin Persia Antică, cu mai bine de 2500 de ani în urmă? Dar cum ar fi ca, odată „aterizată” acolo, să te trezești aruncată ca un sac de cartofi pe calul unui soldat și să ajungi față-n față cu Xerxes, chipeșul Rege al Persiei?

Mora o pățește, descoperind că este nevoită să se adapteze rapid la noua viață antică și să încerce să nu dea de bănuit, până ce Alex, prietenul ei cel mai bun, nu o va aduce înapoi acasă. Însă lucrurile scapă puțin de sub control, atunci când nu se întoarce singură, ci cu însuși Regele care o consideră un fel de vrăjitoare. Acum acesta trebuie să se adapteze la contemporan și să nu se arate prea uimit de lucrurile necunoscute ce-l înconjoară. Cel puțin până când Alex își va repara „mașinăria” și-l va trimite acolo unde îi este locul. Dar dacă ceva intervine între timp, iar cei doi nu mai pot trăi unul fără altul, ce vor alege: lumea lui sau lumea ei?

De la autoare am mai citit Demoni, însă Regii timpului mi-a plăcut mai mult. A fost cu mult mai amuzantă. La fel ca și la Demoni, acțiunea decurge ușor și curat, fără complicații care să încurce degeaba lectura. Este o poveste perfectă pentru a te relaxa câteva ore după o zi plină. Aș fi vrut însă ca personajele să fie mai dezvoltate, dar o să văd ce mă așteaptă și în al doilea volum.

20190331_133020

Echipajul de Marina Costa

5/5

” – Pe marea vieții suntem cu toții corăbii. Avem destinul lor – destin marinăresc. Plecăm mai multe odată din port, apoi furtunile ne pot despărți drumurile pe vecie. Nu trebuie să uităm că am ridicat ancora din același port de baștină, unde să ne și întoarcem. După ce ancorăm din nou, căpitanii și echipajele vor chefui iar, împreună, bucuroși de revedere! Noi asta am făcut întotdeauna.”

Echipajul este o poveste plină de culoare, curaj, ambiții, entuziasm și tinerețe, alăturând oameni de tot felul, tradiții și obiceiuri de când lumea, legături pământești și o atmosferă de vis încântătoare. Mai că mi-am dorit și eu să ies împreună cu echipajul pe apele Dunării și să mă bucur de ceea ce îmi oferă vasta întindere.

După moartea mamei, Emilia „Marina” Mavrodin este nevoită să se mute la rudele tatălui în Brăila. Acesta, împreună cu frații lui, erau plecați în mare parte din timp pe mare și dădeau rar pe-acasă. Tânăra de 13 ani se adaptează fără probleme la noul mediu, împrietenindu-se cu verii săi și cu alți copii de-ai locului. Fascinați cu toții de întinderea albastră, își vor spune „echipajul”, fiecare avându-și propriul rol în aventurile ce le ies în cale de-a lungul vieții.

Stilul autoarei curge fluid și cartea se citește repede, paginile zburând una după alta, de parcă s-ar citi singure. M-am lăsat captivată de peisajele pe care Marina le descria, de tradițiile locale și de prieteniile legate, bucurându-mă în același timp de puritatea și naivitatea copilăriei imune la constrângerile insuflate de adulți.

20190331_130334

Dorința de Amanda Quick

5/5

„Omul și calul, ca unul, păreau să fie compuși din toate elementele unei furtuni magnifice: vânt, ploaie și fulger. Nu era nevoie decât de o privire ca să-și dea seama că acea furie mohorâtă, odată stârnită, era capabilă să distrugă tot ce-i stătea în cale.”

Nemaireușind să aibă singură grijă de Desire, reședința familiei, Clare știe că singurul lucru pe care-l mai poate face este să-și găsească un soț. Și nu orice fel de soț! Acesta trebuie să se potrivească celor 3 cerințe pe care i le-a impus Lordului Thurston în alegerea pretendenților la mâna ei. Însă bărbatul nu va răspunde promt solicitudinii ei. Îi va lăsa la alegere doar doi viitori soți: vecinul ei Sir Nicholas pe care nu-l are la inimă, pentru că a răpit-o și a încercat să o facă a lui, și Sir Gareth, cunoscut ca și Cerberul din Wyckmere și unul dintre fii nemoștenitori ai lui Thurston.

Văzând că alegerile sale sunt limitate și că niciunul dintre bărbați nu respectă cerințele sale, Clare este nevoită să se mulțumească cu ceea ce a primit. Așa că alege răul mai mic – pe Cerber. Dacă a alegerea a fost una fericită, vă las pe voi să aflați.

Nu mai are rost să vă spun că Amanda Quick este una dintre autoarele mele preferate, nu-i așa? :)) Îmi plac foarte mult eroii și eroinele cărora le dă viață, pentru că îi face reali, încăpățânați și nu-i lasă să se dea bătuți în fața destinului, oricât de tare ar fi loviți.

Dorința este o lectură cu de toate: umor delicios, împletit cu suspans, pericol și parfumul iubirii, cavaleri care-și salvează domnițele la ananghie și domnițe care-și salvează propriul „regat”.


Care au fost lecturile voastre luna asta?

small-3114-5b9951ea49c08

Autor:

O găsiți la andreea.ilie17@yahoo.com.

5 gânduri despre „Wrap-up #10 | martie 2019

  1. Regatul viselor, Dorinta si Echipajul le-am citit si eu, mi-au placut foarte mult. Uite, daca tot e cu retrospectiva, las lista aici in comentariu: #retrospectivalunii martie

    Soarta mercenarului și alte destine – Marina Costa
    Vanessa și sora ei – Priya Parmar
    Harta inimii – Susan Wiggs
    Două domnii întunecate – Kendare Blake
    Scandalul – Fredrik Backman
    Dorința – Amanda Quick
    Pribegii marilor – Marina Costa
    Necunoscuta din Berlinul de Est – Immanuel Mifsud
    Jurnalul unei iubiri imposibile – Kaya de Vos
    Adunarea umbrelor – V.E. Schwab

    Am început și Namaste. Un roman de aventuri spirituale în India, de Sega, dar întrucât nu l-am terminat încă îl voi trece la retrospectiva din aprilie. Toate aceste cărți au fost foarte bune (la Harta inimii știți ce am avut de zis, povestea în sine mi-a plăcut, nu am recomandat-o pe blog din cauza redactării/editării slabe). La cartea lunii voi trece Scandalul lui Backman, pentru intensitatea lui magnifică.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Cât de harnică ai fost! Eu am citit doar 5 cărți în martie și cel mai mult mi-a plăcut regele Malefic (continuarea de la Prințul nemilos), pe care ți-o și recomand, cred că o să-ți placă mult de Jude ❤
    Spor la citit și în aprilie!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.