Publicat în Fragmente, poezii

Fragmente #17 | Te aștept – J. Lynn/Jennifer L. Armentrout


„Culese o foaie de hârtie și își ridică privirile.
– Introducere în astronomie? Și eu tot acolo mă duceam. Grozav. Tot semestrul aveam să-l văd pe tipul pe care aproape îl omorâsem pe hol.
– Ai întârziat, am zis eu neinspirată. Îmi pare foarte rău.
Cu toate cărțile și pixurile la loc în geanta mea, el se ridică și mi-o înapoie.
– E în regulă.
Zâmbetul acela arcuit se lărgi, dând la iveală o gropiță în obrazul stâng, dar nu și pe cel drept, totuși.
– Sunt obișnuit ca fetele să se arunce pe mine.
Am clipit des, crezând că nu l-am auzit bine pe frumosul cu ochi albaștri, pentru că sigur nu spusese ceva atât de stupid. Ba spusese și nu terminase.
– Încercarea de a-mi sări în spate e nouă, totuși. Oarecum, mi-a plăcut.
Simțindu-mi obrajii în flăcări, l-am repezit brusc:
– N-am încercat să-ți sar în spate, nici să mă arunc pe tine.
– Nu? Rânjetul într-o parte rămase. Ei, ce păcat. Ar fi făcut să fie cea mai bună primă zi de școală din istorie.”

2019-01-12_121205.png

„- Deci, dacă eram urâtă, n-ai mai fi fost drăguț cu mine?
Cam se răsuci pe un picior ca să mă privească în față. Chiar și cu o treaptă mai jos, era mai înalt decât mine.
– Tot aș fi fost drăguț cu tine și dac-ai fi fost urâtă.
– OK.
Un zâmbet malițios îi flutură pe buzele pline. Își plecă fruntea și vorbi:
– Doar că nu ți-aș fi oferit niciun fursec.”

2019-01-12_121205.png

„- Așadar, pe baza experienței tale de la prima întâlnire, vrei să mai ieși și la a doua?
O senzație plăcută cocea în pieptul meu.
– La o a doua, în general?
– În general.
Am ridicat din umeri și apoi am gustat și eu din ciocolata mea.
– Ei bine, asta a fost o primă întâlnire foarte bună. Dacă a doua întâlnire ar fi la fel ca asta, atunci cred că aș vrea.
– Hmm. Cu oricine sau… ?
Mi-am coborât ochii.
– Nu cu oricine.
– Deci ar trebui să fie cineva anume?
Senzația plăcută se răspândi până în vârful degetelor.
– Cred că ar trebui să fie.
– Interesant, murmură el, luând încă o sorbitură.
Când se uită la mine, ochii lui sclipiră clar. Dumnezeule. Mă îmbătasem. Ochii sclipiseră la mine.
– Și acest cineva anume trebuie să aștepte alte două luni, dacă te invită?
Nu-mi puteam stăpâni zâmbetul, așa că am mai luat o înghițitură.
– Depinde.
– Oh.
– De dispoziția mea.”

2019-01-12_121205.png

„- Avery?
Am tresărit când mi-am auzit numele și mi-am scăpat sticla goală de bere. A zăngănit pe asfalt și s-a rostogolit sub mașina cuiva. Oops.
Cam venea cu pași mari pe alee, spre mine, cu vântul răsfirându-i șuvițele de păr ondulat pe frunte. Ce se întâmplase cu șapca? Îmi plăcea șapca. Expresia de pe fața lui mi-a răscolit măruntaiele.
– Ce mama naibii faci aici?
– Eu… mă uit la stele.
– Ce?
Se opri lângă mine și se lăsă pe vine.
– Avery, sunt vreo două grade minus. O să te îmbolnăvești iar.
Am ridicat din umeri și mi-am întors privirea.
– Tu ce faci aici?
– Te căutam pe tine, tâmpită mică.
Mi-am întors iute capul spre el și mi-am mijit ochii. Poate că erau numai două grade cu minus afară, dar tequila era caldă în burta mea și mă inflamă.
– Pardon? Tu ești aici, afară, așa că și tu ești un tâmpit, tâmpitule.
Buzele îi zvâcniră, de parcă încerca să nu zâmbească.”

6

Autor:

O găsiți la andreea.ilie17@yahoo.com.

2 gânduri despre „Fragmente #17 | Te aștept – J. Lynn/Jennifer L. Armentrout

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.