Publicat în Recenzii

Cum să-ți îmblânzești ducele (Prințese deghizate #1) – Juliana Grey


6ddfc385809da5a09194f1e16a7703fd

Descriere

Trei prințese îndrăznețe se trezesc deodată ținta unui complot letal împotriva familiei lor. Norocul fetelor este că unchiul lor vine la timp cu un plan ingenios pentru a le proteja.

Erudita și retrasa prințesă Emilie s-a ținut întotdeauna departe de aventură, dar acum se vede nevoită să urmeze planul atent ticluit al unchiului ei și să se deghizeze în bărbat, devenind tutorele fiului ducelui de Ashland, un bărbat impunător și intimidant, fost soldat cu chipul și trupul sluțite în război și cu inima împietrită după ce frumoasa lui soție l-a părăsit.

Emilie se trezește prinsă într-o legătură secretă cu ducele și nu poate rezista tentației de a descoperi ce se găsește dincolo de masca acestui bărbat fascinant și fermecător și de a afla ce înseamnă aventura cu adevărat.

Ducelui nici nu-i trece prin cap că tutorele fiului său și misterioasa lui iubită sunt una și aceeași persoană. Dar când adevărata identitate a lui Emilie este dată în vileag, Ashland se vede nevoit să-și înfrunte propriii demoni pentru a-și putea proteja aleasa inimii… și inima însăși.

Gândurile mele

Pericolul se așterne asupra Principatului Holstein-Schweinwald-Huhnof, iar cele trei prințese (Luisa, Emilie și Stefanie) fug împreună cu guvernanta și valetul la fratele mamei lor în Anglia, pentru a-și salva viețile și pentru a nu cădea pe mâinile celor care le-au ucis tatăl și pe soțul primei născute – Luisa. Unchiul fetelor, Ducele de Olympia, vine cu ideea ca acestea să se deghizeze în bărbați, idee ce va fi respinsă vehement de fata cea mare care nu putea concepe să facă așa ceva. Dar cum surorile sale acceptă cu entuziasm deghizarea, în special mezina Stefanie, nu are încotro și trebuie să intre în horă. Ducele le va trimite pe fiecare în diferite zone din Anglia și, bineînțeles, nu le va „arunca” în brațele orișicui. Va avea grijă ca cei care le vor avea sub aripa lor protectoare să fie persoane de încredere, care și-ar risca propriile vieți pentru ele atunci când va fi cazul.

„O prințesă nu se îneacă. O prințesă mestecă și înghite. O prințesă nu se plânge.”

În Cum să-ți îmblânzești ducele, fata cea mijlocie, erudita, timida și calma Emilie, va îmbrăca straiele unui profesor de rând și va ateriza la reședința Ducelui de Ashland, un bărbat marcat de ororile războiului, părăsit de soție și rămas cu un fiu inteligent, dar cam leneș. Încă din primele momente, tânăra se va trezi absolut fascinată de bărbatul impozant din fața ei, privindu-i curioasă chipul pe jumătate desfigurat, fără a da vreo clipă înapoi și cu gândurile îndreptate inevitabil spre eroii din romanele pe care le citește cu atâta pasiune.

Emilie va fi nevoită să se descurce singură de-acum încolo, fără prezența servitorilor care să se perinde cât este ziua de lungă pe lângă ea. Va trebui să își gândească fiecare cuvânt și gest pe care-l spune și face, să nu uite de deghizarea ei masculină și să se poarte ca atare. Însă pe Freddie, fiul de 16 ani al lui Ashland, nu va reuși să-l păcălească pentru mult timp. Acesta își va da seama că ea este una dintre prințesele fugare și nu se va lăsa până ce tânăra nu-i va spune adevărul și tatălui său.

„…chipul lui, chipul eroului ei, atât de ireproșabil din profil, se frângea pe partea dreaptă într-un amestec de cicatrici, piele pătată, un gol în maxilar și un ochi închis pentru totdeauna.”

Aruncând o privire asupra vieții lui Ashland, descoperim că acesta are întâlnire în prima marți a fiecărei luni în propriul hotel. Nu este vorba despre o întâlnire pasională. Este ceva mai mult de atât. Dornic de o prezență feminină în viața sa, Ashland caută pentru câteva ore liniștea oferită de o femeie. Acestea trebuie să respecte însă niște condiții: să aibă ochii acoperiți atunci când intră în camera destinată lor și, atunci când ele stau cu spatele, să-i citească din cartea (mereu o alta) pe care el le-o oferă. Femeile nu au voie să-l privească deloc. La final își primesc banii și se așteaptă următoarea întâlnire.

Într-una din zilele de marți, după o scurtă revedere cu guvernanta sa, domnișoara Dingleby, pentru a afla noi informații despre surorile ei și despre ucigași, Emilie se trezește că este confundată cu una dintre doamnele misterioase care se întâlnesc cu Ashland lună de lună. Încercând să-și explice situația și nefiind băgată prea mult în seamă, își acceptă rolul în cele din urmă. Crezând că știe ce urmează, mare îi este mirarea atunci când află că nu este ceea ce se aștepta.

„Nu era obișnuită să sărute, iar el era recunoscător pentru asta. Lipsa ei de exercițiu o făcea mai puțin evidentă pe a lui. Uitase cum era să fii tandru, cum să seduci. Tot ce știa era că voia să o guste.

‘Dacă o săruți, nu mai există nicio cale de întoarcere.’ Fu ultimul său gând logic.”

Între cei doi se va naște o legătură mult mai profundă în comparație cu obișnuitele întâlniri ale Ducelui de până acum, iar amândoi le vor aștepta cu nerăbdare și emoție pe următoarele. Ashland îi va cere să vină mai des, atât de marcat va fi de primele lor ceasuri petrecute împreună. Pentru el, Emilie va deveni sursa de aer de care are nevoie. Pentru prima dată, după atâția ani de amărăciune și de singurătate impusă, va simți că trăiește cu adevărat. Iar asta se va datora ei – Emilie a lui.

Stilul Julianei Grey este unul lejer, armonios, amuzant și fără înflorituri. Are potențial și știe să captiveze cititorul, ținându-l cu ochii lipiți de fiecare pagină. Mi-a plăcut ideea răzleață de la care a pornit întreaga poveste și modul în care a dezvoltat-o, negrăbind acțiunea și dozând suspansul atât cât să-ți mențină vie curiozitatea.

460c36ab6107a24c2c6f2ef568c33b9f (1)-horz.jpg

De altfel, nu am putut să trec cu vederea personajele spumoase cărora le-a dat viață. Autoarea a creat personaje complexe și le-a conferit credibilitate. Emilie este, pe rând, Prințesă moștenitoare, tutorele unui adolescent rebel și cu capul în nori, dar și doamna misterioasă a lui Ashland. Nu este ușor să joci atâtea roluri și să nu le încurci între ele, însă tânăra reușește să-l facă pe Duce s-o creadă. Cel puțin până când deghizarea pică și nu-i mai rămâne decât să-i spună adevărul bărbatului. Nu era suficient că trebuia să le facă față celor care o doreau moartă, acum îl mai avea și pe Ashland pregătit să-și riște viața ca să o apere, spre disperarea ei.

Cum să-ți îmblânzești ducele este o lectură alertă, de unde nu lipsesc umorul, misterul și replicile spirituale. Povestea romantică a Prințesei cu Ducele este una deosebită, sensibilă și plină de emoții. Amândoi au parte de schimbări majore, descoperind în celălalt ceea ce nu știau că au nevoie.

Nota mea: 4/5

nota 4

langit-merah.regular

Autor:

O găsiți la andreea.ilie17@yahoo.com.

2 gânduri despre „Cum să-ți îmblânzești ducele (Prințese deghizate #1) – Juliana Grey

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.