Publicat în Ce am citit/Wrap-up

Wrap-up #3 ~ iunie [2018]


Luna iunie s-a apropiat cel mai mult de ianuarie, din punctul de vedere al numărului de cărți citite. Păcat că nu fost în fiecare lună astfel. Aș putea da vina pe pregătirea licenței, dar chiar și așa, tot am mai strecurat o lectură atunci cand visam numai coloane și echilibre de fază. Poate că la anul voi fi mai productivă. Să sperăm! :))

20180606_202259

3/5

Prima lectură (recenzie) pe care am citit-o a fost Război în doi, carte care deschide seria cu același nume a Mirelei B. Florentina. Am citit-o destul de repede, în ciuda faptului că personajele și situațiile în care nimereau m-au enervat cumplit. Naivitatea protagonistei și primii fiori ai iubirii pentru un tip care îi spusese verde în față ce așteaptă de la ea, încă de la prima lor „întâlnire”, m-au făcut să-mi dau ochii peste cap de nenumărate ori. În unele momente am fost foarte aproape să abandonez cartea, dar am strâns din dinți și am continuat, sperând că o să fie mai bine, pe măsură ce paginile zburau.

35628999_1800667843309898_5437638517557559296_n.jpg

4/5

A doua carte citită a fost Jurnal de librar de Anca Zaharia. Se pare că meseria de librar nu e așa de ușoară pe cât ne-am imagina noi. Chiar dacă te afli printre cărți, răsfoindu-le nerăbdător și bucurându-te de priveliștea pe care ți-o oferă acestea, așezate frumos una lângă alta, asta nu înseamnă că în spate nu există multă muncă dedicată și zile lungi care parcă nu se mai termină, pentru ca totul să fie bine.

Ca librar, și nu numai, ai de-a face cu tot felul de oameni (ca să nu zic specimene), care mai de care mai ciudați, fără bun simț, cu o atitudine de „eu sunt șeful aici” și prea mândri de prostia lor. Dar să nu credeți că nu vin și persoane normale și cu mintea întreagă, ba din contră, avem parte și de oameni cu cei șapte ani de-acasă, de cei care îți ridică moralul de la pământ și de cei cărora chiar le plac cărțile, neînchinându-se ori de câte ori trec prin fața unei librării, deși categoria de mai sus e predominantă, din nefericire.

Anca Z. ne povestește cu umor despre experiența ei în acest domeniu, despre toți cei ce s-au perindat în oaza ei de liniște și despre reacțiile lor când se mai împiedică uneori și de o carte pe drum.

20180618_144721.jpg

4/5

Bad Romance de Heather Demetrios (recenzie) este o poveste tristă și plină de emoții. Aceasta trage un semnal de alarmă asupra a ceea ce se poate întâmpla dacă ești prins într-o relație abuzivă, fie ea familială sau o legătură amoroasă. Personajele principale, Grace și Gavin, pornesc pe un astfel de drum și se complac într-o legătură ce stă să explodeze oricând. Mi-a plăcut mult prietenia strânsă dintre Grace, Natalie și Lys. Legătura lor puternică a ajutat-o pe tânără să se mențină la suprafață, chiar și atunci când era prea pierdută în mrejele lui Gavin.

36031851_1808475792529103_6044686910251597824_n.jpg

4/5

Dupa o astfel de lectură, am căutat ceva mai dinamic și cu umor. Întoarcerea lui Sunny Chandler de Sandra Brown s-a nimerit perfect în această ecuație. O carte relaxantă, molipsitoare și plină de voie bună, atunci când te afli în prezența lui Ty Beaumont! Sunny Chandler revine în oraș pentru nunta prietenei sale, cu gândul de a pleca imediat după aceasta, însă planurile de acasă nu se bat cap în cap cu ceea ce o așteaptă în locul natal. Șeriful local, extrem de atrăgător și de periculos pentru inimile femeilor ce-l întâlnesc, pune ochii pe ea încă din prima clipă și e hotărât să o bage în patul lui. Prietenul său încearcă să-i mai ia din elan, dar acest lucru doar îl întărâtă, ajungând ca acest scop să se transforme într-un pariu de toată frumusețea. Cine va câștiga, rămâne de aflat. 😉

2018-09-29_22.44.46

5/5

Pe măsură ce citesc ceva scris de Ana Mănescu, mă îndrăgostesc din ce în ce mai tare de poveștile ei și știu deja că nu voi rămâne dezamăgită după ce a zburat și ultima pagină. Sinuciderea ielelor (recenzie) vine cu o doză sănătoasă din magia basmelor ce ne-au bucurat copilăria, unde Feți Frumoși cu stea în frunte salvau domnițele de la ananghie din ghearele balaurilor cu două fețe, iar Binele câștiga întotdeauna împotriva Răului, oricât de grea ar fi fost lupta.

36274038_1812318285478187_3957132143523528704_n.jpg

3.5/5

Sertarul cu ură de Anca Zaharia. Versurile din sertar sunt rupte din sufletul autoarei, din copilăria care s-a pierdut înainte să înceapă cu adevărat, din oamenii ce s-au strâns, la nesfârșit, ca furnicile în jurul ei, din emoțiile și stările de moment care s-au tot adunat de-a lungul anilor, așteptând să explodeze, din nedreptățile și nesiguranța ce i-au întunecat uneori mintea, din clipele de cotitură, dar și din frumosul, visele și speranța pe care le descoperea în lucrurile mărunte, în prietenii de suflet și în cărți. Mai ales în ele. Anca scrie cât se poate de sincer, de ironic și de direct, fără a ne menaja de suferințele pe care le-a întâmpinat, ne vorbește despre atunci și despre acum, „țipându-și” prin poezie viața și tot ce a condus la cine este astăzi.

36256827_1814517545258261_1056242142961205248_n.jpg

5/5

Asasinarea lui Roger Ackroyd. Nu degeaba Agatha Christie e considerată a fi Regina crimei. Deși mi s-au părut ciudate unele chestii încă de la început, în cele din urmă tot m-a surprins autorul care a pus la cale tot ce s-a întâmplat pe parcurs. Și-a jucat al naibii de bine rolul, încât cu greu ți-ai fi dat seama că el e adevăratul făptaș. Însă Hercule Poirot, și ieșit la pensie, încă dă clasă celor care se joacă neglijenți cu focul.

36352716_1815388218504527_2321950416473948160_n.jpg

5/5

Următoarea carte citită este, de fapt, o nuvelă grafică – Academia Vampirilor de Richelle Mead, volum care deschide seria cu același nume. Este prima nuvelă grafică pe care o citesc, bucurându-mi ochii și cu imaginile pe măsură, nu doar cu replicile spirituale ale personajelor. Absolut fiecare imagine este frumos redată, personajele creionate fiind foarte aproape de ceea ce mi-am imaginat eu atunci când am citit seria acum ceva ani. Evenimentele din carte sunt bine succedate și grafic, pentru a nu pierde din firul poveștii. Cred că dacă nu ai citit primul volum al seriei, ai putea rezona destul de bine doar cu această nuvelă, aflând tot ce trebuie. Însă eu v-aș recomanda să citiți mai întâi seria și abia apoi să luați și nuvelele grafice la rând. 

2018-10-06_12.42.56.jpg

4/5

Iar ultima carte a lunii iunie a fost Frumuseți monstruoase de Marina Neagu. O poveste fantasy, presărată cu umor și romance, care te ține aproape de la început până la final. Acțiunea este alertă și nu te lasă să respiri nici măcar o secundă, astfel că dacă ai vrea să iei o pauză, nu poți să nu stai cu gândul la ea și să nu te întrebi oare ce mai urmează. O lectură ușoară, scrisă simplist, care nu te încarcă cu prea multe detalii și mai că se citește singură.


Care este ultima carte citită de voi? ^_^

small-3114-5b9951ea49c08

Autor:

O găsiți la andreea.ilie17@yahoo.com.

5 gânduri despre „Wrap-up #3 ~ iunie [2018]

  1. Pingback: adropofinspiration
  2. Hello,
    Nu îmi aminti de începutul anului și ce avânt ai avut atunci… ai fost uau…
    Revenind la postarea ta, ai citit destul de mult și mi-ar fi plăcut să fi reușit să scrii recenzii pentru toate cărțile menționate, din care am citit graphic novel-ul și Frumuseți monstruoase care nu mi s-a părut atât de uau. Parcă trebuia ceva mai multe pagini, detalii și mai multă acțiune. Totuși, eu sunt de părere că un graphic novel se poate citi și înaintea cărții, chiar dacă nu are foarte mult sens pentru că este un rezumat detaliat și vizual (pe deasupra) a ceea ce urmează să găsești în carte.
    Am citit și „Război în doi”, dar nu vreau să îmi amintesc experiența avută și reacțiile fanilor sau cititorilor editurii…
    Din restul cărților menționate mă tentează doar „Jurnal de librar” și „Bad romance”.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.