Publicat în Recenzii

al nostru este cerul – Luke Allnutt


20190119_161111.jpg

Descriere

O poveste despre iubire, pierdere și regăsirea speranței.

Rob Coates are o viață de invidiat. O are alături pe Anna, soția lui incredibilă, și mai ales pe cea mai prețioasă ființă, fiul lor, Jack, care transformă fiecare zi într-o aventură extraordinară. Rob simte că a câștigat potul cel mare la loteria vieții. Până într-o zi în care totul se schimbă – Anna e convinsă că se întâmplă ceva cu Jack.

Atunci când familia ajunge să se confrunte cu o boală devastatoare, lumea lui Rob începe să se destrame. Rămânând brusc singur, caută consolare în fotografierea zgârie-norilor și stâncile pe care el și Jack obișnuiau să se plimbe. Acum, trece ca un somnambul prin toate zilele sale, incapabil să sară prăpastia care-l desparte de soția lui, de fiul său și de viața în sine. Dar e hotărât să se împace cu ce s-a întâmplat și să găsească drumul spre iertare.

“Al nostru este cerul” îi va atinge pe toți cei care au suferit o pierdere sau au trăit o iubire adevărată, imensă. Luke Allnutt ne spune că drumul de la speranță la disperare și înapoi nu e niciodată simplu, dar, chiar și așa, fiecare inimă sfărâmată poate învăța să bată din nou.

Gândurile mele

“Nu uiți niciodată, se spune. Nu uiți. Moliciunea degetelor lor mici, zâmbetul dulce și dezarmant, râsul pe care îl auzi prin cameră dintr-o dată atunci când te apuci de curățenie ca să scapi de depresie. Nu uiți niciodată.”

Este greu să-ți aduni cuvintele la un loc după ce ai citit o asemenea carte. al nostru este cerul spune o poveste care îți aduce instant lacrimi în ochi de fiecare dată când te întorci cu gândul la ea. Chiar și acum mă încearcă o tristețe apăsătoare ce mă urmărește de când am dat ultima pagină. al nostru este cerul te face să te simți neputincios la problemele ce nu și-au găsit încă rezolvare în lume și să te întrebi de ce ai fi în stare pentru fericirea și siguranța propriei familii, chiar cu riscul de a o întoarce împotriva ta.

Alături de Rob Coates, urmărim viața sa și a celor din jur înainte de a deveni tată și momentele de după. Privim cu drag cum el și Anna experimentează primii fiori ai iubirii și cum promit că își vor fi alături la bine și la rău. Vedem numeroasele obstacole ce le apar în cale și faptul că nu renunță așa ușor din cauza sorții, atunci când fericirea nu le este completă fără un ghemotoc pe care să-l iubească. Însă într-o zi, soarele răsare și pe strada lor. Ca răspuns la strigătele îndurerate ale părinților și la iubirea pe care o au de dăruit, apare micuțul Jack.

„Viața noastră părea acum să fie mereu în așteptare.”

Anii trec, băiețelul crește frumos și moștenește pasiunea tatălui pentru fotografie și locurile înalte, iar familia se bucură de tot ce are viața mai bun de oferit. Dar, deși fiecare moment feeric părea așezat la locul lui, ceva se întâmplă cu Jack, iar Anna observă și vrea să ia măsuri. Rob tot ocolește adevărul, crezând că este doar obosit și că nu are nimic, dar își dă seama că nu poate miza de fiecare dată pe asta, nu atunci când puștiul nu e deloc în apele lui.

Diagnosticul doctorilor este unul crunt și părinții simt cum le cade cerul în cap la propriu. În timp ce Anna încearcă să se resemneze și să ia în seamă sfaturile acestora, dorind să-i facă viața mai ușoară lui Jack și să creeze ultimele amintiri frumoase împreună, Rob caută cu disperare o cale de a-și ajuta fiul. Nu vrea să accepte că băiatul lui nu-și va mai reveni și că ar putea pleca de lângă ei pentru totdeauna. Nu poate înțelege cum soția sa poate să fie atât de rece în ceea ce privește situația lor și de ce nu este de acord cu el, când pare că a găsit soluția ce le-ar putea salva copilul.

„- Pentru că știi, tati, când ești atât de sus, treci de nori și e ca și cum ai fi într-un avion, și poți vedea navele spațiale și soarele și toate stelele…”

Legătura dintre cei doi soți începe să se destrame, catalizatorul fiind vestea ce le-a spulberat viitorul dintr-o singură lovitură. Jack este singurul ce îi mai ține împreună. Prăpastia din relația lor se adâncește pe măsură ce Rob se încăpățânează cu ideea că a găsit tratamentul de care au nevoie, iar Anna îi răspunde cu aceeași monedă, argumentând faptul că nu este de încredere acea sursă și că poate fi o înșelătorie ce vrea doar să le ia banii. Din această cauză, ajung să se certe și să se poarte ca doi străini, de parcă iubirea, încrederea și devotamentul ce-i uneau până în acel moment, dispăruseră în neant.

Să privești un copil cum își pierde de la zi la zi esența vieții, energia și bucuria de a trăi, dorindu-și să nu mai fie bolnav și să se poată urca în cei mai înalți zgârie-nori de pe pământ, nu este o priveliște la care vrei să asiști, nu când știi că singurul lucru pe care-l mai poți face pentru el este de a-i ușura și înfrumuseța timpul rămas. Ai vrea să fii tu în locul lui și toată durerea să fie a ta. Ai vrea să-i strigi Celui de Sus cu ce ai greșit ca această greutate să atârne tocmai pe umerii copilului tău. Dar nu poți. Ai mâinile legate. Poți doar să trăiești prezentul și să dai totul din tine pentru fiecare clipă pe care o mai aveți împreună.

„Uitându-mă pentru ultima oară la grădină, am văzut-o. Cea de-a treia floare a soarelui, legănându-se în vânt.”

Am plâns în timp ce citeam și citeam în timp ce plângeam. La un moment dat, am fost nevoită să las cartea din mâini, pentru că efectiv nu mai puteam să continui. Simțeam cum mi se frânge inima pentru Jack, pentru un copil care a fost obligat să lupte de mic cu ceva atât de rău. M-a impresionat foarte mult povestea lui, a întregii familii de altfel, și nu cred că o voi uita prea curând. Iar faptul că autorul s-a lovit de același obstacol în viața sa, doar că sub o altă formă, aduce un plus de emoție și de realism cărții, deoarece reușește să-și transpună sentimentele și trăirile din acele clipe grele în această poveste devastatoare pe care ne-o oferă nouă.

„Pentru că, uneori, să îți spui povestea este singurul fel în care poți rămâne în viață.”

Motivul florii-soarelui și cel al cerului, pe care Luke Allnutt le-a împletit în carte, te vor lăsa cu un zâmbet trist pe buze, cu lacrimile uscate pe obraji, cu o sclipire în ochii înroșiți și cu nostalgia amintirilor a ceea ce a fost și a ceea ce ar fi putut fi dacă…

Nota mea: 5/5

nota-5

Mulțumesc Editurii Herg Benet pentru această lectură! O puteți comanda de aici sau din librăriile online partenere.

74860_169257519770573_7813986_n

langit-merah.regular

Autor:

O găsiți la andreea.ilie17@yahoo.com.

9 gânduri despre „al nostru este cerul – Luke Allnutt

  1. Așteptam cu sufletul la gură recenzia acestui roman pentru că voiam să văd ce este de „capul lui”. Aprent aș vrea și nu prea să-l citesc. Aș risca să-l lecturez pentru că pare genul de carte lacrimogenă care impresionează publicul și chiar îmi doresc să găsesc ceva ce m-ar putea sensibiliza (mai ales dacă și autorul a trecut printr-o experiență marcantă).
    Nu aș vrea să citesc cartea pentru că sunt sătulă (și la propriu și la figurat) de toate cărțile acestea lacrimogene despre oameni super bolnavi (tineri în general) care suferă într-un pat de spital. Da este trist și sfâșietor pentru că eu însămi am fost în situația aceea, însă știu sigur că nu suportam lacrimile și tristețea. De aceea am făcut tot ceea ce a fost necesar să le distrug de la rădăcină luptându-mă cu boala. După experiența respectivă, sunt de părere că dacă eu am reușit să înving lacrimile, totul e posibil.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.